Expresionismul în artele plastice

Expresionismul îşi are originea în Germania, fiind reprezentat de către Ernst Ludwig
Kirchner, Erich Heckel, Karl Schmidt-Rottluff, Max Pechstein - grupul Die Brücke
("Puntea") din Dresda - şi Franz Marc, August Macke - din jurul Almanahului Der Blaue
Reiter ("Călăreţul albastru") din München - acoperind perioada 1905 - 1918. Vor adera
mai târziu Emil Nolde, Paul Klee şi Wassily Kandinsky.
Expresionismul este reacţia firească a unui grup de pictori germani la academism şi
convenţii estetice rigide, dar şi la autoritarismul celui de-al doilea Reich. Revolta
artiştilor a proclamat libertatea creatoare absolută şi primatul expresiei asupra formei.
Rezultatul este o artă spectaculoasă din punct de vedere cromatic şi o estetică
revoluţionară.
În pofida programelor şi periodicilor sale, expresionismul nu a fost niciodată o şcoală în
adevăratul sens al cuvântului. Reprezentat de artişti foarte diferiţi, expresionismul se
impune mai mult ca un stil, decât ca o mişcare artistică. Acest stil va depăşi de altfel
repede graniţele picturii: va cuprinde în sfera sa şi sculptura, poezia şi muzica, cu
compozitori ca Arnold Schönberg şi Alban Berg. Revolta expresionistă propune o
formulă nouă, dar păstrează temele tradiţionale, rareori abordând revendicări politice sau
sociale. Este o revoluţie pur estetică, caracterizată de culori ţipătoare, contrastante, de
linii frânte şi curbe, de un ritm discontinuu.

August Macke - Reflexia în vitrină, acuarelă, 1913

Expresionismul devine, începând din 1933, ţinta atacurilor naziste. În anul 1937 se
organizează expoziţia "Arta degenerată": expresioniştii sunt prezentaţi aici ca duşmani ai
regimului şi rasei germane. Operele lor sunt confiscate şi excluse din muzee. Din fericire,
în ciuda distrugerilor şi a războiului, s-a reuşit recuperarea multor tablouri, chiar dacă
unele au fost deteriorate. Ele au fost redate patrimoniului universal şi iubitorilor de artă,
ca o dovadă că violenţa nu poate învinge niciodată frumosul.
În afara Germaniei, cei mai cunoscuţi pictori expresionişti sunt norvegianul Edvard
Munch, cu celebrul său tablou Ţipătul, elveţianul Cuno Amiet, olandezii Lambertus Zijl
şi Kees van Dongen, finlandezul Akseli Gallen-Kallela precum şi cehul Bohumil Kubista.
Tablouri reprezentative
"Femei pe stradă", Kirchner (1914)
"Răstignirea", Nolde (1912)
"Peisaj din Dresda", Heckel (1910)
"Caii galbeni", Marc (1912)
"Reflexia în vitrină", Macke (1913).
"Pakistani Hunger Strike", Saleh Chaudhry (1987).