Fabula este o specie  a genului epic,  în versuri sau în proză, în care este

creată o scurtă povestire alegorică, povestire în care sunt satirizate defecte

omeneşti cu scopul de a le îndrepta. Personajele fabulei sunt animale, obiecte,
lucruri inzestrate cu însuşiri omeneşti.

Trăsăturile specifice fabulei sunt:

-  prezintă o scurtă naraţiune ce are ca personaje animale, obiecte, lucruri
înzestrate cu însuşiri omeneşti prin intermediul personificarii;
- coordonatele spaţio-temporale ofera caracter de generalitate intamplarilor ;
- structura textului este specifica, fabula are doua parti: prima narativa
(intamplarea propriu-zisa) , iar a doua este morala;
- personajele fabulei întruchipează diferite tipuri umane, precum cel al
ipocritului, naivului, al omului mândru, instărit, omul puternic, cu un anumit
statut în societate;
-defectele omeneşti sunt puse pe seama animalelor,  plantelor,  obiectelor prin
intermediul alegoriei, având la bază personificarea ca figură de stil;
- prezenţa moralei, care poate fi implicită, aceasta nu apare în text, fiind dedusă
de către cititor sau explicită, atunci când apare în text, fiind formulată de către
autor la inceputul sau sfarsitul fabulei.

Alegoria, ca figură de stil, reprezintă o comunicare deplină a unui

înţeles ascuns, dincolo de cel iniţial, prin intermediul unui ansamblu de
echivalenţe complet descifrabile pe cale raţională; ca procedeu artistic
are uneori o amploare deosebită, fiind alcătuit dintr-o înşiruire de
procedee artistice (metafore, personificări, epitete), cu o structură
închegată şi unitară. Se foloseşte cu scopul de a explica noţiunile
abstracte prin fapte şi întâmplări concrete.