ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE ECONOMIE AGROALIMENTARA SI A MEDIULUI

REFERAT
SISTEMUL LEGUMICOL

Coordonator:

Conf.univ.dr.ing. Realizat de: Grozavu Roxana-Veronica

Seria: A

Grupa: 1305
Cuprins:

1.Importanta

2.Metode de cultura

3.Zonare

4.Alegerea si organizarea terenului(asolamentul)

5.Producerea rasadului de legume

6.Constructii legumicole

7.Semanatura si plantatul legumelor

8.Lucrari pentru intretinerea solului

9.Lucrari pentru intretinerea culturi

10.Recoltarea, conditionarea si pastrarea legumelor

 Cultura tomatelor

Tomatele provin din America Centrală şi de Sud, Peru şi Ecuador. În Mexic au fost
folosite încă din anul 200 î.Hr.
Specia de origine este Lycopersicon esculentum, varietatea cerasiforme. Originea
tomatelor este din jurul localităţilor Vera Cruz şi Pueblo. Pentru prima oară au fost
semnalate de către Cristofor Columb încă din anul 1498. În anul 1557 Matthiola le
numeşte „Pomme d’amour” iar numele propriu-zis de tomate vine de la azteci, respectiv
„tomatel” (Nissen, 1993).
În aceeaşi perioadă tomatele au ajuns în China şi Japonia. Cultura tomatelor a avut o
extindere mai mare abia în perioada primului şi a celui de al doilea război mondial
ocupând în prezent locul I în cultura legumelor pe plan mondial.
În Europa, tomatele au fost cultivate în Spania şi Portugalia începând cu secolul al XVI-
lea. Până la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX cultura tomatelor s-a extins
pe întreg mapamondul în zonele cu condiţii pedoclimatice favorabile.
Cultura comercială a început în Franţa în 1880 apoi în Germania 1914 şi în Belgia în
1904. De atunci cultura tomatelor a cunoscut o extindere fără precedent astfel încât în
2004 se cultivau circa 4.123.000 ha iar producţia obţinută era de aproape 88.621.000 t
(Anuarul FAO, 2005).
Odată cu apariţia culturilor forţate (sere încălzite), tomatele au acoperit un areal mult
mai mare, fiind prezente până la latitudini ridicate în nordul şi sudul extrem al celor două
zone temperate. Interesul deosebit pentru cultura şi consumul de tomate sunt datorate
în egală măsură atât modului diversificat de consum agreat de consumatori cât şi
versatilităţii speciei care poate fi cultivată cu rezultate bune în cele mai diferite zone
ecologice din lume.
În Romania, cultura tomatelor este semnalată din secolul XIX, când se practica pe
suprafeţe mici. Extinderea suprafeţelor cultivate cu tomate în România este menţionată
de la începutul secolului X, concomitent cu sporirea populaţiei urbane şi cu creşterea
demografică.
IMPORTANŢA, VALOAREA NUTRITIVĂ ŞI TERAPEUTICĂ A TOMATELOR
De la tomate se consumă fructele la maturitatea fiziologică, dar şi cele care nu ajung în
această fază (gogonelele) pentru prepararea murăturilor. Importanţa alimentară
deosebită a tomatelor este dată de faptul că acestea se consumă într-o gamă variată: în
stare proaspătă, ca salată simplă sau in amestec cu alte legume, sosuri, ghiveci, roşii
umplute etc., prelucrate industrial sub formă de pastă, bulion, conserve, sucuri obişnuite
sau picante etc.
În afară de cererea mare pentru consumul curent al populaţiei tomatele sunt cerute mult
în industria conservelor de legume, de carne şi peşte, fiind de asemenea un produs
important de export. Sunt cerute la export mai ales tomatele de seră, cele timpurii
precum şi produsele industrializate.
Prevederile Organizaţiei Mondiale pentru Agricultură şi Alimentaţie (F.A.O) recomandă
consumul de legume în cantităţi variabile în funcţie de vârsta consumatorilor. Astfel
pentru persoanele până la 12 ani, cantităţile medii se cifrează la 100g/zi, iar pentru cele
cu vârstă mai mare de 12 ani, 350g/zi, ceea ce reprezintă, în medie un consum anual
de 120 kg de legume.
Concepţiile actuale despre alimentaţia raţională, acordă consumului de tomate o poziţie
prioritară, în primul rând pentru că acestea asigură organismului uman o gamă largă de
vitamine, săruri minerale şi apă vitală, atât de necesare pentru activitatea fiziologică
normală a organismului uman.
Conform recomandărilor medicilor, pentru o alimentaţie raţională, necesarul zilnic de
hrană a unui adult este de 714 g alimente de natură animală şi 1225 g alimente de
natură vegetală din care aproximativ 300-400 g sunt reprezentate de legume.
Pe lângă principiile nutritive prezentate, tomatele conţin licopenul un compus
„miraculos” pentru medicină. Numeroase studii medicale arată acţiunea directă a
acestui pigment asupra radicalilor liberi din organismul uman. Radicalii liberi sunt
consideraţi molecule oxidative deosebi de puternice care atacă membranele celulare
ale celulelor din diferite ţesuturi ale organismului uman, atacă şi ADN uman inducând
procese de replicare defectuoase ce duc la îmbătrânirea rapidă a organismului.
Licopenul nu este sintetizat de organismul uman, singura cale de a obţine acest
pigment, este consumul de fructe sau legume ce conţin pigmentul în cauză.
Noi cercetări în domeniu arată că gradul de metabolizare în organismul uman al acestui
pigment este mai mare la produsele procesate (sosuri, bulion, paste) decât la cele
consumate în stare proaspătă.
Acest lucru este posibil deoarece căldura folosită în timpul procesării tomatelor distruge
zidul de celule, permiţând ca licopenul să fie mai bine absorbit în tubul digestiv.
Este important de ştiut că licopenul este solubil în grăsimi, acesta este mai bine absorbit
atunci când este consumat împreună cu grăsimi.
Legumele au o importanţă deosebită în alimentaţia omului. O alimentaţie raţională este
asigurată şi din consumul zilnic al legumelor. Legumele au un efect deosebit de
favorabil asupra sănătăţii organismului uman şi prin:
- hidratarea organismului datorită conţinutului ridicat în apă al legumelor proaspete;
- stimularea activităţii sistemului muscular prin aportul de hidrocarburi simple;
- aprovizionarea organismului cu aminoacizi (leucină, izoleucină, lizină, triptofan);
- reducerea grăsimilor;
- alcalinizarea plasmei sanguine;
- susţinerea procesului de calcifiere normală;
- sporirea activităţilor enzimatice prin aportul de elemente minerale: K, Ca, Fe, Mg, Mn,
Zn, F;
- blocarea activităţii bacteriilor de fermentaţie;
- menţinerea permeabilităţii membranelor celulare;
- stimularea activităţii glandelor interne;
- mărirea caparcităţii de apărare a organismului;
- reglarea metabolismului prin aportul de vitamine.

Tehnologia culturii tomatelor.

Cultivarea tomatelor este diferentiata in functie de sistemele de cultura practicate.In
vederea asigurarii productiei proaspete pe o perioada cat mai lunga din an, tomatele se
cultiva in camp (cultura timpurie, de vara si de toamna), in sere-solarii (ciclul scurt si
ciclul lung), in sere (ciclul I si ciclul II) si in rasadnite.

Cultivarea tomatelor in camp.

Cultura tomatelor timpurii are o importanta destul de mare, aceasta cultura urmareste
asigurarea de fructe proaspete la sfarsitul lunii iunie si toata luna iulie.

Plante bune premergatoare sunt: fasolea, cucurbitaceele, bulboasele, mazarea si unele

radacinoase.Revenirea tomatelor pe aceeasi sola se face dupa 3-4 ani.

Cultura tomatelor in solarii.

In solarii se practica doua sisteme: ciclul scurt, care tine de la 20 martie-5 aprilie, pana
la 15-20 iulie si ciclul lung care se infiinteaza la aceeasi data cu ciclul scurt dar
desfiintarea culturii se face in jur de 15-20 septembrie.

Cultivarea tomatelor in sere

Cultura in sere se realizeaza in doua cicluri: ciclul I din ianuarie pana la sfarsitul lunii
iunie si ciclul II din prima decada a lunii iulie pana la jumatatea lunii decembrie.

In Romania sunt delimitate 3 zone de producere a legumelor.

Una dintre cele mai importante actiuni si masuri de politicaagrara care contribuie la

obtinerea de recolte ridicate si constante an de an este zonarea culturilor,
adica stabilirea celor mai potrivite regiuni sau teritorii pentru cultivarea diferitelor
specii si soiuri de legume, pomi, arbusti si vita de vie.
 Zona I se limiteaza la campiile din sudul si estul tarii, Campia de Vest si Campia
Dobrogei, diverse din punct de vedere pedoclimatic.
In campia de sud-vest, pe soluri cernoziomice si de lunca, se preteaza foarte bine
culturile termofile, destinate pentru productii timpuri si de vara-toamna, cu randamente
ridicate.
In Dobrogea, in partea de nord, de-a lungul Dunarii se cultiva legume timpurii si tarzii
pentru consum proaspatsi industrializare, iar pe litoral, intr-o subzona caracteristica din
punct de vedere climatic, se produc legume semitimpurii si indeosebi de toamna, mai
ales la plantele termofile. Este zona cu cea mai mare suprafata cultivata
Zona a II-a cuprinde dealurile subcarpatice joase din nordul Olteniei - partea de
nord a judetului Mehedinti, judetele Gorj si Valcea, Muntenia - judetele Arges,
Dambovita, Prahova si nordul judetului Buzau, Campia Moldovei cu spatiul
cuprins intre Siret si Prut si luncile aflate la confluenta cu unii afluenti aiSiretului -
judetele Vrancea, Bacau, Vaslui, Neamt, lasi, Botosani si Suceava, lunca
Muresului, Ariesului, Somesului, cursul inferior al Tsrnavelor, valea Crisurilor,
judetele Caras-Severin, Satu Mare si partial Salaj, Bistrita-Nasaud, Cluj, Alba,
Mures si Hunedoara.
Din punct de vedere climatic se caracterizeaza prin temperaturi medii anuale de 9-10°C,
precipitatii medii anuale de 450-550 mm, umiditatea relativa de 65-80%. Solurile
predominante sunt cele brune. Aici se cultiva plante mai putin pretentioase la caldura si
plante termofile cu perioada de vegetatie mai scurta, pe suprafete mai reduse.Zona a II-
a ocupa circa 30% din suprafata totala cultivata de legume, principalele culturi fiind cele
din grupa verzei, radacinoasele, bulboasele si tomatele.
Zona a III-a ocupa circa 20% din suprafata de legume a Romaniei si se
caracterizeaza prin temperaturi medii anuale de 8-8,7°C, precipitatii medii anuale
de 600-650 mm si o umiditate relativa medie a aerului cuprinsa intre 57%si
65%. Zona a III-a acopera regiuni de dealuri din Transilvania - o parte a judetelor Alba,
Cluj, Salaj, Bistrita-Nasaud, Mures, Hunedoara si judetele Brasov, Maramures.
Cultura tomatelor timpurii, semitimpurii si tarzii, care reprezinta aproximativ 25% din
suprafata cultivatacu legume, este amplasata in zona I-a si a II-a. Aici se gasesc bazine
consacrate orientate in directia specializarii pe diferite tipuri de culturi. Se
evidentiaza bazinele: Arad, Sannicolaul Mare, Bailesti, Alexandria, Zimnicea,
Vidra.biu si Covasna. 

Pregatire terenului pentru cultura de tomate in camp

Pregatirea terenului se face cu multa grija din toamna. Dupa desfiintarea culturii
anterioare se executa mobilizarea terenului in vederea nivelarii de exploatare.

Fertilizarea de baza trebuie efectuata in functie de datele furnizate de cercetarea

agrochimica. Orientativ se pot aplica 30-40 tone pe hectar gunoi de grajd nefermentat,
250-300 kg pe hectar superfosfat si 100-150 kg pe hectar sulfat de potasiu.

Ingrasamintele sunt incorporate in sol prin aratura adanca de 28-30 cm, care se lasa in
brazda cruda.

Primavara dupa ce terenul s-a zvantat, se intretine aratura pana la plantare, cu grapa
sau cultivatorul si se administreaza 150 kg pe hectar azotat de amoniu, 150 kg pe
hectar superfosfat si 75 kg pe hectar sulfat de potasiu.

Pregatirea terenului pentru cultura de tomate din solarii

Pregatirea terenului se incepe din toamna cu defrisarea culturii anterioare. Se strang si

se scot din solar toate resturile vegetale, spalierul etc.

Fertilizarea de baza se face cu 50-70 t/ha gunoi de grajd descompus, aplicat odata la 2-
3 ani, cu 300-500 kg/ha superfosfat si 150-200 kg/ha sulfat de potasiu.

Mobilizarea solului se face la 28-30 cm.O data la 3-4 ani este bine sa se faca subsolajul
la adancimea de 40-50 cm.

Pentru dezinfectarea solului se poate folosi Nemathorin 10 G care actioneaza asupra

nematozilor din genul Globodera, Heterodera, Meloidogyne, Radopholus.

La tomatele din solarii se aplica pentru nematodul galicol al radacinilor in doza de 15

kg/ha.

Pentru sterilizarea solului un produs foarte bun este Basamid Granule cu efect
nematocid, insecticid, erbicid si fungicid.

Pregatirea terenurilor in sere

Pregatirea serelor se face diferentiat la cele doua cicluri de cultura.Pregatirea serelor

pentru ciclul I se realizeaza prin: evacuarea resturilor vegetale ale culturii precedente,
mobilizarea adanca a solului la 28-30 cm, frezarea solului la adancimea de 15 cm,
dezinfectia chimica cu Basamid Granule in cantitate de 3-5 kg/100 mp, Nemathorin 10 g
in cantitate de 15 kg/ha, fertilizarea de baza cu ingrasaminte chimice conform
rezultatelor analizelor agrochimice, frezarea pentru incorporarea acestora si modelarea
terenului.

Pentru cicluli II se administreaza ingrasaminte organice in cantitate de 80-100 t/ha.

Rasadurile se produc in sere inmultitor, se seamana pe strat sau direct in
ghivece.Semanatul are loc in a treia decada a lunii octombrie, norma de samanta
utilizata fiind de 200-250 g samanta pentru un hectar de cultura.

Recomandari pentru producerea rasadurilor de tomate

Pentru culturile de vara-toamna in camp producerea rasadurilor se poate

face in solarii neincalzite.Producerea rasadurilor la paleti alveolari simplifica
intr-o anumita masura problema costurilor de producere. Sunt potriviti
paletii cu alveole avand latura de 3,8/3,8-4,2/3,7 cm .Trebuie retinut faptul
ca in acest caz semanam direct, iar perioada de la semanat la plantat nu
poate depasi 25-30 zile.Din acest motiv, vom semana cel mai devreme la
inceputul lunii aprilie,pentru a nu obtine rasaduri alungite sau debilitate.
Producerea rasadurilor se recomanda sa se  faca pe substrat organic de tip
turba ( TS-3 Fine sau TS3-standard.).
O problema foarte importanta, ce poate sa apara in cazul rasadurilor
produse in paletii alveolari, o reprezinta riscul cresterii exagerate a
temperaturii din substrat.Din acest motiv,dupa semanat vom acoperii paletii
alveolari cu un mulci textil microporos,care ne va ferii de insolatiile
putrnice,iar pe timp de noapte nu face condens. Mulciul se va ridica de pe
rasaduri cand 80-85%din seminte au rasarit (cca 7-8 zile de la
semanat).Dirijarea corecta a factorilor de vegetatie in perioada de producere
a rasaburilor este garantia unor productii mari si de calitate.
Temperatura optima in faza de germinare a semintelor este de 23-25 grade
C, indiferent de lumina. Dupa rasarire, pe o perioada de sapte - zece zile,
temperatura aerului trebuie sa fie corelata cu lumina, in caz contrar fiind
influentata negativ inductia florala, ceea ce inseamna, in prmul rand, un
numar mai mic de fructe in prmele etaje de fructificare sau chiar o intarziere
a formarii primului etaj. Orientativ, in aceasta etapa, vom avea in vedere ca
pe timp de noapte sa asiguram 10-12 grade C,iar pe timp de zi, in zilele
senine,14-16 grade C, respectiv 12-13 grade C, in zilele noroase.

In etapa urmatoare, care tine pana la plantare, temperatura optima pe timp

de noapte va creste la 14-16 grade C. In zilele senine, temperatura optima,
in aceasta faza de vegetatie, creste la 20-22 grade C, iar in zilele noroase
16-18 grade C.

Pe toata perioada de producere a rasadului, umiditatea relativa a aerului

trebuie mentinuta la valori reduse (60-65%), pentru a elimina riscul
instalarii unor agenti patogeni specifici fazei de rasad. Pentru un control cat
mai bun asupra factorilor de vegetatie este indicat sa apelam la cretizarea
foliei sau a sticlei cu Shadefix sau  la umbrire cu ajutorul plaselor .
In ceea ce priveste umiditatea substratului de cultura vom evita excesele. Se
recomanda sa udam putin si des, in acest fel eliminand o parte din riscurile
instalarii unor ciuperci ce produc caderea plantutelor. Udarile trebuie facute
dimineata si evitate spre seara.
In afara factorilor de mediu amintiti, calitatea rasadurilor este influentata si
de alti factori. Dintre  acestia, unul deosebit de important e calitatea
substratului. Substratul trebuie sa fie echilibrat cu un continut moderat de
substante minarale, o porozitate buna,pH usor acid sau neutru, fara seminte
de buruieni,boli sau daunatori (ex.TS 3 standard).
Fertilizari suplimentare
Fertilizariile suplimentare, de regula, se fac prin apa de udare (1g s.c./l), in
ultima etapa (dupa cca 2 saptamani de la rasarire), folosind  ingrasaminte
solubile. Sunt recomandate ingrasaminte de tip starter si cele cu continut
mai ridicat in potasiu (ex.Agriplant 6(10-40-10+2),Agriplant 4 ( 8-14-25+3).

Constructiile legumicole pot fi:

Sera/Solar tip tunel cu o dimensiune de 5m latime si 10 metri lungime.

Este compus din:

1.Structura metalica din teava neagra sau teava zincata.

2.Folie triplustratificata multiaditivata

3.Sisteme acces 1-2,usi batante sau culisante

4.Aerisire laterala stanga/dreapta realizate prin roluire

5.Plasa umbrire

Sera/Solar cu pereti drepti sa are o dimensiune de 6m lungime si 10m latime

Este compus din:

1.Structura metalica din teava neagra sau teava zincata

2.Folie simpla sau dubla gonflabila de 170 microni triplustratificata

3.Ventilatie laterala stanga/dreapta si/sau superioara

Cum se seamana rosiile:

Adâncimea de semănat trebuie să fie de 2-3 cm(nu mai mult)
Paturi germinative de calitate care să asigure o bună creştere şi dezvoltare a
rasădului tău de roşii.
Semănarea pe rânduri cu mâna sau maşini speciale de semănat.
Distanţa într-e rânduri să fie de 5-7 cm.
Distanţa într-e seminţe pe rând să fie de 2-3 cm.
Semănarea tomatelor prin împraştiere cu mâna. Recomand mai puţin
această metodă întrucât nu poţi asigura un număr real de seminţe pe metru
pătrat.
Numărul real al seminţelor, al viitoarelor răsaduri este de 500-550 seminţe
pe metru pătrat.
Adâncimea de semănat în cuburile nutritive să fie de 2 cm.
Semănarea directă în câmp sau brazde reci. Aici adâncimea la sol nu trebuie
să depăşească 2 cm.
Înainte de semănat se impune tratarea şi dezinfectarea răsadniţelor,
spaţiilor şi asolamentelor destinate însămânţării.
Cele mai indicate distanţe sunt cele care conferă culturilor de tomate o bună
aerisire. Aerul şi lumina trebuie să viziteze planta din toate părţile. 
Indiferent că este dimineaţă, sau amiază sau este în amurg de seară lumina
trebuie să pătrundă la aşa manieră încât să mângâie fructele tomatelor tale.
În speţă roşiile. Asta dacă urmăreşti să se coacă toate. Şi cu siguranţă vrei
asta nu?
Drept urmare vei ţine cont de următoarele distanţe:
În solar:
distanţa între rânduri să fie de un metru, merge şi 90 de cm nu e că stăm so
gâdilăm prea mult. O toleranţă de 10 cm nu afectează cu nimic cultura în
sine.
distanţa între plante pe rând să fie de 50-60 cm. Aşa este corect să
procedezi.
 Nu uita că lumina este cea care face ca plantele tale să fructifice armonios.
Aerul, căldura, umiditatea contribuie şi ele desigur însă lumina este cea mai
importantă. 
Plantarea se face incepand cu data de 20 martie in zonele mai sudice,
iar in cele nordice se continua pana la 5 aprilie. Desigur, datele de
plantare se coreleaza cu conditiile concrete de temperatura din
primavara respectiva. Intre randuri se lasa 70 cm, iar intre plante pe
rand 30 cm, pentru un ciclu scurt si 35 cm pentru unul lung. Tomatele
se pot planta mai adanc, ele emitand radacini adventive.
Lucrari pentru intretinerea solului:
Terenul pe care plantăm tomatele trebuie să fie fertil. De obicei este foarte
indicat ca măcar odată la 3 ani să punem gunoi de grajd pe terenul pe care
semănăm sau plantăm toate speciile de legume. Pentru 500 mp. trebuie să
administrăm aproximativ 2 tone de gunoi de grajd de vacă.Pregătirea
terenului se face din toamnă. După eliberarea terenului de resturi vegetale,
se aplică gunoiul de grajd , apoi se efectuează arătura de bază la adâncimea
de 28-30cm sau se sapă cu cazmaua „de o pană”.Primăvara înainte de
plantarea tomatelor are loc prelucrarea terenului cu o motosapă sau manual
cu sapa şi grebla.

Lucrari pentru intretinerea culturii:

Susţinerea plantelor:În câmp susţinerea se face cu araci din lemn care se

bat în pământ la o distanţă de 4-5 cm de fiecare plantă. Înălţimea aracului
trebuie să fie de circa 1,5 m şi grosimea de  5-7 cm. Se bat în pământ circa
20-30cm. Plantele se leagă cu aţă  de araci.

2. Copilitul :Se îndepărtează lăstarii de la subsuoara frunzelor în momentul

aqpariţiei până când au cel mult 10 cm în lungime. Din această cauză,
săptămânal se controlează plantele pentru a nu creşte  lăstarii mai mult de
10 cm. Această lucrare nu se face atunci când lăstarul este prea mare pentru
că locul de unde se rupe rămâne ca o rană deschisă, şi atunci când este prea
mare, se cicatrizează mai greu şi există pericolul îmbolnăvirii plantelor. Dacă
din diferite motive se întârzie efectuarea acestei lucrări se îndepărtează
vârful copililor deasupra a două frunze formate

3. Cârnitul:Constă în îndepărtarea vârfului plantei, cu scopul de a sista

creşterea în înălţime a acesteia în favoarea creşterii şi coacerii fructelor.
Vârful de creştere se rupe în general, după ce au apărut 6-7 grupe de flori,
calendaristic la începutul lunii septembrie sau chiar mai devreme, în funcţie
de viteza de coacere a fructelor.

4. Defolierea:Constă în îndepărtarea frunzelor uscate sau bolnave de la baza

plantelor. În general după formarea priului etaj de fructe, primele frunze de
la baza tulpinii se îndepărtează. Această lucrare se repetă de mai multe ori,
pentru că frunzele bolnave de la baza tulpinii răspândesc boli  la frunzele
sănătoase şi la fructe.

Recoltarea
În mod tradițional fructele de tomate se recoltează atunci când au ajuns la maturitatea
biologică, adică atunci când fructul își schimba culoarea din verde în rosu. Acest tip de
recoltare nu se mai practica în marile bazine legumicole datorită utilizării unor noi hibrizi
de tomate de mare valoare genetica, hibrizi care au proprietăți de POSTMATURARE:
culese în pârgă fructele ajung la maturitatea comerciala (culoare rosu închis și gust
dulce) fără defecte (pete galbene, moi, alterate, etc)! Din acest motiv pentru hibrizii care
au aceasta proprietate foarte importanta de postmaturare se recomandă recoltarea în
pârgă – fructele încep să-și schimbe culoare din verde deschis spre portocaliu sau roz
deschis. Acesta este momentul propice pentru recoltare în cazul hibrizilor Amanda F1,
Lady Rosa F1, Rosaliya F1. Mai jos vă prezentăm momentul propice pentru recoltare în
cazul acestor tomate.

În cazul acestor hibrizi recoltarea în faza de pârgă prezintă avantaje certe:

1. greutatea fructelor în această fază de dezvoltare este maximă;
2. neîncepând încă procesele metabolice normale ce apar în faza de maturitate deplină
a fructelor, perioada de păstrare și rezistența la transport și depozitare crește
considerabil;
3. datorita încărcăturii de fructe aflate în toate fazele de dezvoltare durata de timp
necesară unui fruct sa se coacă natural pe planta este mai mare decât atunci când este
luata în pârgă și depozitată corespunzător (de la 5 zile pe plantă la 2-3 zile după
recoltare în pârgă);
4. imediat ce s-au îndepărtat fructele în pârgă de pe planta, aceasta își redistribuie
toate resursele către fructele ramase astfel încât perioada de ajungere la maturitate se
scurtează considerabil și implicit se scurtează și perioada de recoltare având de a face
cu o recoltare concentrata în acest caz;
5. recoltarea în pârgă a tomatelor reduce aproape de 0 riscul apariției unor probleme de
calitate a fructelor, cea mai întâlnită fiind crăparea fructelor;
6. calitatea fructelor din punct de vedere al culorii, gustului și altor proprietăți este
aceeași la fructele recoltate în pârgă sau ajunse la maturitate pe plantă în cazul
hibrizilor care au proprietatea de POSTMATURARE.