“PRACTICI COMERCIALE INCORECTE ÎN SISTEMUL

BANCAR”

CUPRINS

Capitolul I....................................................................................................................3
Sistemul bancar şi practicile comerciale incorecte
Capitolul II...................................................................................................................4
Dobânzile înşelătoare
Capitolul III..................................................................................................................5
Clauzele abuzive
Capitolul IV...................................................................................................................6
Studiu de caz
Concluzii........................................................................................................................6

1
I. SISTEMUL BANCAR ŞI PRACTICILE COMERCIALE INCORECTE

Mai mult din jumătatea populaţiei ţării are angajate credite bancare. Oamenii solicită
împrumuturi de la bănci pe considerentul “banca ne ajuta”. Greşit! Banca nu te ajută, nu te
împrumută, banca este o organizaţie care face afaceri prin acordarea unor credite. Afacerea
băncii este simplă: pe baza unui contract de credit, banca îţi pune la dispoziţie o sumă de bani pe
o perioadă de timp iar tu vei returna suma plus dobânda prevăzută în contract. Băncile îşi
acoperă cheltuielile prin comisioane bancare iar din dobândă acoperă inflaţia şi realizează
profitul. Banca plasează niste bani printr-un credit către tine , nu pentru a te ajuta, ci pentru a
realiza profit. Banca face o afacere când acordă credite. Ajutor este împrumutul între oameni,
pentru că restitui aceiaşi bani. Împrumutul bancar este o afacere pentru că se realizează profit.
Dobânda este profitul băncii. Insă din păcate, de cele mai multe ori, banca mai are şi profituri
neacoperite rezultate din practicile comerciale incorecte.
Lipsa transparenţei în sistemul bancar permite practicarea diferitelor practici comerciale
incorecte. Autoritatea Naţională Pentru Protecţia Consumatorului este sesizată permanent de mii
de cetăţeni care reclamă modul în care băncile scumpesc creditele prin comisioane aberante şi
majorări ilegale ale dobânzilor. Cei mai mulţi români se plâng pentru faptul că ajung să restituie

2
băncii mai mulţi bani decât s-a stabilit iniţial prin contractul de credit. Acest fapt se datorează
introducerii de noi comisioane şi taxe, în mod ilegal, după semnarea contractului. Băncile au
justificat introducerea sau majorarea acestor taxe prin devalorizarea leului în raport cu euro, şi
prin majorarea de către BNR a dobânzii de referinţă. Însă, în unele cazuri, aceste taxe nu se
justifică, fiind chiar mai mari decât în alte state europene, iar costurile ar trebui suportate
bilateral, nu doar de consumatori.
Băncile pot fi sancţionate dacă se constată abateri precum:
- introducerea comisioanelor pe parcursul derulării contractelor;
- modificarea unilaterală a dobanzilor şi comisioanelor fără notificare;
- neoperarea în cont a rambursărilor anticipate ;
- tranzacţii bancare eronate;
- lichidări de conturi neoperate;
- calcul greşit la lichidarea conturilor;
- informarea incompletă şi incorectă a consumatorilor cu privire la condiţiile de creditare,
înainte de semnarea contractului de credit.
Pe lista instituţiilor de creditare amendate pentru abuzuri faţă de clienţi se află Banca
Carpatica, BCR, Bancpost, BRD-Groupe Societe Generale, CEC Bank, Libra Bank, OTP
Bank Romania, Piraeus Bank Romania, Raiffeisen Bank Romania, UniCredit Ţiriac Bank,
Volksbank România etc.
Cele mai întâlnite reclamaţii facute de consumatori la sediul Autorităţii Naţionale Pentru
Protecţia Consumatorului fac referire la majorarea ilegală a dobânzilor şi comisioanelor,
apariţia de noi comisioane, închideri de cont neoperate la timp, promoţii înşelătoare de tipul:
depui la noi banii şi primeşti o sumă din partea băncii, suma fiind alta decât cea aşteptată de
client sau campanii publicitare care încalcă prevederile legii 363/2007. De exemplu,
campanii promoţionale care determină consumatorii să aducă clienţi băncilor în schimbul
unor sume de bani.

II. DOBÂNZILE ÎNŞELĂTOARE

Aproape toate băncile aleg să adopte o politică de marketing prin care să atraga clienţii cu
dobânzi mici la început. Concurenţa de pe piaţă fiind ridicată, puţini sunt cei care nu au ales

3
această formulă. Avantajul clienţilor este că acest tip de credite le oferă posibiliatea de a
împrumuta o sumă mai mare, datorită dobânzii reduse din prima perioadă. În general,
dobânzile introductorii se regăsesc în cazul creditelor de valori mari, precum cele ipotecare şi
de nevoi personale cu ipotecă.
Problema este că aceste dobânzi promoţionale fixe şi la un nivel redus în primă fază
devin apoi variabile şi cresc substanţial. Băncile trebuie să precizeze clienţilor în mod clar
formula prin care dobânda se va calcula ulterior, ce are ca variabilă un indicator al
pieţei(ROBOR pentru lei, EURIBOR pentru euro). Însă cele mai multe bănci nu oferă
informaţii despre ce se va întâmpla cu costul creditului după expirarea perioadei
promoţionale. Răspunsul clasic pe care clienţii îl primesc la ghişeu este că dobânda se va
modifica în funcţie de “politica băncii” sau ”evoluţia pieţei” ceea ce nu aduce clarităţi
clientului asupra a ceea ce îl aşteaptă după un an, de exemplu, cât este perioada promoţională
în cele mai multe cazuri.
Acestă practică este considerată incorectă prin omisiune înşelătoare, în sensul că
finanţatorul omite o informaţie esenţială consumatorului mediu pentru luarea unei decizii cu
privire la credit sau oferă acestuia informaţii în mod neclar, neinteligibil sau ambiguu,
determinandu-l să solicite creditul respectiv, decizie pe care altfel nu ar fi luat-o. În acest caz
se încalcă prevederile Legii nr. 363/2007 care spune că este o informaţie esenţială indicarea
de către comerciant a preţului creditului cu taxele incluse sau, daca preţul nu poate fi în mod
rezonabil calculat în avans, a modalităţii de calcul al acestuia.
Autoritatea Naţională Pentru Protecţia Consumatorului atrage atenţia şi asupra faptului că
băncile majorează dobânzile vechilor clienţi, însă păstrează dobânda redusă în cazul
creditelor noi, pentru a atrage clienţi.
Reclamaţiile făcute la ANPC cu privire la majorarea dobânzii de către bănci sunt
împărţite în două categorii: prima categorie cuprinde consumatorii care reclamă majorarea
dobânzilor şi comisioanelor fără să fie notificaţi în prealabil şi a doua categorie cuprinde
persoanele care au primit notificarea, dar fac reclamaţii pentru că banca a decis unilateral să
facă această majorare.

III. CLAUZELE ABUZIVE

4
 Clauză abuzivă - Clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu
consumatorul şi care prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract creează,
în detrimentul consumatorilor şi contrar cerintelor bunei-credinţe, un dezechilibru
semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.
O categorie aparte a practicilor comerciale incorecte o constituie stipularea de clauze
abuzive în contractele de credit încheiate cu consumatorii, pornind de la poziţia de putere pe
care, de cele mai multe ori, băncile şi celelalte insituţii financiare o au faţă de consumatori.
Contractele de credit ale consumatorilor conţin clauze abuzive care prevăd comisioane de
risc, dobânzi fixe care se pot modifica, dobânzi variabile care au variat numai în sens
crescător în timp ce rata de referinţă pentru piaţa monetară euro (EURIBOR) scade sau
dobânzi variabile calculate dupa indici interni şi netransparenţi ai băncilor etc.
Cu toate ca mii de consumatori au reclamat existenta acestor clauze abuzive şi instantele
au  dispus irevocabil anularea si eliminarea lor din contractul de credit al reclamantului (fie
ca acesta s-a adresat ANPC, fie direct instantelor judecătoreşti competente) clauzele abuzive
continuă să fie menţinute de către bănci în contractele de credit care nu au fost supuse
analizei instanţei. Clauzele abuzive continuă deci  să producă efecte, în baza cărora se
încasează comisioane, dobânzi mascate sub forma unor comisioane sau chiar dobânzi ajustate
fără acordul clientului.
Comisionul de rambursare aniticipată mi se pare cel mai imoral dintre toate. Cu atât mai
mult cu cât în unele cazuri poate ajunge chiar până la 5%.
Pentru consumatorii care fac reclamaţii, ANPC înaintează contractele împreună cu un
proces verbal de constatare la instanţă. Numai instanţa decide dacă acea clauză este abuzivă
sau nu şi dacă trebuie eliminată din contract.

IV. STUDIU DE CAZ

Cardurile de care nu mai scapi!

Să scapi de un card inutil este foarte dificil în România şi uneori costisitor. Angajaţii
băncilor autohtone promit verbal că vor închide cardul, dar nu fac acest lucru, iar clientul se
poate trezi cu datorii sau chiar cu reclamaţii la Biroul de Credite.

5
 Un articol din ziarul “Gandul” spune că: "O persoană avea un împrumut la banca şi,
odată cu acesta primise şi un card, aşa-zis cadou. Când a terminat de plătit creditul, dupa ce a
închis contractul, omul a rămas cu cardul, nu l-a folosit, şi la un moment dat s-a trezit că avea
o datorie de plătit, drept cost de ţinere în funcţiune a cardului. Şi era să ajungă la Biroul de
Credit". Morala este următoarea: interesul băncilor este de a nu închide cardurile, din motive
birocratice, sau pentru promovarea agresivă a altor servicii bancare disponibile doar cu acest
instrument de plată. De exemplu, la BCR ţi se poate spune că dacă închizi cardul, trebuie să
renunţi şi la depozitul la termen pentru că au un singur cont IBAN.

V. CONCLUZII

Consumatorii trebuie protejati de abuzurile băncilor cauzate de contracte încheiate în

baza unor clauze abuzive, care evident, reprezintă o practică comercială incorectă.
Consumatorii grupaţi în asociaţii precum Asociatia de Consiliere a Clienţilor Bancari şi
Asiguraţilor din Romania (ACCBAR) luptă pentru sancţionarea băncilor care practică astfel
de clauze, însă din păcate problema este departe de a fi soluţionată. Spre exemplu, conform
unei petiţii înaintate de Asociaţia de Consiliere a Clienţilor Bancari şi Asiguraţilor din
România, la 15 februarie 2013 ar fi trebuit să intre în vigoare modificările aduse Legii nr.
193/200 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori,
potrivit cărora, o clauză abuzivă dintr-un contract, constatată ca atare, ar fi fost eliminată din
toate contractele, de acelaşi tip, care o conţin. Aceste prevederi care ofereau posibilitatea
Protecţiei Consumatorilor să denunţe în instanţă şi clauzele abuzive legate de creditele
bancare, nu au intrat însă în vigoare la 15 februarie, întru cât, la cererea bancherilor şi FMI,
Guvernul a decis să fie amânată până la 1 iulie aplicare acestora. Motivul, birocratic:
“necesitatea efectuării unui studiu de impact”.
Acestă necesitate a apărut pentru că reprezentanţii FMI au fost convinşi de bancherii din
România că în cazul în care vor fi obligaţi să elimine clauzele abuzive din contractele de
credit în derulare, sistemul bancar va suferi pierderi importante şi de astfel, întreaga
economie a ţării ar fi ameninţată. După estimările bancherilor, făcute încă de anul trecut,
bancile ar putea pierde peste 600 de milioane de euro pe an, iar autorităţile au fost rugate să
ia măsuri pentru ca acest lucru să nu se întâmple.

6
 Cu alte cuvinte, determinarea acestor pierderi, fie si ca valoare aproximativă presupune
recunoaşterea implicită a acestor clauze abuzive în contractele de credit, şi perceperea în baza
acestora unor sume deloc de neglijat de la consumatori. Se discută de pierderile suferite de
întreg sistemul bancar care, potrivit ARB şi FMI nu va mai putea susţine creditarea, dar nu se
aduc în discuţie pierderile suferite de consumatori datorită existenţei clauzelor abuzive în
contractele de credit. În acest caz, datoria consumatorului este sa nu semneze cu ochii închişi.
Să se informeze înainte de a contracta un credit, să citească complet contractul, iar daca
sesizează nereguli, să anunţe negreşit Autoritatea Naţională Pentru Protecţia Consumatorului
care va lua măsurile necesare cazului.