Ministerul Educației al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea: Științe Economice
Departament: Finanțe și Bănci

Studiu Individual
La disciplina:„ Fiscalitate”

1. Tema: „Noțiuni conceptuale cu privire la managementul fiscal în procesul

sistemului de administrare în sfera micului business”

Efectuat de:Bivol Cristian,

grupa BA 1803
Verificat de: Lachi Cristina,
lector universitar

Chișinău,2020
 Cuprins:
Introducere......................................................................................................................................3
Capitolul 1. ADMINISTRAREA FISCALĂ CA PARTE COMPONENTĂ A SISTEMULUI
FISCAL…………………………………………………………………………………………..4
1.1. Abordări conceptuale cu privire la sistemul
fiscal……………………………………………….5
1.2. Repere teoretice cu privire la managementul sistemului de administrare
fiscal…………………7
1.3. Managementul fiscal în procesul sistemului de administrare în sfera
micului………………….8
Concluzii………………………………………………………………………………………..12
Webografie……………………………………………………………………………………...13

2
Introducere
Actualitatea temei: Managemetul fiscal în procesul sistemului de administrare în sfera micului business
are un rol important în primul rând pentru economia țării, pentru bunăstarea antreprenorilor și oamenilor
de la conducere .

Scopul cercetării: Scopul acestei cercetări este de a analiza managementul fiscal și cum el funcționează
în sfera micului business.

Metode de cercetare: Metoda utilizată este bazată pe deducție, ce constă în înțelegerea unui sistem,
plecând de la noțiuni generale despre fiscalitate, administrarea fiscalității, managementul fiscalității.

Rolul practic al lucrării: Înțelegerea sistemului fiscal, analizarea noțiunilor, legilor și formarea unei
concluzii stricte.

CUVINTE-CHEIE: Sistem fiscal, administrarea fiscală, managementul administrării fiscale.

Structura lucrării: Lucrarea are un capitol, cu 3 subpuncte, concluzie și webografie.

3
Capitolul 1. ADMINISTRAREA FISCALĂ CA PARTE COMPONENTĂ A
SISTEMULUI FISCAL

1.1. Abordări conceptuale cu privire la sistemul fiscal

Sistemul constituie orice secțiune a realității în care se identifică un ansamblu de fenomene,

obiecte, procese, concepte, ființe sau grupuri interconectate printr-o mulțime de relații reciproce, precum
și cu mediul înconjurător și care acționează împreună în vederea realizării unor obiective bine definite.

Sistemul fiscal este considerat ca fiind format din totalitatea impozitelor și taxelor provenite de
la persoanele fizice și juridice care alimentează bugetele publice.

O altă abordare a sistemului fiscal pune accentul pe elementele definitorii ale sistemului în
general și interpretează sistemul fiscal prin prisma relațiilor dintre elementele care îl formează. Astfel,
”sistemul fiscal cuprinde un ansamblu de concepte, principii, metode, procese cu privire la o mulțime de
elemente (materie impozabilă, cote, subiecți fiscali) între care se manifestă relații care apar ca urmare a
proiectării, legiferării, așezării și perceperii impozitelor și care sunt gestionate conform legislației
fiscale, în scopul realizării obiectivelor sistemului”

În opinia autorului, sistemul fiscal este un ansamblu de concepte, procese și instrumente ce apar
ca rezultat al definirii și aplicării impozitelor și taxelor, precum și a mecanismelor ce sunt necesare
acestui proces.

Examinarea oricărui sistem este legată de dezagregarea acestuia în elemente componente, astfel,
elementele sistemului fiscal sunt:

a) sistemul de impozite și taxe;

b) aparatul fiscal;
c) legislația fiscală.
Conform altei versiuni, de altfel, împărtășită și de către autor, sistemul fiscal este, astfel, un sistem
complex, incluzând în structura sa următoarele trei componente:

 totalitatea impozitelor, taxelor și a altor venituri fiscale pe care statul, prin organele sale specializate,
le percepe în baza unor reglementări legislative cu caracter fiscal;

 mecanismul fiscal, care cuprinde metodele, tehnicile și instrumentele fiscale prin utilizarea cărora se
asigură dimensionarea, așezarea și perceperea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate
bugetului general consolidat;

4
 aparatul fiscal, fără de care sistemul fiscal ar rămâne inert, el constituind motorul de punere în mișcare
a mecanismului fiscal.

Pentru a fi rațional, sistemul fiscal trebuie să îndeplinească anumite funcții. În această ordine de idei,
dintre funcțiile sistemului fiscal, reținem

funcția de mobilizare a resurselor bugetare la dispoziția statului, necesară pentru acoperirea

cheltuielilor publice;

funcția economică stimulativă, în scopul dezvoltării activității economice, sporirii volumului

veniturilor, atragerea investițiilor, creării de noi locuri de muncă, sporirii exportului etc.;

funcția socială, prin care se urmărește, pe de o parte, să se asigure o anumită protecție socială unor
categorii de contribuabili, iar, pe de altă parte, să fie stimulați agenții economici care utilizează forță de
muncă cu randament redus;

funcția de control, exercitată de organele administrării fiscale, care sunt competente, potrivit legii, să
administreze impozite, taxe, contribuții sau alte sume datorate bugetului.

Drept urmare a tendinței de perfecționare continuă specifică, în special, economiilor în formare (precum
este Republica Moldova), un alt element important de analiză a sistemului fiscal îl reprezintă
modalitățile, dar și criteriile de optimizare a acestuia. Conform părerii lui P. Brezeanu, criteriile de
optimalitate ale sistemului fiscal sunt următoarele:

criteriul echității – presupune participarea tuturor categoriilor sociale și agenților

economici la acoperirea cheltuielilor publice, în măsura veniturilor obținute de fiecare ;

criteriul randamentului (eficacității) – care stabilește că un impozit simplu este mai ușor de
administrat și mai ușor de înțeles pentru contribuabili și, prin urmare, susceptibil de a fi mai repede
acceptat;

criteriul flexibilității – care prevede că un impozit flexibil se adaptează rapid necesităților

unei politici conjuncturale. Cu cât baza sa este sensibilă la evoluția activității economice, cu atât
impozitul îndeplinește rolul său de stabilizator automat;

criteriul stabilității – care presupune că stabilitatea impozitelor trebuie să fie asigurată

pentru a garanta contribuabilii împotriva arbitrarului, de a menține încrederea lor și de a permite ca
deciziile lor să fie luate fără prea mare incertitudine.
Merită menționat că orice reformă fiscală trebuie să țină neapărat cont de dispozițiile tranzitorii și
abordarea graduală, dar nu să bulverseze brutal modul de impozitare, pentru a nu crea premise de
neconformare. Mai mult ca atât, optimizarea sistemului fiscal urmează să se realizeze în baza unui
concept acceptat în prealabil de societate pentru a minimiza efectul de stres pe care orice optimizare o
poate provoca.
Evoluția istorică a impozitelor și taxelor a dus la conștientizarea faptului că taxele și impozitele urmează
a fi administrate de autorități care înțeleg că răspund în fața publicului larg, ceea ce a dus la formarea a
patru principii fundamentale ale legislației și administrării fiscale, și anume:

5
 a) claritate – legile și regulamentele fiscale trebuie să fie pe înțelesul contribuabilului. Acestea ar
trebui să fie pe cât de simple posibil, fără ambiguități, atât pentru contribuabil, cât și pentru
administrarea fiscală. Chiar dacă pare un principiu logic și ușor de urmat, se constată o multitudine
de cazuri în care se face abuz de acest principiu.

Aceasta rezultă nu doar într-un volum impresionant de erori, dar aduce și o doză de discriminare a
persoanelor cu venituri modeste, care, în virtutea situației financiare, nu au obținut volumul necesar de
studii pentru a înțelege limbaje sofisticate și nici nu pot angaja specialiști ce i-ar ajuta să facă față
textului sofisticat al legii;

b) stabilitate – legile și reglementările fiscale urmează a fi modificate pe cât de rar posibil. În situația
când se operează, totuși, modificări, acestea ar trebui să facă parte dintr-un cadru al sistemului
fiscal știut, cu prevederi adecvate în ceea ce ține de tranziție și aplicabilitate. Modificările frecvente
în legislația fiscală ar putea duce la scăderea conformării fiscale și la un comportament ce ar tinde
să compenseze viitoarele pierderi posibile (stocarea alcoolului pentru a nu fi pasibili majorării de
accize);
c) cost-eficiență – costul de identificare, colectare și verificare a taxelor ar trebui menținut la cel mai
jos nivel posibil. Acest principiu este poate unul secundar în țările dezvoltate, dar se dovedește
extrem de important în țările în curs de dezvoltare, unde aceste resurse au fost utilizate în exces și
neargumentat în trecut (în special, în țările socialiste). Minimizarea costurilor se referă nu doar la
cheltuielile guvernamentale, dar și la cheltuielile agenților economici, în special, dacă ne referim de
procedura de reținere la sursă;
d) comoditate – achitarea impozitelor și taxelor urmează să cauzeze contribuabilului cât mai puține
inconveniențe, inclusiv prin aplicarea mecanismelor de eșalonare pentru crearea unor condiții de
plată acceptabile contribuabilului.

Astfel, impozitele și taxele reprezintă, în fapt, fundamentul întregii activități fiscale, adică a întregului
sistem fiscal. Totodată, aplicarea reglementărilor cu caracter fiscal, dimensionarea, așezarea și
perceperea în ultimă instanță a impozitelor și taxelor nu se pot realiza fără existența unui mecanism
fiscal, a unor metode, tehnici și instrumente fiscale, prin aplicarea cărora să fie satisfăcute și anumite
cerințe pe care să le îndeplinească sistemul fiscal pentru a putea fi considerat rațional. Un aspect
important îl reprezintă și aplicarea unor principii de reglementare ce ar asigura așezarea și colectarea
eficientă a impozitelor și taxelor.

1.2. Repere teoretice cu privire la managementul sistemului de administrare

fiscală

6
Managementul presupune conducerea nemijlocită a organizației și reprezintă un proces de planificare,
organizare a activității și controlului unei instituții, pentru coordonarea resurselor umane și materiale în
vederea atingerii scopurilor trasate.

Managementul administrării fiscale reprezintă totalitatea măsurilor de planificare, organizare și control a

proceselor din cadrul administrării fiscale, în vederea atingerii scopurilor trasate, în special, în ceea ce
ține de colectarea impozitelor și taxelor.

Totodată, managementul administrării fiscale ar putea fi privit ca organul de conducere a sistemului de

administrare fiscală, așa-numita „administrație fiscală”.

Sarcina principală a oricărei administrări fiscale este facilitarea conformării – asigurarea că

cei care ar trebui să fie în sistem sunt în sistem și se conformează cu regulile fixate.

Pentru asta:

 contribuabilii ar trebui identificați. Dacă aceștia ar trebui înregistrați, procedura de înregistrare ar

trebui să fie pe cât de simplă posibil. Sistemul ar fi trebuit să fie capabil să identifice persoanele ce nu se
înregistrează voluntar, sistemul de înregistrare fiind unul foarte exact și simplu în utilizare;

 taxele ar trebui colectate. În multe țări, acest fapt se face prin intermediul sistemului fiscal;

 autoritățile ar trebui să ofere servicii adecvate contribuabililor sub formă de informații,

pliante/flyere/fluturași, seminare, consultații telefonice și altele pentru a asigura conformarea
contribuabililor într-un mod cât mai simplu.

Astfel, sistemul de administrare fiscală este responsabil de cât de mult se încasează în egală
măsură cu faptul cum se încasează veniturile la buget (legătura dintre efortul și efectul măsurilor de
colectare realizate). Costul administrării, ca și costul conformării, sunt alte aspecte de care trebuie să se
țină cont la luarea deciziilor de către managementul fiscal. Un punct important ține și de atenția acordată
executării silite și conformării voluntare.

De fapt, perfecționarea conformării fiscale nu este același lucru cu descurajarea neconformării. Nivelul
scăzut de conformare ar putea fi determinat de costurile înalte de conformare, în rând cu alte probleme
fundamentale cum ar fi lacunele în legislația fiscală, legătura necorespunzătoare între impozite și baza
impozabilă asupra căreia acestea se aplică și percepția contribuabililor asupra echității fiscale. Ca regulă
generală, în majoritatea țărilor, unii contribuabili achită impozitele întotdeauna (cel mai des deoarece nu
li se oferă o alternativă), alții – nu achită niciodată și alții se eschivează când văd că o pot face. O funcție
importantă a administrării fiscale la acest moment este să prevină migrarea agenților economici onești în
7
zona de neconformare. Pentru a realiza acest lucru, administrarea fiscală ar trebui să facă viața celor ce
nu se conformează pe cât de grea posibilă, iar viața celor ce se conformează – cât de simplă posibilă.
Astfel, este importantă simplificarea procedurilor aplicate contribuabililor, spre exemplu, prin
eliminarea solicitării unor informații irelevante sau disponibile pentru a obținea restituirea banilor
achitați în plus.

Odată ce procedurile au fost simplificate, managementul administrării fiscale poate să-și concentreze
atenția la sarcinile sale de bază: facilitarea conformării, monitorizarea și executarea silită a conformării
și altele.

Respectiv, o administrare fiscală eficientă și performantă reprezintă un sistem administrativ care

asigură colectarea unui nivel de venituri suficient pentru a acoperi necesitățile de finanțare ale statului
prin metode, procese și instrumente orientate spre contribuabili, asigurând, totodată, un mediu fiscal
concurențial prielnic dezvoltării afacerilor, ținând cont de principiile de bază ale fiscalității (echitatea,
justețea impunerii, randamentul etc.).

1.3. Managementul fiscal în procesul sistemului de administrare în sfera micului

business

Mediul de afaceri, care constituie partea cea mai activă a societății, doreşte să devină partener al
statului în dezvoltarea economică a  țării  şi menționează problemele existente nu în scopul de reproş,
dar pentru a ajuta în găsirea soluțiilor practice, acceptate de ambele părți.

Programul de stabilizare Nr. 790 din 01.12.2009 prevede, în legătură cu reformele fiscale şi vamale,
măsuri de reglementare şi de înăsprire a politicii fiscale, dar nu conține măsuri de îmbunătățire a calității
politicii fiscale, a administrării fiscale  şi vamale sau măsuri privind reducerea poverii fiscale. Adică,
măsurile propuse de Guvern au contribuit doar parțial şi destul de modest la crearea unui mediu fiscal
mai favorabil, fără  a atinge anumite probleme  şi aspecte principiale, acordând businessului doar
anumite posibilități de ordin organizațional, care ar fi trebuit să fie la dispoziția business‐ului în mod
automat şi apriori. Unele din ele sunt:

 Reducerea cheltuielilor agenților economici referitoare la procedurile obligatorii ale certificării

de conformitate, prin revizuirea listei de produse (servicii) şi de materii prime supuse certificării;
 Revizuirea procedurilor de certificare a producției în cazul când producția este deja certificată 
conform standardelor unei altei  țări cu care Republica Moldova a încheiat deja un acord
internațional privind recunoaşterea reciprocă a certificatelor;
8
  Simplificarea sistemului de certificare a mărfurilor importate, introduse pe piața internă, prin
reducerea numărului de permise şi certificate;
 Simplificarea procedurilor vamale prin:
a) adoptarea unui tarif vamal integrat (TARIM) cu precizarea documentelor necesare (certificate,
licențe, permise, etc.) a fi prezentate organului vamal pentru devamare;
b) introducerea procedurilor simplificate de devamare pentru agenții economici cu un nivel
ridicat de fiabilitate;
 Finalizarea implementării sistemului informațional "Frontiera", care asigură  schimbul de
informații în regim on‐line între organele ce participă la „ghişeul unic”, abilitate să verifice
mărfurile şi vehiculele la frontieră;

Planul de dezvoltare a Serviciului Fiscal de Stat pentru anii 2011‐2015 prevede alte schimbări
calitative în vectorul politicii fiscale, care să  le transforme din politici pur fiscale, în politici    care
contribuie nu doar la suplinirea bugetului, ci  şi la dezvoltarea business‐ului  şi a economiei  țării.
Dacă  Planul respectiv ar fi fost implementat mai activ, iar mediul de afaceri ar fi simțit schimbările
practice în 30 direcția pozitivă, referitoare la politica fiscală şi administrarea fiscală şi vamală, atunci
s‐ar fi putut vorbi despre un nivel eficient al dialogului public – privat şi despre rezultatele pozitive
ale acestui dialog.

Însă faptele şi practica vorbesc despre contrariu. Schimbările din Codul Fiscal în anul 2012 sunt un
exemplu că în pofida declarațiilor frumoase din Planul de dezvoltare a Serviciului Fiscal de Stat
pentru anii 2011‐2015, în anul 2011 şi în anul 2012, politica şi administrarea fiscală nu au suferit
îmbunătățiri calitative. Deficiențele şi contradicțiile nu au fost eliminate, nici în Codul Fiscal şi nici
în actele normative subordonate. Nu au fost eliminate normele care prevăd impozitarea multiplă  a
unuia  şi acelaşi fapt economic Politica fiscală cu privire la dividende a fost înăsprită, iar pe fundalul
slabei administrări fiscale au fost înăsprite sancțiunile până  la mărimi exagerate, nerelevante  şi
neproporțional de mari în comparație cu efectele negative ale încălcărilor fiscale.

În privința politicii fiscale a statului mediul de business pune accentul pe următoarele probleme:

 Calitatea scăzută a actelor legislative și normative care determină politica fiscală a statului;

 Politica fiscală  existentă  este îndreptată  în fond doar înspre îndeplinirea unei singure sarcini –
completarea veniturilor bugetului  și este foarte slab orientată  spre dezvoltarea durabilă  a
economiei, a sectoarelor și activităților prioritare, a unor zone specifice și a micului business;
 Sistemul nerațional de aplicare a amenzilor pentru încălcările fiscale și calitate rea a normelor
care reglementează tipurile încălcărilor fiscale;
9
 Neîncrederea mediului de afaceri față  de modul de distribuire a impozitelor  și amenzilor care se
colectează de la întreprinzători și organizații;
 Problema prezumției vinovăției businessului în relațiile autorități – business.

Nemulțumirea businessului față  de administrarea fiscală  se datorează  următorilor factori:

 Prezența în planul de buget al statului a articolului de venit din amenzile  şi penalitățile

aplicate agenților economici, ceea ce conduce la elaborarea planurilor de impunere a
sancțiunilor de către autoritățile fiscale locale. Faptul supra‐îndeplinirii permanente a
planului de colectare a amenzilor şi penalităților este neplăcut pentru business.
Imposibilitatea de apărare a businessului în fața unei astfel de calități a politicii fiscale și a
controalelor fiscale părtinitoare, când se ia în considerație doar opinia organelor fiscale
(reieșind din numărul impunător de cazuri constatate), duce la situația când corupția nu este
privită  ca cel mai mare rău, dar ca un instrument de soluționare a problemelor, precum și la
creșterea sectorului tenebru al economiei;
 Neconcordanța dintre normele fiscale, imperfecțiunea lor, aplicarea normelor actelor
subordonate legilor în locul aplicării normelor Codului Fiscal (scrisorile Inspectoratului
Fiscal Principal de Stat, hotărârile Guvernului, ordinile Ministrului Finanțelor  ș.a.) – factori
care favorizează aplicarea unor sancțiuni exagerate față de agenții economici în procesul
controlului fiscal precum și ca rezultat al acestor controale;
 Neutilizarea, ignorarea sau utilizarea unor proceduri formale de soluționare prejudiciară a
litigiilor fiscale, precum  și imperfecțiunea acestor mecanisme  și lipsa protecției
contribuabililor la această  etapă a relațiilor cu puterea;
 Neprotejarea contribuabililor în instanța de judecată. În  țară  întârzie soluționarea problemei
arzătoare a reformei justiției, care ar asigura contribuabilului dreptul la un proces echitabil.
Lipsa judecătorilor, avocaților specializați în domeniul fiscal, lipsa procedurii medierii
fiscale intensifică  fărădelegea la adresa contribuabililor în litigiile fiscale;
 Înlocuirea normelor legilor cu normele actelor normative subordonate legilor, cu uzanțele
impunerii fiscale, cu principiile formei de perfectare a tranzacției în locul conținutului
tranzacției  și părerea organului fiscal despre cum, în ce cuantum și termene trebuie de plătit
impozitele;
 Lipsă de răspundere în fața legii a persoanelor care exercită o administrare fiscală proastă.

10
 Concluzii generale
Sistemul fiscal este un ansamblu de concepte, procese și instrumente ce apar ca rezultat al definirii și
aplicării impozitelor și taxelor, precum și a mecanismelor ce sunt necesare acestui proces. Bugetul
statului este format din impozite și taxe plătite de cetățeni, organizații, firme, companii etc.
Administrarea fiscală în sfera micului business în Republica Moldova nu este de calitate, tinerii
antreprenori cu greu fac față deciziilor implimentate de Serviciul Fiscal de Stat. Sunt deacord, și e bine
ca antreprenorii să plătească impozite și taxe, însă statul trebuie să implimenteze niște instrumente
calitative pentru a le aplica cu scopul de mări bugetul de stat, și aici trebuie gândite foarte bine, aceste
instrumente trebuie să fie de lungă durată, bine stabilite, ușor de înțeles atât pentru antreprenori cât și
pentru simplii cetățeni. Avem nevoie de educație fiscală, de conducători capabili de a forma un motor
fiscal, ca să lucreze bine, simplu și cinstit. Putem implimenta legi din UE pentru sfera micului business
ca de exemplu: tinerii antrepernori care încep un sturtup să fie scutiți de careva impozite și taxe pentru a
acumula un mic capital, nu trebuie ca fiscul să bată la ușă din prima zi pentru a pune toate taxele
necesare, evident până la această etapă mai avem de lucru, deoarece avem nevoie de o economie
sănătoasă și de oameni competenți.

11
 Webografie :
1. http://www.viitorul.org/files/library/3977294_md_teze_de_discut.pdf
2. https://ince.md/uploads/files/1548329979_teza-de-doctorat-veronica-sireteanu.pdf
3. https://www.fisc.md/codulfiscalalrm.aspx

12