1.

MECANISMUL CONCURENŢIAL
Piaţa cu concurenţă imperfectă se prezintă sub următoarele forme:
a. piaţa cu concurenţă monopolistică – nr mare de producători care oferă produse diferite
Exemple: piaţa produselor de îmbrăcăminte, piaţa produselor cosmetice.
b. piaţa cu concurenţă de monopol – pe piaţa domină un singur producător care poate impune calitatea,
cantitatea si pretul
Exemple: CFR, E-ON Energie
c. piaţa cu concurenţă de oligopol – pe piaţa există cateva firme mari, puternice influentând preturile
produselor ce le fabrica
Exemple: piaţa telefoniei mobile
d. piaţa cu concurenţă de oligopson (monopson) – piaţa pe care există putini cumpăratori (sau unul singur)
acestia impunând conditiile la care vor cumpăra produsele.
Exemple monopson: armata este singura care cumpăra armament şi alte bunuri utilizate exclusiv de cadrele
militare.

2. PIAŢA MONETARĂ
A. Banii - Reprezintă ansamblul mijloacelor de plata utilizate în tranzacţii
Functiile banilor
 Mijloc de schimb
 Etalon al valorii
 Rezervă de valoare
 Mijloc de plată
Forme ale banilor Numerar şi Bani scripturali(de cont)

B . Masa monetară- Reprezintă cantitatea de bani aflata în economie, la un anumit moment dat si la
diferiti agenti economici.
 Se compune din numerar (moneda efectivă) si banii scripturali (moneda de cont):
M= N + Bs
M= (P x T)/ V
MxV=PxT
M = masa monetară
P = nivelul preturilor
T = volumul de bunuri si servicii supuse tranzactiilor
V= viteza de rotatie a banilor
Piaţa monetară este locul unde se confruntă cererea şi oferta de monedă, în funcţie de preţul ei (rata
dobânzii-d’).
 Cererea de monedă provine de la agenţii economici care cheltuie mai mult decât resursele de care
dispun şi recurg la împrumuturi.
 Oferta de monedă provine de la agenţii economici care au la un moment dat resurse monetare
disponibile
Rolul pieţei monetare este de:
- a compensa deficitul cu excedentul de monedă existent la diferiţi agenţi economici;
- a regla cantitatea de monedă într-o economie
Echilibrul pietei monetare - Piaţa monetară se află in echilibru atunci când oferta de bani este egală cu
cererea de bani : MxV=PxT.
Aplicatie! Cat de multi bani sunt necesari pentru tranzactionarea unei cantitati de 100.000 bunuri, daca un
bun se vinde cu 20 u.m. si fiecare unitate monetara mijloceste 4 tranzactii?

C. Banii şi băncile
Sistemul bancar (financiar) este format din ansamblul de instituţii care gestionează instrumentele
monetare şi influenţează economia prin intermediul monedei (băncile, casele de economii, societăţile de
asigurare
Creditul este o relaţie bănească între:
• creditor, care acordă un împrumut sau vinde un bun sau prestează un serviciu pe datorie.
• debitor, beneficiarul împrumutului, bunului sau serviciului, care se angajează să plătească la o dată
ulterioară (scadenţă) suma corespunzătoare plus o dobândă
In sens restrâns, dobânda este suma de bani care revine creditorului pentru folosirea împrumutului de către
debitor o anumită perioadă de timp.
Mărimea dobânzii poate fi pusă în evidenţă:
- absolut - prin masa dobânzii (D)- suma de bani plătită în plus faţă de credit (pentru debitor este un cost,
pentru creditor un venit);
- relativ- prin rata dobânzii - preţul plătit de debitor creditorului pentru dreptul de a dispune timp de un an
de 100 de unităţi monetare, se calculează după formula:
Masa dobânzii poate fi calculată în două moduri:
a. ca dobândă simplă- pentru credite acordate pe o perioadă de un an, mai mică decât un an sau mai mare
de un an dar rambursate în tranşe egale. Se calculează după formula:
D= Cr x rd x n, unde D= masa dobânzii, rd=rata dobânzii;
n= durata creditului.
b. ca dobândă compusă- pentru credite acordate pe o perioadă mai mare de un an, rambursate la sfârşitul
perioadei. Se calculează după formula:
D=Sn-Cr, unde Sn= suma ce revine creditorului la sfârşitul
perioadei.
Sn=Cr(1+rd)ⁿ
Câştigul băncii (Cb) rezultă din diferenţa dintre dobânda încasată (Dî) la creditele acordate şi dobânda
plătită deponenţilor (Dpl):
Cb= Dî-Dpl
Crestere masei monetare poate fi sănătoasă, fără să producă inflaţie, dacă este însoţită de creşterea cantităţii
de bunuri şi servicii supuse vânzării şi invers.

3. PIAŢA CAPITALURILOR (FINANCIARĂ)

Piaţa capitalurilor este un spaţiu economic în care se întâlnesc cererea şi oferta de titluri de
valoare(acţiuni şi obligaţiuni); reprezintă ansamblul operaţiilor de vânzare-cumpărare a activelor financiare
pe termen mediu şi lung.
Obiectul tranzacţiilor pe piaţa capitalurilor este reprezentat de activele financiare pe termen mediu şi lung:
acţiuni si obligaţiuni;
 Cererea de titluri provine de la agenţii economici care doresc să economisească.
 Oferta provine de la agenţii economici care au nevoie de finanţare.
ACŢIUNEA este un titlu de valoare ce are următoarele trăsături:
 atestă calitatea de proprietar a deţinătorului asupra unei părţi din capitalul firmei emitente;
 poartă însemne speciale: numele firmei, data emiterii, numărul de identificare a titlului, valoarea
nominală, semnătura persoanei autorizate din partea firmei; elemente de securitate pentru a împiedieca
falsificarea.
Tipuri de acţiuni
 ordinare- dau drepturi egale acţionarilor potrivit numărului de acţiuni deţinute- dividend proporţional cu
numărul de acţiuni deţinut şi drept de vot în adunarea generală a acţionarilor (A.G.A.);
 privilegiate- dau deţinătorului dreptul la un dividend fix şi prioritate în încasarea acestuia dar nu şi drept
de vot în A.G.A.
OBLIGAŢIUNEA este un titlu de valoare care:
- atestă contractarea unui împrumut pe termen mediu sau lung.
-poartă însemne speciale: numele firmei, valoarea nominală, scadenţa(data expirării obligaţiunii).
Piaţa financiară primară cuprinde emisiunea şi plasarea de titluri noi: emitenţii de titluri – vânzătorii-
urmăresc obţinerea de capital bănesc, iar posesorii de economii- cumpărători- urmăresc plasarea acestora
devenind investitori. Operaţile se derulează prin intermediul băncilor.
Piaţa financiară secundară cuprinde ansamblul tranzacţiilor cu titluri emise anterior.
Tranzacţiile: au loc la bursa de valori; se realizează prin intermediul agenţilor de schimb (brokeri); au ca
problemă fundamentală formarea preţului (cotaţie, cursul) titlurilor care diferă de valoarea nominală a
acestora.
BURSA DE VALORI BUCUREŞTI permite accesul la realizarea tranzacţiilor potrivit unor criterii
de performanţă economică.
Tipuri de operatiuni
 Operaţiuni la termen presupun existenţa unui decalaj în timp între încheierea tranzacţiei şi executarea
contractului stabilit:
 Operaţiuni la vedere presupun realizarea schimbului:
- în momentul încheierii tranzacţiei sau cel mult 2 zile lucrătoare;
- la cursul afişat.
4.PIAŢA MUNCII
Piaţa muncii reprezintă ansamblul relaţiilor dintre purtătorii cererii şi ofertei de muncă prin care se
stabilesc condiţiile de angajare a salariaţilor şi mărimea salariilor ce se consemnează într-un act oficial numit
contract de muncă.
Cererea de muncă reprezintă nevoia de muncă salariată ce se formează la un moment dat într-o
economie de piaţă.
Factorii care influenţează cererea de muncă : Dezvoltarea economico – socială ; Cheltuielile cu
salarizarea forţei de muncă ; Progresul tehnic şi investiţiile de capital;Durata muncii; Intervenţia sindicatelor
; Substituirea factorului muncă
Oferta de muncă reprezintă volumul de muncă ce poate fi depus de populaţia unei ţări, în condiţii
salariale, într-o perioadă dată de timp.
Factorii care influenţează oferta de muncă: Nevoia de subzistenţă a salariatului şi a familiei sale ;
Dinamica salariului; Natura muncii prestate; Condiţiile de muncă; Satisfacţia oferită de munca depusă;
Posibilităţile de migrare a forţei de muncă:
Pentru contribuţia sa la realizarea muncii ca factor de producţie, posesorul forţei de muncă primeşte o sumă
de bani denumită salariu. Salariul poate fi privit dintr-o dublă perspectivă: ca şi cost, dar şi ca venit.
Salariu minim garantat legal se stabileşte la nivelul costului muncii, corespunzător unui anumit nivel
al dezvoltării economico-sociale a ţării respective. Limita minimă a salariului restricţionează angajatorul şi
trebuie să asigure angajatului minimul de subzistenţă.
Factorii de care depind mărimea şi dinamica salariului sunt: gradul de dezvoltare economică a ţării, natura
activităţii desfăşurate, nivelul pregătirii profesionale şi aptitudinile lucrătorilor si altii.
Suma de bani pe care o primeşte salariatul pentru munca prestată constituie salariul nominal. După
reţinerea impozitului pe salariu şi a altor contribuţii legale, suma rămasă reprezintă salariul nominal net.
Salariul nominal este o componentă a câştigului nominal net care include şi sporurile, premiile, venitul
pentru ore suplimentare etc.