Sunteți pe pagina 1din 7

Am copilărit printre

exorcizări creștin-
ortodoxe şi înţeleg
disperarea femeilor de
la moaște
De Mihai Popescu, Octombrie 18, 2016

Cum unii copilăresc pe uliţe, în spatele blocului sau în natură, eu am


crescut printre biserici şi enoriaşi. Nişte preoţi din Brăila înrudiţi cu mine mi-
au bătut apropouri din şcoala primară că ar trebui să învăţ catehismul şi să
reprezint Arhiespiscopia Dunării de Jos în Bucureşti, în timp ce-mi arătau
cât de puternici şi bogaţi au ajuns ei prin joburile de parohi.

Maică-mea, o ingineră atee care s-a transformat într-o creştină


habotnică după o boală gravă, a preluat ştafeta religioasă şi m-a târât toată
copilăria pe la vecernii, utrenii şi liturghii. M-a dus în tururi de mânăstiri, la
pelerinaje, m-a învăţat să pun lumănâri şi să spun rugăciuni pentru
strămoşi morţi pe care nu i-am cunoscut niciodată, să scriu acatiste şi să
mă rog în genunchi prin biserici atât de mult încât şi acum îmi vine să vomit
de la mirosul de tămâie.

De-a lungul acelor experienţe, care au ţinut până pe la 14 ani, am


cunoscut foarte mulţi oameni cuprinşi de disperare care-şi căutau orice
formă de alinare pentru vieţile lor de căcat prin credinţă, cum şi-o caută alţii
pe fundul unei sticle, prin pariuri sportive sau prin cuiul de dinainte de
culcare. De-asta cred că pot să-ţi explic mai bine ce s-a întâmplat
cu femeia aia care urla ca posedată de demoni, până a fost dusă la
moaştele sfintei Parascheva. Oricum o explicaţie mai bună faţă de
1
miştourile proaste că s-a băgat în faţă printr-o şmecherie teatrală sau
varianta mistică şi delirantă că există demoni şi o bucată de os poleit îi
poate înlătura printr-un miracol (idee care apare în Biblie doar prin Faptele
Apostolilor, o carte scrisă la foarte mult timp după moartea lui Hristos).

TEORETIC NU EXISTĂ EXORCISM ÎN CULTUL


ORTODOX, DAR PREOȚII TOT ÎL PRACTICĂ

Când te gândești la exorcizarea demonilor, probabil îți imaginezi


secvențe cu femei posedate care-și sucesc gâtul la 180 de grade și se
autosatisfac cu un crucifix ca-n filmele The Exorcist sau the Exorcism of
Emily Rose. În România, exorcizarea se rezumă la un preot care blestemă
demonii timp de câteva ore în care ești obligat să stai în genunchi, cu capul
plecat, și se face cu mase mari de enoriași.

Teoretic, exorciștii au dispărut ca meserie din Evul Mediu, iar singura


slujbă de exorcizare rămasă în creștinismul ortodox e aia de Botez, care ar
trebui să-ți ofere protecție față de demoni pe viață. Totuși, există două
rugăciuni ortodoxe numite Moliftele Sfântului Vasile cel Mare și Moliftele
Sfântului Ioan Gură de Aur care au ca scop eliminarea demonilor și

2
diavolilor din trupul unui creștin. Amândouă sunt destul de hardcore, cu
blesteme antidemonice urlate cu atâta patos încât să-l lase mască și pe
Vadim Tudor. Li se recomandă preoților să le spună rar, doar la nevoie sau
în ziua de Sf. Vasile.

Doar că, dacă mergi des la biserică, o să le auzi după fiecare slujbă
de maslu, o ceremonie comună și interminabilă care are rolul de vindecare
fizică și spirituală a credincioșilor, prin sfințirea cu ulei. Pentru că oamenii
care vin la Biserică nu prea se roagă să câștige la loto sau să primească
un BMW nou, ci se roagă disperați să nu moară de bolile pe care nu-și
permit să le trateze sau să nu moară de foame din pensia lor sub nivelul
mării, pentru care au muncit de s-au rupt în comunism.

Pe lângă exorcizările astea în grup care prind foarte mult la


credincioși, toate slujbele astea se pot ține și acasă, dacă te înțelegi cu
preotul și cotizezi la Sfânta Biserică. Trist e că unii preoți fac un ban în plus
prin niște escrocherii condamnate de BOR, în care vin la maică-ta acasă
și fac pe exorciștii. Deschid o Biblie la o pagină aleatorie, pe urmă se fac că
intră în transă și interpretează citatul ăla aleator din Scriptură ca o
ghicitoare banală de bâlci. Oamenii plătesc niște milioane pentru serviciul
ăsta de „deschis Cartea", care cumva ți-a purificat casa, corpul și pisica, la
pachet. În cazul meu, cei din urmă au fost mai periculoși, pentru că i-au
alimentat mamei mele tot felul de probleme psihice prin niște idei nocive
scoase din burtă.

E NORMAL SĂ VEZI FEMEI „POSEDATE" LA


SLUJBE LUNGI ȘI LA PELERINAJE

3
Am văzut multe femei care au avut reacții ciudate la slujbe de genul
ăsta, cu blesteme demonice. Unele plângeau în hohote sau urlau ceva
legat de problemele lor cotidiene pentru care erau de vină demonii, în lipsă
de altcineva, altele aveau accese ușor violente, dădeau cu pumnu-n
pământ pentru că, probabil, retrăiau în minte o tragedie peste care n-au
trecut niciodată.

Cea mai traumatizantă experiență de genul ăsta a fost o slujbă de


maslu la Mânăstirea Plumbuita din parcul bucureștean cu același nume.
După vreo oră de slujbă, când începeau moliftele Sfântului Vasile, o
bătrână care era la o aruncătură de băț de mine s-a ridicat din genunchi și,
cu o voce de vocalist din trupă de doom metal, a urlat chestii legate de
Lucifer și Iisus, cu bale la gură. Preoții au continuat incantațiile lor fără să
se oprească și vreo patru credincioși mai solizi s-au ridicat și ei din mulțime
să țină femeia la pământ, împreună cu un dascăl. Femeia, cu forța
specifică persoanelor bolnave psihic, aproape că-i dădea gata pe toți. Unul
din preoți a oprit slujba și-a venit s-o dea cu uleiul sfințit. Asta a calmat-o,
că i-a dat impresia c-a fost purificată și-a trecut din nou în genunchi, să se
bucure de restul slujbei.

Slujbele în sine sunt construite ca să te ducă spre o reacție de genul


ăsta. Stai în genunchi ore întregi, pe piatra rece din fața bisericii, în timp ce
preoții intonează o cântare despre înlăturarea demonilor pe mai multe voci
(se recomandă șapte). Cu cât te apasă mai tare oboseala acelei poziții și

4
durerea aia surdă pe care o simți în genunchii anchilozați, cu atât îți
vibrează mai tare vocile alea în urechi. După ce te umpli de furie și
adrenalină de la ritualul ăsta în crescendo, preoții îți dau să pupi Biblia,
crucea și te dau cu mir, cumva să spele toată tensiunea aia pe care ai
acumulat-o și pe care ajungi s-o asociezi cu demoni, păcate și altele.

Pelerinajele funcționează pe același principiu, dar cu o intensitate


înzecită. Credincioșii se pun la cozi interminabile de mii de oameni cu zile
înainte să se deschidă accesul la moaște, ca să fie între primii serviți. Dacă
treci vreodată prin Piața Unirii din București, în noaptea de dinainte de
Sfântul Dumitru, o să vezi mii de oameni care stau în picioare, cu bărbia în
piept, pe lângă Dealul Mitropoliei, totul într-o tăcere perfectă. Eu i-am văzut
odată când veneam la o băută în Centrul Vechi, pe la două-trei dimineața.
Ploua mărunt și oamenii ăia stăteau neacoperiți. Atât de intensă era
credința lor disperată, că sărutarea acelor racle le poate repara viața. De-
asta și apar acele clipuri cu îmbulzeli și e nevoie în fiecare an de jandarmi
la pelerinaje, pentru că tensiunea e atât de ridicată între oamenii ăia
suferinzi, încât dacă s-ar întâmpla o catastrofă și-ar dispărea racla, ar ieși o
revoltă.

PÂNĂ LA URMĂ E VORBA MAI ALES DE SĂRĂCIE


ȘI DISPERARE, PE CARE NU LE ÎNȚELEGI

5
Mă amuză cum aceiași politicieni care spun că fac parte din dreapta
creștin-democrată (care apără pelerinajele) se plâng de cât de leneși sunt
săracii și șomerii din România. Sărăcia, așa cum o înțelegem eu sau tu, nu
are nicio treabă cu sărăcia și suferința așa cum o înțeleg oamenii ăștia.

Dacă pe tine te părăsește una sau unul, o să te doară o vreme și o


să-ți îneci amarul într-o sticlă de vin ars. Dacă ție îți moare soțul, care era
singurul venit în casă, și te lasă cu trei copii de care trebuie să ai grijă
singură din pensia ta medicală și tu ai fost casnică în ultimul deceniu, că ți-
a spus partidul comunist toată viața că scopul tău în viață e să devii mamă
eroină, abia atunci ai înțelege durerea unora dintre cei care au ca ultimă
redută religia.

Și nu sexismul e motivul pentru care vorbesc mai ales despre


românce, ci situația de acolo. Majoritatea femeilor din România trăiesc
chiar și cu 20 de ani mai mult decât soții lor, care mor devreme de la
alcoolism și dieta pe bază de perfuzii cu ceafă de porc. De-asta cel puțin
50% din oamenii de la pelerinaje sunt femei bătrâne, „babă la babă" cum
le-au zis televiziunile.

6
În regimul lui Ceaușescu, multe dintre femeile astea lucrau în
combinatele agricole sau în industriile ușoare care produceau orice, de la
farfurii și ghete la ceasuri și cadrane. În același timp, regimul le repeta iar și
iar importanța faptului că trebuie să devină mame, cele care produceau
mulți plozi erau numite chiar mame eroine. Și nici nu le dădea de ales, prin
lipsa de produse contraceptive și interzicerea avortului. Asta în timp ce
bărbații lucrau în industria grea.

După anii 1990, grosul industriei ușoare a murit la noi, pentru că


produceau scump produse pe care nu le voia nimeni. Să fim serioși, un
ceas Fossil din afară ar fi mers mai bine și ar fi arătat mai frumos în orice
epocă decât ceasurile produse de femei ca maică-mea la Uzinele de
Mecanică Fină, cu tehnica sovietică axată pe ieftineală și cantitate. Și asta
se aplica în orice domeniu.

Industria românească era doar o fantezie ținută în viață artificial de


Ceaușescu și de-asta multe dintre femeile astea s-au trezit la bătrânețe
necalificate, ajutate doar cu o pensie modică de la stat și, de multe ori, cu
un car de copii și un soț agresiv sau bolnav pe cap, cu propriile lui frustrări
legate de sărăcie.

Nu e vina lor că au fost educate toată viața de un regim să facă niște


lucruri inutile pentru regimul actual, mai ales că nici nu s-a grăbit nimeni să
le ajute să se adapteze. Iar acum e prea târziu. La nivelul ăla de disperare
și sărăcie, e aproape grosolan să te miri că ajung disperate la pelerinaje
sau că familiile lor așteaptă cu sufletul la gură gălețile cu ulei și zahăr de la
PSD și PNL.

http://www.vice.com/ro/read/copilarie-cu-exorcizari-in-
romania