EXAMENUL COPROPARAZITOLOGIC

 1.examen macroscopic;
 2.Examen microscopic:
 metode directe (preparat nativ în ser fiziologic; preparat nativ în soluţie lugol; frotiu
colorat);
 metoda de examinare în strat gros: Kato - Miura;
 metode de concentrare; metode de flotaţie;
 metode larvoscopice;
 amprenta anală;
 3.Detectarea ADN-ului - reacţii de hibridizare, amplificare genică (PCR)

 examenul parazitologic al materiilor fecale este o metoda de diagnostic folosita pentru evidentierea
parazitilor cu localizare intestinala (protozoare, helminti);

 frecvent se elimina ouale si larvele parazitilor, precum si chistii si trofozoitii de protozoare; acestea
sunt elemente vizibile numai microscopic;

 in infectiile masive se elimina viermii adulti vizibili cu ochiul liber.

RECOLTAREA SI TRASPORTUL PROBEI

Recoltarea probei de materii fecale pentru examenul parazitologic se va face din:

 scaunul emis spontan;

 scaunul obtinut dupa administrarea in prealabil a unui purgativ salin in doza laxativa, pentru a
antrena trofozoitii de la nivelul ulceratiilor intestinale (pentru depistarea protozoarelor intestinale,
la bolnavii cronici si la purtatorii asimptomatici).

RECOLTAREA NECESITA URMATOARELE PRECAUTII:

 sa se recolteze o cantitate minima de ~ 5-10g din mai multe locuri ale bolului fecal
 sa se recolteze orice fragment cu aspect suspect,vizibil macroscopic.
 cand se elimina parazitul intreg (Ascaris, Oxyuris) sau fragmente (proglote de tenii), acestea se
recolteaza cu o pensa si se introduc intr-un coprocultor cu ser fiziologic.
 recoltarea trebuie sa se faca in prima ora de la evacuare (mai ales cand urmarim sa decelam
trofozoiti de protozoare- (E.histolitica, Balantidium coli, G.intestinalis)

RECIPIENTE COLECTOARE SI TRANSPORTUL PROBEI:

 recoltarea probelor se face in colectoare speciale furnizate de laborator (coprocultor),care nu

trebuie sa fie steril si nici sa contina mediu de transport;
 este recomandat ca proba sa fie expediata la laborator in maxim 2-3 ore de la recoltare;
 cand nu exista posibilitatea expedierii:
 0 0
 vor fi pastratate la +4 C (temperatura de +4 C asigura o conservare a oualor de helminti si
a chistilor de protozoare pentru cateva saptamani)
 conservate in solutii fixatoare (formol 10%, iod).

EXAMENUL MACROSCOPIC

 Examenul de ansamblu al materiilor fecale, facut imediat cu ochiul liber sau cu lupa, poate furniza
date de diagnostic privind:
 culoarea;
 consistenta;
 mirosul;
 prezenta de elemente patologice (puroi, mucus, sange)- mucozitatile sanguinolente atrag
atentia asupra unei eventuale amibiaze sau balantidioze;
 prezenta parazitului (Ascaris, Oxyuris) sau fragmente din parazit (proglote de tenie).

Preparatele examinate la microscop se obtin prin:

1.Metode directe:

 Preparatul nativ -in ser fiziologic

-in solutie lugol

 Frotiul colorat

2. Metoda de examinare în strat gros: Kato - Miura

3.Metode de concentrare: Metoda Bailenger

Metode de flotatie: Metoda Willis-Hung

4. Metode larvoscopice

5. Amprenta anală
A.PREPARAT NATIV ÎN SER FIZIOLOGIC

 este preparatul umed, între lamă şi lamelă;

 se realizează o suspensie de materii fecale în ser fiziologic;
 examinarea se face cu microscopul optic, cu obiective uscate, condensator coborât;
 permite studierea:
 mobilităţii,
 morfologiei.

B.PREPARAT NATIV ÎN SOLUŢIE LUGOL

 la preparatul nativ în ser fiziologic se adaugă o picătură de soluţie lugol;

 chistii protozoarelor se colorează în galben-brun, ouăle de helminţi în brun-roşcat intens.

C.FROTIUL COLORAT

 se efectuează un frotiu subţire pe o lamă din materiile fecale diluate în ser fiziologic;
 se colorează MGG ( May Grunwald Giemsa) şi se studiază la microscopul optic cu obiectiv cu
imersie, cu condensator ridicat;
 se pot decela trofozoiţi (nucleul roşu, citoplasma violet-albastră) sau chişti.

2. METODE DE EXAMINARE ÎN STRAT GROS:

KATO ŞI MIURA

 se recomanda pentru decelarea oualor de helminti cu localizare intestinala:

 Ascaris lumbricoides,
 Trichuris trichiura,
 Taenia spp;
 - examinandu-se o cantitate mai mare de materii fecale, creste probabilitatea de depistare a oualor,
chiar si in cazul infestarilor cu eliminare redusa a acestora in materiile fecale;
 - majoritatea oualor isi pastreaza caracteristicele morfologice, fiind usor de identificat.

 Metode de examinare în strat gros: Kato şi Miura

Tehnica:
 50 mg materii fecale (cât un bob de grâu) se depun pe o lamă de sticlă;
 se acoperă cu o foiţă de celofan tratat în prealabil cu soluţie Kato-Miura (soluţie de glicerină şi
verde de malachit);
 se presează celofanul cu un corp solid până când preparatul devine plat;
 se lasă 30 minute pe masă, timp în care materiile fecale sunt clarificate de soluţie lasând să se vadă
prin transparenţă ouăle de helminţi;
 se examinează la microscopul optic, cu obiective uscate;
 ouăle sunt de 5-20 ori mai frecvente decât în preparatul nativ.
3.METODE DE CONCENTRARE; METODE DE FLOTAŢIE

 Se clasifică în 2 grupe după principiul lor de bază:

 ridicarea elementelor parazitare dintr-un mediu lichid hiperton (principiul flotaţiei –Metoda
Willis-Hung);
 coborârea elementelor parazitare într-un mediu hipoton, cu un anumit pH (principiul centrifugării-
Metoda de concentrare Bailenger).

METODA WILLIS-HUNG

 se recomanda pentru decelarea oualor usoare de helminti

 Taenia,
 Hymenolepis.

Tehnica:

 se pune 1g materii fecale intr-un flacon de sticla peste care se adauga o cantitate mica de solutie
Willis;
 se omogenizeaza bine cu o bagheta de sticla dupa care flaconul se umple complet cu solutie Willis
pana se formeaza un usor menisc;
 se aplica deasupra flaconului o lamela de sticla;
 se lasa 10-15 min, dupa care se ridica vertical lamela si se aplica cu fata cu care a stat in contact cu
lichidul pe o lama;
 preparatul obtinut se examineaza imediat la microscop pentru a evita uscarea si cristalizarea
solutiei saturate pe lama.

METODA DE CONCENTRARE BAILENGER

 este indicata pentru evidentierea oualor grele de helminti:

 Ascaris,
 Trichocephalus,
 Fasciola,
 Dicrocelium.
 si a chistilor de protozoare:
 Entamoeba,
 Lamblia (Giardia).
Tehnica:

 intr-un borcan cu dop de 50 ml care contine cateva perle de sticla se pun 2 g de materii fecale peste
care se adauga 20 ml solutie aceto-acetica;
 se inchide bine recipientul si se agita manual 1-2 min;
 peste emulsia rezultata se adauga o cantitate de 10 ml eter sulfuric,
 se inchide bine recipientul si se agita din nou 1-2 min;
 se toarna amestecul intr-o eprubeta de centrifuga si se centrifugheaza 1-2 min la 1500 TPM;
 dupa centrifugare din sedimentul format se fac preparate intre lama si lamela si se examineaza la
microscop cu ob x10 si x40.
4.METODELE LARVOSCOPICE

 sunt utilizate în suspiciunea unor helmintiaze care se transmit prin sol sub formă de larve (S.
stercoralis);
 constau în evidenţierea larvelor existente în scaun.

5.AMPRENTA ANALĂ

 se realizeaza inaintea defecatiei si igienei locale;

 este metoda cea mai buna pentru diagnosticul oxiurozei si teniazei cu Taenia saginata.

Metoda Graham:
Tehnica:

 se aplica o bucata de celofan adeziv (tip scotch) pe o lama de sticla;

 se pune lama pe manerul unei baghete de sticla cu capatul rotunjit, cu banda adeziva deasupra,
apoi se trage incet celofanul peste capatul baghetei;
 se tine cu mana dreapta strans lama de bagheta si cu extremitatea cu celofan se sterg pliurile anale;
 se ia bagheta si se intinde inapoi celofanul adeziv, prin presare cu un tampon de vata;
 se examineaza preparatul obtinut la microscop cu ob. x10.

Metoda Hall:

 are acelasi principiu ca si metoda Graham, dar, banda adeziva este inlocuita cu celofan.
DETECTAREA ADN-ULUI

 Diagnosticul molecular consta in evidentierea ADN-ului parazitar, utilizandu-se ca primeri,

secvente de ADN specifice, folosind reactii de polimerizare in lant

(tehnica P.C.R. - polymerase chain reaction).

 Metodele de extragere a ADN-ului se bazeaza mai ales pe fragilizare fizica sau chimica a peretelui
formatiunii parazitare.
 Purificarea ADN-ului se realizeaza prin metode clasice.