Curs Instalatii Pentru Constructii 2019-2020 PDF

Gheorghe Asachi Technical University of Iasi Faculty of Civil Engineering and Building Services
”Instalaţii pentru Construcţii- Note de curs

Programul: CCIA
An de studiu: 4
Catalin George POPOVICI

Email: popovicic@yahoo.com
C catalinpopovici_tuiasi www.study.tuiasi.ro www.learning.tuiasi.ro

”Instalatii pentru Constructii” – Curs
CLASIFICAREA INSTALATIILOR
PENTRU CONSTRUCTII

Din punt de vedere functional

• Instalatii de incalzire
• Instalatii de ventilare si conditionare a aerului
• Instalatii sanitare
• Instalatii electrice
• Instalatii de alimentare cu gaze naturale
• Instalatii frigorifice

A) Instalatii de incalzire
Servesc pentrua crea si mentine in interiorul incaperilor o
temperatura care sa asigure confortul termic
B)Instalatii de ventilare si conditionare a aerului

Au rolul de a indeparta aerul viciat datorat prezentei omului
in incapere si proceselor tehnologice si de a mentine
temperatura si umiditatea intre limite precizate
C)Instalatii sanitare
Servesc la alimentarea cu apa rece si calda a unei cladiri ,
precum si colectarea si evacuarea apelor uzate si pluviale

D)Instalatii electrice
Servesc la alimentarea cu energie electrica a cladirilor
E)Instalatii de alimentare cu gaze naturale

Au rolul de alimentare cu gaze naturale a aparatelor de
consum din cladirile deservite
F)Instalatii frigorifice
Servesc la scaderea si mentinerea temperaturii unui corp sub
temperatura mediului inconjurator

Notiunea de confort
• Confort termic;
• Compozitia chimica a aerului – puritatea aerului;
• Nivel de zgomot;
• Exigente estetice – mobilier, decoratiuni interioare , colorit .

Parametri de confort termic
• Temperatura aerului interior ti ( 0C);
• Viteza curetilor de aer vi ( m/s)
• Temperatura medie de radiatie a elementelor delimitatoare ale

incaperii Өmr ( 0C);
• Umiditatea relativa a aerului øi ( %).

Valori optime ale parametrilor de confort termic
• Temperatura aerului interior ti ( 0C) –

• SR 1907/2 -2014 - ti =20-22 0C;
• Gradient de temperatura ≤ 2,5 0C/m
• Viteza curetilor de aer vi ( m/s)

• Vi=0,1 – 0,15 m/s
• Temperatura medie de radiatie a elementelor delimitatoare ale incaperii

Өmr ( 0C);
• Өmr = ti - 6 0C
• Umiditatea relativa a aerului øi ( %).

• Øi= 30- 70 ( %) Øoptim= 60 ( %)
INSTALAŢII DE ÎNCĂLZIRE

Clasificarea sistemelor de încălzire

Clasificările convenţionale împart sistemele de încălzire după cum
urmează:
• Sisteme locale de încălzire;
• Sisteme de încălzire centrală;
• Sisteme de termoficare

Sistemele locale de încălzire sunt sisteme la care energia termică se produce chiar la
locul de utilizare, deci în încăperile ce trebuie încălzite
• sobe din materiale ceramice sau metalice;
• seminee ;
• incalzitoare electrice;

 sobe din materiale ceramice sau

metalice;
 șemineuri;
 încălzitoare electrice.
Soluții pentru încălzirea locală

Sistemele de încălzire centrală se pot clasifica la rândul lor în:

• sisteme de încălzire centrală cu apă caldă;
• sisteme de încălzire centrală cu abur;
• sisteme de încălzire centrală cu aer cald.

Un sistem de încălzire centrală se compune din:
• sursă de căldură;
• reţelele de distribuţie ;
• instalaţia interioară de încălzire.
Energia termică necesară încălzirii unei clădiri sau unui grup de clădiri se produce
centralizat într-o centrală termică care reprezintă sursa de căldură.

Distributie primara
Sursa de
caldura
Instalatie interioara de
incalzire
Schema de principiu a instalatiei de incalzire centrala

Sistemele de încălzire centrală cu apă caldă se

clasifică după următoarele criterii:
După modul în care se face transferul de căldură încăperilor:
• prin convecţie şi radiaţie (încălzire cu corpuri statice);
• prin convecţie (încălzire cu aer cald sau folosind convectoare);
• prin radiaţie (încălzire cu panouri radiante

 prin convecţie şi radiaţie (încălzire cu corpuri

statice);
 prin convecţie (încălzire cu aer cald sau folosind

convectoare);
 prin radiaţie (încălzire cu panouri radiante).
Modalități de transfer a căldurii în încăperi

După modul de circulaţie a apei calde:

• naturală (gravitaţie);
• forţată (pompare);

 naturală (gravitațională);
 forţată (cu ajutorul pompelor);
Modul de circulaţie a apei calde:

După numărul de conducte care alimentează corpurile de încălzire:

• bitubulare;
• monotubulare

 bitubulare
 monotubulare
Numărul de conducte
care alimentează
corpurile de încălzire

După tipul corpurilor de încălzire:

• radiatoare;
• convectoare;
• registre;
• serpentine;
• panouri radiante.

 radiatoare
 convectoare
 registre;
 panouri radiante.
După tipul corpurilor de încălzire:

După modul de distribuţie al conductelor:
• radială;
• arborescentă;
• inelară;

 radială
 arborescentă
 inelară
Modul de distribuţie a
conductelor

După natura materialului din care sunt executate conductele:

• oţel;
• cupru ;
• materiale plastice;
• multistrat

 țevi din oţel cu sudură longitudinală;
 țevi din cupru;
 țevi din material plastic (din polietilenă şi

polipropilenă);
După natura  țevi din material stratificat.

materialului din
care sunt executate
conductele
După modul de funcţionare şi exploatare a instalaţiei:

• manual;
• semiautomatizat;
• complet automatizat.

Instalațiile de încălzire centrală cu aer cald
Schema generală a unei instalații de încălzire cu aer cald
1 – sursa de căldură cu aer cald, 2 – tubulatură de introducere

aer cald, 3 – tubulatură de evacuare/recirculare, 4 – grilă de
introducere, 5 – grilă de evacuare.
Sistemele de încălzire centrală cu aer cald se clasifică după următoarele

criterii:
După modul de circulaţie a aerului:
• Cu circulatie naturala;
• Cu circulatie fortata ( ventilatoare);
După ratia de aer proaspat :
• Recirculat;
• Proaspat;
• Mixt.

 cu circulație naturală
 cu circulație forțată (cu ventilatoare)
Modul de circulație a aerului într-o instalație cu aer cald

Sistemele de încălzire centrală cu abur se clasifică după următoarele criterii:

După presiunea aburului:
• Joasa presiune;
• Medie presiune;
• Inalta presiune
După tipul distributiei :
• Distibutie superioara;
• Distributie inferioara

După modul de circulaţie a aburului:

• Cu intoarcere libera a condensului;
• Cu intoarcere fortata a condensului;
După tipul conductelor de condensat:
• Cu conducte de condensat uscate;
• Cu conducte de condensat umede.

Sisteme de termoficare – energia termică se produce în acelaşi timp cu energia

electrică în termocentrale de mare putere, iar transportul căldurii se realizează prin reţele de
transport la distanţă.
• Urbana;
• Industriala.

Sisteme de incălzire centrală

Sisteme de incălzire centrală cu apă caldă

Instalațiile de încălzire cu apă caldă sunt realizate după diverse scheme, în

funcție de natura construcției, de condițiile locale etc.
Referitor la alcătuirea instalației de încălzire centrală se poate afirma că sunt trei părți
componente :
 sursa de căldură – bazată pe arderea combustibililor, are în componența sa generatoarele
de căldură, pompe, distribuitoare, recipiente sub presiune etc.
 rețelele de distribuție – sunt alcătuite, în principal, din conducte, armături,
compensatoare de dilatare, puncte fixe etc.
 consumatorul – cuprinde corpuri și aparate de încălzire.

Schema de principiu a instalației de încălzire centrală

1 – sursă de căldură; 2 – distribuție primară; 3 – consumator – radiator.

După modul de circulaţie a agentul termic

• Scheme ale instalatiilor de incalzire cu circulatie naturala
• Scheme ale instalatiilor de incalzire cu circulatie fortata

Scheme ale instalaţiilor de încălzire cu circulaţie

naturală

Instalaţiile de încălzire cu circulaţie naturală individuale au fost

primele utilizate pentru clădirile de locuit
La aceste instalaţii, datorită temperaturii mai ridicate, apa caldă din cazan, cu greutate
specifică mai mică, este împinsă de apa rece din conducta de întoarcere cu greutate specifică
mai mare şi astfel se realizează circulaţia. Când ajunge în radiator, apa se răceşte, realizându-
se astfel în permanenţă o diferenţă de presiune necesară asigurării circulaţiei.
Instalaţia se compune din
• cazan amplasat într-o încăpere la subsol,
• reţeaua de distribuţie arborescentă
• coloanele de alimentare a corpurilor de încălzire.

Funcţie de tipul distribuţiei conductelor principale de ducere şi întoarcere, instalaţiile

de încălzire cu circulaţie naturală pot fi
• cu distribuţie inferioară ,
• cu distribuţie superioară
• mixte .

a) Schema unei instalaţii de b) Schema unei instalaţii de c) Schema unei instalaţii de

încălzire cu apă caldă, încălzire cu apă caldă, încălzire cu apă caldă,
bitubulară, cu circulaţie naturală, bitubulară, cu circulaţie bitubulară, cu circulaţie
distribuţie inferioară. naturală, distribuţie superioară. naturală, distribuţie mixtă.

Combustibilii utilizaţi pentru cazanul de încălzire pot fi cei clasici:

• combustibilul gazos,
• combustibil lichid
• combustibil solid.
Acest sistem de încălzire prezintă avantajul unei instalaţii simple cu ţevi din
oţel, armături din fontă sau oţel. Însă dezavantajul constă în utilizarea unor
diametre mari ale conductelor şi deci un consum mare de material.
Instalaţiile de încălzire cu circulaţie naturală continuă să mai funcţioneze în
clădirile în care au fost executate cu ani în urmă, însă pe măsură ce se trece
la reabilitarea lor, urmează să fie înlocuite cu alte sisteme de încălzire.

Scheme ale instalaţiilor de încălzire cu circulaţie

forţată

Aceste instalaţii au aceaşi alcătuire ca şi instalaţiile cu circulaţie naturală, cu

deosebirea că pe conducta de ducere sau întoarcere se intercalează una sau
mai multe pompe.
Se prevăd mai multe pompe în scopul asigurării funcţionării. Instalaţiile cu
circulaţie forţată pot fi realizate în sistem bitubular şi monotubular,
distribuţia putând fi inferioară, superioară sau mixtă.
Sistemul oferă avantajul unor diametre mai mici ale conductelor în
comparaţie cu instalaţiile cu circulaţie naturală şi este recomandat a se utiliza
în cadrul clădirilor cu întindere mare.

Sunt realizate scheme pentru instalaţii de încălzire apă caldă, bitubulară,

cu circulaţie forţată, cu vas de expansiune deschis,
• cu distribuţie inferioară,
• cu distribuţie superioară,
• cu distribuţie mixtă

Schema unei instalaţii de Schema unei instalaţii de încălzire cu apă Schema unei instalaţii de încălzire, cu
încălzire cu apă caldă, cu caldă, cu circulaţie forţată, bitubulară, apă caldă, cu circulaţie forţată,
circulaţie forţată, bitubulară, distribuţie superioară şi vas de bitubulară, distribuţie mixtă şi vas de
distribuţie inferioară şi vas de expansiune deschis expansiune deschis
expansiune deschis
1 - conductă de distribuţie de ducere; 2 - conductă de distribuţie de întoarcere; 3 - coloană de tur; 4 - coloană de retur; 5 - racord de tur; 6 - racord de retur; 7 - robinet de
radiator; 8 – radiator; C - cazan pentru încălzire; P - pompă de circulaţie agent termic; B - boiler pentru preparare apă caldă menajeră; VED -vas de expansiune deschis;
Ca - conductă de aerisire; CPP - conductă de preaplin; CC - conductă de legătură; CSD - conductă de siguranţă ducere; CSI - conductă de siguranţă întoarcere.
Sistemul de încălzire cu circulaţie forţată este utilizat şi la blocurile de locuinţe

în sistem centralizat.
Pentru clădirile de locuit unifamiliare sau cele cu un număr mic de
apartamente, sistemul este utilizat numai la clădirile vechi şi este luat în
consideraţie ca soluţie pentru clădirile existente.

Sisteme individuale de încălzire

centralizată

Încălzirea individuală centralizată reprezintă un nou concept

privind instalaţiile de încălzire care îmbină avantajele unei încălziri
individuale cu performanţele încălzirii colective.

Elemente componente
• 1. sursa de căldură – reprezentată de centrala termică cu echipamentul de
preparare şi distribuţie a agentului termic.
• 2. reţeaua de distribuţie primară – compusă din reţeaua de distribuţie amplasată
la nivelul centralei termice şi coloanele de alimentare a modulelor
termohidraulice.
• 3. modulul termohidraulic – care cuprinde echipamentele pentru măsură,
distribuţie şi contorizare amplasate într-o nişă aferentă fiecărui apartament.
• 4. reţeaua de distribuţie secundară sau bucla individuală de apartament – la care
sunt racordate corpurile de încălzire.

Schema generală a
instalației de încălzire
individuală centralizată
I - centrala termică, II - distribuţia primară;

III - module termohidraulice; IV - reţeaua
de distribuţie secundară (bucla de
apartament); 1 - cazane pentru încălzire; 2 -
pompă de circulaţie agent termic; 3 –
distribuitor - colector; 4 - conductă de
ducere pentru distribuţia primară; 5 -
conductă de întoarcere pentru distribuţia
primară; 6 – contor energie termică; 7 -
racord de tur; 8 - racord de retur; 9 -
robinet de radiator; 10 - radiator; 11 -
robinet de dezaerisire; 12 - conductă de
distribuţie tur pentru reţeaua secundară; 13
- conductă de distribuţie de retur pentru
reţeaua secundară; 14 - modul
termohidraulic; 15 – Robineti, 16 - robinet
cu două căi cu servomotor; 17 - termostat
camera.
Particularitatea sistemului de încălzire individuală centralizată este

posibilitatea contorizării consumului de energie termică la nivelul fiecărui
apartament.
Înregistrarea consumului de căldură se va putea face din exteriorul
apartamentului într-un spaţiu comun – casa scării.
Această cerinţă este reclamată de toţi locatarii din clădirile existente
din marile ansambluri de locuinţe deoarece fiecare doreşte să plătească cât
consumă şi sistemul de încălzire individuală centralizată este capabil să
satisfacă această cerinţă. De aici a rezultat opţiunea pentru distribuţia
orizontală, proprie fiecărui apartament.

Alte particularităţi ale acestui sistem de încălzire pot fi enumerate în continuare:

• centrala termică comună cuprinde echipamentele necesare preparării agentului
termic şi a apei calde menajere, precum şi sistemul de distribuţie;
• reţeaua de distribuţie primară, care este comună pentru toată clădirea şi face legătura
între sursa de căldură şi reţeaua secundară prin intermediul modulelor
termohidraulice;
• modulele termohidraulice care au rolul de separare a consumatorilor şi înregistrare a
consumurilor de energie termică;
• reţeaua de distribuţie secundară sau bucla de apartament care se poate realiza în
diferite variante constructive;
• înregistrarea consumurilor de energie termică, de apă caldă menajeră, de apă rece,
prin existenţa contoarelor de căldură, contoarelor de apă rece şi apă caldă la nivelul
fiecărui modul termohidraulic.

Instalații de încălzire cu surse regenerabile


Energii regenerabile:
 Energia solară;
 Energia eoliană;
 Energia geotermală;
 Biomasa;
 Energia nucleară.
Sisteme de încălzire regenerabile

- Încălzire solară;
- Încălzire geotermală;
- Încălzire cu pompe de căldură.

Caracteristicile principale ale sistemelor de încălzire regenerative sunt :
• Au nevoie să folosească soluţii de izolare termică specific ;

• Regimurile termice sunt caracterizate de diferenţe de temperature mici ;
• Au nevoie de acumulare de căldură

Instalații de încălzire cu surse regenerabile.

Încălzirea solară

Conversia energiei solare in energie termică se realizează ulizând

colectoarele solare cu diferite principia constructive .
Pentru un grad de conversie solară mare este foarte importantă
orientarea colectoarelor solare.
.
- Orientarea SUD este cea mai bună.

Energia solară se utilizează pentru încălzirea spaţiilor sau/şi prepararea apei calde de
consum.
Întrucât cererea de energie termică nu coincide cu disponibilul de energie solară, sistemele
de încălzire solară au o răspândire mai mică. Astfel, în perioada rece când necesarul de căldură
este mai mare, şi a cărui valoare creşte o dată cu scăderea temperaturii exterioare, aporturile de
căldură solară sunt mai mici şi scad o dată cu reducerea timpului de strălucire a soarelui.
Deoarece energia solară disponibilă este defazată cu 180° faţă de necesarul de căldură
pentru încălzire, rezultă ca importante măsurile de prevedere, în cadrul sistemului, a unei
componente de acumulare a căldurii, a izolării suplimentare a construcţiei şi a prevederii unor
surse auxiliare.

Pentru utilizarea în scopuri de încălzire la clădirile de locuit, a energiei solare se

utilizează două metode principale:
 cu ajutorul panourilor de captare care absorb radiațiile solare, care transformă radiația
solară în căldură și o transmit unui agent termic (lichid sau aer);
• cu ajutorul pereților absorbanți amplasați pe fațada de sud a clădirii, folosind așa
numitul efect de seră; acești pereți absorb radiațiile solare și le transformă în
căldură, pe care o transmit direct aerului din încăperile de locuit fără a mai fi nevoie
de alte instalații
In Romania nu este posibilă utilizarea încălzirii solare ca sistem unic. Este
necesară utilizarea unui sistem additional de încălzire .

Sistem de încălzire și producere acm cu panouri solare combinat cu sursă de

încălzire clasică.
1 – panou solar (PS); 2 – conductă tur de la

PS; 3 - conductă tur de la PS; 4 – serpentină
circuit de la PS; 5 – boiler; 6 – apă rece; 7 –
apă caldă; 8 – serpentină circuit de la CT; 9
– vas de expansiune; 10 – robinet; 11 –
centrală termică murală (CT); 12 – coș de
fum; 13 – circuit tur/retur de la CT; 14 –
robinet cu 3 căi; 15 – distribuitor; 16 –
colector; 17 – ventiloconvector; 18 –
radiator.

Sisteme de încălzire a spaţiilor utilizând energia solară

Sistemele de încălzire utilizând energia solară se pot clasifica în două principale
categorii: sisteme pasive şi sisteme active.
Sitemele pasive se caracterizează prin faptul că încălzirea spaţiilor se face în mod
natural, fără intervenţia unui mijloc mecanic care să producă circulaţia unui agent termic.
Sistemele active presupun existenţa unor echipamente mecanice care să producă
circulaţia agentului termic care transportă căldura între elementele de captare şi spaţiul
încălzit.

Sisteme pasive de încălzire solară

Sistemele pasive de încălzire conţin elemente specializate care captează radiaţia solară, realizează conversia acesteia
în căldură şi asigură transferul căldurii în spaţiul locuit, prin mijloace naturale bazate pe procesele fundamentale de
transfer de căldură şi masă (conducţie, convecţie, radiaţie, difuzie), fără intervenţia unor echipamente speciale (pompe,
ventilatoare).
Încălzirea solară a locuinței cu ajutorul

pereților absorbanți folosind efectul de
seră.
1 – radiație solară; 2 – vitraj orientat spre sud; 3 –
canal de aer; 4 – perete absorbant; 5 – căldură
transferată în încăpere; 6 – aer rece; 7 – aer
încălzit; 8 – gură intrare aer; 9 – gură ieșire aer;
10 – elemente cu inerție termică mare.

Avantaje:
 utilizează o sursă de energie foarte ieftină și practic inepuizabilă;
 elimină cheltuielile legate de transport întrucât, considerând o anumită zonă geografică
(de exemplu teritoriul țării noastre), captarea energiei se realizează chiar la locul de
folosire.
Dezavantaje:
 instalațiile pentru captare și utilizare sunt costisitoare și necesită mână de lucru cu înaltă
calificare;
 oricât de mare ar fi randamentul de captare al energiei solare, aceasta nu poate acoperi
întregul necesar energetic al locuinței (ca urmare a periodicității diurne sau anuale), de
aici necesitatea existenței unei surse suplimentare de energie;
 există o neconcordanță evidentă între aportul de energie prin însorire și nevoile de
energie ale locuinței (de exemplu: în perioada de iarnă nevoia de energie este maximă,
iar aportul prin însorire este minim).
Sisteme active de încălzire solară

Sistemele active de încălzire solară implică existenţa unor sisteme mecanice de
circulare a unui agent termic purtător de căldură între zona de captare şi transformare a
energiei solare în căldură şi zona de utilizare a acesteia.
Dat fiind caracterul aleatoriu al energiei solare este necesar ca aceste sisteme să fie
prevăzute cu sursă auxiliară, cu reglare automată, în funcţie de cerinţele
consumatorului.
Aceste sisteme au o structură destul de diversă, neconvenţională, în funcţie de:
 agentul termic utilizat: aerul sau apa;
 sursa auxiliară: clasică, pompă de căldură, căldură reziduală sau apă geotermală;
 tipul de stocare a căldurii: sensibil sau latent.

Sisteme de încălzire cu panouri de captare, cu agent termic

lichid.
Captatoarele solare sunt concepute pentru a converti energia radiației solare și trebuie
adaptate scopului urmărit, ținând cont atât de performanțele energetice și economice.
Se disting trei tipuri de captatoare:
 captatoare plane de sticlă;
 captatoare fără sticlă(tip covor);
 captatoare sub vid.

Colectori solari plani

Colectorii solari plani, reprezintă cea mai simplă soluţie tehnică de
realizare a colectorilor solari
Construcţia colectorilor plani

1 – carcasă de aluminiu; 2 – sigiliu de silicon; 3 – sticlă de protecție; 4 – element absorbant; 5 – izolație din vată minerală;
6 – element absorbant; 7 – racorduri țevi cupru.
Schema de principiu a
unei instalații de încălzire
cu panouri de captare a
energiei solare
1 – radiație solară; 2  panouri de
captare a energiei solare; 3 –
conductă ducere (apă rece); 4 –
conductă întoarcere (apă calcă); 5 –
pompă de circulație; 6  elemente de
reglare; 7 – acumulator de căldură
(boiler); 8 – schimbător de căldură
(serpentină); 9, 10 – circuit tur/retur
consumator.

Avantajul acestui tip de colectori solari, este că prezintă un randament

termic suficient de ridicat, dacă radiaţia solară este intensă, în condiţiile unor
costuri relativ reduse ale investiţiei.
Dezavantajul principal îl reprezintă pierderile prin convecţie relativ ridicate,
la diferenţe mari de temperatură între agentul termic şi mediul ambiant.

II.3.4.1.2.2. Colectori solari cu tuburi termice

Principiul de funcţionare al acestor tipuri de colectori
Colector cu tuburi termice

Principiul de funcţionare al colectorilor cu tuburi termice
1 – radiație solară; 2 – tub vidat; 3 – tub din cupru; 4 – lichid cu temperatură de fierbere scăzută (-25 °C); 5 –
condensator.
Fig.II.3.18.a. Colector Fig.II.3.18.b. Colector cu tuburi Fig.II.3.18.c. Colector

cu tuburi termice vidate, interschimbabile cu tuburi vidate,
interschimbabile
Avantajul acestor tipuri de colectori, este reprezentat de randamentul termic cel mai ridicat, în condiţii
caracterizate prin radiaţie solară nu foarte intensă, ceea ce recomandă utilizarea acestor echipamente în zone cu
intensitate moderată a radiaţiei solare.
Dezavantajul acestor colectori, este reprezentat de costul ridicat şi de necesitatea asigurării unui contact termic
foarte bun între condensator şi agentul termic din conducta colectoare a instalaţiei solare.
Cele mai importante aspecte ale particularităților unor astfel de instalații sunt:
 instalația se realizează de la început pentru o sarcină termică de bază în funcție de
suprafețele de captare, ținând seama de faptul că, la nivelul tehnologiilor actuale de
construcție a panourilor de captare, agentul termic nu poate fi încălzit (pe timp de iarnă)
la temperaturi superioare valorii de 45...50 oC;
 ca urmare a neregularității aporturilor de energie solară, se impune existența unei surse de
energie de adaos (arderea combustibililor clasici, energie electrică etc.);
 întrucât perioadele de însorire maximă nu coincid cu perioadele de necesar maxim de
încălzire, este nevoie ca instalația să conțină elemente pentru acumularea căldurii;
 ținând cont că instalația funcționează la temperaturi coborâte, este necesar ca elementele
încălzitoare (corpurile de încălzire) să aibă o eficiență termică ridicată. În aceste cazuri
sunt preferate corpurile de încălzire cu schimb termic convectiv (de exemplu
ventiloconvectoarele).


Încălzirea cu apă geotermală.

Încălzirea cu energie geotermală este tehnologia

care utilizează o energie existentă în pământ
care ajută la încălzirea sau răcirea clădirilor.
Având o temperatură relativ constantă, de 8 °C
la o adâncime de circa 3 m, pământul oferă
căldură pe timp de iarnă și răcire pe timp de
vară
Temperatura apei geotermale este cuprinsă între 50 to 120

° C la o adâncime de 1 ... 3 km.

Clasificarea instalațiilor geotermale de încălzire

 După calitatea apei  instalații cu racordare directă sau indirectă;
 După raportul dintre cantitatea de căldură furnizată de sursa
geotermală și necesarul de căldură pentru consumatorul de încălzire -
instalații fără acumulare sau cu acumulare de căldură;
 După modul de asigurare a parametrilor agentului termic la
consumatorul de încălzire - instalații cu reglaj calitativ sau cantitativ;
 După sursa de adaos - scheme care folosesc căldura de la o centrală
termică, punct termic sau de la o instalație cu pompe de căldură.
 Dupa marimea consumatorilor şi densitatea sarcinii de încălzire,
sistemele de alimentare cu energie termică pot fi: centralizate; locale.

Instalație geotermală de
încălzire cu racordare
indirectă, cu sursă de adaos.
1  sursă geotermală; 2  degazor; 4 –
conductă transport; 4  filtru; 5  grup de
pompare; 6  consumator de încălzire; 7 
alți utilizatori; 8 – dren de reintroducere a
apei în pământ; 9 - schimbător de căldură
fără acumulare; 10 - pompă de circulație
circuit secundar; 11 - sursă de adaos; 12 -
stație tratare chimică; 13 - pompă pentru
reintroducerea apei în pământ.


Încălzirea cu pompe de căldură

Pompa de căldură este o instalaţie termică, care serveşte la „pomparea" căldurii de la o

temperatură scăzută la una mai ridicată, adică preia căldura Eiz de la un izvor de căldură cu un
potenţial termic scăzut, de temperatură Tiz şi cedează unui consumator căldura Ec, la un
potenţial termic mai ridicat, de temperatură Te, consumând în acest scop o energie de acţionare
EA. Aceasta, calitativ superioară izvorului şi consumatorului de căldură, suferă o „devalorizare"
până la nivelul Te al consumatorului de căldură, regăsindu-se cantitativ în căldura cedată
acestuia.
Eiz+EA = Ec [kWh]
Derivând din instalaţia frigorifică, fiind identică constructiv cu aceasta, dar deosebindu-se
prin scopul urmărit, pompa de căldură poate fi întâlnită sub toate cele trei tipuri clasice: cu
comprimare mecanică, cu ejecţie sau cu absorbţie. Totuşi, aplicaţiile cele mai frecvente se
bazează pe instalaţia cu compresie mecanică, acţionată cu motor electric sau termic şi pe
instalaţia cu absorbţie.

Izvorul pompei de căldură poate fi:

 aerul (atmosferic, evacuat din incintele climatizate, gazele de
ardere etc.);
 apa (de suprafaţă, subterană, geotermală sau tehnologică);
 solul (pământul, deşeurile menajere)
Consumatorul de căldură poate fi:
 încălzirea unor spaţii, cu menţiunea că se impun sisteme cu temperatură
scăzută (cu panouri radiante de pardoseală, cu aer cald, etc.);
 prepararea apei calde de consum;
 diverse procese tehnologice (uscare, distilare etc).

Conversia surselor de energie

regenerabile în căldură
1 – compresor; 2 – condensator; 3 – ventil de
laminare; 4 – vaporizator; 5 – expansiune; 6 –
vaporizare; 7 – compresie vapori; 8 –
condensare; 9 – încălzire/răcire.

Principiul de funcționare al
pompei de căldură
1 – electricitate (1 unitate); 2 – compresor; 3
– gaz la temperatură ridicată; 4 – schimbător
de căldură; 5 – energie termică (3 unități); 6 –
ieșire apă încălzită; 7 – intrare apă rece; 8 –
lichid cald; 9 - ventil de laminare; 10 – lichid
cu temperatură scăzută; 11 – vaporizator; 12 –
ventilator; 13 – aer exterior; 14 – gaz cald.

Instalaţii de încălzire utilizând pompe de căldură apă-apă

Aceste instalaţii sunt utilizate la:
 recuperarea căldurii în marile clădiri, cu degajări importante din unele spaţii
(climatizate) şi utilizarea ei la încălzirea celorlalte spaţii (care solicită căldură);
 pentru încălzirea şi prepararea apei calde de consum din locuinţe individuale sau
colective, clădiri industriale sau agrozootehnice, complexe sportive, folosind un izvor
extern de căldură.

Pompă de căldură apă-apă

1 – strat de apă freatică; 2 – apă rece;
3 – apă încălzită; 4 – pompă de
căldură apă-apă; 5 – consumatori de
căldură.

Instalaţii de încălzire utilizând pompe de căldură sol-aer şi sol-apă

Solul reprezintă o sursă de căldură eficientă, deoarece acumulează căldură atât direct
sub formă de radiaţie solară cât şi indirect de la ploi, respectiv de la aer. Căldura
poate fi preluată cu ajutorul unor circuite intermediare plasate în sol, care absorb
căldură şi o transmit vaporizatorului pompei de căldură.
Este posibilă şi amplasarea direct în sol a vaporizatorului pompei de căldură
Există două tipuri de colectori care pot fi utilizaţi în circuitele intermediare de

preluare a căldurii din sol.
colectori orizontali, care se montează la adâncimi de cca. 1,2…1,5 m,
colectori verticali, denumiţi şi sonde, care se montează prin forare, la adâncimi de
până la cca. 100 m

Pompă de căldură sol-apă cu

colectori orizontali
1 – colector orizontal; 2 –
distribuitor-colector, 3 – pompă de
căldură sol-apă; 4 – boiler; 5 –
schimbător de căldură; 6 –
pardoseală încălzitoare.

Pompă de căldură sol-apă cu

colectori verticali
1 – colectori verticali; 2 –
conducte circuit primar pompă
de căldură; 3 – pompă de
căldură sol-apă; 4 – schimbător
de căldură; 5 – boiler; 6 –
pardoseală încălzitoare.

Centrala termică

Centrala termică reprezintă sursa de producere a energiei termice

pentru încălzire unde se prepară şi se distribuie agentul termic atât pentru
încălzire cât şi pentru prepararea apei calde menajere. Aici are loc
transformarea energiei primare (combustibil) cu ajutorul unui întreg
ansamblu de utilaje şi aparate. În centrala termică au loc procese tehnologice
pentru alimentarea cu căldură a instalaţiilor din clădiri, respectiv a
consumatorilor de căldură pentru încălzire şi apă caldă de consum.
Având în vedere rolul pe care îl reprezintă centrala termică este
absolut necesar ca la concepţia ei să se aibă în vedere problemele de ordin
tehnic – echipamente, scheme de funcţionare dar şi funcţionarea şi
exploatarea.

Clasificarea centralelor termice se poate face funcţie de puterea

termică după cum urmează:
• microcentrale termice cu puteri până la 30 de KW;
• minicentrale termice cu puteri cuprinse între 30 şi 50 KW;
• centrale termice mici cu puteri maxime de 300 KW.

Factorii de care depind alegerea centralei termice sunt:

• puterea termică totală, respectiv necesarul de căldură al sursei;
• tipul şi puterea termică a cazanului;
• natura combustibilului;
• locul de amplasare a centralei termice;
• gradul de automatizare.

Deoarece o centrală termică trebuie să asigure atât încălzirea cât şi

prepararea apei calde menajere funcţie de necesarul de căldură total se
poate alege unul sau două cazane.
Pentru capacităţi termice ale centralei mai mari de 100 KW se va
prevedea mai mult de un cazan şi se va putea considera chiar şi un cazan
de rezervă. În funcţie de tipul combustibilului utilizat, randamentele
cazanelor sunt diferite, ele fiind de peste 90% pentru combustibilul lichid
şi gazos şi minim 80% pentru combustibil solid
Stabilirea locului de amplasare al centralei termice în spaţiul unei
clădiri se face pe baza criteriilor funcţionale şi economice, ţinând seama şi
de posibilităţile de evacuare a gazelor de ardere respectiv de alimentare
cu combustibil

Cazane de încălzire centrală
Cazanele de încălzire centrală au rolul de a transforma energia chimică a

combustibilului în energie termică prin intermediul arzătorului şi de a
transmite această energie unui agent termic

După natura agentului termic:

• Cazane de apă caldă;
• Cazane de apă fierbinte;
• Cazane de abur
După materialul din care sunt executate:
• Cazane de fontă;
• Cazane de oţel;
• Cazane din inox.

• După combustibilul ars:

• Cazane pentru combustibil solid;
• Cazane pentru combustibil lichid;
• Cazane pentru combustibil gazos.
• După modul de construcţie:
• Cazane orizontale;
• Cazane verticale;
• Cazane ignitubulare;
• Cazane acvatubulare etc.

• După regimul de presiune:

• De presiune joasă;
• De presiune medie;
• De presiune înaltă.
• După domeniul de utilizare:
• Cazane de încălzire centrală;
• Cazane industriale.

Cazanele secţionate din fontă sunt formate din elemente asamblate prin
nipluri care alcătuiesc focarul şi canalul de fum.
Materialul din care se realizează elementul cazanului este o fontă specială, eutectică, care
asigură un transfer de căldură uniform evitându-se fisurile produse de tensiuni temice şi
limitează formarea condensului

Fig.II.5.12. Cazan din fontă cu arzător Fig.II.5.13. Cazan din fontă cu arzîtor cu aer
atmosferic insuflat (www.calor.ro)
1 – automatizare; 2 - suprafețe de transfer termic 1 – automatizare; 2 - suprafețe de transfer termic
din fontă; 3 - element din fontă; 4 - izolație din fontă; 3 - element din fontă; 4 - izolație
termică; 5 - rampă de gaz; 6 - tuburi de flacără termică; 5 - arzător cu aer insuflat.
din oțel inoxidabil ale arzătorului atmosferic.

Fig.II.5.14. Cazan din fontă Fig.II.5.15. Element din fontă

1- automatizare; 2 - izolație termică; 3 – ușă cazan cu 1 - element din fontă; 3 - suprafețe de
izolație termică; 4 - suprafețe de transfer termic din fontă; transfer termic din fontă.
5- cameră de ardere. (http://rusnanoclimate.com)

Cazanele secţionate din oţel sunt construite din ţevi de oţel trase care formează
suprafeţele convective de transfer termic
La variantele moderne aceste suprafeţe se compun dintr-o ţeavă de oţel trasă în
interiorul unei altei ţevi de oţel şi presată astfel încât să se obţină o bună conectivitate
termică. Prin nervurile longitudinale cu care este prevăzută ţeava interioară se obţine o
creştere a suprafeţei de transfer termic de 2,5 ori mai mare în comparaţie cu ţevile cu
suprafaţă interioară netedă.
Punctele de contact dintre cele două ţevi sunt dozate astfel încât spre partea posterioară a
cazanului, unde temperatura gazelor arse nu mai este ridicată, preluarea căldurii spre apa
din cazan să scadă, evitând scăderea temperaturii gazelor sub punctul de rouă al vaporilor
conţinuţi.

Fig.II.5.16. Cazan din oțel Fig.II.5.17. Cazan din oțel cu arzător cu aer
insuflat
1 – automatizare; 2 – izolație termică, 3 - a doua
cale de evacuare a gazelor arse; 4 – cameră de 1 – sistem de automatizare; 2 – a treia cale de
ardere – focar; 5- izolație termică foarte eficientă; 6 circulație a gazelor cu suprafețe convective
– pereți largi de apă. multistrat; 3 – a doua cale de circulație a gazelor
arse; 4 – pereți largi de apă; 5 – camera de ardere
(prima cale de circulație a gazelor arse); 6 –
arzător; 7 – izolație termică foarte eficientă.

Fig.II.5.18.Traseul gazelor de arse într-un cazan din Fig.II.5.19. Cazan de abur din oțel
oțel
1 – arzător; 2 – cameră de ardere; 3 – prima cale a
gazelor arse; 4 - a doua cale a gazelor arse; 5 – a
treia cale a gazelor arse; 6 – evacuare gaze arse; 7 –
carcasă cazan; 8 – izolație termică; 9 – suport cazan.

Cazanele cu condensaţie fac parte din categoria cazanelordin inox. Aceste

cazane cu recuperatoare de căldură , reprezintă a noua concepţie în ceea ce priveşte
modul de folosire a combustibililor clasici.
Randamentul termic al acestora se determină pe baza puterii calorifice inferioare a
combustibilului, care nu ţine seama de căldura latentă a vaporilor de apă conţinuţi în
gazele de ardere. Dacă se aplică acest mod de calcul, la cazanele cu condensaţie se obţin
uneori randamente termice mai mari decât unitatea. Acest aspect ar putea fi evitat dacă
randamentul termic al tuturor cazanelor ar fi calculat în funcţie de puterea calorifică
superioară

Elemente componente ale centralelor termice în condensație

1 – suprafețe convective ale schimbătorului de căldură; 2 – arzător; 3 - vas expansiune; 4 – hidromodul; 5 – automatizare; 6 –
carcasă; 7 - coș evacuare gaze arse; 8 – perete cameră ardere.
Cazane pentru combustibil solid

Cele mai utiizate sunt cazanele cu gazeificare și functioneaza in proces pirolitic de distilare
uscata a lemnului. Prin arderea lemnului cu o cantitate de aer restransa, acesta devine jar
incandescent. Aceasta transformare se realizeaza in acelasi timp cu aparitia gazului de lemn,
care este apoi dirijat catre arzator, unde este ars in partea inferioara a cazanului, în zona spațiului
de ardere sau zona de schimb. Aceasta metoda de ardere se mai numeste ardere cu flacără
întoarsă și permite utilizarea eficientă a combustibilului

Fig.II.5.21. Componentele unui cazan pentru

combustibil solid
Fig.II.5.22. Principiul gazeificării
1 – perete uscat frontal; 2 – perete uscat
posterior; 3 – ventilator; 4 – modulator 1 – cameră de umplere; 2 – aer primar; 3 – aer
termostatic; 5 – aer primar; 6 - aer secundar; 7 secundar; 4 – căptușeală ceramică; 5 – suflantă gaze
– schimbător sanitar; 8 – combustibil solid; 9 – arse.
cameră de ardere; 10 – arzător; 11 – grătar
arzător.

Cazane combustibil solid cu gazeificare

1 – cameră ardere prin gazeificare; 2 – sistem de blocare al ușii de alimentare; 3 – automatizare pentru pornirea și
funcționarea cazanului; 4 – sistem control și încărcare a rezervorului de acumulare; 5 – cameră de umplere; 6 – arzător ; 7 -
grătar arzător.
SOLUTII MODERNE DE CAZANE- UNITATI INTEGRATE “MURALE”

Centrala termică de apartament reprezintă ansamblul care înglobează :
• sistemul de producere a agentului termic pentru încălzire,
• sistemul de preparare a apei calde menajere
• sistemul de pompare,
• sistemul de expansiune,
• sistemul de siguranţă.

Centralele termice de apartament sunt cu montaj pe perete (murale) şi se pot clasifica astfel:
- după tipul camerei de ardere:
• cu cameră de ardere deschisă;
• cu cameră de ardere închisă;
- după tipul evacuării gazelor de ardere:
• cu evacuare naturală a gazelor de ardere;
• cu evacuare forţată a gazelor de ardere;
- după tipul preparatorului de apă caldă:
• cu preparare instantanee - acestea se produc în două variante: cu schimbător de
căldură cu plăci şi cu schimbător de căldură bitermic;
• cu boiler.

Fig.II.5.23.a. Centrală termică murală cu cameră de Fig. 4.23.b. Centrală termică murală cu cameră de ardere
ardere închisă, tiraj forţat şi schimbător de căldură cu închisă, tiraj forţat şi boiler încorporat pentru prepararea
plăci pentru prepararea apei calde menajere apei calde menajere
1 - ventilator evacuare gaze arse; 2 – boiler cu schimbător de căldură; 3 - cameră de ardere închisă; 4 - arzător
atmosferic modulant; 5 - hidromodul - pompă și schimbător de căldură cu plăci; 6 - tablou automatizare, 7 - vas
expansiune; 8 – serpentină boiler.

Schemă de racordare la boiler extern

1 – centrală termică murală; 2 – boiler extern; 3 –
corp de încălzire; 4 – ieșire apă caldă menajeră; 5
– intrare apă menajeră; 6 – tur instalație încălzire;
7 – retur instalație încălzire; 8 – tur boiler; 9 –
retur boiler.

Fig.II.5.25. Hidromodul – 1 - pompă de circulație

Fig.II.5.26. Panou de automatizare
agent termic ; 2 - schimbător de căldură cu plăci

Schema funcţională pentru o centrală termică murală cu cameră de ardere închisă, tiraj forţat şi schimbător de căldură bitermic b) Schema
funcţională pentru o centrală termică murală cu cameră de ardere închisă, tiraj forţat şi schimbător de căldură cu plăci
A - racord de tur pentru încălzire; B - racord pentru apa caldă menajeră; C - racord pentru gaz metan; D - racord pentru apă rece; E - racord de retur pentru
încălzire; 1 - schimbător de căldură bitermic; 2 - bobină modulantă; 3 - sondă pentru încălzire; 4 - vană de gaz; 5 - robinet de umplere; 6 - supapă de siguranţă;
7 - flusometru; 8 - presostat de apă; 9 - pompă de circulaţie; 10 - arzător; 11 - vas de expansiune; 12 - presostat diferenţial; 13 - ventilator; 14 - dezaerisitor
automat; 15 - termostat de siguranţă; 16 - sondă de temperatură pentru apă caldă menajeră; 17 - by-pass; 18 – schimbător de căldură primar; 19- schimbător de
căldură cu plăci
www.study.tuiasi.ro
C catalinpopovici_tuiasi www.learning.tuiasi.ro
Schema funcţională pentru o centrală

termică murală cu boiler pentru prepararea
apei calde menajere
1 – presostat; 2 - supapă de siguranţă 3 bar; 3 - pompă de circulaţie; 4 -
electrovalvă modulantă gaz; 5 - vas de expansiune închis 8 litri; 6 -
supapă de siguranţă vas de expansiune; 7 - cameră gaze arse; 8 -
cameră access aer de combustie; 9 - tub evacuare gaze de ardere; 10 -
tub introducere aer combustie; 11 - presostat diferenţial de siguranţă
pentru ventilatorul de evacuare a gazelor de ardere; 12 - ventilator de
evacuare a gazelor de ardere; 13 - supapă dezaerisire; 14 - aripioară
schimbător de căldură; 15 - cameră de combustie; 16 - izolaţie
ceramică; 17 - arzător cu gaze naturale din oţel inox; 18 - vană cu trei
căi motorizată; 19 - hidrometru circuit încălzire; 20 - robinet manual
dezaerisire; 21 - anod de magneziu; 22 - serpentină, 23 - boiler de 60
litri.

Corpuri de încălzire

Corpurile de încălzire reprezintă partea componentă a instalaţiei de

încălzire care are rolul de a transmite încăperii de încălzit căldura transmisă
de agentul termic. Corpurile de încălzire cedează căldura încăperii în două
moduri: prin convecţie, prin aerul care vine în contact cu suprafaţa lui şi
prin radiaţie.

În funcţie de predominanta celor două componente corpul de încălzire

este denumit convector sau radiant.
Corpurile de încălzire se pot grupa în:
• corpuri de încălzire statice, la care circulaţia convectivă a aerului de produce în
mod natural. Din această grupă fac parte radiatoarele, convecto-radiatoarele,
convectoarele.
• corpuri de încălzire dinamice, la care circulaţia aerului este activată prin mijloace
mecanice. Din această categorie fac parte aerotermele, ventiloconvectoarele,
bateriile de încălzire ale sistemelor de ventilare mecanică.

a – serpentină; b – registru de ţevi (orizontale;– verticale);
c2 – convectoradiator panou
c1- radiator panou;
d – convectoradiator; e – convector;
Tipuri de corpuri de încălzire statice

f – radiator; g – panou.

Din categoria corpurilor de încălzire statice cele mai utilizate sunt

radiatoarele.
Funcţie de materialul din care sunt executate se utilizează radiatoare din :
fontă;
oţel ;
aluminiu.

Radiatoarele din fontă sunt corpurile de încălzire clasice care utilizează apa
caldă ca agent termic la o temperatură de maxim 115 grade şi presiune maximă de
funcţionare de 6 bar sau aburul la presiune maximă de 0,7 bar.

Radiatoarele din oţel sunt realizate din tablă de oţel special cu bune proprietăţi
de ambutisare la rece, cu puteri termice mari. Se produc în două modele constructive:
a) radiatoare din oţel tip panou şi radiatoare din oţel cu elemente
Fig.II.5.3. Radiatoare din oţel tip panou Fig.II.5.4. Radiatoare din oţel cu elemente

Cele mai utilizate sunt radiatoarele din oţel tip panou caracterizate prin
puteri termice mari aferente dimensiunilor de gabarit.
Radiatorul are în componenţă 1,2 sau 3 panouri exterioare şi 1,2 sau 3
elemente convectoare interioare. Un panou este format din două foi paralele
din tablă ambutisată, în care sunt create câte un distribuitor şi un colector
orizontal, unite prin mai multe canale verticale pentru circulaţia agentului
termic.
Radiatoarele se realizează prin combinarea acestor panouri şi elemente
convectoare.

Tip 11 – 1 panou cu 1 element convector;

Tip 21 – 2 panouri cu 1 element convector;
Tip 22 – 2 panouri cu 2 elemente convectoare;
Tip 33 – 3 panouri cu 3 elemente convectoare;

• Sunt produse într-o gamă variată, având înălţimi cuprinse între 300 şi
900 mm şi lungimi standard de: 400, 500, 600, 700, 800, 900, 1000,
1100, 1200, 1300, 1400, 1500, 1600, 1700, 1800, 1900, 2000, 2200,
2400, 2600, 2800 şi 3000 mm.
• Puterile termice ale radiatoarelor sunt funcţie de tipul constructiv,
înălţime şi lungime.

O categorie specială a radiatoarelor din oţel o constituie radiatoarele de baie care

sunt utilizate pentru spaţii mai mici cu montaj vertical, cu un design deosebit având şi un rol
decorativ. Sunt produse în diferite forme constructive cu elemente suplimentare (bare
metalice, oglinzi, suporturi diverse) pentru a da posibilitatea uscării prosoapelor şi chiar a
lua formele încăperilor (radiatoare de colţ, tip perete despărţitor). Acestea sunt vopsite în
diferite culori sau chiar în versiuni cromate.
Puterile termice ale acestor radiatoare variază între 500 şi 1900 W iar dimensiunile acestora
variază între 450 – 750 mm lăţime şi 700 – 1700 mm înălţime



Radiatoarele din aluminiu au calităţi deosebite care se

datorează materialului din care sunt confecţionate şi tehnologiei de fabricaţie
permanent îmbunătăţită.
Principalele caracteristici calitative sunt design, randament termic ridicat
datorită bunei conductivităţi termice a aluminiului, conţinut redus de apă
care diminuează inerţia termică şi greutate şi spaţiu ocupat reduse în
comparaţie cu puterea termică dezvoltată.

Radiatoare din aluminiu cu înălţimea cuprinsă între 350-800 mm

Ventiloconvectoare

Incalzirea şi condiţionarea aerului au fost tratate ca sisteme separate.

Elementul de legătură este acum ventilo-convectorul care modifică modul de
tratare incalzire şi condiţionare intr-unul unitar.
Ventilo-convectorul este un aparat terminal al unei instalaţii de
încălzire şi/sau condiţionare a aerului care conţine două elemente de bază: o
baterie de încălzire şi un ventilator.

1. grilă reglabilă de refulare; 2. baterie 1 – admisie aer; 2 – secțiune filtrare; 3 – admisie aer în
de încălzire; 3. colector de condensat; 4. grupul de ventilație; 4 – admisie aer în schimbător de căldură
electroventilator; 5. filtru de aer; 6. priză (schimb de căldură între aer și apă); 5 – refulare aer
de aspiraţie aer proaspăt. condiționat (încălzit sau răcit). (http://www.calor.ro)

Principiul este simplu: aerul aspirat de ventilator este refulat, prin

bateria de încălzire în încăpere. In general se montează sub fereastră şi
folosesc exclusiv aer recirculat sau sunt şi variante care permit amestecul
cu aer proaspat sau aspiraţie exclusivă de aer proaspăt
Există mai multe variante constructive: modelul vertical , modelul
orizontal , precum şi varianta destinată montării mascate, în pereţi sau
plafoane false, în special pentru încăperi mari sau pentru deservirea mai
multor încăperi

a) b) c)
Variante constructive de Ventiloconvectoare

a) model vertical ; b) model orizontal ; c) model destinat montării mascate.

Ventilconvectorul cu montaj mascat în plafonul fals poate fi utilizat

în varianta prezentată în figura pentru încăperi cu suprafeţe mari sau
deservirea mai multor încăperi. Aceste tipuri se apropie, ca funcţionalitate
şi mărime de limita inferioară a gamei centralelor monobloc de tratare a
aerului. Ca şi acestea folosesc tubulatura de aspiraţie şi refulare, prize de
aer, anemostate şi guri de refulare

Ventilconvectorul cu montaj mascat în plafonul fals

1 – ventiloconvector; 2 - plenum venticonvector; 3 - tubulatură flexibilă izolată; 4 - grilă de refulare aer tratat; 5 - tubulatură
flexibilă neizolată; 6 - grilă de aspiraţie aer recirculat; 7 - priză de aer proaspăt; 8 - tubulatură aspiraţie aer proaspăt.
În funcţie de agentul termic utilizat, ventilo-convectoarele permit încălzirea

sau răcirea aerului din încăpere. Trebuie subliniat că ventilo-convectorul
poate funcţiona cu aceiaşi baterie, atât pentru încălzirea cât şi pentru
răcirea aerului (ventilo-convectoarele cu doua ţevi), sau poate folosi două
baterii separate (ventilo-convectoarele cu patru ţevi), în funcţie de
opţiunea proiectantului.
Prin construcţie, ventilo-convectoarele pot fi echipate cu următoarele
elemente pentru:
• reglare viteză (debit de aer) ventilator : în trepte (cel puţin 2 + oprire) sau continuă;
• reglare debit de apă prin robinet cu două sau trei căi.

Modalități de amplasare a corpurilor de încălzire în încăperi

Amplasarea în încăperi a corpurilor de încălzire se realizează, de preferință,
. pe pereții exteriori, sub ferestre, pentru că acest spațiu nu este utilizabil
aparent
pentru mobilier și, mai ales, pentru că astfel se împiedică formarea curenților de aer
rece și se compensează efectul de radiație om – fereastră.
Sunt prezentate 9 variante de montaj a corpurilor de încălzire.
Amplasarea radiatoarelor trebuie să se facă astfel încât să nu impiedice circulația
liberă a aerului, ținând seama că, cedarea de căldură se realizează, predominant, prin
convecție.
De asemenea, trebuie asigurată posibilitatea curățirii ușoare a prafului depus,
suport al florei microbiene. În acest scop, între radiator și pereți se lasă un spațiu
liber de aproximativ 50 cm

Modalități de amplasare a corpurilor de

încălzire
1 – corp de încălzire; 2 – perete exterior; 3 –
planșeu; 4 – nișă în perete.
50 mm – distanța minimă între corpul de încălzire și
perete; 120 mm – distanța minimă între corpul de
încălzire și pardoseală; a = 150 mm – distanța
minimă pentru asigurarea circulației aerului.

Pompe pentru instalaţii de

încălzire centrală

Circulaţia agentului termic în instalaţia de încălzire este asigurată cu

pompele de circulaţie. Rolul acestora este acela de a învinge rezistenţele
hidraulice liniare şi locale pentru circuitul cel mai defavorizat al instalaţiei
de încălzire. Sunt utilizate pentru capacităţi mici şi medii pompe cu
montaj pe conductă (in-line) cu turaţie variabilă, consumuri de energie
electrică redusă, silenţioase şi grad mare de fiabilitate

Alegerea pompelor de incalzire centrală

Fabricile producătoare de pompe pun la dispoziţia proiectanţilor caracteristicile G, H, P şi randamentul  al întregii
game de tipodimensiuni, sub formă de diagrame sau tabele
Caracteristica unei pompe cu rotor umed

cu turaţie variabilă

Pompele de circulaţie trebuiesc întotdeauna alese astfel încât punctul de funcţionare să se afle pe caracteristica Q/H
corespunzătoare turaţiei maxime a motorului, în punctul său, sau cât mai aproape de randamentul maxim Alegerea pompei
Alegerea pompei

Caracteristicile principale ale unei pompe de

circulaţie agent termic cu rotor umed, motor EC și
reglaj electronic al puterii
Debitul de agent termic rezultat din calcul poate fi vehiculat cu una sau mai multe
pompe legate în paralel. Montarea pompelor în paralel se practică în mod curent în scopul
realizării unei elasticităţi în funcţionare, precum şi pentru sporirea siguranţei în exploatare.
În cazul a două pompe identice funcţionând în paralel pe aceeaşi reţea, curba
caracteristică comună celor două pompe se obţine prin dublarea debitelor caracteristice
unei anumite înălţimi de pompare. Se pot monta în paralel şi două pompe cu caracteristici
diferite cu condiţia ca înălţimea de pompare maximă să fie aceeaşi. Punctul de funcţionare
a două pompe montate în paralel se obţine la intersecţia curbei caracteristice comune a
pompelor cu curba caracteristică a reţelei.
Pompele trebuie astfel alese încât punctul de funcţionare să se plaseze în zona de
randament maxim.

VASE DE EXPANSIUNE

• Într-o instalaţie de încălzire cu apă caldă pot să apară suprapresiuni periculoase până la
explozie, ca urmare a fenomenului de dilatare a apei sau ca urmare a depăşirii
temperaturii de vaporizare.
• Standardul 7132 / 1986 clasifică instalaţiile de încălzire centrală cu apă având
temperatura maximă de 115 0C în două categorii:
• instalaţii care sunt în legătură directă cu atmosfera, prevăzute cu vas de expansiune deschis;
• instalaţii care nu sunt în legătură directă cu atmosfera, prevăzute cu supape de siguranţă şi
cu vas de expansiune închis.

• Funcţiunile unui sistem de siguranţă cu vas de expansiune deschis sunt :

• preluarea variaţiilor de volum ale apei din instalaţie, datorită variaţiilor normale de
temperatură în procesul de încălzire – răcire şi asigurarea unei rezerve de apă care să
acopere pe o perioadă de timp rezonabilă pierderile mici, inevitabile;
• descărcarea în atmosferă a aburului produs ca urmare a lipsei de supraveghere a
cazanului, a unei erori, nepriceperi, neglijenţe, defectare a automatizării etc.
• menţinerea în stare plină a instalaţiei odată umplută, până la un nivel care depăşeşte
cota celui mai sus plasat consumator, în cazul distribuţiei inferioare, respectiv cota
reţelei de conducte, în cazul distribuţiei superioare;
• eliminarea aerului la umplerea instalaţiei, respectiv pătrunderea lui la golire, astfel încât
să nu se formeze saci de aer sau de apă.

În varianta de asigurare a instalaţiilor de încălzire cu apă caldă prin supape de

siguranţă şi vas de expansiune închis, funcţiunile sistemului de siguranţă sunt
îndeplinite astfel:
• preluarea variaţiei de volum şi mica rezervă de apă de către vasul de expansiune închis;
• menţinerea în stare plină cu apă a instalaţiei prin presiunea exercitată de perna de aer
asupra apei din vasul de expansiune închis care, în acest caz poate fi montat la partea
inferioară a instalaţiei, în apropierea cazanului;
• limitarea superioară a presiunii în instalaţie prin supape de siguranţă montate pe cazan
înaintea oricărui organ de închidere;
• eliminarea aerului la umplerea şi pătrunderea lui la golire prin conducte, vase şi
robinete de dezaerisire.

a)
b)
Tipuri de vase de expansiune (VE) închise
a – tip rectangular, Vu = 6...16 l; b – tip disc, Vu = 6....20 l; c –
tip cilindric, Vu = 6...5000 l.
1 – racord la conducta de întoarcere a cazanului; 2 – peretele
VE; 3 – membrană elastică; 4 – spațiu de apă cu volum
variabil; 5 – spațiu de aer cu volum variabil; 6 – ventil pentru
aer comprimat; 7 – suport.
c)

Schimbătoare de căldură

Schimbătoarele de căldură sunt aparate utilizate pentru prepararea

apei calde de consum în varianta cu acumulare (boiler) sau în varianta fără
acumulare. De asemenea se folosesc în sistemele de încălzire pentru zonele
superioare ale clădirilor înalte sau pentru încălzirea clădirilor alimentate cu
căldură în sisteme centralizate ce utilizează ca agent primar apa fierbinte sau
aburul

Boilerele sunt schimbătoare de căldură cu acumulare pentru prepararea

apei calde menajere şi se realizează în două variante constructive:
orizontale şi verticale . Suprafaţa de schimb de căldură, respectiv
serpentina, va fi dimensionată astfel încât să fie asigurate debitele de apă
caldă menajerăcorespunzătoare diferenţei de temperatură din circuitul
secundar (+10 0C temperatura apei reci, +60 0C temperatura apei calde) şi
diferenţei de temperatură din circuitul primar.

Fig.II.5.33. Boiler orizontal Fig.II.5.34. Boiler vertical

Capacitatea boilerelor este cuprinsă între 80 şi 1000 de litri.

Corpul boilerului este realizat din oţel cu protecţie anticorozivă iar ca protecţie suplimentară catodică se
utilizează un anod de magneziu sau opţional prin anod alimentat de la o sursă externă.
Pierderile de căldură către exterior sunt diminuate prin acoperirea completă a boilerului cu un strat
termoizolator. Constructiv, boilerele se pot realiza pentru preparare bivalentă de apă caldă menajeră în combinaţie cu
panouri solare şi cazan. Căldura furnizată de panourile solare este cedată apei din boiler prin serpentina inferioară.
Opţional unele boilere pot fi echipate şi cu sistem de încălzire electrică.

În afara variantei prezentate o altă gamă constructivă de

boilere sunt cele Tank in Tank (explicatie) adică boilere
realizate din oţel inoxidabil şi rezistente la ape extrem de
corozive fără limitare de temperatură
Oţelul inoxidabil utilizat datorită aliajului crom-
molibden rezistă la toate temperaturile, la ape corozive până la
2000 mg de cloruri/litru.
Boiler tank în tank (rezervor în rezervor)

1 – rezervor interior din oțel; 2 – rezervor exterior din oțel; 3 –
izolație din spumă poliuretanică rigidă; 4 – tur agent de încălzire
(primar); 5 – retur agent de încălzire (primar); 6 – intrare apă rece
(secundar); 7 – ieșire apă caldă sanitară (secundar); 8 – termostat
de reglaj; 9 – termometru de control; 10 – bulb termostat de
reglare; 11 – bulb termometru de control; 12 – aerisitor; 13 –
jachetă metalică; 14 – racord recirculare apă caldă sanitară.

Schimbătoare de căldură fără acumulare.

Din această gamă cele mai utilizate sunt schimbătoarele de
căldură cu plăci. Sunt aparate simple folosite pentru transferul de
energie termică între două fluide, construite dintr-un pachet de plăci
identice din oţel inoxidabil, cu etanşare, aliniate la partea superioară şi
inferioară pe două bare suport, între două plăci de presiune, una fixă şi alta
mobilă. Pachetul se strânge cu tiranţi de strângere. Între plăci există spaţiu
liber pentru trecerea fluidului; ele sunt ţinute echidistante de umflături,
rizuri sau ondulaţii.

Schema unui schimbător de căldură

cu plăci
1 – schimbător de căldură cu plăci; 2 –
plăcile schimbătorului; 3 – racord tur
agent termic primar; 4 – racord retur
agent termic primar; 5 – traseu agent
termic primar; 6 – racord tur agent
termic secundar; 7 – racord retur agent
termic secundar; 8 – traseu agent termic
secundar.

• O placă este formată din doi pereţi, unul reprezintă faţa plăcii şi celălalt
spatele plăcii.
• Fluidul 1 curge şi scaldă de la un capăt la altul faţa plăcii iar fluidul 2 curge
şi scaldă tot de la un capăt la altul, în contracurent cu fluidul 1, spatele
aceleiaşi plăci: astfel căldura este transferată prin toată suprafaţa plăcii, în
timp ce garniturile realizează etanşarea spre marginea plăcii şi totodată
separă fluidul 1 de fluidul 2

Elemente componente ale unui

schimbător de căldură cu plăci
1 - pachet de plăci; 2 - placă de capăt; 3 -
placă de presiune; 4 – tiranți; 5 - bară de
ghidare.

Sisteme de incalzire prin radiatie de

joasa temperatura

• încălzirea prin pardoseală – prin înglobarea elementelor încălzitoare în

pardoseală
• încălzirea prin plafon - prin înglobarea elementelor încălzitoare sau
casetelor radiante în plafon;
• încălzirea prin pereţi - prin înglobarea elementelor încălzitoare sau
panourilor radiante (radianţi deschişi sau închişi) în pereţi.

Utilizarea suprafeţelor delimitatoare ale încăperii ca elemente

radiante impune limitarea temperaturilor de suprafaţă din
considerente fiziologice la următoarele valori:
• 40 0 C încălzirea prin plafon;
• 29 0 C încălzirea prin pardoseală;
• 70 0 C încălzirea prin pereţi.

Sistemele de încălzire cu panouri radiante sunt

sisteme la care conductele de transport a agentului
termic sunt înglobate în planşeu

Încălzirea prin radiaţie de joasă temperatură, pe lângă faptul că oferă şi posibilitatea

utilizării agenţilor termici cu parametrii coborâţi, prezintă avantaje în privinţa confortului
termic:
• gradient de temperatură redus;
• repartiţie mai uniformă a temperaturilor pe suprafeţele delimitatoare;
• ridicarea nivelului temperaturilor interioare ale suprafeţelor delimitatoare şi realizarea
unei temperaturi de confort mai redus în condiţiile unei temperaturi mai coborâte
pentru aerul interior cu 1-3 0C, ceea ce constituie un indicator important de confort;
• se economiseşte spaţiu şi se asigură o estetică arhitecturală superioară;
• în perspectiva rezolvării problemei energetice, oferă posibilitatea răcirii încăperilor pe
timpul verii, problemă deosebită din punctul de vedere al confortului.

Temperatura redusă a suprafeţelor încălzitoare a impus utilizarea unor

suprafeţe de încălzire mari, rol pe care îl pot juca suprafeţele
delimitatoare ale încăperii, obţinându-se :
• încălzirea prin plafon, la care temperatura medie nu poate depăşi, din
considerente fiziologice, + 40 0C ;
• încălzirea prin pardoseală, la care temperatura medie este limitată la +30
0C ;
• încălzirea prin pereţi, unde temperatura medie poate atinge + 70 0C .

Incalzirea prin pardoseala

Instalaţiile de încălzire prin radiaţie de pardoseală cuprind un planşeu

încălzitor, distribuitoare – colectoare ( care reprezintă elementul comun
pentru racordarea mai multor circuite de încălzire ), echipamentul de
reglare şi sursa de energie termică .

Componenţa unui panou radiant de pardoseală sunt :

• stratul de izolaţie ( termică şi fonică) ;
• stratul de protecţie a izolaţiei ;
• ţevile de încălzire ;
• dala de repartiţie şi emisie a fluxului termic ( dala de încălzire) ;
• pardoseală finită ;
• alte elemente ca: strat de difuzie, izolaţie marginală, etc.

Temperatura suprafeţei pardoselii este limitată din considerente

fiziologice la maximum +30 0C, în funcţie de destinaţia încăperii.
Structura unei pardoseli încălzitoare

1 - tencuială interioară; 2 - plintă; 3 - bandă
perimetrală; 4 - suprafaţa finită; 5 - pat de
mortar; 6 - şapă de ciment; 7 - tub încălzire; 8 -
folie acoperitoare (folie PE sau hârtie
bituminată); 9 - strat termo şi fonoizolant; 10 -
hidroizolaţie; 11 - placă de beton; 12 - sol.

Fig.II.2.29.a. Sistem cu Fig.II.2.29.b. Sistem cu Fig.II.2.29.c. Sistem cu

placă cu nuturi vario şine de fixare plasă de sârmă
Funcție de tipul izolaţiei se pot realiza trei tipuri de pardoseli:

 placa cu nuturi (Fig.II.2.29.a.);
 placa cu sine de fixare (Fig.II.2.29.b.);
 placa cu plasă de sârmă (Fig.II.2.29.c.).

Aspecte de la montaj în
sistemul cu plăci cu nuturi

Fig.II.2.31.a. Partea Fig.II.2.31.b. Profilul Fig.II.2.31.c. Placa cu

superioară a plăcii cu nuturi fălţuit al plăcii cu nuturi nuturi
Placa este realizată din polistiren cu grosimea de 46...60 mm iar dispunerea decalată a nuturilor permite
o distanţă de pozare de 7.5 cm în montaj extrem de flexibil ţevilor (Fig.II.2.31.a., Fig.II.2.3.b.).
Plăcile cu nuturi au pe întregul lor perimetru un profil fălţuit, cu ajutorul cărora ele pot fi asamblate
rapid şi sigur (Fig.II.2.31.c.).

La sistemul cu placă cu şină de

fixare, şina asigură o ridicare a ţevii
cu 5 mm şi astfel se obţine o înălţare
minimă a startului de şapă. Cârligele
şi clipsurile de susţinere a şinei
garantează fixarea solidă a ţevii
(Fig.II.2.32.a., Fig.II.2.32.b.). Fig.II.2.32.a. Fixarea şinei Fig.II.2.32.b. Fixarea cu cârlige şi
clipsuri de susţinere
Sistemul cu plasă de sârmă este

aplicabil pentru zone cu sarcini mari
(Fig.II.2.33.a.). Plasa este din sârmă
de oţel cu diametrul de 3 mm pe care
se prind clipsuri rotative
(Fig.II.2.33.b.) iar sistemul asigură o
distanţă de pozare de 5 cm şi multiplu Fig.II.2.33.a. Sistemul cu plasă de sârmă Fig.II.2.33.b. Clips rotativ
de 5.
Izolaţia marginală
Înaintea realizării dalei se va aşeza un izolant marginal de-
a lungul pereţilor, în jurul cadrelor şi stâlpilor sub forma de
banda perimetrală (Fig.II.2.34.). Izolaţia marginală se aşează
plecând de la planşeul portant până la suprafaţa finită şi trebuie
să permită o deplasare de cel mult 5 mm.

Stratul de protecţie
Înainte de a executa dala, stratul de izolaţie se acoperă cu fâşii de polietilenă (cu grosimea de cel puţin 0,15
mm) sau cu alte materiale cu proprietăţi asemănătoare.
Fâşiile se vor suprapune cel puţin 80 mm. Dacă se utilizează sapa lichidă, protecţia stratului izolant trebuie
să fie de tip etanş. Straturile de protecţie nu sunt şi bariere contra vaporilor.
Conductele din materiale de sinteză sau cupru au relansat instalația de încălzire prin radiaţie de joasă
temperatură cu apa caldă.
Cele mai utilizate tipuri de materiale sunt:
 polietilenă reticulară (PER);
 copolimetrul de polipropilenă (PP);
 polibutilena (PB).
 cupru

Tuburile PER, datorită conductivităţii termice mai ridicate,

emit mai multă căldură decât celelalte două tipuri. Toate cele
trei tipuri au un coeficient de dilatare de circa zece ori mai
mare decât cuprul sau oţelul şi sunt semisuple. Tubul PER este
cel mai utilizat. El este fabricat pornind de la tubul de
polietilene de înaltă densitate reticulat prin procedeu fizic sau
chimic. Are o durată de viaţă de cel puţin 50 de ani şi rezistă la
o temperatură de 90 °C în regim permanent şi la o temperatură
de vârf de 110 °C. Tuburile PER se asamblează prin înşurubare
folosind racorduri mecanice (neputându-se lipi sau suda).
Indiferent de tipurile de tuburi şi racorduri utilizate, este de
remarcat că tehnologia de montaj se simplifică, este rapidă şi
nu necesită utilizarea unor procedee de sudură. În ceea ce
priveşte diametrele tuburilor, variantele utilizate sunt:12 x 1,1
mm, 16 x 2 mm, 25 x 2,3 mm.

Stratul de sapa de egalizare

Grosimea şi clasa de rezistenţă sunt alese în funcţie de tipul structurii. Grosimea nominală
deasupra conductei trebuie să fie de cel puţin trei ori grosimea celui mai mare agregat din
materialul de înglobare, minim 30 mm. Conductivitatea termică a betonului utilizat trebuie
să fie de minim 1 W/mK.
Rosturile de dilatare au rolul de a prelua variaţiile dimensionale ale dalei.
Aditivul de şapă are rolul de omogeniza structura şapei, de îmbunătăţire a rezistenţei la

tracţiune precum şi a caracteristicilor termice.

Schema unei instalaţii de

încălzire prin pardoseală cu
apă caldă
1 - sursa de caldura; 2 - distributia
primara; 3 - pardoseală radiantă; 4 –
distribuitor; 5 – colector; 6 - pompa de
circulatie agent termic termostat cu armare
manuală; 7 - vana cu 3 cai; 8 – robineti de
închidere; 9 – robineți de golire; 10 –
distribuitor; 11 – colector.

Componentele instalației de încălzire prin

pardoseală
1 - conducta incalzitoare, 2 - banda
perimetrala, 3 – izolatie, 4 – sapa, 5 -
distribuitor-colector, 6 - cutia distribuitor-
colector-ului.

O vedere de ansamblu a instalaţiei

de încălzire mixte într-o clădire de locuit
.
Vedere de ansamblu dintr-o locuinţă

– parter
1 – distribuitor-colector; 2 – conducte de
alimentare tur-retur a distribuitor-
colectoarelor; 3 – coloane de la nivel
inferior la nivel curent și spre nivel
superior; 4 – circuite separate de
alimentare a serpentinelor pentru încălzirea
prin pardoseală; 5 - bucle de încălzire prin
pardoseală separate pentru fiecare
încăpere; 6 – pasul serpentinei.



Sistem de incalzire prin pardoseala

Încălzirea prin plafon

Acest tip de încălzire oferă o uniformitate mai mare a temperaturii

aerului şi de asemenea o circulaţie mai redusă a aerului, ceea ce
constituie avantaje din punctul de vedere al confortului termic. Stă la
dispoziţie întreaga suprafaţă a plafonului, dar în cazurile defavorabile
(suprafeţe mari ale ferestrelor) vor fi prevăzute suprafeţe încălzitoare
suplimentare (în pereţii exteriori, de exemplu).

• Avantajul principal îl constituie însă eliminarea corpurilor aparente de

încălzire, deci mai mult spaţiu disponibil, mai multă libertate
arhitecturală. Spaţiul astfel câştigat, în cazul clădirilor sociale, poate
constitui o economie importantă .
• Un alt avantaj îl constituie posibilitatea utilizării plafonului pentru
răcirea încăperii în timpul verii, deci un plafon reversibil.

• Acest sistem se poate aplica cu precădere la muzee, săli de expoziţie, spaţii

comerciale .
• Datorită avantajelor igienice este răspândit în spitale, sanatorii, centre
medicale.
• Posibilitatea reversibilităţii încălzirii prin plafon, deci a răcirii încăperii pe
timp de vară, constituie un atu pentru alegerea sistemului de încălzire prin
plafon în cazul clădirilor administrative şi de birouri .

Plafon tip Dériaz

1 – pardoseală; 2 – suport; 3 – șapă; 4 –
placă beton armat; 5 – armatură; 6 – tirant; 7
– izolație termică; 8 – profil metalic; 9 –
serpentină încalzitoare; 10 – lamelă din
aluminiu; 11 – plasa rabiț; 12 – tencuială.

Detalii încălzire prin radiație plafon

Încălzirea prin pereţi

Transformarea pereţilor încăperii în suprafeţe încălzitoare, prin

înglobarea unei serpentine, este posibilă cu următoarele menţiuni :
• pereţii exteriori necesită o izolaţie termică suplimentară ;
• există pericolul perforării serpentinei, în special în cazul clădirilor de
locuit (de exemplu, cu suporţi pentru tablouri);
• amplasarea mobilierului limitează fluxul termic radiant al pereţilor .

Transformarea pereţilor încăperii în suprafeţe încălzitoare, prin

înglobarea unei serpentine, este posibilă cu următoarele menţiuni :
• pereţii exteriori necesită o izolaţie termică suplimentară ;
• există pericolul perforării serpentinei, în special în cazul clădirilor de
locuit (de exemplu, cu suporţi pentru tablouri);
• amplasarea mobilierului limitează fluxul termic radiant al pereţilor .

Sistemul de încălzire prin pereţi se poate utiliza în diferite variante :

• în sistem individual
• în combinaţie cu sistemul de încălzire prin pardoseală
• în combinaţie cu sistemul de încălzire cu radiatoare

Fig.II.2.46.a. Fig.II.2.46.b. Fig.II.2.46.c.
Instalația de încălzire prin pereţi se poate utiliza în diferite variante:

 ca instalație individuală (Fig.II.2.46.a.)
 în combinaţie cu instalația de încălzire prin pardoseală (Fig.II.2.46.b.)
 în combinaţie cu instalația de încălzire cu radiatoare (Fig.II.2.46.c.)

Detaliu execuție serpentină încălzitoare pereți

Fig.II.2.48.a. Prezentarea schematică a Fig.II.2.48.b. Prezentarea schematică a încălzirii

încălzirii prin pereţi cu montare umedă în prin pereţi cu montare umedă în formă de
formă de meandră simplă meandră dublă
1 - ţeavă, 2 - şină, 3 - bandă perimetrală, 4 - conductă de racord pentru retur, 5 - conductă de racord
pentru tur, 6 - planşeu de beton, 7 - Izolaţie fonică, 8 - șapă şi finisaj, 9 - dibluri de fixare.
”Building Services- HVAC Systems” – Course Notes
INSTALATII DE VENTILARE SI
CLIMATIZARE

”Instalatii pentru Constrcutii” – Curs
Sistemele de ventilare (Fig.IV.1.2) au rolul de a introduce sau extrage

aerul în și din încăperi, pentru a asigura calitatea necesară a aerului
interior.
Climatizarea are drept scop realizarea unei ambianţe interioare care
să răspundă condițiilor de calitate a aerului interior și de confort termic.
Aerul este agentul prin care se realizează toate procesele de ventilare
și condiționare.
Calitatea aerului interior se asigură prin ventilare, în funcţie de destinaţia
încăperii, de tipul surselor de poluare și de activitatea care se desfăşoară
în încăpere. În cazuri particulare, calitatea aerului se poate asigura prin
mijloace speciale (filtre cu cărbune activ, aparate de dezodorizare etc.)

Fig.IV.1.2. Sistem de ventilare al unei clădiri

1 – priză aer proaspăt; 2 – ventilator; 3 – introducere aer proaspăt în încăperi; 4 – evacuare aer viciat din încăperi;
5 – grilă evacuare aer viciat.
Sunt stabilite patru categorii de calitate a aerului interior (IDA1 – IDA4) pentru încăperi civile, menţionate
în Tab.IV.1.1.
Tab.IV.1.1. Categorii de calitate a aerului interior (conform SR EN 13779:2007)
Clasa de calitate a aerului interior Descriere
IDA 1 Calitate ridicată a aerului interior
IDA 2 Calitate medie a aerului interior
IDA 3 Calitate moderată a aerului interior
IDA 4 Calitate scăzută a aerului interior
Tab.IV.1.2. Categorii de calitate a aerului interior în funcţie de concentraţia de CO2 peste nivelul exterior
(conform SR EN 13779:2007)
Categorie Nivelul de CO2 peste nivelul din aerul exterior [ppm]
Domeniu tipic Valoare prin lipsă
IDA 1 ≤ 400 350
IDA 2 400 – 600 500
IDA 3 600 – 1000 800
IDA 4 ≥ 1000 1200

Calitatea aerului exterior se clasifică în cinci categorii (ODA1 – ODA5), conform Tab.IV.1.4.
Tab.IV.1.4. Categorii de calitate a aerului exterior (conform SR EN 13779:2007)
Categorie Descriere
ODA 1 Aer pur care conţine doar temporar particule de praf (de exemplu polen)
ODA 2 Aer exterior cu concentraţie ridicată de particule de praf
ODA 3 Aer exterior cu concentraţie ridicată de poluanţi gazoşi
ODA 4 Aer exterior cu concentraţie ridicată de particule de praf şi de poluanţi
gazoşi
ODA 5 Aer exterior cu concentraţie foarte ridicată de particule de praf şi de
poluanţi gazoşi

Aerul introdus în încăperile ocupate, trebuie să asigure prin calitatea sa şi prin debitul de aer, calitatea aerului
interior din zona ocupată (sunt considerate două categorii pentru aerul introdus: SUP1 - SUP2, conform Tab.IV.1.5).
Tab.IV.1.5. Categorii de calitate a aerului introdus în încăperi (conform SR EN 13779:2005)
Categorie Descriere
SUP 1 Aer introdus care conţine numai aer exterior
SUP 2 Aer introdus care conţine aer exterior și aer recirculat

. Clasificarea instalațiilor de ventilare şi climatizare

. Clasificarea instalațiilor de ventilare şi climatizare

Ventilarea naturală (Fig.IV.1.5) se realizează datorită diferenţelor de presiune dintre interiorul şi exteriorul clădirii,
create de factori naturali: diferenţe de temperatură și vânt.
Ventilarea naturală poate fi organizată (Fig.IV.1.5.a) sau neorganizată (Fig.IV.1.5.b). În cazul ventilării organizate,
sistemul de ventilare (deschideri, conducte) este conceput pentru a realiza cerinţele de calitate a aerului interior.
Ventilarea neorganizată, numită și aerisire, se face ca urmare a neetanşeităţilor clădirii sau prin deschiderea ferestrelor
Fig.IV.1.5. Ventilarea naturală a încăperilor (http://blog.intax.ro/sisteme-de-ventilatie-corect-realizate/)

a) Neorganizată b) Organizată
1 - grile de aspirație; 2 – tubulatură; 3 - grile de evacuare.

Ventilarea mecanică se realizează prin mijloace mecanice (ventilatoare). În cazul ventilării hibride, pe
circuitul de evacuare naturală, mijloacele mecanice sunt puse automat în funcţiune atunci când factorii naturali nu
pot asigura tirajul.
În funcţie de numărul de circuite, instalaţiile de ventilare se clasifică în instalații cu un circuit (monoflux –
Fig.IV.1.6.) sau cu două circuite (dublu flux – Fig.IV.1.7.).
La instalațiile cu un circuit, se asigură vehicularea mecanică a aerului pe circuitul de introducere sau de
evacuare a aerului. La instalațiile cu două circuite atât introducerea cât şi evacuarea aerului se realizează mecanic.
Fig.IV.1.6. Ventilare mecanică monoflux (http://www.homeventilation.co; http://www.aereco.ro)

Fig.IV.1.7. Ventilare mecanică dublu flux (http://www.homeventilation.co)

Ventilarea hibridă (Fig.IV.1.8.) este o ventilare naturală la care au fost introduse şi mijloace mecanice de
vehiculare a aerului, care intră însă în funcţiune numai atunci când diferenţele de presiune create de factorii naturali
sunt insuficiente pentru realizarea debitului de aer necesar.
Fig.IV.1.8. Ventilare hibridă

În funcţie de presiunea aerului din interiorul încăperilor, în raport cu presiunea exterioară acestora, instalațiile
sunt în suprapresiune, în depresiune sau echilibrate. Instalaţiile de ventilare mecanică cu un circuit sunt sau în
depresiune (cu circuit mecanic de aspirație) sau în suprapresiune (cu un circuit mecanic de introducere). Instalațiile cu
două circuite pot fi în depresiune dacă debitul introdus mecanic este mai mic decât cel evacuat, în suprapresiune dacă
debitul introdus mecanic este mai mare decât cel evacuat sau echilibrate, dacă cele două debite sunt egale.
După volumul spaţiului ventilat de instalație, se poate realiza o ventilare locală (de exemplu prin aspirație locală)
sau generală. Prin folosirea ventilării locale împreună cu ventilarea generală, se obţine ventilarea combinată.
După modul de tratare a aerului, ventilarea poate fi simplă (fără tratare) sau cu tratare, iar tratarea aerului poate fi
simplă sau complexă.

Elementele principale ale unei instalații de ventilare mecanică

Element constructiv Rol Imagine
Priză de aer Preia aer proaspăt din exterior.
Filtru de praf Reţine praful din aerul proaspăt și

recirculat.
Baterie pentru Schimbător de căldură pentru

încălzirea aerului încălzirea aerului proaspăt sau
recirculat. Poate funcționa cu apă
caldă, cu apă fierbinte sau abur.


Ventilatoare de Sunt de tip centrifugal monoaspirant
introducere și de sau dublu aspirante sau de tip axial
și au rolul de a vehicula aerul din
evacuare a aerului instalațiile de ventilare.
Reţea de canale Se utilizează pentru transportul

aerului și sunt folosite canale de aer
din tablă zincată, poliizocianurat
sau plastic atât izolate termic, cât și
neizolate.
Guri de aer de Sunt folosite pentru introducerea
introducere și evacuare sau evacuarea aerului și există o
diversitate de tipuri ca formă,
alcătuire și material. Se utilizează
împreună cu elemente de reglare a
debitului de aer și dirijarea jetului
pe verticală şi orizontală.


Guri de evacuare a Au o construcție identică cu priza
aerului în exterior de aer și sunt utilizate pentru
evacuarea aerul viciat din încăperi
în atmosferă.
Recuperator de căldură Este un schimbător de căldură de tip

aer - aer cu ajutorul căruia aerul
proaspăt care se introduce în
încăpere este încălzit parțial pe
seama aerului viciat care se
evacuează în exterior.
Atenuator de zgomot Este alcătuit din plăci acoperite cu
material fonoabsorbant, care la
trecerea aerului reduc nivelul de
zgomot.
Elemente de reglare Sunt elemente care se amplasează

pe traseul unei tubulaturi de
ventilare și opresc sau reglează
debitul de aer.

IV.2.8. Sisteme de ventilare mecanică generală

Sistemele de ventilare mecanică generală sunt concepute ținând seama de tipul introducerii sau refulării, dar și
în funcție de parametrii aerului introdus. Astfel, se obțin urmatoarele sisteme de ventilare mecanică generală:
• Instalații de ventilare prin absorbție (aspirație);
• Instalațiile de ventilare prin refulare;
• Instalații de ventilare prin refulare și absorbție;
• Instalații de ventilare și umidificare;
• Instalații de ventilare cu răcire;
• Instalații de ventilare cu uscarea aerului.

IV.2.8.1. Ventilare mecanică prin aspirație

Se aplică în cazul încăperilor cu degajări de aer viciat: bucătării, closete, laboratoare, garderobe, şi altele
(Fig.IV.2.16. și Fig.IV.2.17.).
Fig.IV.2.16. Ventilare mecanică prin aspirație
GA – grilă de aspirație; VE – ventilator; GE – grilă de evacuare.

Fig.IV.2.17. Exemple de sisteme de ventilare mecanică prin aspirație (http://www.calorserv.ro)

IV.2.8.2. Ventilarea prin refulare

Se utilizează în încăperile fără degajări de substanţe toxice: birouri, magazine, săli de expoziţie şi altele.
În încăperea supusă ventilării se introduce aer din exterior, care va pătrunde și în camerele vecine sau va fi evacuat în
exterior (Fig.IV.2.18.). Aerul introdus va fi obligatoriu filtrat și încălzit iarna. Se va crea o suprapresiune care va împiedica
pătrunderea nocivităților din camerele alăturate.
Fig.IV.2.18. Ventilare mecanică prin refulare

GR – grilă de refulare; VE – ventilator; PA – priză de aspirație.
IV.2.8.3. Ventilarea prin refulare și aspirație

Instalația poate funcționa cu aer exterior, cu aer parțial recirculat (amestecat) sau cu aer recirculat (în regim de
recirculare totală). În afara ventilării, această instalație poate asigura și încălzirea încăperii. În Fig.IV.2.19. este
prezentată cea simplă instalaţie care funcţionează numai cu aer din exterior, iar în Fig.IV.2.20. este prezentată schema cu
centrală de tratare a aerului care poate funcţiona în cele trei variante - numai cu aer proaspă, cu aer parţial recirculat sau
în regim de recirculare totală. Un exemplu de instalare este prezentat în Fig.IV.2.21.
Fig.IV.2.19. Ventilare mecanică prin refulare și aspirație

GR – grilă de refulare; VE – ventilator; PA – priză de aspirație; FP – filtru de praf; GA – grile de aspirație.

Se utilizează pentru cinematografe, restaurante și alte încăperi cu aglomerări de persoane.
Fig.IV.2.20. Ventilare mecanică prin refulare și aspirație cu centrală de tratare a aerului

1 - gură de aspirație pentru aerul proaspăt; 2 - gură de evacuare pentru aerul viciat; 5 - filtru de aer; 9 - ventilator aspirație;
10 - atenuator de zgomot; 11 - tubulatură de transport aer tratat; 12 - guri de refulare aer tratat; 13 - zonă climatizată; 14 -
guri de evacuare aer viciat; 15 - tubulatură de transport aer viciat; 16 - atenuator de zgomot; 17 - ventilator evacuare; 18 -
clapete de reglaj al debitului.
Fig.IV.2.21. Exemplu de sistem de ventilare mecanică prin refulare și aspirație cu centrală de tratare a aerului

IV.2.8.4. Ventilarea mecanică combinată cu încălzirea cu aer cald

Se utilizează în cazul încaperilor în care, în perioada de iarnă încălzirea se realizează prin intermediul
instalațiilor de ventilare. Ca şi în cazul instalaţiei de ventilare prin refulare şi aspiraţie, se poate folosi sistemul cu
centrală de tratare a aerului reuşind să se combine ventilarea mecanică cu încălzirea numai cu aer (Fig.IV.2.22.).
Fig.IV.2.22. Ventilare mecanică combinată cu încălzirea

Fig.IV.2.23. Ventilare mecanică combinată cu încălzirea cu aer cald

1 - gură de aspirație pentru aerul proaspăt; 2 - gură de evacuare pentru aerul viciat; 5 - filtru de aer; 6 – baterie de încălzire;
9 - ventilator aspirație; 10 - atenuator de zgomot; 11 - tubulatură de transport aer tratat; 12 - guri de refulare aer tratat; 13 -
zonă climatizată; 14 - guri de evacuare aer viciat; 15 - tubulatură de transport aer viciat; 16 - atenuator de zgomot; 17 -
ventilator evacuare; 18 - clapete de reglaj al debitului.
IV.2.8.5. Ventilarea combinată cu răcirea

Instalația de ventilare cu răcire se utilizează atunci când se dorește pe lângă ventilare și răcirea în perioada de
vară (Fig.IV.2.24.).
Fig.IV.2.24. Ventilare combinata cu racirea

1. GR – Grilă de Refulare, 2. VE – Ventilator, 3. PA – Priza de Aspirație, 4. GA – Grila de Aspirație, 5. BR –
Baterie de Răcire, 6. FP – Filtru de Particule
Schema din Fig.IV.2.25. combină ventilarea mecanică şi răcirea numai cu aer utilizând centrala de tratare a aerului
Fig.IV.2.25. Ventilare mecanică combinată cu răcirea folosind centrala de tratare a aerului

1 - gură de aspirație pentru aerul proaspăt; 2 - gură de evacuare pentru aerul viciat; 5 - filtru de aer; 7 – baterie de răcire; 9 -
ventilator aspirație; 10 - atenuator de zgomot; 11 - tubulatură de transport aer tratat; 12 - guri de refulare aer tratat; 13 - zonă
climatizată; 14 - guri de evacuare aer viciat; 15 - tubulatură de transport aer viciat; 16 - atenuator de zgomot; 17 - ventilator
evacuare; 18 - clapete de reglaj al debitului.
IV.2.8.6. Ventilarea combinată cu umidificarea

Pentru încăperile cu cerințe de asigurare a unei umidități ridicate se adoptă ventilarea cu umidificare. Umidificarea
aerului introdus în încăpere se realizeaza pe cale adiabatică, prin pulverizare cu apă (în circuit închis) în curentul de aer
(Fig.IV.2.26.) sau prin injectare de abur (umidificare izotermă).
Fig.IV.2.26. Ventilare mecanică combinată cu umidificarea

GR – Grilă de Refulare, VE – Ventilator, PA – Priză de Aspirație, GA – Grilă de Aspirație, BR – Baterie de Răcire,
FP – Filtru de Particule, BI – Baterie de încălzire, CU – Camera de Umidificare.
O schemă completă pentru ventilare cu centrală de tratare a aerului, inclusiv controlul umidităţii este prezentată în
Fig.IV.2.27.
Fig.IV.2.27. Ventilare mecanică combinată cu umidificarea

1 - gură de aspirație pentru aerul proaspăt; 2 - gură de evacuare pentru aerul viciat; 5 - filtru de aer; 6 – baterie de încălzire; 7 –
baterie de răcire; 8 – cameră de umidificare; 9 - ventilator aspirație; 10 - atenuator de zgomot; 11 - tubulatură de transport aer
tratat; 12 - guri de refulare aer tratat; 13 - zonă climatizată; 14 - guri de evacuare aer viciat; 15 - tubulatură de transport aer
viciat; 16 - atenuator de zgomot; 17 - ventilator evacuare; 18 - clapete de reglaj al debitului.
IV.2.8.7. Ventilarea mecanică combinată cu uscarea

Se utilizează în încăperile cu degajări importante de umiditate. Pentru asigurarea uscării sunt valabile schemele de
răcire și umidificare, cu următoarele precizări: în cazul utilizării bateriilor de răcire, temperatura acestora trebuie să fie
mai mică decât temperatura punctului de rouă a aerului răcit, iar în cazul utilizării camerelor umede, se va folosi numai
apă cu temperatura mai mică decât temperatura punctului de rouă (Fig.IV.2.30).
Fig.IV.2.31. Ventilare combinată cu uscarea

1 - gură de aspirație pentru aerul proaspăt; 2 - gură de evacuare pentru aerul viciat; 5 - filtru de aer; 6 – baterie de încălzire; 7
– baterie de răcire; 8 – cameră de umidificare; 9 - ventilator aspirație; 10 - atenuator de zgomot; 11 - tubulatură de transport
aer tratat; 12 - guri de refulare aer tratat; 13 - zonă climatizată; 14 - guri de evacuare aer viciat; 15 - tubulatură de transport
aer viciat; 16 - atenuator de zgomot; 17 - ventilator evacuare; 18 - clapete de reglaj al debitului; 19 – cameră de uscare.
IV.2.8.8. Ventilarea mecanică combinată cu recuperarea energiei din aerul evacuat
Recuperarea energiei poate fi făcută prin:

a. Recircularea unei părţi din aerul evacuat (Fig.IV.2.31.);
b. Utilizarea schimbătoarelor de căldură în plăci (Fig.IV.2.33.);
c. Utilizarea recuperatoarelor de căldură rotative (Fig.IV.2.38.);
d. Recuperatoare de căldură cu lichid intermediar (Fig.IV.2.340.);
e. Recuperatoare cu pompe de căldură (Fig.IV.2.41.).

A) Recircularea unei părţi din aerul evacuat
Fig.IV.2.31. Recircularea unei părţi din aerul evacuat

AP – aer proaspăt; PA – priza de aer proaspăt; CR – clapeta de reglaj; CA – cameră de amestec; AI – aer
introdus; AE – aer evacuat; AR – aer recirculat; GE – gură de evacuare.

Reglajul debitelor de aer introdus-recirculat-evacuat se realizează prin corelarea clapetelor de reglaj CR,
care vor efectua raportul amestecului de aer recirculat cu cel de aer prospăt, respectiv de aer evacuat
(Fig.IV.2.31). La reglajul raportului amestecului se va ţine cont ca debitul de aer proaspăt preluat din exterior
trebuie să fie cel puţin egal cu debitul de aer proaspăt necesar în încăpere.
Schema de ansamblu este prezentată în Fig.IV.2.32 având reprezentativ modul recuperatorului de căldură
3.

Fig.IV.2.32. Ventilare combinată cu recuperarea căldurii

1 - gură de aspirație pentru aerul proaspăt; 2 - gură de evacuare pentru aerul viciat; 3 – recuperator de căldură; 4 – cameră de
amestec; 5 - filtru de aer; 6 – baterie de încălzire; 7 – baterie de răcire; 8 – cameră de umidificare; 9 - ventilator aspirație; 10 -
atenuator de zgomot; 11 - tubulatură de transport aer tratat; 12 - guri de refulare aer tratat; 13 - zonă climatizată; 14 - guri de
evacuare aer viciat; 15 - tubulatură de transport aer viciat; 16 - atenuator de zgomot; 17 - ventilator evacuare; 18 - clapete de
reglaj al debitului; 19 – cameră de uscare.
A) Recircularea unei părţi din aerul evacuat
Fig.IV.2.31. Recircularea unei părţi din aerul evacuat

AP – aer proaspăt; PA – priza de aer proaspăt; CR – clapeta de reglaj; CA – cameră de amestec; AI – aer
introdus; AE – aer evacuat; AR – aer recirculat; GE – gură de evacuare.

Recuperatoare de căldură cu plăci

Sunt echipamentele în care curenţii de aer sunt separaţi prin intermediul unor plăci din oţel,
aluminiu, material plastic etc., dispuse paralel la distanţă redusă.
Aerul străbate plăcile în curent încrucişat sau în paralel și nu există nici un fel de contact între aerul
proaspăt și cel evacuat. Recuperatorul este un schimbător de suprafaţă. În interior are loc, în mod
obişnuit, doar un schimb de căldură perceptibilă.
Plăcile acestuia pot avea onduleurile în paralel și sunt amplasate la distanţe de 2...10 mm.
Fig.IV.2.33. Schimbătoare de căldură cu plăci

Recuperatoarele pot fi amplasate în componenţa unor instalații complexe cu debite mari de aer
(Fig.IV.2.34.), respectiv modulul de recuperator al unei centrale de tratare a aerului . În cazul unor instalații mici
se folosesc echipamente specifice denumite recuperatoare de căldură care pot fi amplasate în încăperile pe care
le deservesc (Fig.IV.2.35.). Un exemplu de amplasare este prezentat în Fig.IV.2.35. De obicei sunt prevăzute cu
baterii de preîncălzire pentru creşterea puterii termice și reducerea riscului de îngheţ.
Fig.IV.2.34. Agregat de tratare cu recuperator de căldură cu plăci

1 - aer aspirat; 2 - aer refulat; 3 - recuperator caldură; 4 - baterie de reîncălzire; 5 - aer proaspăt; 6
- clapetă de recirculare; 7 - aer evacuat.
Fig.IV.2.35. Sistem de ventilare cu recuperator de

căldură (www.ecohouseinstal.ro;
http://www.fantronix.com)
1 – priză aer proaspăt; 2 – grilă refulare; 3 – grilă
aspirație; 4 – recuperator de căldură; 5 – gură de
evacuare.
Fig.IV.2.36. Instalație locală de recuperare a căldurii

utilizând recuperatoare cu plăci
1 – aer exterior (rece și uscat); 2 – recuperator de
căldură; 3 – aer proaspăt preîncălzit; 4 – aer extras
(viciat și umed); 5 – particule de praf; 6 – aer evacuat
(viciat și rece).

IV.2.8.8.1. Recuperatoare de căldură rotative

Recuperatoarele rotative sunt alcătuite din elemente mobile care trec consecutiv prin curentul de aer evacuat
preluând energia și apoi prin curentul de aer proaspăt căruia îi cedează energie.
Materialul acumulator de căldură se roteşte lent cu viteze de 5...10 rot/min și este străbătut pe aceeaşi
direcţie, dar în sensuri contrare, de doi curenți de aer: proaspăt și evacuat (Fig.IV.2.38).
Fig.IV.2.38. Recuperator de căldură rotativ (regenerativ)

1 - aer proaspăt; 2 - aer evacuat; 3 - motoreductor; 4 - sector
purjare; 5 - rolă cu material acumulator.

IV.2.8.8.3. Recuperatoare de căldură cu pompe de căldură

Recuperatorul cu pompă de de căldură este un agregat de tratare cu recuperator de căldură cu plăci cu o
instalație frigorifică cu compresie mecanică (Fig.IV.2.44). Pentru perioada de iarnă pe circuitul aerului evacuat
este intercalat vaporizatorul iar pe circuitul aerului proaspăt este intercalat condensatorul. Pentru perioada de
vară se inversează funcțiunile celor două schimbătoare de căldură: pe circuitul aerului evacuat va fi
condensatorul iar pe circuitul aerului proaspăt va fi vaporizatorul (Fig.IV.2.44).
Fig.IV.2.43 Construcția unui recuperator de căldură cu pompă

de căldură (http://www.e-energieverde.ro)
1 – grup compresor; 2 – condensator-evaporator; 3 – ventil de
laminare.

IV.3. Sisteme de climatizare a clădirilor

IV.3.2. Tipuri de sisteme de climatizare

Climatizarea clădirilor asigură confortul termic în încăperi pentru toată perioada anului. Climatizarea se
poate realiza cu aparate sau agregate locale de climatizare sau cu sisteme centralizate.
Sistemele centralizate de climatizare sunt clasificate astfel:
• sisteme „numai aer”;
• sisteme „aer-apă”;
• sisteme „aer-agent frigorific” sau cu detentă directă.

IV.3.4. Sistemul de climatizare „numai aer”

Sistemele de climatizare „numai aer” (Fig.IV.3.4) sunt caracteristice atât clădirilor cu suprafețe mici, dar în
special celor cu suprafețe foarte mari care au prevăzute din faza de proiectare spații pentru pozarea conductelor de
aer și evident, corelarea cu celelalte specializări.
Fig.IV.3.4. Sistem de climatizare numai aer

1 – flanșă invizibilă și flanșă pentru sarcini
grele; 2 – îmbinare antivibrantă; 3 – flanșă
uzuală; 4 – senzori; 5 – tubulatură de
ventilare/climatizare; 6 – întăriri; 7 – clapete;
8 – conexiune echipamente; 9 – grile de
refulare; 10 – gură de vizitare.

IV.3.5.1. Sisteme de climatizare “numai aer” cu un canal cu debit constant

Aceste sisteme de climatizare poartă denumirea „cu un canal” deoarece se ia în considerare canalul de introducere, însă
sistemul are şi un canal de evacuare. Sistemul funcţionează tot timpul cu acelaşi debit de aer, atât vara cât şi iarna.
Sistem de climatizare cu un canal pentru o singură zonă deservind mai multe încăperi este prezentat în Fig.IV.3.5.
Fig.IV.3.5. Instalație de climatizare cu un canal de presiune joasă/înaltă pentru o singură zonă, deservind mai multe încăperi
1 - gură de aspirație pentru aerul proaspăt; 2 - gură de evacuare pentru aerul viciat; 5 - filtru de aer; 6 – baterie de încălzire; 7 –
baterie de răcire; 8 – cameră de umidificare; 9 - ventilator aspirație; 10 - atenuator de zgomot; 11 - tubulatură de transport aer
tratat-conductă introducere; 12 - guri de refulare aer tratat; 13 - zonă climatizată; 14 - guri de evacuare aer viciat; 15 - tubulatură
de transport aer viciat-conductă aspiraţie; 16 - atenuator de zgomot; 17 - ventilator evacuare; 18 - clapete de reglaj al debitului;
19 – cameră de uscare; 20 – baterie de încălzire zonale.
IV.3.6. Instalaţii ,,numai aer” cu debit variabil

Instalațiile cu debit variabil reprezintă o soluție care se practică din ce în ce mai mult, din considerente
economice. Este mult mai raţional să se vehiculeze în instalație un debit de aer mai mic, pe măsură ce temperatura
exterioară creşte (iarna) sau scade (vara) faţă de temperaturile de calcul, și să încălzească, respectiv, răcească mai puţin
aer.
Sistemele de climatizare cu debit variabil sau instalațiile de tip VAV (Variable Air Volume) au fost realizate
plecând de la instalațiile clasice „numai aer” cu debit de aer constant, prin introducerea de elemente speciale: guri de
aer cu debit variabil, variatoare de debit simple, variatoare cu inducție și variatoare cu ventilatoare auxiliare.
Aplicații recomandate sunt în special clădirile mari din sectorul terțiar cu foarte multe încăperi cu structură modulară,
orar de funcționare diferit, sarcini termice variabile în timp.
Aceste sisteme sunt proiectate să funcționeze astfel încât să asigure debitul de aer strict necesar pentru satisfacerea
condițiilor interioare dintr-o zonă sau încăpere, în funcție de nevoile proprii ale acestei zone, în care se menține
temperatura constantă a aerului din rețeaua de canale de aer și se modifică debitul de aer introdus în încăperi în funcție
de cerințele termice ale acestora.

IV.3.6.1. Instalații de climatizare cu debit variabil cu un canal de aer

În Fig.IV.3.6. este prezentată schema unui instalații de climatizare cu debit variabil cu un canal. Echipamentul
specific este variatorul de debit 21 de tip VAV.
Fig.IV.3.6. Instalația de climatizare cu 1 canal de presiune joasă/înaltă cu debit variabil

1 – gură de aspirație pentru aerul proaspăt; 2 – gură de evacuare pentru aerul viciat; 5 – filtru de aer; 6 – baterie de încălzire; 7 – baterie de răcire;
8 – cameră de umidificare; 9 – ventilator aspirație; 10 – atenuator de zgomot; 11 – tubulatură aer tratat; 12 - guri de refulare aer tratat; 13 - zonă
climatizată; 14 - guri de evacuare aer viciat; 15 - tubulatură de transport aer viciat; 16 - atenuator de zgomot; 17 - ventilator evacuare; 18 -
clapete de reglaj al debitului; 19 – cameră de uscare; ; 21 – VAV.
Sunt și situații în care se folosesc VAV-uri cu baterie de încălzire sau baterie de încălzire astfel încât sa avem
temperaturi diferite în încăperi vecine (Fig.IV.3.10.).
Fig.IV.3.10. Încăperi vecine care

utilizează VAV-uri cu baterie de încălzire
sau de răcire

IV.3.7. Climatizarea aer - apă

Sistemele de climatizare “aer-apă” sunt utilizate pentru climatizarea clădirilor cu înălțimi mici și care au o
variație mare a sarcinilor termice – clădiri administrative, hoteluri, bănci, restaurante, clădiri de birouri, clădiri de
locuit individuale, etc. Climatizarea acestor spații este realizată cu ajutorul unor aparate terminale care tratează local
aerul cu ajutorul unor schimbătoare de căldură. După tipul aparatelor terminale, sistemele pot fi cu
ventiloconvectoare sau cu aparate care folosesc principiul ejecţiei - ejectoare sau grinzi de răcire. Atât
ventiloconvectoarele cât și ejectoconvectoarele sau grinzile de răcire pot funcționa numai cu aer recirculat, dar și cu
aer proaspăt și aer recirculat.
Alimentarea schimbătoarelor de căldură se face cu 2 sau 4 conducte. Deoarece acestea funcționează și cu baterie
de răcire, sunt prevăzute cu tavă de condens și conductă de evacuare a acestuia.
Agentul termic este apă caldă care alimentează bateria de încălzire preluată de la o centrală termică sau apă
răcită care alimentează bateria de răcire preluată de la un agregat de apă răcită denumit și chiller.
Există sisteme unde în spațiul climatizat se aduce și un debit de aer, denumit aer primar, tratat într-un agregat
central sau centrală de tratare a aerului și acest debit este egal cu debitul de aer proaspăt necesar.

IV.3.8. Sisteme de climatizare „aer-apă” cu ventiloconvectoare

Aceste sisteme folosesc apa caldă sau rece, preparată centralizat, pentru transportul energiei termice sau
frigorifice spre încăperile climatizate, în funcţie de sezon. Apa este pompată şi distribuită în aparate terminale prin
intermediul a două, trei sau patru conducte, Fig.IV.3.11.
Sistemul cel mai utilizat, în care fluidul primar este apa, este sistemul cu ventilo-convectoare

IV.3.8.1. Sisteme de climatizare „aer-apă” cu ventiloconvectoare cu 2 conducte

Sisteme de climatizare „aer-apă” cu ventiloconvectoare cu 2 conducte folosesc ventilonvectoare cu o singură
baterie, racordate la un sistem cu 2 conducte. Aceste 2 conducte asigură alimentarea cu agent termic de încălzire apă
caldă 90/70 °C sau 80/60 °C în situația de iarnă sau alimentarea cu agent agent termic apă răcită 7/12 °C în situația
de vară (Fig.IV.3.13).
Fig.IV.3.12. Ventiloconvector carcasat de perete Fig.IV.3.13. Schema de montaj a ventiloconvectorului de tavan cu

(http://www.instalbiz.com/resources/47-resource-fan- 1 baterie și 2 conducte (http://flowcon.com/)
coil_49.html) 1 – ventiloconvector; 2 – tur agent caloportor; 3 – retur agent
1 – panou comandă; 2 – serpentină; 3 – ventilator; 4 – caloportor; 4 – vană acționată automat; 5 – dispozitiv de comandă
ventiloconvector. cu termostat.
Fig.IV.3.15. Schema de montaj a ventiloconvectorului de

Fig.IV.3.14. Dispozitiv de comandă cu montaj pe perete tavan necarcasat
pentru ventiloconvector cu 1 baterie 1 – corp ventiloconvector; 2 – tubulatură de ventilare; 3 –
grilă de introducere aer tratat; 4 – aer tratat; 5 – aer
recirculat; 6 – grilă de aspirație aer recirculat; 7 – filtru de
praf; 8 – trapă de inspecție.

Fig.IV.3.16. Aer proaspăt în aspirația ventiloconvectorului de tavan

1 - ventiloconvector; 2 - plenum venticonvector; 3 - tubulatură flexibilă izolată; 4 - grilă de refulare aer tratat; 5 -
tubulatură flexibilă neizolată; 6 - grilă de aspiraţie aer recirculat; 7 - priză de aer proaspăt; 8 - tubulatură aspirație
aer proaspăt.

IV.3.8.2. Sisteme de climatizare „aer-apă” cu ventiloconvectoare cu 4 conducte

Sistemele de climatizare „aer-apă” cu ventiloconvectoare cu 4 conducte folosesc ventilonvectoare cu două
baterii (Fig.IV.3.19.), racordate la un sistem cu 4 conducte. Aceste 4 conducte asigură alimentarea cu agent termic de
încălzire apă caldă 90/70 °C sau 80/60 °C în situația de iarnă sau alimentarea cu agent agent termic apă răcită 7/12
°C în situația de iarnă (Fig.IV.3.20.). Reglarea temperaturii aerului interior pentru fiecare încăpere se realizează cu un
dispozitiv de comandă conceput pentru comanda a doua servomotoare ale vanelor cu 3 sau 2 căi, respectiv
ventilatorul, dar și trecerea automată de la regimul de încălzire la cel de răcire (Fig.IV.3.22.).
Sistemele de climatizare aer-apă cu VCV cu 4 conducte se utilizează pentru clădiri unde există cereri simultane
de funcționare a încăperilor în regim de încălzire sau de răcire.

Fig.IV.3.19. Ventiloconvector cu 2 baterii și Fig.IV.3.20. Schema de montaj a

4 conducte ventiloconvectorului de tavan cu 2 baterii
1 – ventilator; 2 – serpentine; 3 – racord și 4 conducte (http://flowcon.com/)
tur/retur agent termic de încălzire; 4 – 1 – ventiloconvector; 2 – racord tur/retur
racord tur/retur agent termic de răcire; 5 – agent termic de încălzire; 3 – racord
tavă de condens. tur/retur agent termic de răcire; 4 – vană
acționată automat; 5 – dispozitiv de
comandă cu termostat.
Fig.IV.3.23. Sistem de racordare cu 4 conducte

Fig.IV.3.22. Dispozitiv de comandă pentru (http://www.hvac-shop.ro/)
ventiloconvectoare cu 2 baterii
(http://store.zwavecenter.com)

IV.3.9. Climatizarea cu aparate de inducţie (ejectoconvectoare, grinzi de răcire)

Caracteristica acestor echipamente este utilizarea aerului proaspăt tratat în instalații centralizate și introdus
individual de către fiecare aparat.
Sistemele care utilizează aparatele de inducţie prepară aerul primar și-l tratează, apoi este trimis cu viteză mare şi
debit constant până la ejectoconvectoare sau grinzile de răcire. Debitul de aer primar va fi distribuit către
ejectocovectoare/grinzi de răcire prin conducte izolate termic și fonic, iar în situația de iarna, aerul primar poate fi
umidificat.

Ejectoconvectoarele sunt aparate în interiorul cărora aerul primar sub presiune este refulat prin duze, ceea ce
produce un efect de apiraţie prin inducţie a aerului din încăperea unde se află ejectoconvectorul (Fig.IV.3.25).
Aerul astfel aspirat traversează un filtru, apoi o baterie prin care circulă apă caldă iarna sau apă rece vara. Pot fi și
două baterii, una de încălzire și una de răcire, realizandu-se sistemul cu 2 baterii sau 4 țevi.
Aerul primar se amestecă cu aerul recirculat, încălzit sau răcit şi apoi este refulat în încăpere la debit constant şi cu o
temperatură variabilă.
Reglajul temperaturii aerului refulat este obţinut fie reglând debitul de apă care circulă prin baterie cu ajutorul
vanelor de reglaj, fie prin variaţia debitului de aer introdus cu ajutorul unei clapete de reglaj motorizată. Cele două organe
de reglaj sunt acţionate de un termostat de ambianţă.
Schema de principiu a unui ejectoconvector este prezentată în Fig.IV.3.26

Fig.IV.3.26. Circulația aerului proaspăt, recirculat și tratat pentru un ejectoconvector cu două baterii
1 - introducere aer proaspăt; 2 – corp ejectoconvector; 3 – aer recirculat; 4 - baterii de răcire/încălzire;
5 - introducere aer tratat; 6 – racord agent termic.
Fig.IV.3.25. Modalități de amplasare a ejectoconvectoarelor

Grinzile de răcire active sunt utilizate pentru o gamă largă de aplicaţii având ca particularitate răcirea și ventilarea
încăperilor cu sarcini termice ridicate și înălțimi mari, fără a crea curenţi de aer. Sunt amplasate la tavanul încăperilor
(Fig.IV.3.28.), iar o altă caracteristică a grinzilor de răcire o reprezintă lipsa condensului deoarece temperatura agentului
termic se află deasupra punctului de rouă.
Grinzile de răcire active furnizează în spaţiu aer proaspăt primar de la instalația centrală de climatizare, pentru a
menţine calitatea aerului în spaţiile interioare şi asigură în acelaşi timp și funcţiile de răcire şi/sau încălzire cu ajutorul
bateriilor de răcire şi/sau încălzire.
Aerul proaspăt este introdus în camerele de amestec prin duze. Aerul secundar trece prin inducţie printr-o grilă de
intrare și apoi intră în camerele de amestec prin schimbătoarele de căldură montate vertical. Aici este amestecat cu aer
proaspăt, amestecul de aer fiind apoi introdus orizontal în spaţiu prin difuzoarele cu fantă în Fig.IV.3.27. este prezentată
schema grinzii de răcire și circulația aerului primar și cel secundar .
Aceste dispozitive sunt disponibile în variante cu lungimi nominale diferite, combinate cu diverse dimensiuni ale
duzelor, ceea ce permite o adaptare optimă a fluxului de aer și a funcţiilor termice, menţinând un nivel de zgomot redus
şi o presiune diferenţială scăzută.
Schimbătoarele de căldură sunt disponibile în varianta cu 2 țevi, respectiv 4 țevi.

Fig.IV.3.27. Grinzi de răcire

1 - introducere aer proaspăt; 2 – aer recirculat; 3 - introducere
aer tratat; 4 - baterii de răcire.

Fig.IV.3.28. Exemple de amplasare a grinzilor de răcire

IV.3.10. Climatizarea cu pompe de căldură cu buclă de apă

Sistemul se recomandă la clădiri mari, cu încăperi distribuite pe zone termice, care au simultan cerinţe de
încălzire și răcire.
Agentul termic folosit la acest sistem de climatizare este apa, care se vehiculează într-un circuit închis,
respectiv o „buclă de apă”. Acest sistem de climatizare cu pompe de căldură cu buclă de apă se bazează în
principiu pe transferul de energie între aerul interior și un circuit închis de apă (bucla de apă din interiorul clădirii).
Pompele preiau din, sau cedează spre bucla de apă energia necesară obținerii temperaturii ambientale dorite.
Interesul major pentru acest sistem îl reprezintă recuperarea și transferul energiei termice care se realizează
astfel:
• pompa de căldură care funcționează în răcire va ceda căldură din condensator spre bucla de apă;
• invers, pompa de căldură care funcționează în încălzire va recupera energia termică din bucla de apă;

Fig.IV.3.29. Pompă de căldură cu buclă de apă verticală Fig.IV.3.30. Pompă de căldură cu buclă de apă orizontală
1 - racord la agentul termic primar; 2 - ventil de laminare; 1 - racord la agentul termic primar; 2 - ventil de laminare;
3 - baterie de încălzire/răcire; 4 – condensator; 5 – 3 - baterie de încălzire/răcire; 4 – condensator; 5 –
compresor; 6 – ventilator; 7 - filtru de aer. compresor; 6 – ventilator; 7 - filtru de aer.

IV.3.11. Climatizarea „aer - agent frigorific”
IV.3.11.1. Climatizarea locală „aer - agent frigorific”

Climatizarea locală cu agent frigorific se realizează cu sisteme de tip split (Fig.IV.3.31) şi se poate utiliza la clădiri de locuit,
în clădiri de birouri cu număr redus de încăperi. Este recomandabilă utilizarea aparatelor ce pot funcţiona şi în regim de
pompă de căldură pe timp de iarnă. Capacitățile frigorifice ale unităților interne sunt de 7000 Btu/h, 9000 Btu/h, 12000
Btu/h, 18000 Btu/h sau 24000 Btu/h. Unităţile interioare se vor amplasa astfel încât jetul de aer să nu deranjeze ocupanţii.
Clădirile ce se climatizează cu aparate locale trebuie să aibă posibilitatea de amplasare a unităţilor exterioare. Unităţile
exterioare se vor amplasa pe cât posibil pe faţade puţin însorite şi unde aspectul estetic nu este important ( Fig.IV.3.32).
Fig.IV.3.31. Sistem de tip split Fig.IV.3.32. Modalitate de amplasare a unității externe

Pentru reducerea numărului de unităţi exterioare se pot utiliza aparate de tip multisplit.
Sistemul multisplit este format din una până la cinci unități interne, care sunt deservite de o
singură unitate externă(Fig.IV.3.33)
Fig.IV.3.33. Sistem multisplit

1 – unitate externă; 2 – circuite agent frigorific; 3 – unități interne.

Pentru încăperi mari se pot utiliza aparate de tip duct cu disponibil de presiune mare şi la care se pot monta
conducte de aer și guri de introducere/extracţie (Fig.IV.3.34).
Fig.IV.3.34. Sistem duct cu disponibil de presiune mare și racordare cu grile de introducere/evacuare

1 – plenum; 2 – tubulatură introducere/evacuare aer; 3 – guri de introducere; 4 – guri de extracție.

IV.3.11.2. Climatizarea centralizată aer - agent frigorific, cu debit de agent frigorific variabil
(VRV)
Sistemul centralizat de climatizare aer – agent frigorific cu debit variabil de agent frigorfic (VRV - Variable
refrigerant volume sau VRF – Variable refrigerant Flow) este unul dintre cele mai eficiente sisteme de
climatizare.
Acesta este indicat în clădiri cu un număr mare de încăperi, cu diferenţe mari de sarcină termică și unde nu
există sursă de energie termică sau unde nu se doreşte amplasarea unei reţele de conducte de apă caldă sau răcită
necesare unui sistem aer - apă.
Sistemul VRV prezentat în Fig.IV.3.35. și Fig.IV.3.36. este compus din unitatea externă și mai multe unități
interne (Fig.IV.3.37.). Unităţile exterioare se pot amplasa pe acoperişul clădirii climatizate sau la sol, în zone
special amenajate.

Fig.IV.3.35. Sistem VRV inclusiv ventilare cu recuperarea căldurii

Fig.IV.3.36. Elementele unui sistem VRV cu ventilare

1 - unitate externă de tratare a aerului VRV; 2 - teu de separație – refnet; 3 - gură de refulare aer proaspăt; 4 - gură de refulare
aer tratat; 5 - gură de aspirație aer recirculat; 6 - recuperator de căldură; 7 – aer proaspăt; 8 – aer viciat; 9 – gură de aspirație aer
viciat.
Fig.IV.3.37. Unități interne ale sistemului VRV şi unitate externă

IV.4. Componente ale sistemelor de ventilare/climatizare
IV.4.1. Elemente și dispozitive terminale pentru introducerea şi extragerea aerului

din încăperi
IV.4.1.1. Dispozitive terminale pentru introducerea și extragerea aerului

Principalele tipuri de dispozitive pentru introducerea aerului sunt prezentate în Tab.IV.4.1. și
domeniul de utilizare recomandat pentru acestea sunt date în Tab.IV.4.2.

Tab.IV.4.1. Dispozitive de introducere a aerului
Duze Grile Difuzoare de Difuzoare de Difuzoare

perete plafon perforate
Difuzoare cu Difuzoare cu jet Difuzoare de Difuzoare pe Guri sub

conuri elicoidal perete pardoseală scaune
(anemostate)

Difuzoare de
Difuzoare de
Difuzoare de
Difuzoare pe
Difuzoare cu
Difuzoare cu
(anemostate)
jet elicoidal
pardoseală
Difuzoare
Tab.IV.4.2. Domeniul de utilizare
perforate
Guri sub
scaune
conuri
plafon
perete
perete
recomandat pentru dispozitive de
Duze
Grile
introducere a aerului (conform
Birouri (rece+cald) ** ** ** ***
sarcini: 0 – 30 W/m2 ** ** *** *** *** *** *** I5/2010)
30 – 60 W/m2 ** *** ** ***
> 60 W/m2 ** ** ** ** ***
Săli de conferinţe * ** ** ** *** ***
Cinematografe * * * ** ** **
Auditorii * * * ** ** *
Restaurante * ** ** ** *** ** **
Spaţii de învăţământ ** ** *** *** *** *** *
Săli de expoziţii * ** *** *** *** *** *** ***
Magazine * * ** ** *** *** ***
Supermarketuri * * *** *** *** ***
Săli de sport *** ** ** *
Piscine *** ** * ** **
Bucătării industriale * ** ** ** **
Laboratoare * ** ** ** **
Camere curate * ** ** ***
Locuinţe ** ** *** ***
Instituţii ** ** *** *** **
Racordarea dispozitivelor de introducere/extracţie de aer se

face fie direct la conductele de aer, fie prin intermediul unei
cutii plenum, în funcţie de recomandarea furnizorului de
echipament.
În Fig.IV.4.1. sunt prezentate câteva tipuri constructive de
cutii de plenum.

Fig.IV.4.1. Tipuri constructive de cutii de plenum

IV.4.1.1.1. Conducte de aer și accesorii

Conductele de aer sunt utilizate pentru transportul aerului. Materialele şi tehnologiile pentru conductele de aer se aleg
în funcţie de particularităţile clădirii, condiţiile de exploatare, montaj, estetică, consideraţii economice etc.
Conductele de ventilare se execută din materiale incombustibile (clasele de reacţie la foc A1, A2-s1, d0). Conductele
de aer executate din materiale greu inflamabile (clasele de reacţie la foc B1, C, D) se admit în clădiri cu risc de incendiu
mic şi mediu, cu condiţia amplasării conductelor astfel încât acestea să nu contribuie la propagarea incendiului.
Clasificarea conductelor de ventilare din punctul de vedere al performanţei la foc se face pe baza criteriilor etanşeităţii
la foc (E) și izolării termice (I), iar nivelul minim de performanţă la foc pentru conductele de ventilare este EI 15.
Astfel, pentru conducte se pot utiliza:
• tablă din oţel (zincată sau din oţel inoxidabil) aluminiu;
• mase plastice;
• plăci din vată minerală;
• poliizocianurat expandat placat cu folie de aluminiu;
• materiale textile etc.

IV.4.1.1.2. Conductele de ventilare metalice

Sunt elemente prefabricate destinate instalațiilor de ventilare, climatizare pentru clădiri, pentru realizarea traseelor
de transport şi distribuţie a aerului proaspăt introdus şi evacuarea aerului viciat, noxelor şi suspensiilor uşoare
degajate în activitatea din clădiri civile, industriale sau agricole. Conductele metalice de aer pentru instalații de
ventilare, climatizare în clădiri, sunt elemente prefabricate care includ piese drepte, curbe sau cu diferite secţiuni
circulare sau rectangular. Produsele sunt confecţionate din tablă de oţel (zincată, neagră sau oţel inoxidabil),
aluminiu sau cupru, cu secţiuni în acord cu cerinţele dimensionale precizate în standardele SR EN 1505, SR EN
1506 şi SR 13446.
Se realizeaza cu sectiune rectangulara sau circulara

Tronsoane drepte și piese speciale rectangulare din tablă zincată se fabrică în acord cu cerințele dimensionale
precizate în standardele SR EN 1505, SR EN 1506 și SR 13446. În Tab.IV.4.4. sunt prezentate câteva piese speciale
rectangulare și tronsonul drept din tablă zincată.
Tab.IV.4.4. Tronson drept și piese speciale speciale rectangulare (www.climatherm.ro)
Tronson drept Cot 90° Reducție Săritură Teu rectangular

rectangular rectangular rectangulară rectangulară

Canalele de aer circulare sunt executate din tablă având lăţimea de 137 mm și grosimea de 0.5 mm - 1 mm, cu
diametre nominale cuprinse între 80...1250 mm (Fig.IV.4.6.) îmbinate de asemenea prin falţuri.
Tab.IV.4.5. Tronsoane drepte circulare și pise speciale de îmbinare cu garniture www.climatherm.ro
Reducție Teu circular
Tronson drept Cot 90° circular cu Niplu circular
circulară cu egal cu
circular garnitură cu garnitură
garnitură garnitură

IV.4.1.1.3. Conducte de ventilare din plăci de vată minerală

Sistemele de conducte autoportante din plăci de vată minerală se realizează prin tăierea și îmbinarea unor plăci
din vată minerală sau de sticlă de densitate mare cașerate pe ambele fețe (Fig.IV.4.7.), în conformitate cu profilul de
tubulatura dorit.
Conductele de ventiare care rezultă sunt termoizolate fiind folosite la instalațiile de ventilare și climatizare.
În conformitate cu normativul I5/2010 aceste conducte se pot utiliza pentru introducerea aerului în clădirile civile
sau de producţie, încadrate în categoriile de risc de incendiu cu condiţia ca acestea să fie placate pe ambele părţi cu
folie de aluminiu.
Fig.IV.4.7. Conducte autoportante din plăci de vată minerală (http://www.isover-technical-insulation.co)

IV.4.1.1.4. Conducte de ventilare din mase plastice

Conductele de ventilare din mase plastice sunt concepute și utilizate pentru funcționarea în medii corosive. Ca și în
cazul conductelor de ventilare metalice, acestea sunt realizate cu secțiune rectangulară sau cu secțiune circulară.
Conductele de aer din materiale plastice nu pot fi utilizate în clădiri cu risc mare și foarte mare la incendiu, clădiri
înalte și foarte înalte, săli aglomerate.
Fig.IV.4.8. Conductele de ventilare din mase plastice cu secțiune rectangulară si circulara

(http://buildguide.info/tr/pages/832589; http://erkanplast.com/)
IV.4.1.1.5. Conducte de ventilare din poliizocianurat placat cu folie de aluminiu

Conducte de ventilare din poliizocianurat placat cu folie de aluminiu sunt realizate din panouri termoizolante de
înaltă performanță din spumă rigidă de poliizocianurat, fără CFC (clorofluorocarburi), HCFC
(hidroclorofluorocarburi) sau HFC (hidrofluorocarburi), cașerat cu folie de aluminiu gofrata de 60 µm, pe ambele
fete și p grosime de 20 mm (Fig.IV.4.10.) Densitatea spumei de poliizocianurat este de 35 kg/m3 cu o conductivitate
termică λd=0.024 W/m2K
Fig.IV.4.10. Panou din poliizocianurat placat cu folie de

aluminiu (http://alp.it)
1 – spumă poliuretanică rigidă; 2 – folie aluminiu.
Fig.IV.4.11.Conducte de ventilare din

poliizocianurat placat cu folie de aluminiu cu
secțiune rectangulară (a) și circulară (b)
a) b)
(http://alp.it)
IV.4.2. Dispozitive pentru reglarea debitelor de aer

Dispozitivele pentru reglarea debitului de aer au rol de a asigura echilibrarea aeraulică a debitului transportat prin
canalele de aer, în vederea atingerii parametrilor optimi de curgere prin închiderea totală sau parțială a circulației aerului pe
anumite sectoare sau pentru menținerea unui debit constant, indiferent de caracteristicile aerului la intrare. Acționarea
acestora se poate realiza manual sau automat, cu servomotor.
În funcție de secțiunea canalelor de aer registrele de reglaj pot fi cu secțiune rectangulară sau cu secțiune circulară.
Fig.IV.4.13. Registru de reglaj rectangular
Fig.IV.4.14. Clapet de reglaj circular

IV.4.2.1. Atenuatoare de zgomot

Atenuatoare de zgomot sunt utilizate pentru reducerea nivelul de zgomot la o valoare admisibilă prin fenomenul de
absorbție. Sunt prevazute la interior cu material fonoabsorbant cu rol de intensifica fenomenul de atenuare. Învelișul exterior
este realizat din tablă de oțel galvanizat, învelisul interior din tablă oțel perforată iar interiorul este umplut cu vată minerală
pentru atenuarea zgomotului.
În funcție de secțiunea canalelor de aer atenuatoarele de zgomot pot fi cu secțiune rectangulară sau cu secțiune
circulară.
Fig.IV.4.15. Atenuator de zgomot rectangular
Fig.IV.4.15. Atenuator de zgomot circular

IV.4.3. Ventilatoare
Sunt mașini hidraulice folosite pentru vehicularea aerului și gazelor și care realizează o presiune de până
la 30.000 Pa.
IV.4.3.1. Tipuri constructive de ventilatoare
După tipul constructiv sau după modul de antrenare a motorului sunt prezentate în Tab.IV.4.7. diferite
tipuri de ventilatoare.

Tab.IV.4.7. Tipuri constructive de ventilatoare

După tipul constructiv
Radiale (centrifugale) Axiale Cu curent transversal
Aspirația se face axial și Aspirația și refularea se fac Aspirația se face printr-o
refularea radial axial parte a rotorului și refularea
prin altă parte a acestuia

IV.4.3.2. Clasificarea ventilatoarelor radiale
După forma constructivă

Pentru tubulatură circulară Pentru tubulatură rectangulară De acoperiș
După presiunea de funcționare

Presiune joasă Presiune medie Presiune înaltă
0...1000 Pa 1000...3000 Pa peste 3000 Pa

După forma paletelor rotorului

Înclinate înapoi Înclinate înainte Drepte (radiale)
După domeniul de aplicare

Desfumare Mediu coroziv Transport pneumatic

Ventilatoare axiale
După poziția de montaj

Montate pe Montate în ferestre Montate în pereți Montate pe acoperiș
tubulatură

IV.5. Agregate centrale de tratare a aerului

Agregatele centrale de tratare a aerului se utilizează pentru tratarea aerului necesar pentru una sau mai
multe încăperi de dimensiuni mari.
Agregatele centrale de tratare a aerului se pot realiza în următoarele variante:
• sistem monobloc sau SPLIT;
• refularea aerului liber prin grile şi racordarea la tubulatură de ventilare;
• pentru funcționare pe perioada verii sau tot timpul anului.

IV.5.1. Sisteme monobloc

Un sistem este compact dacă ansamblul echipamentelor centrale, terminale şi intermediare sunt grupate în interiorul
unui ansamblu monobloc. Din această categorie se disting: aparate de climatizare individuale (de fereastră sau
sistem split), Fig.IV.5.1
Fig.IV.5.1. Sistem MONOBLOC de fereastră

1 – vaporizator; 2 – compresor; 3 – condensator; 4 – ventilator; 5 – motor; 6 - ventil de laminare; 7 – ventilator; 8 - clapet
de recirculare; 9 - clapet de aer proaspăt; 10 – aer proaspăt; 11 – aer tratat (încălzit/răcit); 12 – aer recirculat; 13 – aer
evacuat.
IV.3.11.1. Climatizarea locală „aer - agent frigorific”

IV.5.2. Dulapuri de climatizare
Sunt utilizate în special pentru climatizarea camerelor de servere - Data Center, însă sunt folosite şi pentru
climatizarea încăperilor mari: săli de reuniuni, magazine restaurante, localuri comerciale.
Fig.IV.5.2. Dulap de climatizare

1 - ventilatoarele unității externe de răcire; 2 – condensatoare; 3 - conducte de freon; 4 – compresor; 5 - baterie cu freon pentru
încălzire/răcire; 6 – ventilator; 7 – aer proaspăt; 8 – aer tratat (încălzit/răcit); 9 – aspirație; 10 – aer exterior pentru răcire.
IV.5.3. Agregate de tratare a aerului

Agregatele centrale de tratare a aerului sunt aparate modulare realizate în mod industrial și sunt alcatuite din
elemente paralelipipedice, cu secţiunea transversală identică, numite module. Agregatele sunt livrate de obicei pe
module, pentru a putea fi manipulate și montate uşor în centrala de tratare, introduse pe rând, transportate și asezate facil.
Toate modulele răspund unei anumite tipodimensiuni au lăţimea și înălţimea comună și pot cuprinde unul sau mai
multe componente ale agregatului de tratare (camera de amestec + filtru; baterie de încălzire + baterie de răcire; baterie
de reîncălzire + ventilator etc).
Agregatele de tratare pot fi construite în două variante constructive:
- pentru montaj pe acoperiş, numite agregate ”Rooftop”;
- pentru montaj în interior (Air Handling Unit - AHU).

IV.5.4. Agregate de tratare cu montaj pe acoperiș – Rooftop

Seria Roof Top a fost introdusă în anii 1970 ca soluţia preferată de cele mai mari companii care operează în
acest domeniu, pentru a obţine o aerisire economică şi viabilă a clădirilor.
Agregatele de tratare cu montaj pe acoperiș plat Fig.IV.5.3 au fost introduse în anii 1970 ca o soluţie pentru
încălzirea, răcirea, ventilarea, umidificarea şi dezumidificarea magazinelor mari, centre comerciale şi în spaţii
industriale. Au particularitatea că înglobează într-un tot unitar atât echipamentul de ventilaţie cât şi echipamentul
de răcire/încălzire.
Fig.IV.5.3. Centrală de tratare a aerului de acoperiș

IV.5.5. Centrale de tratare a aerului - AHU

Agregatele pentru montaj în interior se construiesc la rândul lor în două variante:
- agregate de debite mici, plate (Fig.IV.5.5.); agregatele de acest tip sunt folosite pentru debite de 500...6000
m3/h şi sunt construite pentru:
- montaj orizontal în încăperea climatizată sau în apropierea acesteia în plafonul fals;
- vertical pe un perete adiacent acesteia.
Ele au în componenţă: filtru; baterie de încălzire; baterie electrică de încălzire; baterie de răcire cu separator de
picături;
Fig.IV.5.5. Centrală de tratare a aerului extraplată

Agregate cu dimensiuni normale, construite cu raporturi ale laturilor apropiate de 1, cu debite mari ce
pot ajunge la 100000 m3/h.
În cazul agregatelor de tratare a aerului cu dimensiuni normale – centrale de tratare a aerului , modulele sunt
realizate pe tipodimensiuni în funcție de debitul de aer. Agregatele sunt construite să funcționeze la o viteză transversală
medie de 2,5...3,5 m/s, care se limitează la 3 m/s din motive de zgomot.
Agregatele de tratare a aerului pot fi așezate pe un rând sau etajate. Modalitățile de combinare sunt multiple.
În Fig.IV.5.6. și Fig.IV.5.7. sunt prezentate câteva posibilități de aparate modulate de ventilare și climatizare parțială.
În Fig.IV.5.7. - Fig.IV.5.9. sunt prezentate variante de grupuri de introducere de ventilare și climatizare parțială numai cu
aer exterior, respectiv cu aer amestecat

Fig.IV.5.6. Grup de introducere de ventilare și climatizare parțială

a) cu aer exterior; b) cu aer amestecat.
În cele ce urmează sunt prezentate mai multe variante de grupuri de introducere și evacuare pentru ventilare și
climatizare parțială astfel:
 grup de introducere și evacuare în linie – Fig.IV.5.7.;
 grup de introducere și evacuare suprapus – Fig.IV.5.8.;
 grup de introducere și evacuare suprapus cu recuperator – Fig.IV.5.9.
Fig.IV.5.7. Grup de introducere și evacuare în linie

Fig.IV.5.8. Grup de introducere și evacuare suprapus
Fig.IV.5.9. Grup de introducere și evacuare suprapus cu recuperator

IV.5.5.1. Componentele centralelor de tratare a aerului:

Componentele centralelor de tratare a aerului prezentate în Tab.IV.5.2 sunt :
• Carcasă;
• Filtre;
• Baterii de încălzire/răcire;
• Recuperator de căldură;
• Umidificatoare;
• Ventilatoare.
• Clapete de reglaj;

Carcasă:
• Structură din aluminiu cu colțuri
rotunjite;
• Panourile se fixează direct pe
structură;
• Fără șuruburi de fixare.
Panouri:
• Panouri sandwich cu grosime de 50
mm;
• Izolare cu spumă poliuretanică (42
kg/m3) sau vată minerală (40 kg/m3
sau 100 kg/m3).
Prefiltre sintetice:
• G2 metalic (eficiență 75%, EU2);
• G3 (eficiență 85%, EU3);
• G4 (eficiență 90%, EU4).

Filtre sac:
• Saci rigizi sau ușori;
• Clasa F7;
• Clasa F9.
Alte Filtre:
• Filtre absolute;
• Filtre rolă;
• Filtre de carbon;
• Filtre electrostatice;
• Lămpi UV.
Baterii de încălzire/răcire:
• Baterii cu apă;
• Baterii cu freon;
• Baterii cu abur;
• Baterii electrice.
Ventilatoare:
• Palete curbate înapoi;
• Ventilatoare cu antrenare directă.

Recuperatoare de căldură:
• Eficiență: 50...70%;
• Prefiltru G4 pentru aer proaspăt;
• Tavă de condens;
• Clapetă de recirculare;
• Clapetă de By-Pass.
Umidificare adiabatică:
• Pompă de apă.
• Panou din PVC cu/fără pompă
recirculare;
• Compresor pentru aer;
Umidificare cu abur:
• Generator de abur.
• Distribuitor de abur din inox AISI
304;

Curs Instalatii Pentru Constructii 2019-2020 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Instalatii Pentru Constructii 2019-2020 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Gheorghe Asachi Technical University of Iasi Faculty of Civil Engineering and Building Services

”Instalaţii pentru Construcţii- Note de curs

Catalin George POPOVICI

C catalinpopovici_tuiasi www.study.tuiasi.ro www.learning.tuiasi.ro

C catalinpopovici_tuiasi www.study.tuiasi.ro www.learning.tuiasi.ro

Din punt de vedere functional

C catalinpopovici_tuiasi www.study.tuiasi.ro www.learning.tuiasi.ro

B)Instalatii de ventilare si conditionare a aerului

C catalinpopovici_tuiasi www.study.tuiasi.ro www.learning.tuiasi.ro

E)Instalatii de alimentare cu gaze naturale

C catalinpopovici_tuiasi www.study.tuiasi.ro www.learning.tuiasi.ro

• Compozitia chimica a aerului – puritatea aerului;

• Exigente estetice – mobilier, decoratiuni interioare , colorit .

C catalinpopovici_tuiasi www.study.tuiasi.ro www.learning.tuiasi.ro

Parametri de confort termic

• Temperatura aerului interior ti ( 0C);

• Viteza curetilor de aer vi ( m/s)

• Temperatura medie de radiatie a elementelor delimitatoare ale

• Umiditatea relativa a aerului øi ( %).

C catalinpopovici_tuiasi www.study.tuiasi.ro www.learning.tuiasi.ro

Valori optime ale parametrilor de confort termic

• Temperatura aerului interior ti ( 0C) –

• Viteza curetilor de aer vi ( m/s)

• Temperatura medie de radiatie a elementelor delimitatoare ale incaperii

• Umiditatea relativa a aerului øi ( %).

C catalinpopovici_tuiasi www.study.tuiasi.ro www.learning.tuiasi.ro

Clasificarea sistemelor de încălzire

C catalinpopovici_tuiasi www.study.tuiasi.ro www.learning.tuiasi.ro

C catalinpopovici_tuiasi www.study.tuiasi.ro www.learning.tuiasi.ro

 sobe din materiale ceramice sau

Soluții pentru încălzirea locală

Sistemele de încălzire centrală se pot clasifica la rândul lor în:

C catalinpopovici_tuiasi www.study.tuiasi.ro www.learning.tuiasi.ro

Un sistem de încălzire centrală se compune din:

C catalinpopovici_tuiasi www.study.tuiasi.ro www.learning.tuiasi.ro

Schema de principiu a instalatiei de incalzire centrala

Sistemele de încălzire centrală cu apă caldă se

C catalinpopovici_tuiasi www.study.tuiasi.ro www.learning.tuiasi.ro

 prin convecţie şi radiaţie (încălzire cu corpuri

 prin convecţie (încălzire cu aer cald sau folosind

 prin radiaţie (încălzire cu panouri radiante).

Modalități de transfer a căldurii în încăperi

După modul de circulaţie a apei calde:

C catalinpopovici_tuiasi www.study.tuiasi.ro www.learning.tuiasi.ro

 forţată (cu ajutorul pompelor);

Modul de circulaţie a apei calde:

După numărul de conducte care alimentează corpurile de încălzire:

C catalinpopovici_tuiasi www.study.tuiasi.ro www.learning.tuiasi.ro

C catalinpopovici_tuiasi www.study.tuiasi.ro www.learning.tuiasi.ro

După tipul corpurilor de încălzire:

C catalinpopovici_tuiasi www.study.tuiasi.ro www.learning.tuiasi.ro

După tipul corpurilor de încălzire:

C catalinpopovici_tuiasi www.study.tuiasi.ro www.learning.tuiasi.ro

După modul de distribuţie al conductelor:

C catalinpopovici_tuiasi www.study.tuiasi.ro www.learning.tuiasi.ro

C catalinpopovici_tuiasi www.study.tuiasi.ro www.learning.tuiasi.ro

După natura materialului din care sunt executate conductele:

C catalinpopovici_tuiasi www.study.tuiasi.ro www.learning.tuiasi.ro

 țevi din oţel cu sudură longitudinală;

 țevi din cupru;

 țevi din material plastic (din polietilenă şi

După natura  țevi din material stratificat.

După modul de funcţionare şi exploatare a instalaţiei: