Sunteți pe pagina 1din 7

PROMOVAREA PROFESIONALA SI EDUCATIA CONTINUA IN

NURSING
PROMOVAREA PROFESIONALA SI EDUCATIA CONTINUA IN NURSING

Problema formării şi educării profesionale este de mare actualitate în condiţiile societăţii


moderne. Tânărul trebuie să fie pregătit nu pentru a face faţă numai unei anumite profesiuni,ci
pentru întreaga sa carieră profesională în mecanismul schimbărilor care se vor produce.”Educarea
carierei „reclamă o muncă educativă susţinută, pe temeiul unei pregătiri temeinice teoretice şi
practice. Pregătirea temeinică a tânărului este indispensabilă, indiferent de aspiraţia lui profesională,
pentru a putea face faţă schimbărilor, înnoirilor, salturilor din societate. Este nevoie de o mai bună
corelare între pregătirea teoretică şi instruirea practică.
Prin formarea profesională se înţelege” devenirea individului datorată celor mai diverse influenţe şi
acţiuni care marchează personalitatea sub unghiul de incidenţă cu activitatea profesională”.
Prin educaţie profesională se înţelege orice formă de pregătire sau perfecţionare în vederea unei
activităţi profesionale, care cuprinde însuşirea cunoştinţelor teoretice, formarea deprinderilor,
priceperilor şi transmiterea valorilor etnice şi de comporta-
ment social necesare unei asemenea activităţi. Esenţa educaţiei profesionale constă în
„formarea unui orizont cultural şi tehnologic cu privire la o anumită profesiune, concomitent cu
dezvoltarea unor capacităţi, priceperi şi deprinderi necesare exercitării ei”.Educaţia profesională
cuprinde atât iniţierea în profesie, cât şi perfecţionarea, specializarea şi se realizează atât în şcoală
(după terminarea şcolii generale), cât şi în întreprinderi.
Educaţia profesională se fundamentează pe toate celelalte dimensiuni(componente, laturi) ale
educaţiei:
-pe cunoştinţele, priceperile, deprinderile, competenţele dobândite în plan intelectual;
-pe deprinderile, priceperile, competenţele în plan moral, acţional;
-pe comportamentele morale şi estetice;
-pe calitatea dezvoltării şi funcţionării corpului (pe sănătatea acestuia).
Noţiunea de educaţie profesională nu este sinonimă nici cu cea de educaţie tehnologică şi nici cu cea
de politehnică. Educaţia tehnologică formează elevii pentru acţiune, pentru a fi apţi să explice
cunoaşterea ştiinţifică în acţiune. Ea este legată de educaţia intelectuală, deoarece tehnologia este o
dimensiune a cunoaşterii ştiinţifice, dimensiunea sa praxiologică.
Educaţia politehnică vizează pregătirea profesională pentru tehnică în calitate de domeniu distinct al
activităţii umane.
Obiectivele educaţiei profesionale

Formarea orizontului cultural-profesional

Acest aspect cuprinde ansamblul cunoştinţelor necesare executării unei profesiuni sau a unui grup
de profesiuni. Orizontul profesional se constituie p fondul culturii intelectuale, pe cunoştinţele,
priceperile, deprinderile, competenţele dobândite în plan intelectual.
Interdependenţa dintre cultura intelectuală şi cea profesională asigură o pregătire de specialitate de
profil larg, care asigură omului posibilităţile de adaptare la schimbări şi mutaţii în ştiinţă şi tehnică, în
producţie şi profesiuni.
Orizontul profesional se constituie ca unitate dintre cunoştinţele ştiinţifice şi cele tehnologice,
tehnologia fiind o dimensiune a cunoaşterii ştiinţifice, dimensiunea sa praxiologică. Aceasta
înseamnă că, activitatea de predare-învăţare, noţiunile,principiile, legile şi teoriile ştiinţifice
fundamentale să fie ordonate din punct de vedere al aplicabilităţii lor. Predarea ştiinţei în şcoală
trebuie să se facă în scopul educării tehnologice a elevilor. Pe de o parte, să se urmărească
înţelegerea şi însuşirea cunoştinţelor ştiinţifice de către elevi, a semnificaţiei şi legăturilor reciproce
dintre ele şi pe de altă parte, formarea, în activităţi distincte de primele, a capacităţii de a le folosi,de
a le explica într-o realizare.

Formarea unor priceperi, deprinderi, capacitaţi şi competenţe în plan acţional în vederea


desfăşurării unei activităţi productive

Acest obiectiv formativ-psihomotor (practic) se realizează preponderent în cadrul pregătirii practice,


în laboratoare şi ateliere didactice corespunzătoare cerinţelor comportamentale, în cadrul practicii
de specialitate în unităţile de pofil-producţie, cercetare, proiectare. În cadrul pregătirii practice,
cunoştinţele teoretice, capacităţile intelectuale, modelele informaţional-operaţionale sunt puse în
lucru, elevul se va exersa în activităţi tehnologice astfel încât acţiunile sale să nu se integreze
funcţionării mecanismelor, dispozitivelor, utilajelor în vederea realizării unor rezultate determinante.

Prin exersare în procesul desfăşurării activităţilor practice elevii îşi formează priceperi şi deprinderi
practice cum ar fi : priceperea de a citi o schiţă, un plan, o diagramă; priceperea de a demonta un
aparat sau o maşină; priceperea de a folosi diferite unelte şi instrumente de muncă în vederea
efectuării operaţiilor de măsurare, tăiere, de control şi verificare în condiţii şi situaţii noi.
În categoria capacităţilor pe care le are în vedere educaţia profesională se includ:gândirea tehnică,
aptitudinea tehnică, capacităţile senzoriomotorii.
Gândirea tehnică este o formă specifică a gândirii ce se diferenţiază în funcţie de conţinutul său, de
domeniul în care se aplică. În cadrul ei distingem, pe de o parte, materialul cu care operează,
reprezentări din domeniul tehnicii, iar pe de altă parte, operaţiile pe care le foloseşte în vederea
rezolvării anumitor sarcini tehnice.
Materialul este asigurat prin întocmirea schiţelor, planurilor, diagramelor, schemelor diferitor
obiecte şi mecanisme tehnice care facilitează apariţia reprezentărilor şi imaginilor care vor fi supuse,
la rândul lor, prelucrării pe plan mintal pentru a se ajunge la descoperirea unor soluţii.
Aptitudinea tehnică presupune elaborarea prealabilă, pe plan mintal, a unor soluţii optime care apoi
vor fi aplicate în vederea rezolvării sarcinilor din domeniul tehnic.
Aptitudinea tehnică reprezintă complexul de însuşiri psihice – în special o gândire tehnică conturată
– capacităţi perceptivo – spaţiale evoluate şi abilităţi motorii dezvoltate, precum şi de însuşiri fizice –
îndeosebi o rezistenţă fizică necesară în anumite profesiuni – care asigură succesul în domeniul
tehnicii.
Capacităţi senzoriale – motorii. În această categorie pot fi incluse percepţiile spaţiale, sensibilitatea
analizatorilor, aptitudinea motrică, dexteritatea manuală.
În cadrul instruirii practice elevii îşi formează şi competenţe practice care nu sunt doar rezultatul
aplicării cunoştinţelor teoretice, ci provin şi din transferul a ceea ce se numeşte „savoir faire” (a şti să
faci).

Formarea şi dezvoltarea intereselor de cunoaştere, a dragostei faţă de profesia în care se


pregăteşte tineretul

Interesul apare şi se dezvoltă în cadrul activităţii, fiind expresia înţelegerii şi adeziunii la anumite
domenii şi forme de activitate. El reprezintă satisfacerea unor nevoi şi trebuinţe individuale. Este un
stimul intern al orientării spre anumite domenii de cunoaştere şi de activitate, generând şi
întreţinând motivaţia necesară.
Concomitent cu familiarizarea elevilor cu anumite profesiuni, cu formarea interesului pentru
acestea, se formează şi o anumită atitudine faţă de munca intelectuală şi cea productivă.

Educatia medicala continua


Educaţia medicală continuă este o necesitate şi o obligaţie profesională etică a fiecărui asistent
medical/moaşă.
Asistentul medical/moaşa care nu se perfecţionează permanent poate fi dezavantajat – în
condiţiile evoluţiei explozive a informaţiilor din domeniul medical, retardul professional se instalează
foarte rapid şi devine vizibil.

A. Forme de învăţământ postuniversitar încadrate în educaţia continuă (asigurate prin instituţiile


universitare de învăţământ medical acreditate/autorizate):
• cursuri de învăţământ postuniversitar
• cursurile de învăţământ postbază organizate de universităţi - masteratul şi doctoratul (forme de
învăţământ aprofundat şi academic).
• dobândirea de atestate şi specializări

B. Forme de educaţie medicală continuă organizate de OAMGMAMR singur sau împreună cu


instituţii cu rol educaţional, acreditate, , folosind pentru predare formatori acreditaţi/autorizaţi şi
atestaţi de OAMGMAMR:
• cursuri de educaţie permanentă;
• ateliere de formare (forme educaţionale utilizând metode complexe de educaţie a adultului,
bazate preponderent pe dinamică de grup);
• stagii practice;
• manifestări ştiinţifice: - congrese, simpozioane, conferinţe, etc.
Educaţia medicală continuă a asistenţilor medicali generalişti/moaşelor/asistenţilor medicali
este reprezentată de totalitatea activităţilor educaţionale, planificate cu scopul de a menţine şi de a
actualiza cunoştinţele şi abilitățile necesare pentru asigurarea unor servicii de calitate în condiţii de
securitate şi siguranţă pentru pacient. Educaţia medicală continuă pentru asistenţi medicali
generalişti/moaşe/asistenţi medicali este asigurată de furnizori de educaţie continuă acreditaţi.
OAMGMAMR creditează doar formele de educaţie medicală continuă care respectă legislaţia în
vigoare. Creditele sunt unităţi de evaluare a activităţilor de educaţie medicală continuă. Fiecare
eveniment educaţional, curs, manifestare ştiinţifică este evaluat cu un anumit număr de credite, în
funcţie de numărul de ore de educaţie medicală continuă.

Educaţia medicală continuă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:  să aibă un


conţinut ştiinţific sau profesional cu impact direct asupra calităţii serviciilor furnizate pacienţilor,
asupra serviciilor comunitare, de sănătate publică sau serviciilor ce implică managementul unităţilor
sanitare;  să fie orientată spre asigurarea: - calităţii actului de îngrijire; - creşterii performanţei
profesionale; - actualizării permanente a cunoştinţelor.  să asigure noţiuni de management al
serviciilor de sănătate, de management al calităţii, al riscului profesional, aspecte legale şi/sau etice
ale practicii medicale;  să vizeze îmbunătăţirea relaţiei asistent medical generalist/moaşă/asistent
medical - pacienţi. Organizarea activităţilor de educaţie continuă trebuie:  să nu contravină
principiilor practicii profesionale;  să nu fie orientate spre aspecte comerciale;  să nu promoveze
atitudini discriminatorii, de orice natură.
Furnizori de educaţie continuă pot fi:
- universităţi sau facultăţi de medicină şi farmacie acreditate/autorizate;
- instituţii cu rol de învăţământ ; - societăţi medicale; - clinici universitare, spitale; - filialele
judeţene/mun. Bucureşti ale OAMGMAMR, prin formatori proprii.
Furnizorii de educaţie medicală continuă vor respecta regulile privind desfăşurarea formelor
de educaţie continuă şi:
- au obligaţia de a anunţa preşedintele filialei pe teritoriul căreia a fost solicitată creditarea,
despre programul, numărul de credite acordate şi locul unde se derulează forma de educaţie
medicală cotinuă;
- vor trimite Filialelor OAMGMAMR lista cu participanţi, în maxim o săptămână de la
finalizarea programului.
Distribuitorii de medicamente şi materiale sanitare nu pot fi furnizori de educaţie medicală
continuă

Problema formării şi educării profesionale este importantă în societatea contemporană. Pregătirea


profesională temeinică este indispensabilă pentru a putea face faţă schimbărilor, înnoirilor din societate.
Finalitatea acestei laturi constă în formarea omului pentru o anumită meserie. Educaţia
profesională trebuie să-i ofere omului cunoştinţele necesare practicării unei meserii şi să-i formeze
capacitatea de a înţelege sensul şi rezultatele muncii sale.

www.referat.ro-Educatia_profesionala.doc
https://www.oammr-timis.ro/legislatie/emc.oamgmamr.pdf
https://ro.scribd.com/search?content_type=tops&page=1&query=PROMOVAREA
%20PROFESIONALA%20SI%20EDUCATOA%20CONTINUA%20IN%20NURSING

S-ar putea să vă placă și