BOALA SUPRAALIMENTATIEI- BULIMIA

SUPRAALIMENTATIA reprezinta alimentaţie superioară din punct de vedere cantitativ

celei care este recomandată în mod obişnuit.

Supraalimentaţia poate rezulta dintr-o tulburare de comportament alimentar (bulimie) sau

se justifică medical în timpul unei convalescenţe sau pentru a compensa o pierdere de greutate
cauzată de o boală, de o intervenţie chirurgicală. In acest al doilea caz, se poate recurge la
produse specifice de realimentatie, bogate in energie si proteine (lichide in cutii de conserve sau
solide sub forma de piureuri, supe groase etc.), ori la suplimente medicamentoase, dar este
intotdeauna preferabil sa se apeleze, in principal, la o alimentatie traditionala pe baza de
preparate in care intra mai multe alimente - deserturi, supe, piureuri suplimentate cu oua si
produse lactate (unt, smantana) - crescand numarul si volumul meselor luate.

BULIMIA

Bulimia este tulburare de alimentatie, caracterizata de un consum alimentar excesiv. O

persoana cu bulimie mananca o cantitate mare de alimente intr-o perioada scurta de timp, pentru
ca apoi sa-si provoace varsaturi, sa se supuna unui exercitiu fizic exagerat, sa consume laxative,
diuretice sau alte medicamente in scopul unei eliminari fortate a alimentelor. Persoanele afectate
de bulimie sunt obsedate de propriul aspect fizic si nu au respect de sine.

Persoana afectata de bulimie pierde controlul alimentar in timpul unui astfel de episod de
infulecare; apoi este cuprins de rusine, vinovatie si frica intensa de ingrasare si reia
comportamentul excesiv, realizand un cerc vicios. Nediagnosticata si netratata, boala conduce la
probleme serioase de sanatate. Etiologia bulimiei este neclara, dar se pare ca apare ca rezultat al
asocierii unui istoric familial (genetic) cu anumite influentele sociale precum admirarea unei
siluete longiline, dar si a unui tip de personalitate care tinde la perfectionism. Evenimentele
stresante ale vietii de zi cu zi pot declansa bulimia in cazul persoanele predispuse sa dezvolte
boala.

Bulimia debuteaza cel mai frecvent in adolescenta tarzie sau la adultul tanar, in special la femei
de rasa alba, baieti adolescenti, insa poate aparea chiar si la adulti. Deoarece este o boala cronica,
aceasta persista si pe parcursul vietii adulte. La fiecare 10 femei cu bulimie, un barbat dezvolta
aceasta boala.
Sportivii, in general sau persoane cu anumite profesii care necesita o constitutie fizica cu greutate
mica, precum balerine, manechine, gimnasti, au un risc crescut de a dezvolta bulimie. Anumite
tipuri de personalitate cu control inadecvat al impulsivitatii sau acceselor maniacale
(comportament obsesiv compulsiv) au de asemenea, un risc crescut de a dezvolta boala.
Majoritatea persoanelor cu bulimie apartin unui statut socio-economic mediu sau superior, cu
toate ca boala nu are legatura cu statutul socio economic, rasa sau originea etnica.

Etiologia bulimiei nu este cunoscuta dar pare sa aiba legatura cu istoricul familial, influentele
sociale (idealul unei siluete perfecte), precum si cu anumite tipuri de personalitate (care tind la
perfectionism).

Un risc crescut de aparitie a bolii o constituie existenta unui parinte, sora sau frate care are
bulimie, insa, aceasta poate fi doar una din cauze.

Evenimente stresante precum divortul, schimbarea domiciliului, decesul unei persoane apropiate,

pot declansa boala la persoanele predispuse.

Simptome

- episoade recurente de apetit exagerat si consumul unor cantitati mari de alimente intr-o perioada
scurta de timp (mai putin de 2 ore);
- pierderea controlului alimentar si a cantitatii de alimente consumata;
- sentimentul de vinovatie dupa episodul de infulecare si frica intensa de ingrasare;
- autoinducerea varsaturilor, efort fizic excesiv, folosirea de laxative, diuretice, sirop de Ipeca
(provoaca varsatura dupa ingestia orala) sau a emeticelor. Folosirea inadecvata a acestor
medicamente poate duce la complicatii severe, chiar la deces. 
- episoade recurente de mancat in exces, urmate de eliminarea alimentelor consumate care apar
cel putin de 2 ori pe saptamana, timp de cel putin 3 luni 
- autoevaluarea bazata pe greutatea proprie si aspectul fizic general. 
Bulimia poate fi greu de diagnosticat datorita secretismului fata de episoadele de infulecare si
eliminare, precum si a negarii simptomatologiei. De multe ori anturajul remarca primul semnele
bolii. 
Simptome care se asociaza frecvent cu bulimia nervoasa, precum depresia, abuzul de
substante sau tulburarile de personalitate, pot face mai dificil tratametul bolii. Recuperarea poate
dura un timp indelungat si recaderile sunt comune. Daca pacientul se simte foarte descurajat sau
are tendinte de suicid, are nevoie imediata de ajutor de specialitate (este important ca familia sa
observe aceste probleme si sa apeleze la ajutor specializat). 
Bulimia este diferita de anorexia nervoasa. Persoanele cu anorexie cantaresc aproximativ 85%
sau chiar mai putin decat greutatea lor ideala. Majoritatea persoanelor cu bulimie au o greutate
normala. O parte din cei care sufera de anorexie nervoasa isi provoaca varsaturi, totusi aceasta
boala este o entitate clinica aparte.

Factori de risc
Riscul aparitiei bulimiei nervoase este crescut in randul persoanelor care prezinta: 
- parinti, frati, surori, cu o tulburare de alimentatie sau care sunt supraponderali sau obezi;
- istoric familial de tulburari psihice precum depresia;
- istoric familial caracterizat prin abuz de substante medicamentoase; 
- exces ponderal dupa inceperea unei diete alimentare restrictive; 
- un anumit gen de caracter/personalitate cu tendinta la perfectionism; 
- un ideal al conformatiei fizice cu greutate mica, gasindu-se intr-o lupta continua cu valorile
socio-culturale.

Consult de specialitate

Atunci cand o persoana apropiata diagnosticata cu bulimie prezinta: 

- imposibilitatea de a elimina urina (retentie urinara); 
- palpitatii, batai ale inimii cu o frecventa mai mare sau mai mica decat in mod normal
(tahicardie, bradicardie); 
- dureri abdominale intense, varsaturi sanghinolente (hematemeza), scaune negre, lipicioase cu
aspect de smoala (melena).

Toate aceste semne descrise anterior pot semnifica existenta unei hemoragii la nivelul tractului
digestiv. 

Este bine sa se apeleze la medic in cazul persoanelor care: 

- prezinta episoade de infulecare urmate de necesitatea unei eliminari fortate a alimentelor;
- se rusineza de propriul aspect fizic, de greutatea corporala si de propriile obiceiuri alimentare; 
- prezinta simptome caracteristice bulimiei. 
Nu este recomandata doar simpla urmarire a pacientilor cu o tulburare de alimentatie. Ori de cate
ori se suspecteaza o astfel de tulburare este bine sa se apeleze la ajutor specializat.

Medici specialisti recomandati

Diagnosticul si tratamentul bulimiei poate fi recomandat de: 

-medicul de familie; 
- psihiatru; 
- psiholog 
- asistent medical 
- consilier autorizat de sanatate mentala 
- dietetician autorizat (se ocupa de tratamentul bolilor de nutritie).

Investigatii

Persoanele cu bulimie pot avea o greutate corporala normala, pot fi subponderale sau
supraponderale. Majoritatea bulimicilor au o greutate normala. Apetitul exagerat cu infulecare in
secret, precum si negarea acestei probleme este frecvent intalnita.Toate aceste elemente fac ca
diagnosticul bulimiei sa fie greu de realizat. 
Nu exista teste de laborator care sa puna diagnosticul de bulimie. Persoanele cu aceasta tulburare
cauta ajutor medical pentru alte simptome care insotesc boala, precum fatigabilitateasau
probleme aparute la nivelul stomacului datorate varsaturilor repetate.
Diagnosticul se bazeaza pe istoricul medical si examenul clinic general. Se poate efectua o
evaluare a sanatatii mentale pentru a vedea daca exista si alte afectiuni psihiatrice
(precum depresia). 
Alte teste de laborator sunt utile pentru a evalua statusul nutritional si, de asemenea, sunt utile in
diagnosticul diferential cu alte boli. 
Detectia precoce a bulimiei este importanta pentru recuperare. Un diagnostic precoce si un
tratament corect al acesteia reduc riscul aparitiei complicatilor pe termen lung sau al decesului in
cazurile mai grave. Din pacate nu exista un screening de rutina pentru tulburarile de alimentatie.
Ascunderea simptomelor acestei boli este frecventa, ceea ce face diagnosticul si mai dificil; de
cele mai multe ori, o persoana apropiata pacientului remarca problema si cauta solutii pentru
rezolvarea acesteia. Deseori, bulimia si complicatiile acesteia debuteaza cu mult inaintea
diagnosticului.

Tratament generalitati

Tratamentul bulimiei nervoase include consiliere psihologica (inclusiv consiliere nutritionala) si

cateodata medicatie antidepresiva. Tratamentul nu necesita de obicei spitalizare, cu exceptia
anumitor cazuri. 
Daca bulimia este insotita de alte simptome, poate fi necesar tratamentul suplimentar mai
indelungat.

Tratament initial

Tratamentul initial depinde de severitatea si durata bolii. Daca nu exista complicatii, tratamentul
consta in:

1. Consiliere psihologica

- terapie cognitiva comportamentala (CBT), care include consiliere nutritionala, cu scopul de a

schimba modelul comportamental si gandirea. 

Se recomanda: 
- 3 mese si 2 gustari pe zi, cu evitarea altor diete; 
- diminuarea grijilor in legatura cu propriul aspect fizic; 
- reducerea elementelor responsabile de declansarea episoadelor de exces alimentar prin
examinarea relatiilor interpersonale si a diferitelor emotii sau sentimente; 
- conceperea unui plan personalizat care sa ajute pacientul in recuperare si sa reduca riscul
recaderilor; 
- terapia interpersonala (IT), ajuta pacientul sa analizeze relatia dintre conflictele personale si
simptomele bolii; 
- terapia comportamentala este o abordare de durata a pacientului cu scopul de a-l ajuta pe acesta
in controlul propriilor sentimente. Printr-o analiza profunda a provocarilor din viata de zi cu zi,
precum si a emotiilor negative, episoadele de excese alimentare si eliminare fortata ar trebui sa se
rareasca semnificativ;
- terapia de grup poate intarii consilierea individuala. Deseori este de ajutor discutia cu persoane
care sufera de aceeasi boala; 
- terapia familiala in care membrii familiei interfera in recuperarea bolnavului, chiar fara sa
realizeze. Membrii familiei se intereseaza despre boala, cer ajutor si, eventual, se confrunta cu
problemele iscate in interiorul acesteia.

Antidepresivele, precum fluoxetinul (Prozac), sunt cateodata utilizate in bulimie pentru a reduce
numarul episoadelor de excese alimentare urmate de eliminare fortata, precum si pentru a atenua
simptomele depresiei care insoteste aceasta tulburare de alimentatie.

Tratament de intretinere

Acesta depinde de de durata si severitatea bulimiei si consta in terapie cognitiv comportamentala,

cu consiliere nutritionala si schimbarea tipului de gandire si comportament. 

Tinta terapiei comportamentale este: 

- renuntarea la grija exagerata asupra greutatii corporale si a aspectului fizic general; 
- intelegerea si reducerea elementelor care pot declansa episoadele caracteristice bolii, prin
analizarea legaturii dintre relatiile interpersonale si simptomele bolii; 
- consumul a 3 mese si 2 gustari pe zi, fara alte diete; 
- alcatuirea unui plan personalizat pentru recuperare si evitarea unor eventuale recaderi. 

Terapia interpersonala - ajuta pacientul sa analizeze si sa inteleaga legatura dintre confictele

interpersonale si simptomele bolii. 
Terapia comportamentala - este o abordare de lunga durata in care pacientul invata sa-si
controleze propriile emotii. Printr-o analiza completa a provocarilor de zi cu zi precum si
a emotiilor negative, episoadele caracteristice bulimiei ar trebui sa se rareasca semnificativ. 
Terapia de grup - care intareste beneficiile terapiei individuale. Deseori este util ca pacientul sa
vorbeasca cu alte persoane care sufera de aceeasi boala. 
Terapia familiala - in care membrii familiei interfera in recuperarea bolnavului chiar fara sa
realizeze; acestia se informeaza asupra bolii, ofera sprijin pacientului si incearca sa rezolve
problemele din interiorul familiei. 

Medicatia antidepresiva, este utilizata in scopul reducerii numarului episoadelor de excese

alimentare urmate de eliminare fortata si de a trata alte simptome care pot aparea asociate
bulimiei, precum depresia sau anxietatea. 
Daca apar complicatii ale bolii (precum deshidratarea severa sau ulcerul gastric), poate fi
necesara spitalizarea pacientului, si/sau apelarea la un centru specializat in tulburari de
alimentatie. 

Deseori pacientii cu bulimie sunt descurajati in fata faptului ca recuperarea necesita un timp
indelungat si recaderile sunt destul de frecvente. In cazul in care pacientul nu poate controla
situatia si dezvolta un potential suicidal, este obligatoriu sa se apeleze la ajutor specializat. 
Consiliereea psihologica combinata cu tratamentul medicamentos antidepresiv are rezultate mai
bune decat folosirea singulara a antidepresivelor. 
Tulburarile de alimentatie sunt greu de tratat, recuperarea necesitand luni, chiar ani de zile. Cu
cat tratamentul este inceput mai devreme cu atat sansele unei recuperari totale este mai mare.

Tratament ambulator la domiciliu

Tratamentul ambulator este foarte important in cazul pacientilor cu bulimie nervoasa. Este utila
stabilirea unor obiective de catre pacientul in cauza, de medicul curant, nutritionist si de
consilierul autorizat. 

Cateva dintre aceste obiective includ: 

- dezvoltarea autocontrolului emotional, renuntarea la sentimentul de vinovatie, impacarea cu
sine si petrecerea timpului liber cu persoanele dragi;
- rabdare si perseverenta, constientizand ca scopul terapiei este ca pacientul sa se simta mai bine
cu fiecare zi care trece; 
Membrii familiei trebuie, de asemenea, sa sustina pacientul, intelegerea bolii si a simptomelor
acesteia fiind in folosul intregii familii. 
Se recomanda de asemenea: 
- evitarea, controlul sentimentelor de vinovatie si rusine; incercarea de a gasi un motiv
responsabil de aparitia bolii nu este utila, ci mai degraba abordarea unei atitudini pozitive, cu
schimbarea lucrurilor in bine; 
- oferirea ajutorului psihic necesar persoanelor apropiate afectate de bulimie, in special in cazul
acelora care necesita tratament de durata sau se simt foarte descurajati.

Optiuni de medicamente

Medicamentele precum antidepresivele pot scadea frecventa episoadelor de excese alimentare

urmate de eliminare fortata caracteristice bulimiei nervoase. 
Pot fi de asemenea folosite si in alte boli, precum depresia, care insoteste deseori bulimia. Se mai
pot folosi, de asemenea, pansamentele gastrice (medicamente care scad aciditatea gastrica,
antiacide). O multitudine delaxative se pot folosi in scopul inlocuirii si reducerii efectelor adverse
a laxativelor mai puternice, folosite in eliminarea fortata din episodul bulimic.

Alegerea medicatiei

Medicatia antidepresiva este folosita cu scopul de a reduce numarul episoadelor bulimice si de a

trata depresia care insoteste boala. 
De cele mai multe ori se incearca mai multe tipuri de medicamente pana se gaseste antidepresivul
cel mai bun pentru pacientul in cauza. Tratamentul are o rata de succes mai mare daca este
asociat cu consiliere psihologica (care include si consilierea nutritionala). 

Asociatia Americana pentru Alimentatie si Medicamente a intocmit o serie de recomandari

pentru pacienti, familiile acestora si medicii curanti cu scopul realizarii unei monitorizari cat mai
corecte a pacientilor cu bulimie, in special in cazul copiilor care iau medicatie antidepresiva si
prezinta semne de labilitate psihica cu eventuale tentative de suicid. Acest lucru este foarte
important mai ales in cazul schimbarii tratamentului. 

Necesita o atentie speciala pacientii care prezinta anxietate accentuata, atacuri de panica, agitatie,

iritabilitate, insomnie, impulsivitate, ostilitate si manie, in special daca apar la copii, care nu-si
pot controla impulsivitatea. Organizatia nu sfatuieste intreruperea tratamentului antidepresiv, ci
mai degraba recomanda o monitorizare corecta a pacientilor aflati sub tratament.
Alte optiuni terapeutice

Consilierea psihologica este o parte importanta a tratamentului bulimiei nervoase. Aceasta invata
pacientul sa se debaraseze de stres, element care poate declansa episoadele bulimice. O asociere a
tratamentului medicamentos cu consilierea psihologica aduc un beneficiu mare in tratamentul
bulimiei. 

Consilierea psihologica cuprinde: 

- terapia cognitiva comportamentala;
- terapia nutritionala, precum si incercarea de a schimba anumite modele comportamentale si
gandirea defectuoasa caracteristice bolii;
- 3 mese si 2 gustari pe zi, cu evitarea altor diete; 
- diminuarea grijilor in legatura cu aspectul fizic si greutatea corporala; 
- intelegerea si eliminarea elementelor care pot declansa episoadele bulimice prin consiliere
interpersonala si intelegerea proprilor sentimente; 
- dezvoltarea unui plan individualizat in scopul recuperarii si evitarii recidivelor. 
Terapia interpersonala - ajuta la intelegerea legaturii dintre conflictele interpersonale si
simptomele bolii. 
Terapia comportamentala - este o abordare de lunga durata care ajuta pacientul sa-si controleze
propriile sentimente. Intelegerea adecvata a provocarilor din viata de zi cu zi si a emotiilor
negative scade numarul episoadelor bulimice. 
Terapia de grup - intareste beneficiile terapiei individuale. Cateodata este de ajutor comunicarea
cu persoane care sufera de aceeasi boala. 
Terapia familiala - membrii familiei interfera chiar fara sa realizeze in recuperarea bolnavului.
Este util ca acestia sa cunoasca semnele bolii, sa ofere suportul necesar recuperarii si sa gaseasca
o solutie pentru problemele familiale care ar putea declansa recidive. 

Desi nu face parte din tratamentul initial al bulimiei, atenuarea stresului, ajuta in recuperarea
bolnavului. Dintre tehnicile menite sa faca acest lucru, amintim: 
- masajul terapeutic 
- exercitii de respiratie cu scop relaxant 
- relaxarea musculara progresiva 
- aromaterapia, care foloseste uleiuri esentiale pentru inducerea si mentinerea relaxarii.

Profilaxie

Nu exista nici o metoda cunoscuta de a preveni bulimia nervoasa. Tratamentul precoce este
considerat metoda cea mai buna de a incetini si de a stopa evolutia bolii. Recunoscand semnele
bolii si apelarea la ajutor specializat pot preveni complicatiile bolii. 
Exista mai multe modalitati ca adultii sa invete copii si adolescentii sa-si dezvolte o atitudine
pozitiva asupra lor insasi si prin aceasta sa previna aparitia bolii. 
Dintre acestea amintim: 
- optica sanatoasa, pozitiva asupra sinelui precum si a celor din jur. Este important ca si copii sa-
si ingrijeasca propriul corp si sa nu faca o legatura intre popularitatea caracteristica varstei si un
aspect fizic caracterizat printr-o greutate mica. 
- optica sanatoasa in legatura cu alimentatia si exercitiul fizic. Nu este recomandata
recompensarea sau pedepsirea copiilor cu hrana (santajul alimentar) - oferirea unui exemplu
pozitiv in legatura cu o alimentatie sanatoasa si un exercitiu fizic adecvat, este de asemenea utila
in educarea copiilor.

Evolutie

Bulimia nervoasa poate aparea dupa o dieta severa, mai ales daca pe parcursul acesteia apare
excesul alimentar urmat de eliminare fortata. Alimentatia excesiva (infulecarea) poate fi, de
asemenea, declansata de o situatie stresanta, cand mancarea este folosita pentru a crea o senzatie
de confort general. Sentimentul de vinovatie si rusine declanseaza eliminarea fortata, in scopul
evitarii ingrasarii. Totul se transforma intr-un cerc vicios care devine un obicei si se repeta ciclic. 
Pe parcursul bolii, eliminarea fortata apare la inceputul zilei, ca apoi seara sa fie urmata de
episoade de apetit exagerat. Alimentatia excesiva poate functiona ca un mecanism de
compensator dupa o zi stresanta.

Varsaturile recurente elimina in sangele sistemic anumite substante chimice numite endorfine;

acest val de endorfine creaza o stare de euforie. Unele persoane care sufera de bulimie isi
provoaca varsaturi chiar daca nu sunt precedate de alimentatie excesiva, dat fiind faptul ca
acestea determina o stare de bine. Totusi, repetarea episoadelor de varsatura, efort fizic excesiv,
abuz de laxative, diuretice, sirop de Ipeca si emetizante pot cauza probleme grave de sanatate;
curand persoana pierde controlul asupra acestui ciclu de mancat excesiv si eliminare fortata. 
Odata declansata boala, este foarte greu ca persoana in cauza sa revina la obiceiurile alimentare
anterioare fara ajutor specializat. Obiceiurile alimentare nesanatoase pot continua ani de zile
inainte ca persoana sa apeleze la tratament, astfel ca aceasta s-ar putea sa necesite tratament
pentru complicatii in momentul prezentarii la medic. 

Aproximativ jumatate din pacienti isi revin complet dupa tratament si mai putin de 10% prezinta
in continuare intreaga simptomatologie. Chiar si cu tratament, bulimia e considerata o boala
cronica. Recidivele sunt obisnuite, in special in cazul persoanelor care continua sa desfasoare un
anumit ritual alimentar (cum ar fi planificarea activitatilor cotidiene in functie de orarul
alimentar) sau in cazul persoanelor care nu sunt pregatite sa-si schimbe obiceiurile alimentare.