BOALA SUPRAALIMENTATIEI

OBEZITATEA
 BOALA SUPRAALIMENTATIEI

SUPRAALIMENTATIA reprezinta alimentaţia superioară din punct de vedere cantitativ

celei care este recomandată în mod obişnuit.

Supraalimentaţia poate rezulta dintr-o tulburare de comportament alimentar sau se

justifică medical în timpul unei convalescenţe sau pentru a compensa o pierdere de greutate
cauzată de o boală, de o intervenţie chirurgicală. In acest al doilea caz, se poate recurge la
produse specifice de realimentatie, bogate in energie si proteine (lichide in cutii de conserve sau
solide sub forma de piureuri, supe groase etc.), ori la suplimente medicamentoase, dar este
intotdeauna preferabil sa se apeleze, in principal, la o alimentatie traditionala pe baza de
preparate in care intra mai multe alimente - deserturi, supe, piureuri suplimentate cu oua si
produse lactate (unt, smantana) - crescand numarul si volumul meselor luate.
Este o forma de malnutritie in care nutrientii sunt suprafurnizati in raport cu necesarul
organismului privind cresterea normala, dezvoltarea si metabolismul. Acest termen face referire
la obezitate, provocata de supraalimentarea generala rezultata din consumul mancarilor bogate in
continut caloric.

OBEZITATEA

Obezitatea este o afectiune cronica a carei prevalenta este in crestere si care determina
aparitia riscului pentru diabet zaharat, hipertensiune arteriala, a bolilor de inima, a afectiunilor
veziculei biliare ca si a unor forme de cancer. Obezitatea poate determina probleme sociale,
economice si psihologice ca rezultat al prejudecatilor si scaderii autorespectului.

Obezitatea definita ca o crestere a tesutului adipos total al organismului este frecvent

cunoscuta sub denumirea de exces ponderal. Dispunerea grasimii are insa o influenta mare asupra
riscului de imbolnavire. Tesutul adipos al organismului si distributia acestuia sunt determinate de
sex, varsta, grad de activitate fizica. Atat la barbati cat si la femei tesutul adipos creste cu varsta.
La toate varstele, dupa pubertate, femeile au un procent mai mare al tesutului adipos decat
barbatii.

Cauzele obezitatii

Obezitatea poate fi privita ca o consecinta a interactiunii dintre factorii de mediu si substratul

genetic individual. Determinismul genetic poate juca un rol important in patogeneza obezitatii
sau in cresterea susceptibilitatii la aparitia acesteia. Tipurile dismorfice ale obezitatii in care
factorul genetic joaca rolul major sunt: sindromul Prader – Willi, sindromul Laurence- Moon-
Bardet Biedl, sindromul Alstrom, sindromul Cohen.

Obezitatea rezulta mult mai frecvent din aportul caloric in exces decat din incetinirea
metabolismului. Dietele bogate in grasimi si carbohidrati rafinati si stilul de viata sedentar
favorizeaza cresterea in greutate. Obezitatea materna, fumatul in timpul sarcinii, unele
medicamente (corticosteroizi, litiu, antidepresive, benzodiazepine, antipsihotice) si mai rar bolile
endocrine pot perturba reglarea greutatii corporale. Exista si tipuri de deviere a comportamentului
alimentar: tulburarea de tip bulimic acut si sindromul alimentar nocturn.

Factori de risc sunt dieta, stres, sedentarism;

Simptomele obezitatii

De cele mai multe ori pacientii se prezinta la medic pentru bolile asociate obezitatii.
Obezitatea creste riscul de aparitie a bolilor cardio-vasculare (aritmii cardiace, moarte subita,
ateroscleroza, hipertensiune arteriala), a calculilor biliari, a sindromului de apnee in somn,
artrozei (la nivelul articulatiilor supuse efectului greutatii), gutei. 

Investigatii radioimagistice si de laborator

Exista tehnici de masurare sau estimare a compozitiei corpului (procentul de grasime si tesut
muscular) folosind absorbtia duala a razelor X ( DEXA – masoara tesutul adipos total),
impedanta bioelectrica (AIB – estimeaza procentul de apa din organism), RMN sau CT (masoara
adipozitatea regionala) folosite mai ales in studii stiintifice. Frecvent folosite pentru estimarea
adipozitatii regionale sunt  masurarea circumferintei taliei si a soldului si masurarea pliului
cutanat.

Testele standard de laborator pentru evaluarea unui pacient obez includ profilul lipidic, glicemie
si teste privind functionarea ficatului si a tiroidei.

Diagnosticul de obezitate

Cea mai folosita formula penru a relationa inaltimea cu greutatea este indicele de masa corporala
(IMC – rapotul din greutate in kilograme si inaltime in metri la patrat). La adulti un IMC intre 25
kg/m2 si 29,9 kg/m2 indica supragreutate, iar un IMC peste 30 kg/m2 obezitate. Utilizarea
acestui indice este limitata la copii si varstnici.

Circumferinta taliei peste 101 cm la barbati si peste 87 cm la femei reprezinta factor de risc
pentru complicatiile obezitatii.
 Tratamentul pentru obezitate
Este important de investigat istoricul familial al pacientului, de inventariat preferintele
alimentare ale acestuia si de estimat nivelul activitatii fizice. Trebuie excluse de asemenea
depresia ca si tulburarile alimentare (bulimie, anorexie, binge-eating).

Tratamentul obezitatii incepe cu modificarea stilului de viata a pacientului (dieta,

activitate fizica, modificari comportamentale). Pentru rezultate bune si de durata, in scaderea
ponderala este importanta motivarea pacientului. Acesta trebuie sa aiba asteptari realiste: orice
pacient care intra intr-un program de scadere ponderala trebuie sa aiba obiective care pot fi
atinse, masurabile, specifice, realiste si convenabile.

Tratamentul medicamentos se recomanda numai la pacietii la care beneficiul depaseste riscul

terapeutic pentru ca toate medicamentele au efecte adverse si eficacitate limitata.

Tratamentul chirugical este rezervat pacientilor cu obezitate morbida (IMC>40 kg/m2) si/sau boli
asociate la care chirurgia bariatrica s-a dovedit ca determina scadere in greutate sustinuta si
beneficii clinice semnificative.

Sunt importante de asemenea tratamentul bolilor asociate obezitatii (diabet, dislipidemie,

hipotiroidie, sindrom apnee in somn, hipertensiune etc)  si monitorizarea scaderii in greutate
pentru ca dietele dezechilibrate, scaderile rapide in greutate sau scaderile ponderale, urmate de
cresteri in greutate pot determina aritmii cardiace, depresii, formarea de calculi biliari.

Evolutie, complicatii, profilaxie

-respiratorii- sindrom de apnee in somn, predispozitie spre infectii respiratorii sau astm;

-cardio-vasculare: dislipidemie, hipertensiune, cardiomiopatii, accident vascular cerebral,

insuficienta venoasa cronica;

-metabolice- diabet, guta;

-gastro-intestinale: calculi biliari, boala de reflux gastro-esofagian, steatoza hepatica;

-endocrinologice: infertilitate, sindrom de ovare polichistice, amenoree;

-articulare: discopatie lombara; poliartroze;

-dermatologice: celulita, hirsutism;

Din cauza cresterii globale a obezitatii, preventia este foarte importanta pentru a scadea
consecintele medicale si economice ale acestei boli. Sunt necesare programe nationale de sanatate
publica pentru adulti si copii pentru a schimba obiceiurile alimentare si combate sedentarismu

Recomandari medicale

Pentru tratamentul obezitatii pot fi necesare in functie de gradul acesteia si complicatii consultatii
la dietetician, fizioterapeut, diabetolog, endocrinolog, psiholog, chirurg, psihiatru.

Medicatie  - in cazuri selectionate se pot folosi medicamente cu actiune centrala (care scad
apetitul), periferica (care scad absorbtia grasimilor) sau care cresc consumul energetic al
organismului.

BIBLIOGRAFIE
https://www.csid.ro/boli-afectiuni/diabet-boli-de-nutritie-si-metabolism/obezitatea-cauze-
simptome-tratament-15512626
https://dexonline.ro/definitie/supraalimenta%C8%9Bie
http://www.gradinamea.ro/Supraalimentatia__o_problema_tot_mai_grava_7187_550_1.html