Sunteți pe pagina 1din 8

Universitatea de Vest ’’Vasile Goldiş’’ Arad

Facultatea de Stiinţe Juridice


Specializarea : Drept

REFERAT LA DREPTUL COMERȚULUI


INTERNAȚIONAL

TEMA: Contractele de transfer de tehnologie în comerțul


internațional

Coordonator ştiinţific : Studentă:


Conf.Univ.Dr. Pavel Palcu NiculaiA.Emilia Aniţa(Căs.Rada)
Anul IV , Sem II
CONTRACTELE DE TRANSFER DE TEHNOLOGIE ÎN
COMERȚUL INTERNAȚIONAL

1. Contractul internaţional de licenţă


1.1. Noţiune, reglementare

Prin contractul de licenţă, titularul unibrevet, licenţiator,transmite unui


beneficiar, licenţiat, dreptul de folosinţă a unei invenţii.
Conţinutul şi efectele licenţei sunt reglementate de legea contractului, care
se determină de către părţi în conformitate cu principiul autonomiei de voinţă.
Libertatea contractuală a părţilor este limitată de actele administrative care
condiţionează încheierea contractelor de comerţ internaţional, de interdicţia
stipulării clauzelor abuzive şi de incidenţa legislaţiei antitrust.
În dreptul nostru, contractul de licenţă este consacrat de Legea nr. 64 / 1991,
potrivit căreia se admite drepturilor ce decurg din decurg din brevet prin licenţă,
excusivă sau neexclusivă.

1.2. Caractere juridice

Contractul de licenţă este un contract bilateral, consensual, intuitu personae, cu


titlu oneros, comutativ şi cu executare succesivă.

1.3. Natura juridică

În absenţa unor reglementări speciale, raporturile contractului dintre părţi


sunt supuse dispoziţiilor dreptului comun.
Licenţa convenţională are valoarea unui contract de locaţiune sau a unui
contract de vânzare.
Dacă licenţa este cu titlu gratuit, se vor lua în considerare dispoziţiile
dreptului comun în materie de comodat.

1.4. Obiectul contractului

Aceasta îl formează autorizarea sau acordarea dreptului ca o invenţie


brevetată să fie folosită de partener.
Contractul de licenţă nu implică un act de dispoziţie asupra dreptului
exclusiv de exploatare. Titularul transmite doar folosinţa dreptului său de
exploatare, care poate fi totală sau parţială.

1.5. Clasificarea licenţelor

a. În funcţie de întinderea drepturilor care se atribuie prin contract,


licenţa poate poate fi exclusivă şi neexclusivă.
b. După caracterul lor licenţele se impart în două categorii: nelimitate
şi limitate.
c. După izvorul lor acestea pot fi voluntare şi obligatorii.

1.6. Efectele contractului

1.6.1. Obligaţiile licenţiatorului

Licenţiatorul are următoarele obligaţii:


- de a remite obiectul contractului;
- obligaţia de garanţie;
- plata taxelor legale;
-asigurarea exploatării optime a invenţiei;
- acordarea asistenţei tehnice.

1.6.2. Obligaţiile licenţiatului

Acestea sunt:
- obligaţia de exploatare a licenţei;
- obligaţia de plată a preţului

1.6.3. Încetarea contractului

În cazul contractului pe o perioadă determinată, acesta încetează la termenul


convenit de către părţi.
Dacă este pe perioadă nedeterminată contractul încetează la expirarea
perioadei de valabilitate a brevetului, invenţia trecând în domeniul liberei
concurenţe.
2. Contractul de know – how

2.1. Noţiune, reglementare

Know – how – ul reprezintă un ansamblu de cunoştinţe nebrevetate şi


transmisibile, necesare pentru fabricarea unui produs sau elaborarea unui procedeu.
Elementele unui know – how sunt: abilitate tehnică, experienţă tehnică,
cunoştinţele şi procedeele.

2.2.Trăsături caracteristice

Know – how – ul se individualizează prin mai multe trăsături esenţiale.


Ansamblul de cunoştinţe trebuie să fie secret, substanţial şi identificat, complex şi
dinamic.

2.3. Natura juridică

Prin prisma elementelor materiale, care implică o remitere, contractul se


aseamănă cu vânzarea sau locaţiunea, iar prin cele imateriale poate fi asimilat cu
antrepriza.

2.4. Clasificarea contractului

Contractele pot fi grupate în două categorii:


a. În funcţie de gradul de complexitate al opraţiunilor de efectuat ;
b. În funcţie de interferarea cu alte operaţiuni tehnico – economice.

2.5. Obiectul contractului

Acesta îl constituie comunicarea de cunoştinţe tehnice. Elementele


intelectuale care formează obiectul contractului pot fi materializate în anumite
documente. Dacă nu pot fi concretizate, ele se transmit prin asistenţă tehnică
2.6. Efectele contractului

2.6.1.Obligaţiile furnizorului de know – how

Furnizorul sau transmiţătorul are , în principal două obligaţii:


- obligaţia de comunicare a cunoştinţelor tehnice;
- obligaţia de garantare de vicii ascunse;
- poate fi ţinut să nu transmită altor personae acelaşi know – how;
-să menţină secretul cunoştinţelor tehnice transmise;
- să comunice perfecţionările ulterioare.

2.6.2. Obligaţiile beneficiarului de know – how

Acestea sunt:
- obligaţia de a plăti preţul;
- obligaţia de a păstra secretul.
Alte obligaţii care pot fi stipulate în contract sunt:
- menţinerea calităţii produselor pe baza informaţiilor transmise:
- modalităţile de exploatare a know –how – ului;
- comunicarea perfecţionărilor aduse contractului.

2.7. Încetarea contractului.

Contractul încetează la expirarea termenului stipulate sau prin reziliere.

3. Contractul internaţional de consulting – engineering

3.1. Noţiune, reglementare

Consulting – ul constă în studierea şi cercetarea, pentru un beneficiar, a


posibilităţilor tehnice tehnice şi comerciale, precum şi acordarea corespunzătoare
de asistenţă tehniică.
În relaţiile economice internaţionale, consulting – ul include, prin alăturae, şi
activitatea de engineering.
Acesta constă dintr - un complex de operaţiuni, prealabile sau concomitente,
de concepţie şi elaborare, precum şi de coordonare şi executare, a proiectelor şi
lucrărilor pentru realizarea unui obiectiv.
În funcţie de natura prestaţiilor activitatea de engineering implică următoarele
operaţiuni:
- engineering economic, care urmăreşte stabilirea ştiinţifică, pe baza unor principii
economice, a soluţiei optime pentru realizarea unui obiectiv industzrial;
- engineering de prioectare, care cuprinde lucrările de proiectare necesare pentru
realizarea fizică a obiectivului industrial;
- engineering industrial, care se ocupă cu organizarea şi coordonarea activităţii
oamenilor, utilajelor şi materialelor, cu organizarea conducerii obiectului industrial
Consultig – engineering – ul este o activitate de natură intelectuală, care se
concretizează, în principal, prin furnizarea de sfaturi sau studii tehnice.
În absenţa unor reglementări proprii, încheierea şi clauzele contractului sunt
guvernate de legea desemnată prin acordul părţilor, în caz contrar, legea aplicabilă
va fi determinată potrivit principiilor generale în materie.
În practica internaţională se folosesc contracte – model, elaborate de asociaţii de
ingineri consultanţi,precum şi condiţiile generale formulate de asociaţii sau
organisme ale ONU. Aplicarea şi forţa lor juridică rezultă din voinţa expresă a
părţilor contractante.

3.2. Caractere juridice

Contractul este bilateral, consensual, intuitu personae, comutativ, cu titlu oneros şi


executare sucesivă. Se încheie în formă scrisă ad probationem.
Este calificat un contract nenumit, se individualizează prin interferarea prestaţiilor,
având un conţinut diferit în funcţie de voinţa părţilor sau prin juxtapunerea unor
contracte numite, supuse regimului dreptului comun.

3.3. Formele contractului

În practica internaţională se folosesc următoarele tipuri de contracte:


- contracte la cheie;
- contracte separate;
- contracte combinate.

3.4. Obiectul contractului


Acesta îl formează operaţiunile prestate de la simpla consultaţie până la realizarea
unor proiecte sau obiective.
Prestaţiile pentru un obiectivv industrial cuprind următoarele operaţiuni:
- cercetări şi studii preliminare;
- elaborarea planurilor; asigurarea materiilor prime şi utilităţilor;
- realizarea construcţiilor civile;
- furmizarea de echipamente, utilaje, materiale sau piese de schimb;
- livrarea documentaţiei tehnice.
Ele se realizează sub forma unor importuri sau exporturi complexe.
Contractul de consulting - engineering cuprinde obligaţii de mijloace, iar
contractul de commercial – engineering conţine obligaţii de rezultat.

3.5. Efectele contractului

3.5.1. Obligaţiile prestatorului de consulting – engineering

În funcţiie de specificul contractului, prestatorul poate avea următoarele obligaţii:


- efectuarea de studii;
- conducerea realizării obiectivului industrial;
- prestarea asistenţei tehnice;
- coordonarea activităţii antreprenorilor;
- verificarea lucrărilor de montaj;
- predarea documentaţiei obiectivului;
- garantarea funcţionării obiectivului;
- păstrarea secretului profesional asupra tuturor informaţiilor şi realizărilor.
În perioada executării contractului, societatea de consulting - engineering este
ţinută să colaboreze permanent cu beneficiarul lucrării. De asemenea, poate fi
obligată la penalităţi pentru nerespectarea termenelor de executare stabilite.

3.5.2. Obligaţiile beneficiarului de consulting – engineering

Acestea sunt: plata preţului şi predarea tuturor datelor şi informaţiilor cerute. De


asemenea, mai poate fi obligat să presteze unele servicii, să furnizeze anumite
bunuri şi să obţină autorizaţiile necesare.
Prin prisma prestaţiilor de natură intelectuală, precum şi a know – how – ului
propriu sau dobândit, beneficiarului îi incumbă şi o îndatorire specială. , respective
pe durata stabilită în contract, beneficiarul trebuie să păstreze secretul asupra
documentaţiilor, proiectelor, planurilor, know – how – uli şi datelor economice.
3.5.3. Răspunderea părţilor contractante

Societatatea va răspounde în funcţie de întinderea misiunii şi


caracterulobligaţiilor.
Ea va putea fi obligată să plătească daune – interese şi penalităţi.
Clientul este ţinut să răspundă pentru respectarea dreptului de proprietate
industrială şi intelectuală al sociietăţii şi pentru corectitudinea şi exactitatea datelor
şi informaţiilor transmise prestatorului.

3.5.4. Încetarea contractului

Contractul încetează prin ajungerea la termen şi reziliere.

Macovei. I., Dreptul comerţului internaţional, Vol. I., Editura C.H.Beck. Bucureşti,
2006
Macovei. I., Dreptul comerţului internaţional, Vol. II., Editura C.H.Beck. Bucureşti,
2009
Georgescu, I.L., Drept Comercial Român, Lumina Lex Bucuresti, 1994
Costin, N.M., S.Delanu, Dreptul Comertului International -Partea generala, Lumina
Lex,Bucuresti, 1994.
Turcu, I., L.Pop, Contractele comerciale, formare si executare, Vol.I, II, Lumina Lex
Bucuresti, 1997

BIBLIOGRAFIE

S-ar putea să vă placă și