Cursul 5

PREGĂTIREA
PRODUCȚIEI
DEFINIREA NOŢIUNII
DE PREGĂTIRE A
PRODUCŢIEI,
OBIECTIVE, ETAPE
 Pregătirea producţiei – def.

 ansamblul măsurilor de creare şi

asimilare în fabricaţie a unor noi
produse, modernizarea celor aflate deja
în fabricaţie şi de utilizare a celor mai
perfecţionate tehnologii şi metode de
organizare în producţie
 Pregătirea producţiei – obiective

 asigurarea fabricaţiei noilor produse şi

modernizarea celor existente la nivelul
cerinţelor din ce în ce mai diversificate ale
consumatorilor
 asigurarea celor mai bune condiţii de
desfăşurare a activităţii de pregătire a fabricaţiei
noilor produse şi de asimilare a celor mai
perfecţionate tehnologii de fabricaţie;
 reducerea la minimum posibil a duratei de
pregătire a producţiei şi realizarea acesteia cu cele
mai mici costuri
 Asimilarea în fabricaţie a noilor produse se
poarte realiza în trei moduri:

 după concepţie proprie prin valorificarea

posibilităţilor proprii de cercetare şi proiectare
 pe baza unei licenţe de fabricaţie, prin
achiziţionarea de documentaţie tehnică
 după un model de referinţă (un produs care se
constituie ca punct de plecare în activitatea de
proiectare a noilor produse)
 Pregătirea producţiei – etape

1. pregătireatehnică;
2. pregătirea material-organizatorică.
 1.Pregătirea tehnică a producției - etape

 proiectarea produselor (forme, dimensiuni,

caracteristici calitative);
 pregătirea tehnologică (elaborarea tehnologiei de
fabricaţie);
 executarea, încercarea şi omologarea prototipului
şi a seriei zero (se verifică dacă noul produs
corespunde documentaţiei elaborate în vederea
asimilării în fabricaţie).
2. Pregătirea material-organizatorică

constă în crearea condiţiilor de ordin material şi

organizatoric pentru fabricarea noilor produse
(determinarea necesarului de materii prime şi
materiale, combustibil şi energie, comandarea din
timp la furnizori a utilajelor şi echipamentelor
tehnologice necesare, asigurarea unui personal
specializat în realizarea noului proces tehnologic,
etc.)
 Metode de alegere a
variantei tehnologice
optime
Alegerea variantei tehnologice optime

în urma unei analize

economice pe baza unui
sistem de indicatori:
 indicatori în expresie naturală
 indicatori valorici de cost.
Indicatori în expresie naturală
 normele de consum de materii prime, materiale,
combustibil şi energie;
 felul, cantitatea, complexitatea şi valoarea noului
utilaj şi a echipamentul tehnologic necesar;
 volumul de muncă necesar;
 complexitatea procesului de producţie necesar etc.
 Indicatori valorici de cost

 costul tehnologic unitar (Ctu);

 costul tehnologic total (CtT).
OBS: Costul tehnologic este o noţiune convenţională

nu cuprinde toate categoriile de cheltuieli, ci doar

suma cheltuielilor care depind de o anumită
variantă tehnologică
(ex. ch. cu materii prime şi materiale, combustibil
şi energie, salariile și contribuțiile pentru
muncitorii direct productivi, cheltuieli de
exploatare a utilajelor, amortizarea utilajelor)
Cheltuielile care compun costul tehnologic se
împart în două mari grupe:

 cheltuieli variabile;
 cheltuieli convenţional-constante.
Determinarea costului tehnologic se
poate face grafic şi analitic

Ctu = V + Cc/N, unde:

V - cheltuielile variabile pe unitatea de produs;
Cc - cheltuielile convenţional-constante;
N - cantitatea de produse fabricată.
 Există o cantitate de producţie, numită critică,
pentru care costurile tehnologice a două variante
tehnologice sunt egale
 Aplicaţie rezolvată în clasă
 Aplicații - studiu individual

1. Pentru două variante de proces tehnologic se cunosc

următoarele informaţii:
 varianta I – cheltuieli variabile 150 u.b., cheltuieli
convenţional-constante 3000 u.b
 varianta a II-a – cheltuieli variabile 130 u.b., cheltuieli
convenţional-constante 5000 u.b
Pentru care din cantităţile de mai jos nu se va alege a doua
variantă de proces tehnologic ?
a) 120 buc.
b) 130 buc.

c) 150 buc.
d) 20 buc.
2. Pentru două variante de proces tehnologic se cunosc
următoarele informaţii:
 varianta I – cheltuieli variabile 150 u.b., cheltuieli
convenţional-constante 1000 u.b.
 varianta a II-a – cheltuieli variabile 100 u.b., cheltuieli
convenţional-constante 2000 u.b.
Care este cantitatea de producţie pentru care costul
tehnologic unitar are aceeaşi valoare în ambele variante?
a) 10 buc.;
b) 20 buc.;
c) 30 buc.;
d) 40 buc.
3. Pentru două variante de proces tehnologic se cunosc
următoarele informaţii:
 varianta I – cheltuieli variabile 1400 u.b., cheltuieli
convenţional-constante 10.000 u.b
 varianta a II-a – cheltuieli variabile 1000 u.b., cheltuieli
convenţional-constante 20.000 u.b
Care este valoarea costului tehnologic unitar corespunzător
cantităţii critice ?
a) 1600 u.b.
b) 1800 u.b.
c) 1400 u.b.
d) 2000 u.b.