Sunteți pe pagina 1din 15

FACULTATEA STOMATOLOGIE

CATEDRA DE PROPEDEUTICA STOMATOLOGICA


“ PAVEL GODOROJA”
Disciplina PROPEDEUTICA STOMATOLOGIEI ORTOPEDICE

Elaborarea Nr.12
Relatiile intermaxilare
centrice.
Fixarea modelelor in
articulatoare

Elaborat : Gandrabur Nadejda S1807


Verificat : Bajurea Nicolae
TEMA: Relațiile intermaxilare centrice.Fixarea
modelelor în articulatoare.
Locul lucrării: sala de studii și laborator
Scopul lucrării: de a însuşi situaţiile clince ce ţin de determinarea o.c. sau a
relaţiilor intermaxilare centrice, structura simulatoarelor şi tehnica de ghipsare a
modelelor în aceste aparate.
Studenţilor se demonstrează: modelele cu şabloanele şi bordurile de ocluzie după
determinarea o.c. sau a relaţiilor intermaxilare centrice în raport cu cele trei situaţii
clinice; simulatoarele, metoda de ghipsare a modelelor în ocluzor şi articulator.
Lucrul practic al studenţilor: pregătirea modelelor şi ghipsarea lor în ocluzor sau
articulator.

PLANUL LUCRĂRII
1. Discuţii la temă – 25 min.
2. Demonstrea modelelor cu şabloanele şi bordurile de ocluzie după determinarea o.c.
sau a relaţiilor intermaxilare centrice în dependenţă de situaţia clinică, simulatoarele,
metoda de ghipsare a modelelor în articulator şi ocluzor. – 15 min.
3. Lucrul practic al studenţilor: ghipsarea modelele în articulator sau ocluzor sau
articulator – 90 minute
4. Incheiere – 5 minute

ÎNTREBĂRI DE CONTROL
1. Noţiunea „ocluzie”. Varietăţi.
2. Definiţie „ocluzie centrică”.
3. Definiţie „ relaţii intermaxilare centrice”.
4. Definiţie „poziţie de postură a mandibulei”. Metode de determinare.
5. Definiţie DVO. Metodele de determinare.
6. Caracteristica celor 3 situaţii clinice de determinare a o.c. sau a relaţiilor
intermaxilare centrice.
7. Varietăţi de ocluzii fiziologice şi patologice. Caracteristica.
8. Simulatoarele: Varietăţi şi principii puse la baza structurii. Componentele.
9. Principiile şi metodele de fixare a modelelor în simulatoare.
10. Argumentaţi necesitatea confecţionării şablonului cu borduri de ocluzie.
11.Limitele protezei la maxilă.
12.Limitele protezei la mandibulă.
13.Dimensiunile bordurilor de ocluzie la maxilă. Cerinţe către bordura de ocluzie.
14.Dimensiunile bordurilor de ocluzie la mandibulă. Cerinţe către bordura de ocluzie.

Noţiunea „ocluzie”. Varietăţi.


Ocluzia se defineste ca stare de contact dentodentar dintre arcada dentara inferioara
si arcada dentara superioara . Contactele dentodentare pot fi statice si dinamice
( mandibular fiind un organ mobil ) , astfel exista ocluzie static si ocluzie
dinamica.
Ocluzia static prezinta o relatie de contact dintre arcadele dentare in intregime
sau a unui grup de antagonisti indifferent de raportul mandibulocranian. In
asemenea situatiei in timpul functiei mandibulare effectuate prin intermediul
muschilor mobilizatori se vor creea diverse rapoarte mandibulocraniene, cind
arcada dentara inferioara va contacta cu cea superioara , realizind diverse contacte
dentodentare incluse intr-un singur termen – ocluzie dinamica .
Din cele expuse , conceptioa contemporana defineste ocluzia ca un raport de
contact statistic sau dynamic dintre arcadele dentare indifferent de relatiile dintre
ele .

Varietati :
- centrica
- anterioara
- posterioara
- laterala dreapta
- laterala stinga

Ocluzia centrica : acest tip de ocluzie este considerat ca un raport statistic intre
arcadele dentare in plan vertical, transversal si sagittal cind avem un contact
dentodentar ( intercuspidian ) maximal , iar condilii articularii ai mandibulei in
timpul contractiei maximale bilaterale a muschilor mobilizatori sunt situati la baza
pantelor tuberculelor articulari . Aceasta situatie este cunoscuta si ca pozitie de
relatie centrica a mandibulei . Totodata este necesar de mentionat ca unii autori , si
in special Dawson , socoate ca orice raport dentodentar maximal poate fi
considerat ca ocluzie centrica , netinind cont de pozitia condililor articulari .
Studiile realizate in acest domeniu a dovedit ca ocluzi centrica nu in toate cazurile
coincide cu pozitia de relatie centrica a mandibulei . Astfel, s-a constatat ca numai
la 10 % din indivizi mandibular stabileste relatii de intercuspidare maxima in
relatie centrica sir amine fixata in pozitia respective fara sa se efectueze careva
deplasari. In 90% cazuri mandibula din ocluzia centrica se misca in plan sagittal
posterior cu 0,5 – 1,0 mm, realizind o intercuspidare maxima, deplasind astfel in
aceasta directie si condilii articulari .

Ocluzia anterioara: aceasta varianta de ocluazie este considerate ca un moment de


raport dentodentar al dintilor frontali in timpul deplasarii mandibulei anterior
(miscari de propulsie). In aceasta pozitie a mandibulei , in zonele laterale ale
arcadelor dentare , in unele cazuri, lipsesc complect contactele dentodentare si
apare un spatiu de inocluzie, iar in alte cazuri pot fi aceste contacte.Totodata
condilii articulari ai mandibulei se vor situa anterior pe panta tuberculului articular.

Ocluzia posterioara: asa tip de ocluzie se caracterizeaza printr-o deplasare a


mandibulei in directie distala, realizindu-se astfel un contact dentodentar numai in
zonele laterale.Ocluzia posterioara poate fi realizata rareori de catre medic (numai
in timpul determinarii ocluziei centrice, cind mandibular este fortata distal).

Ocluzia laterala: este considerate ca un raport dentodentar al dintilor laterali si


poate fi din partea stinga, sau din partea dreapta, in dependent de directia deplasarii
mandibulei.

Definiţie „ocluzie centrică”.


Acest tip de ocluzie este considerat ca un raport statistic intre arcadele dentare in
plan vertical, transversal si sagittal cind avem un contact dentodentar
( intercuspidian ) maximal , iar condilii articularii ai mandibulei in timpul
contractiei maximale bilaterale a muschilor mobilizatori sunt situati la baza
pantelor tuberculelor articulari . Aceasta situatie este cunoscuta si ca pozitie de
relatie centrica a mandibulei . Totodata este necesar de mentionat ca unii autori , si
in special Dawson , socoate ca orice raport dentodentar maximal poate fi
considerat ca ocluzie centrica , netinind cont de pozitia condililor articulari .
Studiile realizate in acest domeniu a dovedit ca ocluzi centrica nu in toate cazurile
coincide cu pozitia de relatie centrica a mandibulei . Astfel, s-a constatat ca numai
la 10 % din indivizi mandibular stabileste relatii de intercuspidare maxima in
relatie centrica sir amine fixata in pozitia respective fara sa se efectueze careva
deplasari. In 90% cazuri mandibula din ocluzia centrica se misca in plan sagittal
posterior cu 0,5 – 1,0 mm, realizind o intercuspidare maxima, deplasind astfel in
aceasta directie si condilii articulari .
Definiţie „ relaţii intermaxilare centrice”.
Raport madibulo-cranian in cadrul caruia mandibular se3 instaleaza fata de maxila
in asa mod ca condilii articulari ai mandibulei ocupa in fosele articulare opozitie de
retruzie nefortata fata de baza pantiei tuberculului articular, indiferent de prezenta
s-au absenta totala a dintiilor. Este o pozitie in care incep sa se finalizeze miscarile
mandibulare la realizarea functiilor principale ale sistemului stomatognat.

Definiţie „poziţie de postură a mandibulei”. Metode de


determinare.
O deosebita inportanta in morfologia functionala a arcadelor dentare o are starea
de repaus fiziologic relativ a mandibulei ( postura). Aceasta notiune se
caracterizeaza ca o stare de relaxare relativa a muschilor mobilizatori cu formarea
unui spatiu interdental de inocluzie, de 1-6mm la nivelul arcadelor dentare. Starea
de postura a mandibulei este considerata ca o pozitie statica a ei, iar spatial de
inocluzie fiziologica are inaltimi variate care pe parcursul vietii sufera diferite
modificari (abraziune patologica, restaurari protetice dentare incorecte). Prin
urmare pozitia de postura a mandibulei poate fi considerata drept un mecanism
biologic de protectie a sistemului stomatognat.

Metode de determinare: Pacientul sta cu capul nesprijinit si va privi inainte,


respirind linistit . In cabinet trebuie sa fioe liniste, o atmosfera calma si placuta ,
lumina si culoriile pastelare , conversatia calma . Mandibula trebuie lasata sub
influenta reflexului miotatic care se obtine prin lovirea mentonului sau a peretelui
inferior al cavitatii bucale . In cursul pozitionarii pandibulei in pozitie de postura
muschii mobilizatori a mandibulei , muschii prevertebrali, ai cefei si limbii se afla
intr-un echilibru antigravitic , de obicei fara expresie electromiografica. In practica
se folosesc o serie de teste fonetice preconizate de diferiti autori: Wild ( mama ,
ema) Silverman ( “S”Fonema ) Robinson ( fe-fe ) , dar pozitia de postura a
mandibulei poate fi adaptata si dupa o miscare de deglutitie.
Repere: dentar ( intre arcade este un spatiu de inocluzie de 2-4 mm ) ; labial
( buzele sunt in contact fara sa se contracte , lejer ) ; lingual ( intre limba si palatal
dura pare un spatiu minim fonetic ) .
Definiţie DVO. Metodele de determinare.
DVO – dimensiunea vertical de ocluzie
Metodele de determinare a DVO : intraoral, extraoral; antropometrice ,
anatomofiziologice, functionale .
Antropometrica : cu un compass ce are doua brate unul mic si unul mare ,
pacientul deschide gura la maxim , 1 se aplica compasul la menton si virful
nasului , apoi el inchide gura pina ajunge la virful intermediar al compasului la
virful nasului, inaltimea va corespunde cu pozitia de repaus fiziologic al
mandibulei care va fi cu 2-3 mm mai mare decit DVO.
Anatomofiziologica : cu sabloane , cu bordure de ocluzie , tehnica se aplica cu
creionul doua puncta unul pe suprafata inferioara a spinei nazale inferioare , altul
pe suprafata inferioara a mentonului . Dimensiunea determinate se transfera pe
placa de ceara . Sabloanele cu bordure de ocluzie sunt introduce in cav bucala si
pacientul inchide gura. Prin adaugarea sau razuirea cerei se determina DVO , care
e mai mic cu 2- 3 mm decit dimensiunea vertical a pozitiei de repaus a mandibulei.

Functionala : cu aparatul ATOC cu un dispozitiv intraoral care permite


determinarea relatiilor intramaxilare centrice cu precizie de +/- 0,5 mm . Se
confectioneaza linguri individuale , la mandibular pararle cu linia bipupilara , se
aplica o placa cu un detector . Se introduce in cav bucala si in detectorul de forta
se aplica pivoti care corespund dimensiunii vertical a relatiei de postura . Se
inregistreaza semnal , si cind el se va micsora se va folosi criteriul de relatie
intermaxilare centrice .

Caracteristica celor 3 situaţii clinice de determinare a o.c. sau


a relaţiilor intermaxilare centrice.
Pozitionarea modelelor in relatie centrica depinde de tehnica fixarii relatiei centrice
. Astfel , daca exista un nr necesar de dinti restanti , ce formeaza cel putin trei
grupe de dinti antagonisti , modelele se pozitioneaza in relatie centrica dupa ei. In
caz de fixare a relatiei centrice cu blocuri din ghips , material thermoplastic ,
fiecare bloc se plaseaza pe hemiarcada respective atit la modelul superior cit si
modelul inferior , fara exercitatea presiunilor ( pentru a nu fractura dintii restanti ).
Dupa imprimarile dintilor restanti si spatiilor edentate blocurile adaptate se
interpun intre ambele modele pozitionindu-le astfel in relatia centrica. Daca
fixarea a fost realizata cu sabloane de ocluzie , pozitionarea modelelor in ocluzie
centrica se efectueaza dupa imprimarile lasate pe surafata ocluzala a bordurilor
ocluzale .
Pozitionarea modelelor in relatie centrica : prin una din aceste metode urmeaza a
fi solidarizate pentru asigurarea stabilitatii ansamblului model- model sau modele-
bloc sau modele – sabloane . Solidarizarea se realizeaza prin lipirea cu ceara
lipicioasa topita a unor betisoare de chibrit sau segemente de sirma de marime
potrivita la nivelul soclului sau soclurilor modelelor in trei zone diferite ( 2 laterale
si una centrala ) . Ulterior se verifica articularea bratelor ocluzorului ales la nivelul
axei de balama fiind reglata in asa mod ca articulatia ocluzorului sa permita
deplasarea cu usurinta a ramei superioare numai in plan vertical . In caz de utilizare
a ocluzoarelor ce permit ramelor si miscari laterale este reglata si articulatia acestor
miscari.

Varietăţi de ocluzii fiziologice şi patologice. Caracteristica.


Toate tipurile de ocluzie pot fi inpartite in doua tipuri: fiziologice (normale) si
patologice. Dupa Angle la ocluzia normal, cu spidul meziovestibular al molarului
superior este situate in foseta dintre cuspizii mezio si centrovestibulari ai primului
molari inferior. Lobul mezial palatinal al canilului superior se afla in contact cu
lobul distal vestibular al canilului inferior, iar lobul distal palatinal contacteaza cu
lobul meziovestibular al primului premolar inferior. Versantul intern mezial al
cuspidului distovestibular al primului molar superior contacteaza cu versantul
extern distal al cuspidului distovestibular al primului molar inferioir, iar versantul
intern distal- cu versantul extern mezial al cuspidului meziovestibular al molarului
doi inferior, astfel fiecare dinte are cite doi antagonisti, cu exceptia incisivilor
centrali inferiori si a molarului trei superior. Dintii arcadei dentare inferioare sunt
situati intr-o pozitie mai meziala fata de dintii arcadei dentare superioare, frontalii
superiori acopera inferiorii cu 1/3. In practica deosebim patru variante de ocluzie
normal:

*Ocluzie ortognata.
*Ocluzie dreapta (cap la cap).
*Ocluzie biprognata.
*Ocluzie opistognata.

- Ocluzie ortognata: acest tip de ocluzie se intilneste mai mult la rasa alba cca 80%
si poate fi considerate drept opcluzie ideala . A fost descrisa de Angle dupa aceiasi
parametric caracterizati mai sus (introducere) . Totodata este necesar de subliniat
ca pentru acest tip de ocluzie fiziologica sunt bine exprimate curbele ocluzale de
compensare ( sagitala si transversal) .
- Ocluzia dreapta ( cap-la-cap : este mai putin frecventa , se intilneste mai des la
eschimosi , acelasi raport ca ocluzia ortognata cu diferenta ca dintii din zona
frontal sunt in raport la marginea incisala. Mandibula poate sa se deplaseze fara
obstacol, in directive sagitala si transversal ( steriotip de masticatie frecator ) cee
ace duce la abraziune rapida .
- Ocluzie biprognata: ( protruzie fiziologica bimaxilara / prognatia fiziologica ) –
acelasi raport ca la ocluzia ortognata cu diferenta ca dintii din zona frontala la
ambele maxilare , impreuna cu apofizele alveolare , au o inclinatie in directie
vestibulara .
-Ocluzie opistognata : retruzie fiziologica bimaxilara , acelasi raport ca la ocluzia
ortognata cu diferenta ca dintii din zona frontal la ambele maxilare impreuna cu
apofizele alveolare au o inclinatie in directia orala .

Ocluziile patologice (anormale )constitue o abatere de la norma a scheletului


stomatonat si a rapoartelor dentodentare.
1. Ocluzia prognatica.
2. Ocluzia inversa (progenia).
3. Ocluzia deschisa.
4. Ocluzia adinca.
5. Ocluzia incrucisata.
-Ocluzia prognatica: Se caracterizeaza prin protruzia arcadiei dentare superioare
si a procesului alveolar din aceasta zona fenomen ce conditioneaza aparitia unui
spatiu de inocluzie in plan sagittal in regiunea frontal a arcadelor dentare. Dintii
frontali inferiori sun in extruzie si prezinta un raport de supraocluzie totala sau
adinca. Dintii frontali superiori sunt ingramaditi, suprapusi unul peste altul sau
sunt dispusi in evantai cu formarea sau absenta spatiilor interdentare (diastema,
trema). In zona laterala cheia ocluziei Angle este dereglata datorita pozitiei distale
a primului molar inferior. Cuspidul meziovestibular al primului molar superior nu
este situat intre cuspizii mezio si centrovestibular ai primului molar inferior, dar
este deplasast anterior cel putin cu un cuspid. In asa cazuri avem o ocluzie
prognatica deritabila, iar cind primii molari superiori si inferiori au un raport
neutru ( cheia ocluziei nu este dereglata), avem o prognatie falsa.
-Ocluzia inversa: Primul molar inferior are o pozitie meziala, astfel incit cuspidul
meziovestibular al molarului superior nu este situate intre cuspizii mezio si centro
vestibulari ai primului molari inferiori, dar este deplasat posterior, deci primul
molar inferior este deplasat mezial cu cel putin un cuspid. Frontali inferiori ii
acopera pe cei superiori cu sau fara prezenta spatiului de inocluzie in spatiul
sagital.

-Ocluzia adinca: Daca dintii frontali superiori ii acopera pe cei inferiori mai mult
de 1/3 din dimensiunea lor vertical, iar marginele lor incizale vin in contact cu
tuberculii incesivilor superiori, este o cluzie adinca nepatologica, daca dintii
frontali superiori ii acopera pe cei inferiori pina la colet iar marginile incisivale,
contacteaza cu mucoasa – este patologica, in zona laterala poate fi un raport
normal sau dereglare.
-Ocluzia deschisa: Prezenta unui spatiu de inocluzie in directive vertical intre
dintii antagonisti, se poate intinde nu numai la dintii frontali dar si la cei laterali,
contactul poate fi pastrat numai pe ultimii dinti de pe arcada, spatiul de inocluzie
poate atinge 9-10 mm si mai mult, dintii laterali pot avea raporturi normale sau
dereglari.
-Ocluzia incrucisata: In zonele laterale observam angrenari inverse uni-sau
bilaterale ( dintii inferiori ii acopera pe cei superiori), linia mediana dintre incisivii
inferiori este deviate de linia mediana dintre incisivii superiori.

Simulatoarele: Varietăţi şi principii puse la baza structurii.


Componentele.
Simulatoarele sunt aparate care reproduce in afara sistemuylui somatognat una,
mai multe sau toate miscarile mandibulei fata de maxilla. Cu ajutorul lor modelele
sunt pozitionate in relatie centrica. Simulatoarele pot fi clasificate in ocluzoare si
articulatoare.

Ocluzoarele: sunt cele mai simple aparate utilizate in practica proteticii dentare ,
care emita miscarile mandibulei in plan vertical ( deschiderea si inchiderea ) .
Ocluzoarele sunt compuse din doua rame ( una inferioara si alta superioara )
articulate in jurul unui ax asemanator cu o balama si care pot fi mentinute la o
anumita distanta prin intermediul unui surub sau al unei tije metalice situata in sens
vertical . Rama inferioara a ocuzorului reprezinta schematic mandibula cu o
extremitate libera rotungita situate in plan orizontal , asemanatoare corpului
mandibulei si alta situate in plan vertical sub un unghi de 100-120 grade ,
asemanatoare ramurilor mandibulare . Extremitatea vertical este inzestrata cu ansa
pentru a putea fi unita cu rama superioara a ocluzorului care reprezinta pozitia
orizontala a maxilei . Intre extremitatile ramelor este plasat un surub cu o
contrapiulita , cu ajutorul careia se fixeaza si se mintine inaltimea necesara intre
brate .
Articulatoarele : aceste aparate imita miscarile mandibulei in toate planurile :
deschidere – inchidere, de propulsie , lateralitate ( stinga – dreapta ) si servesc la
pozitionarea modelelor in relatie centrica pentru refacerea morfologiei ocluzale
( montarea dintilor ) corespunzatoare activitatii functionale a sistemului
stomatognat . Sunt cunoscute diverse tipuri de articulatoare avind la baza conceptii
diferite :
1. Articulatoare anatomice medii : au la baza date medii antropometrice obtinute in
urma masurilor intre diferite repere osoase , articulare si dentare : extremitatile
posterioare ale ramie superioare imita condilii articulari , extremitatile superioare
ale tijelor vertical ale ramie nferioare imita tuberculul articular care are inclinare in
sens mezio distal 33 grade si oral vestibular de 17 grade ( unghiul Benett ) , tija
vertical care mentine distanta dintre cele doua rame , contine o tija orizontala
virful careia marcheaza punctul interincisiv , care unindu-se cu condilii articulari
formeaza triunghiul Bomwill .
2. Articulatoare adaptabile individual: permit sa se reproduca miscarile mandibulei
individual petru fiecare pacient dupa unele inregistrari prealabile effectuate de
catre medic , sunt articulatoarea cu inregistrare intrabucala , extrabucala si
intraextrabucala .

Principiile şi metodele de fixare a modelelor în simulatoare.


Modelele sunt fixate in ocluzor prin ghipsare in pozitie de relatie centrica . In
acest scop este necesar de efectuat urmatoarele : pregatirea modelelor ,
pozitionarea modelelor in relatie centrica , alegerea si verificarea ocluzorului ,
ghipsarea modelelor , fasonarea ghipsului si fixarea dimensiunii ocluzale .
1. Pregatirea modelului : consta in reducerea dimensiunilor soclului , in caz ca
inaltimea lor nu permite fixarea si mentinerea inaltimii necesare intre ramele
ocluzorului prin surubul cu contrapiulita .
2. Pozitionarea modelelor in relatie centrica depinde de tehnica fixarii relatiei
centrice . Astfel , daca exista un nr necesar de dinti restanti , ce formeaza cel putin
trei grupe de dinti antagonisti , modelele se pozitioneaza in relatie centrica dupa ei.
In caz de fixare a relatiei centrice cu blocuri din ghips , material thermoplastic ,
fiecare bloc se plaseaza pe hemiarcada respective atit la modelul superior cit si
modelul inferior , fara exercitatea presiunilor ( pentru a nu fractura dintii restanti ).
Dupa imprimarile dintilor restanti si spatiilor edentate blocurile adaptate se
interpun intre ambele modele pozitionindu-le astfel in relatia centrica. Daca
fixarea a fost realizata cu sabloane de ocluzie , pozitionarea modelelor in ocluzie
centrica se efectueaza dupa imprimarile lasate pe surafata ocluzala a bordurilor
ocluzale .
Pozitionarea modelelor in relatie centrica : prin una din aceste metode urmeaza a
fi solidarizate pentru asigurarea stabilitatii ansamblului model- model sau modele-
bloc sau modele – sabloane . Solidarizarea se realizeaza prin lipirea cu ceara
lipicioasa topita a unor betisoare de chibrit sau segemente de sirma de marime
potrivita la nivelul soclului sau soclurilor modelelor in trei zone diferite ( 2 laterale
si una centrala ) . Ulterior se verifica articularea bratelor ocluzorului ales la nivelul
axei de balama fiind reglata in asa mod ca articulatia ocluzorului sa permita
deplasarea cu usurinta a ramei superioare numai in plan vertical . In caz de utilizare
a ocluzoarelor ce permit ramelor si miscari laterale este reglata si articulatia acestor
miscari. Intre ramele ocluzorului cu ajutorului surubului de reglare se fixeaza o
asemenea distanta ca la pozitionarea ansamblului modelelor intre ramele
ocluzorului , rama superioara sa se gaseasca cu un cm deasupra suprafetei bazale a
soclului modelului . Ulterior se prepara pasta din ghips si se depune o portiune pe
masa de ghips , in care se inglobeaza extremitatea anterioara a ramei inferioare a
ocluzorului . Peste portiunea in care este inglobata rama se mai depune o mica
cantitate de pasta din ghips si se aseaza ansamblul modelelor solidarizat cu
suprafata bazala a soclului modelului mandibulei . Dac pe suprafetele bazale ale
soclurilor modelelor sau creat retentii , atunci inainte de fizarea lor in ocluzor ,
modelele se izoleaza in apa timp de 2-3 minute pentru ca ele sa nu se uneasca
trainic cu pasta de ghips. Pentru orientarea corecta a modelelor in ocluzor este
necesara respectarea urmatoarelor indicatii: parile distale ale modelelor se
oprienteaza catre axa- balama , a ocluzorului ; planul de ocluzie reprezentat de
suporafata ocluzala a dintilor restanti sau de linia de contact a ambelor borduri
ocluzale , sa fie paralel cu planul orizontal al ramei inferioare a ocluzorului si cu
planul mesei de ghips ; distanta intre punctul incisiv si axul articular al ocluzorului
sa fie de 10-10,5 cm ; planul mediosagital al modelelor sa se suprapuna cu acelasi
plan al ocluzorului si sa fie perpendicular pe centrul axului articular al ocluzorului.
Dupa ce modelele au fost asezate in pozitie corecta se fixeaza rama superioara a
ocluzorului de modelul superior . Pentru aceasta pe baza soclului superior se aplica
o cantitate de pasta de ghips peste care se aseaza rama superioara a ocluzorului ,
peste care apoi se mai depune o portiune de pasta de ghips . Cu spatula se inlatura
surplusurile de ghips de la marginile soclului modelelor , iar portiunii superioare I
se da o forma de semisfera . Dupa priza definitive a ghipsului se executa fasonarea
lui , conferindu- I o forma simetrica conform soclurilor modelelor . Ulterior se
verifica inaltimea fixata intre ramele ocluzorului mentinuta de surubul cu
contrapiulita , virful careia trebuie sa prezinte contact cu suporul lui situate pe
rama inferioara a ocluzorului . Astfel, ocluzorul cu modelele ghipsate , dupa
inlaturarea elementelor de solidarizare si a dispozitivelor cu care s-au pozitionat
modelele in ocluzia centrica , este gata pentru folosire.

Argumentaţi necesitatea confecţionării şablonului cu borduri


de ocluzie.
* de a determina DVO
* fixarea modelelor in simulatoare

11.Limitele protezei la maxilă.


Pe vestibular in zonele edentate , seiile se extend pina la fundul de sac vestibular ,
in zona mucoasei neuter , spre distal , daca este edentatie terminal , acopera
tuberozitatea palatina ; posterior coincide cu linia AH . Acopera dintii restanti
laterali pina in zona supraecuatoriala , iar frontal pina la colet. In zona frontala,
daca apofiza alveolara este dezvoltata , versantul vestibular al seii poate lipsi sau
acoperi numai jumatate din apofiza .

12.Limitele protezei la mandibulă.


Pe vestibular in zoenele edentate , limita se extinde pina la fundul de sac vestibular
, in zona mucoasei neuter , spre distal , daca este edentatie terminal , acopera
treimea anterioara a tuberculului piriform , coboara pina la linia oblica , interna
intinzindu-se orizontal pe fundul de sac lingual. Seiile se unesc printr-o placa
lingual care se extinde pe dintii restanti laterali pina in zona supraecuatoriala ,
frontali acopera 2/3 din inaltime.

13.Dimensiunile bordurilor de ocluzie la maxilă. Cerinţe către


bordura de ocluzie.
Dimensiunile : Mai inalte cu 2 mm si mai late cu 1mm in sens vestibulooral decit
dintii restanti .
Cerinte : baza sablonului sa fie adaptata intim la suprafata cimpului protetic
acoperind-o in totalitate ; baza sablonului sa aiba o grosime de 1,5-2mm , sa fie
rezistenta la presiune si sa nu balanseze; sa se indeparteze sis a se repuna cu
usurinta ; marginile bazei sa fie rotungite si finisate corespunzator limitelor
determinate ; bordurile de ocluzie sa fie monolite si bine solidarizate la baza
sablonului corespunzator mijlocului apofizei alveolare , sa aiba o forma si
dimensiune corespunzatoare; sablonul aplicat pe model , cit sip e cimpul protetic sa
aiba un grad sufficient de mentinere.

14.Dimensiunile bordurilor de ocluzie la mandibulă. Cerinţe


către bordura de ocluzie.
Dimensiunile : Mai inalte cu 2 mm si mai late cu 1mm in sens vestibulooral decit
dintii restanti .
Cerinte : baza sablonului sa fie adaptata intim la suprafata cimpului protetic
acoperind-o in totalitate ; baza sablonului sa aiba o grosime de 1,5-2mm , sa fie
rezistenta la presiune si sa nu balanseze; sa se indeparteze sis a se repuna cu
usurinta ; marginile bazei sa fie rotungite si finisate corespunzator limitelor
determinate ; bordurile de ocluzie sa fie monolite si bine solidarizate la baza
sablonului corespunzator mijlocului apofizei alveolare , sa aiba o forma si
dimensiune corespunzatoare; sablonul aplicat pe model , cit sip e cimpul protetic sa
aiba un grad sufficient de mentinere.

* Articulator – GAMMA Dental


*Ocluzor cu magnet
* Ocluzor bronz “Nastimed”