Sunteți pe pagina 1din 9

Catedra de igienă generală Lucrul individual al studenților 2019-2020

UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE


”NICOLAE TESTIMIȚEANU”
Catedra de Igienă Generală

Șeful Catedrei,
dr. hab. șt. med.,
profesor universitar,
Ion BAHNAREL

Totalizarea numărul 2

Elaborat:
Trifan Valentin
Facultatea de Stomatologie,
Grupa: S1807

Controlat: Aliona SERBULENCO,


Doctor în științe medicale,
Conferențiar universitar,
Nota:

CHIȘINĂU, 2020

1. Oxigenul și azotul, acțiune asupra organismului în diferite situații

(descrierea-pentru fiecare componet separat)


1
Oxigenul este un element chimic cu simbolul O și numărul atomic 8. Face

parte din grupa calcogenilor și este un element nemetalic foarte reactiv și un agent

oxidant care formează foarte ușor compuși (în special oxizi) cu majoritatea

elementelor. După masă, oxigenul este al treilea cel mai întâlnit element în univers,

după hidrogen și heliu.În condiții normale de temperatură și presiune, doi atomi de

oxigen se leagă pentru a forma dioxigenul, o moleculă diatomică incoloră, inodoră

și insipidă, cu formula O2.

Scăderea concentrației de O2 atmosferic are loc la scăderea presiunii

atmosferice ceea ce duce la hipoxie cu consecințe la nivelul diferitor organe. La

scăderea concetrației O2 până la 18% în organism nu se produc tulburări, la o

scădere până la 15%, ceea ce avem până la altitudinea de 3km manifestarile sunt

ușoare, compesantorii, ca: tahicardie, hipertensiune, creșterea numărului de hematii

la periferia corpului. La altitudini de 3-6 km scade pana la 10% și aici capacitatea

de compensare devine ineficientă. Apar tulburări ca dispnee, excitație, urmată de

depresie și de dezichilibrul acido-bazic. La aceste înălțimi apare așa numitul răul

de munte sau boala de altitudine, manifestată de altitudine prin oboseala, tahipnee

și dispnee, cefalee, vertij, somnolență, cianoză, hemoptizii. La înălțimi de 6-8 km

concetrația O2 scade pana la 8-10%. Apare o hipoxie pronunțată această înălțime

este numită zona critică. Aici se afectează centrul respirator, faze succesive de

oprire și funcționare a centrului, brahicardie și scade tensiunea arterială. În final se

produce colaps respirator și cardiovascular. La concetrații mai mici de 8% la

2
altitudini de 8km și mai sus viața lipsește.

Azotul- reprezintă o reactivitate chimică redusă, nu ia parte activă în actul

respirației. La presiune normală nu are acțiune nocivă asupra organismului. Poate

influența sănătatea numai la creșterea presiunii aerului inspirat. Inahalarea de azot

sub presiune poate fi numai în conditii particulare de munca: la scafandri, la

sportivi înnotatori sub apă. La coborâre sub apă presiunea crește pentru fiecare

11m - o atmosfera. Azotul inspirat prin presiune trece membrana alveolara

capilară, se dizolvă în plasma, apoi în țesuturile bogate în lipide (țesut adipos, sist.

Nervos. ). La inspirația azotului sub presiune se provoacă 2 sindroame:

-De compresiune - Apare la coborarea bruscă sub apă și este legată de saturarea

bruscă în azot a sistemului nervos. Evoulează în 2 faze:

-de excitație - se manifestă prin euforie, hipereflectivitate, neliniște,

agitație, tulburări senzoriale “beția adâncurilor”.

- de inhibiție - adimanie, bradicardie, hiporeflectivitate până la somn și

deces. Acest sindrom se instalează cu atât mai repede cu cât coboară mai adânc

omul.

-De decompresiune - apare la revenirea rapidă la suprafață. În aceste condiții

azotul din țesuturi nu este eliminat din organism în ritmul respirației. Deci, o parte

se acumulează în sânge și dă naștere emboliei gazoase, cu diverse localizări. Cele

mai grave sunt ale creierului și cordului, consecința cărora poate fi infarctul

3
miocardic, pulmonar, paralizii, artralgii, mialgii. Se mai numește “boala de

cheson”.

Pentru prevenirea acestor fenomene este necesar ca persoanele ce vor fi

expuse la presiuni crescute să cunoască simptomele acestor sindroame, mai ales a

celor premonitorii pierderii cunostinței. Atât coborârea, cât și ridicarea la suprafață

se vor face lent în trepte cu pauze. Persoanele vor fi selectate medical. Se

recomandă și creșterea capacității de adaptare a organismului la presiuni crescute

metodic permanent.

2. Importanța biologică a trofinelor engogene, sursele.

Fiind condiţia esenţială pentru existenţa vieţii, funcţia de alimentare este

comună tuturor formelor de organizare a materiei vii şi reprezintă legătura cea mai

veche dintre organism  şi mediul ambiant.

Deşi numărul substanţelor existente în natură este colosal, totuşi, numărul

celor care

participă la desfăşurarea proceselor metabolice este destul de redus. În general,

organismele vii nu încorporează decât substanţe care sunt sau pot fi identice cu

cele din structura lor proprie  şi care, participând la desfăşurarea normală a

metabolismului, furnizează energia necesară fenomenelor biologice  şi asigură

troficitatea organismului respectiv. Deci, procesele biologice care au loc în


4
organism sunt legate de o permanentă cheltuială de energie. Energia iniţială în

desfăşurarea acestor procese se asigură, în mod normal, tot prin alimente.

Varietatea alimentelor din raţia alimentară a omului asigură evaluarea funcţiilor

vitale ale organismului. Pentru asigurarea unei   funcţionalităţi   normale   este  

necesar   ca  raţia   alimentară  să  furnizeze materialul plastic  şi energetic

corespunzător cerinţelor organismului, care utilizează ca material plastic  şi

energetic, nu alimentele propriu-zise, ci componentele lor: proteinele,

lipidele,glucidele, sărurile minerale, vitaminele.

Primele trei – proteinele, lipidele, glucidele – reprezintă materialul energetic

pentru organism, material de refacere, de reînnoire a ţesuturilor uzate.

Sărurile minerale  şi vitaminele intervin într-o serie de reacţii biochimice din

organism, accelerând viteza lor de producere. Ele sunt numite şi catalizatori.

Aceste componente, numite şi factori nutritivi, aflându-se în cantităţi foarte variate

în diferite alimente, provoacă pericolul ca raţia alimentară să devină insuficientă,

excesivă sau dezechilibrată, în raport cu necesităţile organismului. Astfel, ele pot

avea repercusiuni negative asupra sănătăţii. Pentru a preveni consecinţele negative

ale unei alimentaţii necorespunzătoare  şi pentru a asigura o alimentaţie optimă,

este necesar ca raţia alimentară să fie alcătuită pe baze  ştiinţifice. De aceea, în

primul rând, trebuie să cunoaştem nevoile organismului în factori nutritivi, iar în al

doilea rând, modul de acoperire a acestor nevoi prin alimente.

Întrucât organismul se comportă diferit faţă de lipsa unor substanţe nutritive


5
din hrana ingerată, trofinele pot fi împărţite în:

- esenţiale sau indispensabile, cele care nu  pot  fi  elaborate  de  organism  în

măsura necesităţilor sale; de aceea, el trebuie să le primească din mediul extern

(elementele minerale,

vitaminele, unii aminoacizi, acizi graşi etc.);

- neesenţiale sau dispensabile, cele care nu pot fi sintetizate in organism pe seama

altor trofine (majoritatea glucidelor şi lipidelor, numeroşi aminoacizi etc.).

3. De determinat uniformitatea luminii (metodologia de determinare, datele

necesare pentru determinare, evaluarea rezultatelor, valoarea normativa)

Uniformitatea este o caracteristică importantă a iluminării.

Se mai numește și valoarea D50 / D10. D50 și D10 reprezintă diametrul

câmpului luminos în jurul centrului de lumină, terminând unde iluminarea atinge

10% și 50%.

Un nivel mai ridicat de uniformitate poate menține uniformitatea modelului

de iluminare indiferent de mărimea focalizării. Prin urmare, poate optimiza

performanța pentru o arie mai largă a intervenției chirurgicale.

Suprfata de lucru trebuie sa aiba o iluminare uniforma pe toata intinderea ei o

iluminare neuniforma a locului de lucru si a suprafetei alaturate provoaca obosirea

muschilor acomodanti si deci o obosire vizuala precoce. Despre uniformitatea

6
iluminarii se poate judeca dupa coeficinetul de neuniformitate, care reprezinta

raportul dintre iluminarea mai mare si cea mai mica in acelasi plan.

Coeficientul de neuniformitate a suprafetei plane pe parcursul a 0,75m trebuei

sa fie nu mai mare de 1:2, pe parcursul a 5m - nu mai mare 1:3; adica, iluminarea

intr-un punct poate sa difere de iluminarea din celalalt punct, in primul caz nu mai

mult de 2 ori iar in al doilea nu mai mult de 3 ori.

Exemplu: iluminarea în punctele depărtate unul de altul la o distanța f de 0,75

m a constituit 100 si 60lx: 100/60=1,7

Răspuns: Iluminarea e uniformă deoarece coeficientul nu depășește 2.

4. De determinat multiplul schimbului de aer real în laborator dacă aici sunt

debitați 328 m3/h.

Multiplul real al schimbului este marimea ce ne arata volumul de aer debitat

din încăpere care se schimbă complet în decurs de o oră.

Multiplul real al schimbului de aer se determină după formula:

` Sr=L/W

Sr= multiplul real al schimbului de aer

L= volumul de aer debitat sau expirat din incapere într-o ora/m3

7
W= volumul incaperii, m3.

În rezultatul controlului sanitar curent în laboratorul de studiu în care se

ocupă 15 studenţi s-a calculat: volumul de aer debitat = 328 m 3/h; încăperea are

lungimea de 6,3 m, lăţimea de 2,7 m şi înălţimea de 3,3 m.

Care este multiplul schimbului de aer real?

Cum poate fi apreciat acest multiplu ?

Rezolvare:

Sr S
W

W= 6,3m* 2,7,* 3,3m= 56,133 m3

Răspuns:

Sr 328 m3/h 35,8/h


56,133 m

5. Profilaxia intoxicatiilor alimentare

Profilaxia intoxicațiilor alimentare reprezintă ansamblul măsurilor aplicate în

prevenirea intoxicării organismului cu produse alimentare alterate. Se vor

întreprinde următoarele măsuri:

8
-izolarea sursei de provocare a intoxicațiilor;

-prevenirea pătrunderii agentului declanșator al intoxicației în produsele

alimentare;

-intreruperea căilor de contaminare a produselor alimentare;

-preîntâmpinarea multiplicării și acumulării microorganismelor și formării

toxinelor;

-neutralizarea produselor potențial periculoase din punct de vedere

epidemiologic.