Sunteți pe pagina 1din 19

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

CASA CORPULUI DIDACTIC A JUDEŢULUI BIHOR

Programul acreditat

COMUNICARE EFICIENTĂ
ÎN MEDIUL EDUCAȚIONAL

SESIUNEA
Ianuarie – Februarie 2018

Cursant:

PROF. POPA LAURA FLORINA


OPIS

1. Curriculum vitae EUROPASS.


2. Fise de lucru : „Relationarea optima dintre cadru didactic si elevi in
spiritul comunicarii interpersonale”.
3. Referat : „Efectele pozitive ale conflictului si gestionarea acestuia de
cadrele didactice”.
4. Eseu: „Optimizarea comunicarii in procesul educational”.
Curriculum vitae
Europass

Informaţii personale
Nume / Prenume Popa Laura Florina
Adresă(e) Str. Miron Pompiliu, Nr. 56, or. Ştei, cod 415 600, jud. Bihor
Telefon(oane) Mobil: 0746400791
Fax(uri) -
E-mail(uri) lali.popa@yahoo.com

Naţionalitate(-tăţi) Română

Data naşterii 19.04.1975

Sex Feminin

Domeniul ocupaţional / Învăţământ – Educaţie


Locul de muncă vizat

Experienţa profesională
Perioada 2001-2018
Funcţia sau postul ocupat Profesor Ştiinţe Socio-Umane
Activităţi şi responsabilităţi Membru în Comisia de acordare a burselor şi Programul Naţional de Protecţie Socială „Bani de Liceu” la
principale CN „Avram Iancu” Ştei
Responsabil al Ariei curriculare Om şi Societate la CN „Avram Iancu” Ştei
Profesor diriginte la CN „Avram Iancu” Ştei
Secretar în Consiliul de Administraţie al C.N. „Avram Iancu” Ştei
Secretar în Comisia de Evaluare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar
Numele şi adresa angajatorului CN „Avram Iancu” – str. Lucian Blaga, nr. 6, or. Ştei – 415600
Tipul activităţii sau sectorul de
Învăţământ – Educaţie
activitate

Educaţie şi formare
Perioada 2009 – 2012
Calificarea / diploma obţinută
Disciplinele principale studiate /
competenţe profesionale dobândite Psihologie, Metodica predării psihologiei; Psihopedagogia şcolară;
Numele şi tipul instituţiei de
învăţământ / furnizorului de formare Universitatea din Oradea
Nivelul în clasificarea naţională sau
internaţională Acordarea gradului didactic I
Perioada
2006-2008
Calificarea / diploma obţinută Certificat
Disciplinele principale studiate /
competenţe profesionale dobândite Psihologie, Metodica predării psihologiei; Psihopedagogia şcolară;
Numele şi tipul instituţiei de
învăţământ / furnizorului de formare Universitatea din Oradea
Nivelul în clasificarea naţională sau Acordarea gradului didactic II
internaţională

Perioada 2004-2005

Calificarea / diploma obţinută Diplomă de master

Disciplinele principale studiate / Psihologia educaţiei, Introducere în pedagogie, Teoria informaţiei şi comunicaţiei, Deontologie,
Competenţele profesionale dobândite Psihopedagogie socială, Comunicare educaţională;

Numele şi tipul instituţiei de


Învăţământ / furnizorul de formare Universitatea din Oradea

Nivelul în clasificarea naţională sau


internaţională Masterand modulul – Formarea profesorilor -DPPPD

Perioada 2003-2004
Calificarea / diploma obţinută Certificat
Disciplinele principale studiate / Psihologie, Metodica predării psihologiei; Psihopedagogia şcolară;
competenţe profesionale dobândite
Numele şi tipul instituţiei de
învăţământ / furnizorului de formare Universitatea din Oradea
Nivelul în clasificarea naţională sau
internaţională Acordarea gradului didactic definitiv în învăţământ
Perioada 1995 -2001
Calificarea / diploma obţinută Diploma de Licenţă; Universitatea de Vest din Timişoara
Disciplinele principale studiate /
competenţe profesionale dobândite Psihologie
Numele şi tipul instituţiei de
învăţământ / furnizorului de formare Facultatea de Psihologie, Universitatea “Tibiscus” din Timişoara
Nivelul în clasificarea naţională sau
internaţională Licenţiat în Psihologie
Cursuri de formare - Ianuarie 2018 ”Comunicarea Eficientă în Mediul Educaţional” CCD Oradea
- martie – aprilie 2016 „Educaţie Interculturală Pentru o Şcoală Nouă” CCD Bucureşti
- ianuarie – martie 2015 „Personalul Didactic din Sistemul de Învăţământ Preuniversitar şi
Universitar de Stat – Promotor al Învăţării pe tot Parcursul Vieţii ”
POSDRU/174/1.3/S/149155
- mai – august 2013 „Cadrul Didactic – Un Profesionist în Sistemul de Învăţământ”
Contract: POSDRU/87/1.3/S/53889
- ianuarie – februarie 2013 „Manager Proiect” Fundaţia Cultural Umanitară „Henri Coandă” ,
Timişoara.
- noiembrie 2011 – ianuarie 2012 “Proiectarea Curriculum-ului Bazat Pe Competenţe” Casa
Corpului Didactic , Bihor.
- noiembrie 2011, „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării
societăţii bazate pe cunoaştere” în cadrul proiectului: „Educatori pentru societatea cunoaşterii”,
Contract: POSDRU/87/1.3/S/55659, Beiuş.
- mai 2011, Curs de Formator INSAM „Instrumente digitale de ameliorare a calităţii evaluării în
învăţământul preuniversitar” Oradea
- aprilie 2008 – cursul de formare „Evaluarea progresului şcolar” susţinut de prof. univ. dr. Blândul
Valentin, organizat de DPPPD prin CCD Oradea;
- septembrie, 2007- cursul de formare profesională „Profilul de formare pentru învăţământul
preuniversitar şi noul curriculum şcolar”;
- iunie, 2006 - cursul de formare pentru profesori-diriginţi şi învăţători „Consiliere şi orientare”
susţinut de prof. Lucaciu Viorel organizat prin CCD Oradea;
- mai, 2004 – cursul de formare Competenţă în mass media organizat de Agenţia de Monitorizare a
Presei – Academia Caţavencu şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
Publicaţii Articole
- 6 – 9 mai 2011 : „Omul şi existenţa sa în viziune blagiană”, articol publicat în lucrarea “Repere
educaţionale interdisciplinare şi manageriale” în cadrul Simpozionului – concurs interjudeţean
„Lucian Blaga – spirit european”, Oradea, Editura Didactica Militans, Casa Corpului Didactic
Bihor. ISBN 978-606-8270-08-1.
- 6 – 9 mai 2012 : „Managementul Stresului” articol publicat în lucrarea “Tendinţe moderne în actul
didactic” în cadrul Simpozionului – concurs interjudeţean „Lucian Blaga – spirit european”,
Oradea, Editura Didactica Militans, Casa Corpului Didactic Bihor. ISBN 978-606-8270-25-8.
- 6 – 9 mai 2013 : „Intelectualismul în Filosofie” articol publicat în lucrarea „Abordări Moderne ale
Actului Didactic” în cadrul Simpozionului – concurs interjudeţean „Lucian Blaga – spirit european”,
Oradea, Editura Primus 2013, Bihor. ISBN 978-606-8318-57-8.

Sunt o persoană responsabilă şi fermă, conştiincioasă, stabilă, şi deschisă. Îmi evaluez propriile
Aptitudini şi competenţe cunoştinţe şi competenţe într-un mod riguros, îmi pot stabili obiective specifice şi realizabile şi îmi pot
personale monitoriza progresele. Pot urmări relaţia dintre calităţile personale, valorile personale şi reuşită. Concep
învăţarea permanentă drept componentă esenţială pentru actul didactic pe care-l desfăşor.

Limba(i) maternă(e) Limba română

Limba(i) străină(e) cunoscută(e) Limba franceză, Limba engleză


Autoevaluare Înţelegere Vorbire Scriere
Nivel european (*) Ascultare Citire
Participare la
Discurs oral Exprimare scrisă
conversaţie
Limba foarte bine foarte bine bine bine bine
franceză
Limba bine bine bine bine bine
engleză

(*) Nivelul Cadrului European Comun de Referinţă Pentru Limbi Străine

Competenţe şi abilităţi sociale Abilităţi de relaţionare pozitivă cu reprezentanţi din alte grupuri sociale / instituţii pentru susţinerea /
promovarea / desfăşurarea unor activităţi diverse. Înţeleg felul în care convingerile personale influenţează
faptele şi sentimentele celor din jur.

Competenţe şi aptitudini Sunt o persoană care comunică eficient pe cale orală şi scrisă. Am deschidere faţă de dialog şi
organizatorice flexibilitate în discuţii. Manifest o relaţionare pozitivă în echipă, sunt încrezătoare în propriile forţe. Pot
sesiza aspectele esenţiale. Comunicativă, dinamică, atentă, onestă şi cu deprinderi organizatorice.

Competenţe şi aptitudini de - mai 2011, Curs de Formator INSAM „Instrumente digitale de ameliorare a calităţii evaluării în
învăţământul preuniversitar” Oradea
utilizare a calculatorului

d-l Andru Cristian (Director CN „A. Iancu” Ştei)


Informaţii suplimentare d-l Mărcuţ Rodica (Metodist – Beiuş)
d-l Balaj Iulian, Primar al oraşului Ştei
Fișă de lucru

Relaționarea optimă dintre cadru didactice și elev în spiritul comunicării interpersonale

1. Ce simți în calitate de elev al acestei școli?


a. Mândrie
b. Dispreț
c. Indiferență
d. Nu știu

2. În școala ta, comunicarea dintre profesor și elev este:

a. Foarte bună
b. Bună
c. Satisfăcătoare
d. Inexistentă

3. Care dintre următoarele calități le apreciezi la un profesor?

a. Pregătire profesională
b. Toleranța
c. Autoritatea
d. Umorul
e. Severitatea
f. Indulegența
g. Punctualitatea

4. Care este modelul profesorului ideal?


________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________

5. Crezi că în școala ta, acest professor poate fi întâlnit?


________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________

6. Profesorul din școala ta evaluează:

a. Subiectiv
b. Obiectiv
c. Nu știu

7. Cum apreciezi relația ta cu dirigintele clasei?


________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________

8. Ești mulțumit de modul cum arată sala ta de clasă, laboratoarele din școală?

___________________________________________________________________________

9. Argumentează răspunsul tău!

________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________

10. Ți-ai adus contribuția, tu sau părinții tăi, la îmbunătățirea condițiilor din școala ta?

________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________

11. Ce ai vrea să se schimbe în școala ta?

a. Baza materială
b. Comportamentul colegilor
c. Comportamentul profesorilor
d. Nimic
e. Nu știu

12. Ai participat la activități școlare sau extrașcolare organizate de școala ta?

a. Tot timpul
b. Uneori
c. Niciodată
Fișă de lucru

1.Ești mulțumit de școala în care studiezi?

e. Da
f. Nu
g. Nu știu

2. Ce rol are școala în viața ta?

e. De a-mi dezvolta cultura generală


f. De a-mi forma personalitatea
g. De a-mi petrece timpul
h. De a cunoaște noi persoane

3. Ce ai schimba la sistemul de învățământ românesc?

h. Modul de predare
i. Modul de evaluare
j. Structura anului școlar
k. Admiterea în învățământul superior

4. Care crezi că este rolul profesorului în învățământul românesc?

a. Să ofere informație
b. Să formeze caractere
c. Să pregătească elevii pentru societate
d. Alt rol, și anume______________________________________________________

5. Care crezi că este calitatea indispensabilă unui profesor?


________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________

6. Ce defecte nu ai putea accepta la un profesor?

________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________

7. Cât de importantă este comunicarea dintre profesori și elevi?


________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________

8. Comunicarea dintre profesori și elevi ar trebui să se desfășoare:

a. În timpul orelor
b. După orele de curs
c. Nu știu

9. Menționează 4 materii preferate


________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________

10. Există o legătură dintre materiile preferate și profesorii care predau aceste materii?
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________

11. Crezi că profesorii din școala ta sunt suficient de pregătiți?

f. Da
g. Nu
h. Nu știu

12. În cee ace privește notarea elevilor, profesorii sunt:

d. Subiectivi
e. Obiectivi
f. Nu știu

13. Dirigintele se implică în rezolvarea problemelor personale ale elevilor?

________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________

14. În general, cum sunt motivați elevii?

a. Intrinsec
b. Extrinsec
c. Pozitiv
d. Negativ

15. Care sunt criteriile în funcție de care alegeți materiile opționale?

________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________

16. Ce vei regret cel mai mult la absolvirea liceului?

________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________

17. De ce?

________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________

18. Sex:

a. M
b. F
EFECTELE POZITIVE ALE CONFLICTULUI SI GESTIONAREA
ACESTUIA DE CADRELE DIDACTICE

Conflictul este o realitate firească a vieţii cotidiene. Etimologic, termenul conflict înseamnă
lovire reciprocă, înfruntare. Prin lărgire semantică, substantivul a ajuns să desemneze orice ciocnire
de interese, neînţelegere, dispută, înfruntare, confruntare sau dezacord. Într-un conflict,
sentimentele sunt deosebit de importante pentru că nu pot fi controlate asemenea comportamentului,
gesturilor sau mimicii.
În mediul şcolar, conflictul apare deosebit de des şi trebuie neapărat negociat, încercând să
se ajungă la o soluţie acceptabilă pentru ambele părţi. Managerul este, de cele mai multe ori,
mediatorul conflictelor. De la acceptarea existenţei unui conflict şi până la soluţionarea lui,
managerul trebuie să se dovedească obiectiv acordând prezumţia de nevinovăţie ambelor părţi
implicate în conflict. Pentru eficientizarea şi diminuarea timpului pe care îl presupune soluţionarea
unui conflict, părţile direct implicate, precum şi susţinătorii acestora, vor respecta regulile ascultării
active (să nu-şi întrerupă interlocutorul, să aibă răbdare şi să se abţină de a da sugestii).
Conflictele funcţionale sau cu efecte pozitive servesc unui scop util, rezultatele sunt pozitive
sau aduc ameliorări. Avantajele conflictelor se pot rezuma la patru: previn stagnarea, stimulează
rezolvarea creativă a problemelor, stimulează schimbări (personale, organizaţionale, sociale),
contribuie la autoevaluarea şi testarea abilităţilor.
Conflicte sunt inevitabile, de aceea este o greşeală să fie evitate. Ele nu trebuie ignorate
pentru că ar atrage nemulţumiri ascunse, frustrări care vor ieşi la iveală mai devreme sau mai târziu.
Lipsa conflictului este suspectă în cazul în care un individ trăieşte într-o organizaţie. Un cadru
didactic excesiv de obedient sau un manager excesiv de tolerant ascund în spate o poveste.
Conflictele nu trebuie evitate, nici oprite înainte de a începe. Spre exemplu, o organizaţie în care
nimeni nu-şi exprimă satisfacţii sau nemulţumiri este una sortită eşecului cauzat de lipsa de
implicare a personalului, indiferenţa, acceptarea mediocrităţii, lipsa unor aspiraţii.
Din perspectiva relaţiilor umane însă, conflictele din interiorul unui grup sau al unei
organizaţii sunt un fapt normal, cu care ne confruntăm permanent.
Conflictele trebuie înţelese şi rezolvate, ele fiind uneori chiar constructive pentru evoluţia
relaţiilor în cadrul organizaţiei sau a relaţiilor interumane.
Multe conflicte se rezolvă prin comunicarea deschisă între opozanţi.
Din perspectiva interacţionistă, conflictul este considerat chiar necesar, pornind de la ipoteza
că un grup paşnic, armonios şi cooperant riscă să devină static, apatic şi să nu mai răspundă
stimulilor schimbării. În acest caz, sarcina liderului este de a menţine un nivel minim al conflictului
în organizaţie, suficient pentru a asigura dinamismul, creativitatea şi spiritul de analiză critică.
Astfel de conflicte sunt cele care presupun existenţa unor puncte de vedere opuse, dar fără a
reprezenta poziţii ireconciabile.
Putem admite existenţa unor conflicte pozitive – funcţionale şi conflicte negative –
disfuncţionale.
Conflictul funcţional este acel tip de conflict care încurajează comunicarea şi este benefic
indivizilor sau grupului pentru discutarea problemelor, ce determină membrii grupului sau ai
organizaţiei să fie mai conştienţi de problemele interne şi să caute soluţii de rezolvare a acestora.
Cunoaşterea frustrărilor individuale poate duce la îmbunătăţirea climatului de muncă.
Conştientizarea unor disfuncţionalităţi de ordin funcţional sau relaţional poate determina
schimbări organizaţionale şi folosirea unor tactici de adaptare individuale pentru menţinerea
coeziunii grupului de interese.
Conflictul întăreşte relaţiile intergrupale şi motivează grupul în adoptarea unor soluţii
constructive care să salveze coeziunea grupului în faţa unor ameninţări din exterior. Prin
evidenţierea motivelor frustrărilor, a nemulţumirilor sau a lipsei de comunicare, se promovează
conştiinţa de sine a grupului şi se caută soluţii de acomodare cu valorile generale ale organizaţiei.
Conflictul stimulează şi evoluţia personală. Managerii ajung să cunoască mai bine grupul din
subordine şi problemele care au stat la baza conflictului.
La nivel individual, conflictul stimulează autocunoaşterea şi capacitatea de înţelegere şi
acceptare a resorturilor motivaţionale ale celorlalţi, dezvoltând spiritul de toleranţă.
Căile de soluţionare a conflictului ajută membrii grupului să cunoască mai bine complexitatea
relaţiilor intergrupale şi să găsească soluţii creative şi stimulative în conformitate cu interesele
grupului.
Căutarea mijloacelor de soluţionare a conflictului poate duce la schimbări pozitive sau la
perceperea laturii pozitive a unei situaţii văzută până atunci ca fiind numai negativă.
Abordarea pozitivă a conflictelor generează o serie de sentimente pozitive: sentimentul
desfăşurării normale a evenimentelor, confort psihic, voie bună, vitalitate, deschidere, eficienţă,
sentimentul forţei, uşurare, senzaţia succesului, senzaţia dezvoltării, plăcerea muncii în echipă,
relaxare, etc.
Un autentic program de rezolvare a conflictului conţine trei componente :
1. un set de principii menit să rezolve problemele;
2. un proces structurat;
3. aptitudini pentru o cooperare creativă dintre indivizi şi între grupuri.
Programul care stă la baza educaţiei pentru rezolvarea conflictelor are anumite principii:
▪         Conflictul este natural şi normal
▪         Diferenţele pot fi conştientizate şi apreciate
▪         Conflictul, când este văzut drept o oportunitate pentru construirea de soluţii, poate duce la
o schimbare pozitivă.
▪         Atunci cănd părţile implicate în conflict îşi valorifică reciproc punctele forte pentru a
găsi soluţii, se creează un climat care alimentează preţuirea de sine a fiecăruia şi şansele de a se
reuşi satisfacerea deplină a nevoilor fiecăruia.
Mediul şcolar găzduieşte conflicte de natură specifică.
Aici sursele conflictelor rezidă în caracterul particular al activităţii (predarea - învăţarea şi
formarea) şi în tensiunile sau disfuncţionalităţile care survin în procesul interacţiunii dintre
elementele curriculum-ului: obiective, conţinuturi /cunoaştere, tehnologie didactică (metodele de
învăţământ, relaţia profesor-elev, formele, modurile şi mijloacele de învăţământ), evaluare şi notare,
relaţia cu părinţii şi cu instituţiile nonşcolare.
În instituţia şcolară se produc, incontestabil, toate tipurile recunoscute de conflicte
interpersonale, intergrupale, intragrupale, grup-individ, dar ele se prezintă ca şi conflicte între: elevi
- elevi ; elevi - cadre didactice; cadre didactice - cadre didactice; cadre didactice - foruri de conducere;
cadre didactice - persoane /instituţii externe sistemului de învăţământ. Conflictul din interiorul
organizaţiei şcolare provine din modul în care sunt definite posturile şi repartizate atribuţiile, din
modul de structurare şi conducere a organizaţiei
Conflictul sociocognitiv – este văzut ca principalul mecanism al progresului cognitiv
individual; interacțiunile dintre indivizi de niveluri cognitive diferite determină achiziții cognitive,
progres intelectual. În școală, acest tip de conflict este inerent interacțiunii dintre profesor și elevi,
dar și dintre elevi cu potențiale, particularități, stiluri diferite de cunoaștere. Conflictul sociocognitiv
este perceput în general ca factor de progres, o sursă de schimbare și influențare a partenerilor. Unii
autori numesc starea de incitare, de curiozitate derivată dintr-un asemenea conflict în lumea școlii
ca o provocare pentru învățare, cunoaștere și dezvoltare.
 Principii de abordare pozitivă a conflictelor în educație:
1. Conflictul înseamnă mai ales interacțiune și dialog.
2. Conflictele sunt necesare pentru dezvoltarea și maturizarea copiilor ca personalități.
3. Cunoașterea de sine contribuie la posibilitatea de a face față conflictelor.
 4. Orice conflict poate avea un potențial pozitiv, ca bază pentru recunoașterea și înțelegerea
reciproca a nevoilor si dorintelor, pentru pastrarea sau intarirea unor relatii
5. Soluționarea pozitivă a conflictelor este posibilă mai ales prin interacțiune pozitivă, ca formă a
comunicării.
6. Sunt necesare anumite competențe pentru ca un conflict să fie tranformat într-o experiență de
maturizare și dezvoltare.
7. Competențele specifice necesare în acest sens pot fi învățate.
8. Conflictele pot fi rezolvate într-o manieră care nu încalcă drepturile omului și ale copilului.

Bibliografie:
1. Cristea, Sorin, Managementul organizaţiei şcolare, Editura Didactică şi Pedagogică RA,
Bucureşti, 1996
2. Dean, Fink, Dezvoltarea capacităţii de schimbare a şcolii: eficacitatea şi ameliorarea şcolii –
curs de formare, 7-10 iulie 1999, M.E.N., Bucureşti, 1996
3. Dragomir, Mariana, Managementul activităţilor didactice. Calitate şi eficienţă, Editura
Eurodidact, Cluj-Napoca, 2004
4. Iosifescu Ș, Management educațional pentru instituțiile de învățământ, București, 2001
5. Manolescu A, Managementul resurselor umane, ed. Economica, București, 2001
6. Truța E. , Mardar S., Relația profesor-elevi blocaje și deblocaje, ed Aramis, București, 2005
7. Mihaiu Șanța și Florin Șanța, Împăcarea prin mediere- îndreptar pe înțelesul tuturor în
soluționarea conflictelor, ed. Universitas XXI, Iași, 2011
OPTIMIZAREA COMUNICARII IN PROCESUL EDUCATIONAL

Schimbarea concepției comunicative promovată în școală pune în mod acut problema


educării cu și mai multă sârguință a capacității comunicative deopotrivă la profesor și la elevi,
concomitent cu îmbunătățirea comunicării de ansamblu din cadrul instituției școlare. Comunicarea
are semnificația unei valori umane și sociale, motiv pentru care educarea comunicării constituie un
scop în sine, un obiectiv major al învătământului.
Cerințele de comunicare ale școlii sunt într-o continuă creștere, motiv pentru care ea își
multiplică formele de comunicare și își sporește exigențele față de actul comunicării. O astfel de
evoluție obligă cadrul didactic să devină un bun profesionist al comunicării didactice, atât în planul
stăpânirii tehnicii comunicării, cât și în cel al rezonării receptorului, în cel al influențării formării
personalitătii acestuia sub multiple aspecte, competenta comunicativă căpătând, în felul acesta, o
valoare integrativă a aptitudinii sale pedagogice.
Comunicarea este un proces relațional, în cadrul căruia doi sau mai multi interlocutori fac
schimb de informații, se înțeleg și se influențează între ei. Codurile folosite în comunicare sunt:
cuvântul, gestul, imaginea, sunetul, mișcarea, stările afective.
Conform Dictionarului de pedagogie, comunicarea didactică este parte fundamentală a
procesului de învățământ în care elevii, sub îndrumarea cadrului didactic, dobândesc noi cunoștinte,
reguli, formule, legi. În pedagogia tradițională, comunicarea didactică era considerată numai acțiune
de predare, elevul având un rol de simplu receptor.
Reconsiderând rolul elevului în cadrul procesului de învățământ, pedagogia modernă acordă
o atenție deosebită metodelor activ-participative, conlucrării dintre elev și cadrul didactic, toate
acestea fac din comunicarea didactică un proces complex și viu.
Comunicarea didactică reprezintă o formă particulară de comunicare, specifică procesului
didactic. La nivelul comunicării didactice interferează mai multe tipuri de comunicare:
- comunicare orală (dominantă) și comunicare scrisă;
- comunicare verbală, paraverbală și nonverbală;
- comunicare referențială (prin care se transmit cunoștinte teoretice) și comunicare
atitudinală (se transmit sisteme de valori, criterii de apreciere a valorilor).
Învățământul este, prin excelență, un domeniu puternic comunicant la toate nivelurile.
Această apreciere este cu atât mai evidentă dacă vom privi lucrurile prin prisma pedagogiei
moderne a comunicării, pentru care:
· relația instructivă (educativă) este eminamente o relație de comunicare, ce dă naștere unui
tip specific de limbaj - limbajul didactic sau pedagogic pe care se bazează. Ceea ce nu înseamnă că
învățământul este reductibil la comunicare, ci evidențiază o recunoaștere a comunicării ca parte
constitutivă și vitală a procesului instructiv-educativ;
· ca parte constitutivă și vitală de învățământ, comunicarea se implică activ și creator în
structurarea acestuia;
· comunicarea constituie una din condițiile fundamentale desfășurării a procesului de
învățământ, de unde concluzia că a organiza condițiile învățării înseamnă a organiza comunicările
care se produc în clasă, a organiza și controla schimburile de semnificații ce au loc între profesor și
elevi.
Extinzând lucrurile, comunicarea contribuie la formarea și cristalizarea comunității ca mediu
mai larg care intervine într-o manieră favorabilă la stimularea învățării și a unei activități didactice
de calitate. Este important de subliniat faptul că instituția de învățământ constituie locul unde se
învață comunicarea, unde se deprinde și se perfecționează comunicarea, unde se elaborează
comunicarea, unde se educă (cultivă) comunicarea. Aici, comunicarea are semnificația unei valori
umane și sociale, motiv pentru care educarea comunicării constituie un scop în sine, un obiectiv
major al învățământului.
Definit în termeni de comunicare, procesul de învățământ apare ca o înlănțuire teoretic
infinită, de situații de comunicare cu specific didactic. Profesorul trebuie să-și armonizeze acțiunea
la nivelul experienței lingvistice a elevilor cu care lucrează. Mesajul didactic trebuie să fie
structurat, prelucrat și prezentat în concordanță cu posibilitățile de receptare ale elevilor. Este o
problemă care ține de capacitatea educatorului de a-și adapta comunicarea la nivelul maturității
intelectuale a elevului. Nu întotdeauna comunicarea didactică se realizează așa cum ne-am propus
deoarece pe parcursul comunicării pot apărea și blocaje. Blocajele de comunicare pot interveni
atunci când cadrul didactic are o exprimare neclară, vorbește prea încet sau prea repede , nu creează
motivații, elevii nu au cunoștințele necesare pentru a înțelege comunicarea sau nu sunt bine fixate,
influențând negativ cunoștințele noi. Limbajul înseamnă comunicare, dar nu se comunică nimic
dacă vorbirea e lipsită de sens.
În comunicarea didactică intervin, determinând-o sau numai influentând-o, factori multipli
care pot fi grupați în următoarele categorii: caracteristicile profesorului, caracteristicile elevului sau
clasei, caracteristicile canalului de transmitere și ale contextului în care se desfăsoară actul
comunicativ. Din perspectiva cadrului didactic contează stilul didactic, strategiile de instruire
abordate, competențele de exprimare clară, precisă, argumentată, accesibilă, implicarea
profesională, formele de motivare utilizate, tipuri de relații pedagogice (de conducere, afective).
Deosebit de importante sunt și caracteristicile elevului: acuitatea senzorială (vizuală și
auditivă), nivelul dezvoltării intelectuale, experiența cognitivă și lingvistică, motivația învățării,
nivelul competențelor de comunicare, gradul de cultură, ritmul de lucru, atitudinile cognitive și
sociale, trăirile emoționale, individuale și de grup (anterioare si simultane actului de comunicare).
Comunicarea poate să întrețină relații de tipuri diferite: unidirecționale, bidirectionale si
multidirecționale. Accentul tinde să se pună pe dezvoltarea comunicării multidirecționale, ce
favorizează interacțiunea, interactivitatea, confruntarea diverselor cunoștințe.
Este recunoscut faptul că relațiile dintre cadrele didactice și elevi sunt multiple, iar modul de
manifestare comportamentală e resimțit de ceilalți în maniere diferite generând două tipuri de
sentimente: de respingere sau de acceptare. Acest lucru este influențat de individ dar și de obstacole
apărute în calea comunicării. De multe ori, atunci când dorim să modificăm comportamentul unui
elev, încercăm să modificăm mediul sau să intervenim asupra propriului mod de manifestare.
Referitor la optimizarea comunicării trebuie să recunoastem că, nu de puține ori, profesorul
trăiește cu impresia că vorbele sau mesajele sale ajung la destinație așa cum gândeste el, că sunt
receptate de elevi păstrând aceleași înțelesuri, aceleași semnificații cu ale sale. Din păcate, lucrurile
nu decurg întotdeauna așa, mesajele receptate au tendința de a se îndepărta mai mult sau mai puțin
de sensurile emise sau originale, uneori să fie chiar diferite. Numai că actul comunicării didactice
poate fi protejat de posibile variații și deviații, distanțări sau deteriorări nedorite prin intervenția
feed-back-ului. În reglarea propriei comunicări, cadrul didactic trebuie să țină seama de mimica
elevilor, de gesturile, expresiile și miscările lor, reacții care devin simptomatice pentru ceea ce simt,
înțeleg, acceptă, doresc aceștia. El poate sesiza direct și abil, din mers, „starea de spirit” a elevilor și
astfel să valorifice la maximum comportamentul acestora în beneficiul optimizării comunicării.
Pornind de aici, cadrul didactic poate să-și restructureze sau să amelioreze demersul didactic de
moment și nu în ultimul rând să-și regleze viteza și ritmul propriei vorbiri.
Actul comunicării devine eficient atunci când favorizează o implicare activă din partea
elevului, o angajare cu toate fortele sale intelectuale și afective în procesul receptării. Astfel,
receptarea depășește simpla percepere a unor continuturi audiate. A produce interlocutori activi, a-i
determina pe elevi să urmărească cu interes și să manifeste o atitudine activă în cursul ascultării
constituie un indicator al competențelor pedagogice a cadrului didactic.
 
Bibliografie:
1. Ioan Cerghit, Sisteme de instruire alternative si complementare, Bucuresti, Editura Aramis, 2002
2. Dinu Mihai, Fundamentele comunicării interpersonale, Bucuresti, Editura All, 2004
3. ªoitu Laurentiu, Pedagogia comunicării, Bucuresti, Editura Didactică si Pedagogică, 1997