Curs IC 2020 PDF

Curs Ingineria Calității
Anul III IMC

Facultatea IMST
Curs IC 1
Ingineria calităţii este o ramură a ingineriei sistemelor care se ocupă cu
definirea, proiectarea, dezvoltarea, realizarea şi evaluarea sistemului
calităţii.
Ingineria Calității, Mihai Voicu, Irina Severin ed. Printech, Bucureşti, 2005
Ingineria calităţii reprezintă ansamblul activităţilor cu caracter

ingineresc desfăşurate în domeniul calităţii.
Curs IC 2
Ingineria calităţii se bazează si pe tailorism (Frederick Winslow Taylor a
publicat în anul1911 - Principiile managementului științific) este o teorie
care fundamentează un sistem de organizare a muncii în cadrul căreia
normele de muncă se stabilesc la nivelul muncitorilor cu cel mai ridicat
randament și pe baza unor îmbunătățiri aduse muncii prin eliminarea
mișcărilor inutile, prin aplicarea unor metode mai eficiente, a evidenței și
controlului, ducând astfel la creșterea randamentului muncii.
Organizațiile vor să pună pe piață produse și servicii de calitate care să

răspundă cerințelor și nevoilor consumatorilor.
Curs IC 3
Activităţile cu caracter ingineresc din domeniul calităţii sunt:
- stabilirea elementelor generale şi a conceptelor în domeniul calităţii;

- implementarea calităţii drept principal criteriu de performanţă al
unei organizaţii;
- conceperea şi implementarea sistemelor de management ale calităţii
în sfera produselor/proceselor/serviciilor, managementului de mediu,
sănătăţii şi securităţii ocupaţionale etc;
- educarea şi formarea personalului în domeniul calităţii;
- controlul calităţii produselor şi conducerea proceselor de fabricaţie în
scopul realizării calităţii;
- studiul fiabilităţii produselor;
- managementul calităţii totale etc.
Curs IC 4
În interiorul unei organizații managementul calității are mai multe
componente după cum urmează (Association Française de
Normalisation - AFNOR)
- 1.1 ABORDAREA CALITĂȚII;

- 1.2 SISTEMUL CALITĂȚII;
- 1.3 AUDITUL CALITĂȚII;
- 1.4 CONTROLUL CALITĂȚII;
- 1.5 ASIGURAREA CALITĂȚII;
- 1.6 DECLARAȚIA DE POLITICA A CALITĂȚII.
Curs IC 5
1.1 – ABORDAREA CALITĂȚII;
- O organizație trebuie să aibă o politică a calității care să determine
obiectivele care se doresc a fi atinse în termeni de producție și
management;
- Politica privind calitatea trebuie validată de toți angajații organizației
pentru ca demersul calității să poată fi integrat corect;
- Abordarea calității presupune existența unui ansamblu de acțiuni
menite să :
• amelioreze calitatea și managementul calității,
• conducă la realizarea de produse cât mai bune, servicii mai
performante sau prestații de calitate pentru clienți,
• să creeze cadrul favorabil pentru evoluția salariaților.
- Toți angajații trebuie să propună idei pentru definitivarea demersului
în care va fi abordată calitatea în organizație.
Curs IC 6
- Implicarea tuturor este cheia reușitei.
- Condiții care trebuie îndeplinite pentru ca să existe beneficii reale
pentru organizație atunci când se dorește abordarea problemelor
legate de calitate:
• directivele adoptate să fie clare și înțelese de toată lumea,
• personalul să primească formarea de care are nevoie
pentru realizarea noilor sarcini care le vor fi cerute, condițiile de muncă
trebuie să fie analizate și dacă se consideră necesar, îmbunătățite,
• să fie numit un responsabil calitate în principalele servicii
ale organizației :
o serviciul comercial,
o serviciul tehnic,
o serviciul producție.
Curs IC 7
- Abordarea eficientă a calității presupune:
• pentru organizațiile de talie mare crearea unui serviciu calitate
separat;
• să fie analizată noncalitatea și să fie asigurată calitatea continuă
a produselor sau serviciilor oferite;
• părerile consumatorilor trebuie să primeze în toate acțiunile
organizației.
Curs IC 8
1.2 – SISTEMUL CALITĂȚII;
- Sistemul calității dintr-o organizație regrupează toate documentele
privind toate acțiunile puse în practică în domeniul managementului
calității;
- Sistemul calității conține documente relative la organizarea,
acțiunile, procedurile și mijloacele puse în joc pentru ca un anumit
nivel al calității să fie atins;
- Sistemul calității include toate documentele scrise referitoare la:
- 1.2.1 certificări,
- 1.2.2 norme,
- 1.2.3 reglementări,
- 1.2.4 referențiale ale calității,
- 1.2.5 manualul calității.
Curs IC 9
1.2.1 Certificările;
- O certificare este o procedură prin care un organism autorizat
exterior (terț) garantează (în scris) că:
- un produs,
- un serviciu,
- un proces
- un sistem de management (organizare și conducere), ...
... răspunde exigențelor unei norme (referențial).
Cererile de certificare sau de normalizare adresate organismelor

agreate sunt făcute de organizațiile care își doresc:
• să dobândească un atu suplimentar în fața concurenței;
• să creeze o stare de încredere a clienților față de
produsele/serviciile oferite.
Curs IC 10
Certificarea calității:
Certificarea este o procedură prin care o terţă parte dă asigurarea
scrisă că un produs, proces sau serviciu este în conformitate cu
cerinţele specificate. (Definiţie: Ghidul 2 ISO/CEI: 1996).
Certificarea se bazează pe rezultatele încercărilor, inspecţiilor şi

auditurilor şi dau încredere clientului în ceea ce priveşte
intervenţia sistematică a unei terţe părţi competente.
Rolul certificării
Certificarea este un avantaj, atât pentru producător, cât şi
pentru cel care achiziţionează, consumator sau distribuitor.
Pentru producător sau pentru cel care furnizează servicii,
certificarea valorifică bunurile sau serviciile, deschide pieţele şi
simplifică relaţiile.
Curs IOPC 11
Rolul certificării
Pentru utilizator, ea furnizează asigurarea că produsul

achiziţionat îndeplineşte caracteristicile definite sau că procesele
organizaţiei îndeplinesc cerinţele specificate.
Tipuri de certificare
Certificarea organizaţiei demonstrează conformitatea calităţii,

de exemplu, a unei organizaţii sau a sistemului său de
management de mediu cu modelul relevant din seriile de
standarde privitoare la sistemele de management ISO 9000 sau
ISO 14000.
Curs IOPC 12
Tipuri de certificare
Producătorii pot avea nevoie de sprijinul tehnic al laboratoarelor

de încercări independente, fie pentru dezvoltarea unor produse
noi, fie în etapa de marketing şi export.
La nivel internaţional, această activitate se încadrează în

domeniul de aplicare al International Laboratory Accreditation
(ILAC)
La nivel naţional, există un număr important de reţele de

laboratoare acreditate. Organismele naţionale de
standardizare pot fi contactate pentru informaţii privind ţările
lor.
Curs IOPC 13
1.2.1.1 Certificarea CE - Conformity Europeans;
- Contrar altor tipuri de certificare, certificarea CE este obligatorie
pentru produsele în circulație în interiorul Uniunii Europene;
- Produsele care au o certificare CE sunt supuse unor teste și
controale ale calității înainte de punerea pe piață, apoi de fiecare
dată anual. Aceste teste și controlul calității pot fi făcute de către
organizație sau de un organism specializat (laboratoare, universități
etc);
- Pentru produsele de risc sau supuse unor reglementări stricte
(jucăriile pentru copii de ex) este obligatorie realizarea testelor într-o
organizație specializată pentru obținerea certificării CE;
- dacă o organizație vrea să exporte producția în interiorul UE ea
trebuie să facă o cerere de certificare CE și să contacteze un
organism autorizat.
Curs IC 14
1.2.1.1 Certificarea CE;
- Principalele etape care trebuie urmate pentru a obține o marca CE
(certificarea de produs) sunt următoarele:
• identificarea directivei care se aplica produsului;
• determinarea gradului in care produsul se conformează
cerințelor esențiale legate de proiectare si fabricație din cadrul
directivelor aplicate;
• alegerea procedurii de evaluare a conformității din cadrul
opțiunilor prezente in cadrul directivelor care reglementează
produsul;
• selectarea standardelor aplicabile produsului (pentru
certificarea CE) si metodele de testare ale acestuia;
• numirea unui reprezentant autorizat pentru aspectele de
reglementare ale produsului in Uniunea Europeana, daca
Curs IC 15
directiva o impune.
1.2.1.1 Certificarea CE - Conformity Europeans;
• pregătirea unei Declarații de Conformitate care include o lista
de directive si de standarde la care produsul este conform; se
adaugă elemente de identificare ale produsului, numele
producătorului, adresa si semnătura;
• se atașează marcajul CE (certificare de produs).
După ce organizația a obținut certificările CE trebuie ca să se

conformeze tuturor controalelor de calitate și auditurilor efectuate de
organismul de certificare CE.
Curs IC 16
1.2.1.2 Certificarea ISO - International Organization for Standardization
- Privește în principal metodele de management al calității utilizate

pentru a realiza produse și servicii de calitate (conforme);
- O certificare este valabilă 3 ani.
- Acest document conține:
• numele organizației certificate;
• numele organismului certificator;
• norma de calitate utilizată drept referință;
• domeniul de aplicare;
• data eliberării certificatului;
• perioada de validitate.
Curs IC 17
1.2.1.2 Certificarea ISO;
- Cele mai cunoscute patru certificări ISO se realizează conform
referențialelor:
• certificarea ISO 9001 care atestă că gestiunea organizației ia în
considerare abordarea de tip proces și orientarea către client (vers.
2015);
• certificarea ISO 9004 care se referă la liniile directoare ale
managementului calității în vederea îmbunătățirii continue a
activității (vers. 2018);
• certificarea ISO 10011 arată liniile directoare pentru realizarea
auditului pentru controlul calității (vers. 1990);
• certificarea ISO 14001 atestă că organizația și
producția/serviciile acesteia răspund formal cerințelor
managementului de mediu (vers. 2015);
Curs IC 18
1.2.1.2 Fundamentele certificării conform normei ISO 9001/2015;
- Certificarea conform normei ISO 9001 se bazează pe următoarele
reguli:
• cunoașterea clienților (nevoilor acestora);
• implicarea întregului personal atât a componentei de
management cât și a operatorilor și pers auxiliar;
• managementul resurselor și/sau activităților sunt privite ca
procese;
• organizarea sistemului de management în sensul eficienței
acestuia;
• decizia se ia în urma unor analize;
• bună relație cu furnizorii și distribuitorii;
• îmbunătățirea continuă pe toate palierele activității din
organizație.
Curs IC 19
1.2.2 Normele;
Norma reprezintă un document stabilit prin consens și aprobat de un

organism recunoscut, care furnizează, pentru utilizare comună și
repetată, reguli, linii directoare, sau caracteristici pentru activități unde
rezultatele obținute vor garanta un nivel optim al calității în contextul
dat.
Norma trebuie neapărat să :

• prezinte metodele pentru a reproduce un produs sau un serviciu;
• să fie recunoscută de către profesioniștii din domeniul respectiv.
Curs IC 20
1.2.2 Tipuri de norme;
- Norme fundamentale: reglementează siglele, simbolurile, și

terminologia;
- Norme specifice: prezintă informații despre caracteristicile și
performanțele pe care le pot atinge un produs sau un serviciu;
- Norme de analize și încercări: conțin prescripții referitoare la testele
ce trebuie efectuate înainte ca un produs sau serviciu să fie
livrat/consumat de către client;
- Norme de organizare: fac referiri la managementul calității și la
procesul calității.
Curs IC 21
1.3 Auditul calității;
Prin audit al calității se înțelege evaluarea unei organizații astfel

existând:
• un audit calitate extern care este efectuat de un organism de
audit certificat care va evalua calitatea unui produs sau a unui serviciu;
• un audit calitate intern care este efectuat de către serviciul
calitate al organizației și care verifică mijloacele folosite pentru a realiza
produse și/sau servicii de calitate.
Auditul calității implică:

• personalul,
• organizația,
• metodele de muncă.
Curs IC 22
1.3 Auditul calității;
Auditul calității permite să se verifice dacă obiectivele calității sunt

atinse.
El poate fi concretizat printr-o certificare sau o normalizare.
Curs IC 23
1.3 Tipuri de audit;
- Audit interservicii: se realizează de către salariați altui serviciu în
aceeași organizație și permite înțelegerea mai aprofundată a rolului
fiecăruia și ameliorarea lucrului în echipă;
- Audit de îmbunătățire a situației: este realizat de către profesioniști
și ajută un anumit compartiment al organizației să își realizeze
obiectivele;
- Auditul de control sau de securitate: este efectuat de către
profesioniști și permite cunoașterea faptului dacă regulamentele
stabilite de organizație sunt respectate;
- Audit surpriză: se realizează de către profesioniști sau de
conducătorii organizației și nu este anunțat;
- Audit de certificare: este realizat de un organism de certificare și are
ca scop determinarea situației dacă organizația poate sau nu să
Curs IC 24
primească certificarea solicitată.
1.3 Etapele auditului calității;
• luarea deciziei privind auditul calității. Contactarea unui organism

specializat autorizat;
• pregătirea și planificarea auditului; numai managementul de top
cunoaște data la care se va desfășura;
• desfășurarea propriu-zisă a auditului. Pot fi avute în vedere discuții
tete-a-tete;
• reuniunea de sfârșit a auditului. Vor participa membrii echipei de
audit și managementul de top al organizației;
• redactarea Raportului de Audit va fi trimis managementului de top;
• pregătirea unui eventual nou audit în cazul semnalării unor
disfuncționalități.
Curs IC 25
1.4 Controlul calității;
Controlul calității permite cunoașterea faptului că produsului sau

serviciile vândute de organizație sunt conforme cu:
- caietul de sarcini al organizației,

- legislația,
- cerințele clienților,
- cu exigențele pieței.
Controlul calității analizează de asemenea condițiile de recondiționare

și/sau de rebutare ale unui produs.
Curs IC 26
Controlul calității este efectuat de către un controlor.

Acesta poate controla:
- materia primă la recepție;
- componentele unui produs (semifabricatele) la recepție;
- producția în curs de realizare;
- produsele finite.
În urma controlului de calitate controlorul va redacta un raport privind

modul de derulare a acestuia și va propune măsuri pentru
îmbunătățirea producției și reducerea situațiilor de neconformitate.
Curs IC 27
Controlul calității împarte produsele realizate în trei categorii:

• conforme,
• neconforme dar remediabile (rebut recuperabil prin remaniere),
• neconforme iremediabile.
Activitățile de control al calității trebuie să aibă în vedere la final

elaborarea unui document denumit Certificat de Control al calității.
Certificatul de Control al calității este garanția oferită clienților precum

că produsele oferite sunt originale și respectă prescripțiile din Declarația
de Conformitate.
Curs IC 28
1.5 Asigurarea calității;
Asigurarea calității se adoptă atunci când organizația vrea să garanteze
clienților, furnizorilor și acționarilor încrederea că produsele sau
serviciile pe care le comercializează sunt de calitate.
Conform normei (standardului) ISO 8402-94 (Quality management and
quality assurance - Vocabulary), asigurarea calității este «un ansamblu
de activități prestabilite și sistematice în cadrul sistemului calității, cu
scopul de a da încrederea corespunzătoare că o entitate satisface
exigențele privind calitatea.»
Asigurarea calității este un document unde vor fi precizate:
• obiectivele în ceea ce privește calitatea;
• metodele utilizate pentru a atinge aceste obiective.
Curs IC 29
1.5 Manualul de asigurare a calității;
Asigurarea calității într-o entitate este prezentată publicului

(stakeholders - părților interesate) prin intermediul Manualului Calității.
Manualul calității conține:
• prezentarea organizației,
• sistemul calității,
• procedurile prezente în organizație,
• certificările,
• rezultatele controalelor calității și ale auditurilor calității.
Curs IC 30
1.5 Asigurarea calității și certificarea;
Certificarea asigurării calității este o garanție scrisă pentru un produs
sau un serviciu. Această cerificare se face de către un organism terț
exterior entității.
În Franța, certificările sunt sub tutela:
• International organization for standardization, ISO,
• European Foundation for Quality Management, EFQM.
In Romania certificările de asigurarea calității sunt sub tutela:
- SRAC Societatea Română pentru Asigurarea Calității,
- acreditarea este coordonată de Asocoaţia Reţelei Naţionale de
Acreditare RENAR.
Curs IC 31
1.6 Politica calității – declarația de politică a calității;
O declarație de politică a calității este un text scurt care rezumă

angajamentele în termeni de calitate de către următoarele categorii:
• o organizație, un grup de organizații,
• o categorie profesională, un ansamblu de meserii,
• un sector de activitate.
Declarația de Politică a calității împinge organizația să se autoevalueze și

să încerce să-și amelioreze în permanență activitatea.
Declarația de Politică a calității permite organizației să comunice cu

privire la țintele pe care le urmărește. Părțile interesate care pot fi
influențate sunt clienții, furnizorii precum și toți colaboratorii.
Curs IC 32
1.6 Politica privind calitatea – declarația de politică a calității;
Pentru redactarea unei declarații de politică a calității trebuie să se constituie

un grup de lucru care să fie alcătuit din toate profesiile reprezentate în
organizație.
Vor fi definite următoarele aspecte:

• angajamentele luate de organizație pentru a defini politica privind
calitatea,
• acțiunile întreprinse pentru a realiza obiectivele în termen de calitate.
Mod de redactare:
• listă de angajamente,
• conține fraze simple și scurte,
• exprimare comprehensibilă,
• nu vor fi inserate condiții de vânzare
Curs IC sau publicitate. 33
2.1 Calitate externă;
Este răspunsul la așteptările clienților.

Se măsoară prin satisfacția clienților care au consumat produsul sau
serviciul comercializat de organizație.
Asigurarea calității externe a organizației permite:
• fidelizarea clienților,
• competitivitate în fața concurenței,
• dominarea pieței pe care își desfășoară activitatea.
Sunt disponibile mai multe metode pentru ameliorarea calității externe:

• sondajele,
• controlul calității,
• auditul calității.
Curs IC 34
2.2 Calitate internă;
Calitatea internă privește organizarea activității în entitatea în cauză.
Aceasta regrupează metodele și conceptele cele mai eficace pentru a

ameliora calitatea producției, a condițiilor de muncă și a metodelor de
conducere utilizate în organizație, ca de exemplu:
• 5S,
• Kaizen,
• roata (ciclul) lui Deming,
• AMDEC,
• șase Sigma,
• histograma
• Pareto
• Ishikawa Curs IC 35
3. Echilibrarea calității;
Un produs sau un serviciu de calitate trebuie să asigure un echilibru

între satisfacția consumatorului și optimizarea costurilor de producție.
- Dacă ameliorarea calității presupune costuri de producție ridicate se

poate ajunge la situația de a discuta despre supracalitate.
- Dacă per a contrario (prin înțeles contrar) produsul sau serviciul nu

răspunde așteptărilor clienților atunci se ajunge în situația de
noncalitate.
Ambele situații sunt periculoase pentru organizație, ducând la pierderi

financiare importante.
Curs IC 36
2.4 Istoricul calității
Cele mai importante evenimente istorice care au stat la
baza dezvoltării modului de abordare a calităţii
produselor şi serviciilor sunt:
– dezvoltarea pe scară largă a producţiei industriale
de serie medie şi mare (după anul 1900), cu
specializarea personalului organizațiilor şi introducerea
inspecţiei calităţii produselor la sfârşitul fabricaţiei, în
scopul sortării acestora;
– dezvoltarea aplicaţiilor statisticii matematice (prin
anii 1942-1943) care a condus la urmărirea cu prioritate
a proceselor de fabricaţie şi mai puţin la sortarea
produselor finite rezultate din aceste procese. S-a
demonstrat astfel că prin menţinerea sub control a
acestor procese se poate evita fabricarea unor produse
de proastă calitate; 37
– dezvoltarea teoriei fiabilităţii (prin anii 1945-1950)
care a luat în considerare şi exploatarea produselor,
punând în evidenţă rolul şi importanţa proiectării
produsului în obţinerea calităţii acestuia.
Fig. 2.3 Evoluţia conceptului calitate 38

Inspecția calitații
reprezintă activitățile prin care se măsoară, examinează,
încercă una sau mai multe caracteristici ale unei entități
și se compară rezultatul cu cerințele specificate, în
scopul determinării conformității acestor caracteristici.
Asigurarea calităţii
previne apariţia noncalităţii prin adoptarea unor măsuri
corespunzătoare, care să confere încrederea că un
produs sau un serviciu va satisface cerinţele de calitate.
Managementul calităţii totale

sistem modern de conducere care îşi propune
„stăpânirea“ calităţii prin antrenarea întregului personal în
acţiunea de realizare a calităţii şi extinderea noţiunii de
calitate la întreaga activitate a unei organizaţii.
39
2.5 Terminologie
Pentru a uşura înţelegerea noţiunii de calitate se
definesc următorii termeni:
- entitatea este ceea ce poate fi descris și luat în

considerare în mod individual. Prin entitate se poate
înţelege un produs, o activitate sau proces, o organizaţie,
un sistem, o persoană sau orice combinaţie a acestora
care poate fi privită și delimitată unitar;
- produsul este rezultatul activităţilor sau proceselor. Un

produs poate fi material, ca rezultat al unor procedee sau
procese tehnologice sau imaterial, precum cunoştinţele,
conceptele, programele sau o combinaţie a acestora. Un
produs poate fi, de asemenea, "intenţionat" (principal)
sau "neintenţionat" (secundar) cum ar fi, produsele
poluante, produsele rezultate ca o consecinţă nedorită a
procesului de fabricaţie etc; 40
2.5 Terminologie
- procesul sau activitatea reprezintă ansamblul de
resurse şi activităţi independente care transformă datele
de intrare în date de ieşire;
- resursele sunt formate din: resurse umane (personal),

resurse financiare (bani), resurse materiale
(echipamente, mașini-unelte, utilaje etc), resurse
informaționale (tehnici şi metode), resurse de timp;
- procedura este modul specificat de efectuare a unei

activităţi;
- organizaţia este termenul care desemnează o
companie, o corporaţie, o întreprindere, o instituţie sau o
parte din acestea cu statut de unitate, având propriile
sale funcţii şi propria sa organizare și care furnizează un
produs sau un serviciu utilizatorului.
41
2.6 Caracteristicile calităţii
Ţinând seama de natura caracteristicilor şi de
implicaţiile în raport cu utilizarea, acestea pot fi grupate
în următoarele categorii:
1. Caracteristici tehnico-funcţionale;
2. Caracteristici psihosenzoriale şi economice;
3. Condiţii tehnice;
4. Caracteristici speciale ale calităţii.
42
CARACTERISTICI ALE CALITĂŢII UNUI
UNUI MOTOR ELECTRIC
TEHNICO- ECONOMICE CONDIŢII CARACTERISTICI

FUNCŢIONALE PSIHOSENZORIALE TEHNICE SPECIALE
PROPRIETĂŢI PREŢ; COSTURI PARAMETRI

FIABILITATE
FIZICO-CHIMICE NOMINALI
CHELTUIELI DE
PARAMETRI MENTENANTA, PARAMETRI DE
MENTENABILITATE
TEHNICI INTRETINERE SI MEDIU
CURENTI REPARATII REGIMURI DE DISPONIBILITATE
NOMINALI FUNCTIONARE
CHELTUIELI DE
TENSIUNI TRANSPORT, CURENTI DE SECURITATE
NOMINALE DE DEPOZITARE SI
IZOLARE, DE SCURTCIRCUIT
INSTALARE
TINERE
SUPRA- RISC
PROPRIETATI
CARACTE- TENSIUNI
ERGONOMICE
RISTICI
FUNCTIONALE PROTECTIE
ESTETICA: SIGURANTA IN
MEDIU
CULOARE, FORMĂ FUNCTIONARE
DIMENSIUNI DE NEPOLUARE
GABARIT GRAD DE
RECUPERARE - COMPATIBILI-
MASE; Cu, Fe, TATE
REFOLOSIRE
NEFEROASE
Exemplu de caracteristici ale calităţii unui echipament electric 43

Caracteristicile speciale ale calităţii sunt cele care descriu
comportarea produsului la utilizare constituind aspectele
moderne ale modului de definire a calităţii.
Fiabilitatea - este caracteristica unei entităţi exprimată prin
probabilitatea funcționării în condiţii date, într-un interval de
timp.
Mentenabilitatea (maintainability) - este caracteristica unei
entităţi utilizată în condiţii date, exprimată prin proprietatea
ca un produs să fie întreținut și reparat cu ușurință, într-un
interval de timp dat, cu asigurarea logisticii de mentenanţă,
utilizând procedee şi mijloace prescrise.
Disponibilitatea (uptime) - este caracteristica unei entităţi
exprimată prin timpul sau procentul de timp în care
echipamentul este în stare de funcționare și disponibil
pentru utilizare, opusul este timpul de indisponibilitate
44
(downtime).
Legătura matematică dintre cele trei concepte:
disponibilitate A(t),
fiabilitate R(t)
și mentenabilitate M(t),
se poate exprima cu formula:
A(t) = R(t) + [(1-R(t)]M(t)
unde:
[1 - R(t)] = F(t) este Nonfiabilitatea produsului, adică funcția
de defectare.
45
Securitatea - este caracteristica exprimată prin
probabilitatea ca o entitate să evite apariţia a evenimentelor
critice sau catastrofale.
Riscul - este măsura unui pericol (gravitate) asociat cu
probabilitatea producerii. Riscul este o mărime
bidimensională:
Gravitate x Probabilitate.
Siguranţa în funcţionare este ansamblul de proprietăţi
care descriu disponibilitatea şi ansamblul de factori care o
definesc: fiabilitatea, mentenabilitatea şi logistica de
mentenanţă.
Studierea şi analiza caracteristicilor calităţii utilizează

tehnici şi metodologii de cercetare bazate pe statistica
matematică şi teoria probabilităţilor.
46
2.6.4 Bucla calităţii
Concepţia conform căreia calitatea produselor şi serviciilor

este determinată de calitatea tuturor proceselor din care
acestea provin este redată grafic prin bucla calităţii.
Marketing
Service
Cercetarea
Vânzare
Proiectare
Fabricaţie
Aprovizionare
Fig. 2.8 Bucla calităţii 47
Clasificarea metodelor utilizate în ingineria calității
 I. În funcţie de tipul datelor cu care operează (adaptare după
Vișan, A, Ionescu, N, Managementul Calității, București, 2002):
 A. Instrumente şi tehnici pentru date care nu sunt
exprimate numeric:
 1. Diagrama de afinitate;
 2. Benchmarking;
 3. Brainstorming;
 4. Diagrama cauză - efect;
 5. Diagrama de flux;
 6. Diagrama arbore.
 I. În funcţie de tipul datelor cu care operează:
 B. Instrumente şi tehnici pentru date numerice:
 1. Fişa de control;
 2. Histograma;
 3. Diagrama Pareto;
 4. Diagrama de dispersie.
 II. Din punct de vedere al gradului de noutate sau de
aplicabilitate:
 A. Instrumente si tehnici clasice sau pentru controlul
calităţii:
 1. Fişa de înregistrare a datelor;
 2. Graficul;
 3. Histograma;
 6. Diagrama de corelaţie;
 8.Brainstorming;
 9. Benchmarking.
 II. Din punct de vedere al gradului de noutate sau de
aplicabilitate:
 B. Instrumente si tehnici noi sau pentru managementul
calităţii:
 2. Diagrama de relaţii (evidențierea relațiilor prbl-efect);
 3. Diagrama arbore (ierarhie divizată a obiectivelor);
 4. Diagrama matriceală (L, T, Y, C, X, Roof);
 5. Diagrama săgeată (PERT - Program Evaluation and
Review Technique );
 6. Diagrama alternativelor sau diagrama program a
deciziilor asupra proceselor (dihotomia dorit-nedorit);
 7. Diagrama de flux (logigrama);
 III. În funcţie de domeniul de aplicare si al conţinutului acestora::
 A. Metode pentru planificarea, proiectarea, construirea si
îmbunătăţirea calităţii:
 1. Benchmarking;
 2. QFD - Quality Function Deployment – dezvoltarea
funcției calității;
 2. TRIZ - Teoria Rezolvării Inventive a Problemelor (39
param. Triz și 40 principii inventive);
 3. Proiectarea Robustă - Metoda Taguchi (desensibilizare);
 4. Poka - Yoke – evitarea erorilor;
 5. Analiza Valorii;
 6. AMDEC - Analiza Modurilor de Defectare şi a Efectelor
Acestora;
 A. Metode pentru planificarea proiectarea, construirea si
 7. JIT - Juste In Time - Exact la Timp;
 8. Six Sigma - 6 Sigma;
 9. Ingineria Concurentă (ține seamă de toate elem. din
ciclul de viață de la concepție la scoaterea din uz).
 B. Tehnici si instrumente pentru analiza, evaluarea si
 1. Fişa de înregistrare a datelor;
 2. Graficul;
 3. Histograma;
 6. Diagrama de corelaţie;
 8. Brainstorming;
 9. Benchmarking.
 B. Tehnici si instrumente pentru analiza, evaluarea si
 11. Diagrama de relaţii;
 12. Diagrama arbore;
 13. Diagrama matriceală;
 14. Diagrama săgeată;
 15. Diagrama alternativelor ;
 16. Diagrama de flux;
Metode utilizate în ingineria calității
 Cele 7 instrumente de bază utilizate în ingineria calității sunt:
 • fișa de înrestrare a calității;
 • diagrama concentrării defectelor;
 • histograma
 • diagrama Ishikawa (os de pește);
 • diagrama de corelație;
 • diagrama Pareto;
 • diagrama de control statistic a procesului (fișe de
control).
Metode utilizate în ingineria calității
 Principiul de bază este că cel mai rapid decizia corectă se ia
sau se urmărește privind sinoptic procesele;
 Instrumentele sunt simple pentru a putea fi ușor utilizate la
toate nivelurile organizației;
 Lista nu este exhaustivă existând și alte metode foarte utile:
brainstorming, diagrama afinităților, votul ponderat, diagrama
forțelor și slăbiciunilor, CCUCCD (Cine,Ce,Unde,Când,Cum,De
ce?), AMDEC, QFD etc;
 IMPORTANTĂ este cunoașterea/ stăpânirea unor
instrumente și nu neapărat aplicarea tuturor;
Funcțiunile instrumentelor calității
Fișa de înregistrare;
 Se întocmește pe baza datelor reale pe cât posibil cifrate;
 Permite formalizarea informațiilor la postul de lucru;
 La construirea acesteia trebuie avute în vedere următoarele:
 ușurința utilizării de către operator;
 posibilitatea citirii și interpretării;
 necesitatea arhivării.
 Intocmirea unei asemenea fise presupune parcurgerea
urmatoarelor etape:
 definirea scopului urmarit prin culegerea datelor;
 stabilirea datelor necesare pentru atingerea scopului;
 stabilirea metodologiei de analiza a datelor; 59
Fișa de înregistrare;
 Intocmirea unei asemenea fise presupune parcurgerea
urmatoarelor etape:
 întocmirea fisei pentru inregistrarea datelor, cu rezervarea
unui spatiu pentru urmatoarele informatii: cine a colectat
datele, unde, cand si cum s-a realizat aceasta colectare;
 efectuarea unei testari preliminare prin colectarea si
inregistrarea catorva date;
 analiza si revizuirea formei de prezentare a fisei, in functie
de necesitati.
60
Exemple de fișe de înregistrare
61
62
63
Diagrama concentrării defectelor
 Permite vizualizarea rapidă a punctelor slabe
ale unui produs;
 Modul de realizare presupune trasarea unei

indicații (urme) pe schema produsului acolo
unde apare defectul;
 În funcție de distribuția acestor indicații se

poate presupune, pe baza experienței, cu grad
mare de încredere, care este cauza apariției
acestor defecte; 64
Exemplu: diagramă concentrare defecte
 Primul caz: - situație generală

 cel mai probabil problema este cauzată de o calitate
necorespunzătoare a adezivului, de o temperatură de lipire
neconformă (prea mare sau prea mică), de pregătirea
defectuoasă a suprafețelor în contact (?), de presiunea de
apăsare prea mică, de timpul de menținere prea scurt etc.
65
Exemplu: diagramă concentrare defecte
 Al doilea caz: - situație localizată

 cel mai probabil problema este cauzată de presiune locală
de lipire aplicată neuniform.
66
Histograma
 permite reprezentarea datelor calității sub formă de

grafic de tip bară;
 fiecare bară este proporțională cu frecvența de
apariție a unei valori ce face parte din clasa respectivă;
 permite identificarea tipului de distribuție pe care îl
au valorile măsurate;
 poate ilustra diferențele dintre valorile de referință
(cota nominală, cota max, cota min) și valorile
măsurate;
67
Histograma
 Histogramă cu distribuție normală puțin alterată ca
fromă, deviată de la valoarea de mijloc a intervalului de
toleranță;
68
Histograma
 construcția histogramei poate fi eronată din cauza
alegerii greșite a claselor (intervalelor de reprezentare);
69
Histograma
 Reguli construcție histogramă:
 numărule de clase se alege în funcție de numărul
de măsurători;
 în general 𝑵𝒄 = 𝒏 , unde n este nr de măsurători
 amplitudinea clasei se alege ca multiplu întreag al
rezoluției valorilor măsurate;
 dacă valorile sunt măsurate în microni (aproape
întotdeauna), amplitudinea clasei va fi multiplu de
1 micron (în cazul anterior cea mai bună
reprezentare a fost pentru 2 microni);
70
Diagrama Pareto; principiul 80/20
 se numește astfel după autor/inventator, italianul
Vilfredo Federico Damaso Pareto;
 permite evidențierea datelor cu ponderea cea mai
mare în desfășurarea anumitor procese;
 ierarhizează informațiile și extrage esențialul.
 Exemplu: cauzele opririi unei mașini-unelte în
ore de indisponibilitate;
71
72
 Trasarea diagramei se face astfel:
 se ordonează descrescător valorile
analizate;
 se calculează în procente valoarea fiecărei
cauze;
 se realizează suma cumulată a procentelor;
 se reprezintă grafic clasele reprezentate și
cumulul procentual;
73
74
75
Poate nu știați:
76
Poate nu știați:
77
Poate nu știați:
78
Diagrama Ishikawa – os de peşte sau
cauză-efect
 Diagrama Ishikawa a fost dezvoltata in 1943
de Kaoru Ishikawa, consultant japonez în
industria calităţii;
 este o reprezentare grafică a relaţiilor
multiple, complexe şi sistematice dintre un
obiectiv fixat şi factorii cu influenţă asupra lui;
 trasarea diagramei Pareto permite
cunoaşterea problemei cu cel mai mare impact
asupra fenomenelor analizate în timp ce
diagrama Ishikawa arată cauzele care
influenţează respectiva problemă;
79
cauză-efect
 instrument grafic folosit pentru a explora şi
prezenta păreri în legătură cu cauzele de variaţie
ale unui proces;
 Domeniile de aplicare a diagramei cauză-
efect sunt multiple (Ion Stanciu, „Managementul calităţii totale”,
Editura „Cartea Universitară”, Bucureşti, 2003):
 identificarea cauzelor nerealizării calităţii

de conformitate;
 determinarea cauzelor scăderii volumului
de vânzări şi a ratelor de profit; 80
cauză-efect
 Domeniile de aplicare a diagramei cauză-
efect sunt multiple:
 identificarea cauzelor creşterii numărului
de reclamaţii, cu efect nefavorabil asupra
imaginii firmei;
 stabilirea relaţiilor dintre proprietăţile unui
produs.
81
cauză-efect
 Etapele trasării diagramei:
 1) se identifică problema (efectul) prin
analiză Pareto, statistică etc (“de ce?”);
 2) se trasează grafic o linie la mijlocul unei
coli; la capătul din dreapta se trece efectul;
 3) se trasează cele 6 categorii de cauze
posibile prin săgeţi către linia principală;
 4) prin brainstorming se caută cauzele care
au condus la efectul marcat drept cap al
peştelui; 82
cauză-efect
5) se analizează planul cauzelor în vederea
identificării celor cu probabilitatea cea mai mare
de a fi responsabile de efectul studiat; se
studiază cauzele şi dpdv al severităţii lor;
 6) se elaborează un plan de acţiune în vederea
înlăturării din planul cauzelor a celor identificate
la pct. 5;
83
cauză-efect
 În funcţie de domeniul de aplicare există mai
multe tipuri de diagrame cauză-efect:
 în industria prelucrătoare (5 sau 6m:
manopera - mâna de lucru (munca fizică şi
intelectuală), metodele, mediul, maşinile,
materialele (mat. prime, consumabile,
informaţii); + măsurare–inspecţie; mai pot fi
adăugate 2 cat. management şi mentenanță);
 în marketing (7 categorii: produs, preţ, loc,
promovare produs, personal, procese, dovezi
fizice); 84
cauză-efect
 în servicii (5 categorii: eşantioane, proceduri,
sincronizare, interfaţa cu utilizatorul, căutare);
85
cauză-efect
 Standardul ISO 9004-4 recomandă delimitarea
următoarelor categorii principale de cauze:
 sistemul de date şi informaţii;
 echipamentele – mijloacele de muncă;
 mijloacele de măsurarare;
 personalul - manopera;
 mediul;
 materialele;
 metodele; 86
Exemple diagrama Ishikawa
 Forma generală a diagramei cauză-efect în
domeniul producţiei industriale
87
 Domeniul producţiei industriale
88
 Domeniul mentenanţei
89
 Domeniul serviciilor
Sursa: s.l.dr.Tatiana Mihaiescu, MP, 2011 90

 Domeniul producţiei alimentare
91
 Management lanț de aprovizionare
92
 În producție - vopsitorie
93
Diagrama de corelație
 este utilizata pentru evidentierea relațiilor
dintre două categorii de date;
 o categorie (x) se reprezinta pe abscisă, iar
cealaltă categorie (y), pe ordonată;
 fiecare reprezentare conduce la un punct pe
grafic, totalitatea acestora formând un nor;
 în raport cu distribuția punctelor de coordonate
(x,y) pe grafic, se apreciază tipul de corelație
existent între categoriile respective de date și cat
de puternică este această corelație;
94
 corelația există dacă norul este orientat după o
dreaptă;
 există 5 tipuri de diagrame de corelație:
 absența corelației;
 corelație pozitivă;
 corelație puternic pozitivă;
 corelație puternic negativă;
 corelație negativă;
95
 Ecuatiile de regresie cel mai frecvent utilizate
sunt:
 liniară: y = a + bx;
 exponențială: y = a·exp(bx);
 logaritmică: y = a · x^b;
 polinomială: y = b0 + b1x + b2x2 + ...bnxn
- unde y reprezintă caracteristica rezultativă
(efectul) iar x reprezinta caracteristica factorială
(cauza).
96
97
98
 Observație:
 corelația poată să apară ca urmare a unei
relații de tip cauză-efect.
99
 Observație:
 deși există o corelație pozitivă nu există o
relație de tip cauză-efect.
100
 Exemplu producție vopsitorie:
 Cele mai multe defecte sunt în zona Temperaturilor de
polimerizare indicate de producător.
101
Generalități Statistică
 Se numește statistică ansamblul de
metode/tehnici ce permit analiza situațiilor
observate/datelor înregistrate;
 statistica DESCRIPTIVĂ: se ocupă cu
descrierea datelor înregistrate, respectiv
extragerea esențialului/tendinței cu ajutorul
calculării unor mărimi specifice (medie,
mediană, amplitudine, abaterea medie pătratică,
dispersie, modă etc);
 pentru a fi analizate datele înregistrate sunt
prezentate convenabil (aranjate crescător de ex),
reprezentate grafic, cuantificate numeric; 102
Generalități
 statistica INFERENȚIALĂ: este o ramură
predictivă/inductivă/deductivă a statisticii al
cărei scop principal este studierea evoluției
populației globale plecând de la observații
făcute pe eșantioane restrânse (sondajele de
opinie politică);
 această descriere se bazează pe formularea
unor ipoteze de tip probabilistic;
 pe aceste două teorii se este fundamentat
controlul statistic al calității;
103
Glosar statistic
 POPULAȚIA (statistică): reprezintă
ansamblul de date ce va fi supus studiului
statistic; este de fapt alcătuit din totalitatea
elementelor/evenimentelor unei mulțimi;
 INDIVID statistic: reprezintă un element
extras dintr-o populație;
 EȘANTION: reprezintă submulțimea din
populație pentru care se realizează efectiv
observațiile statistice;
 MĂRIME/TALIE eșantion: reprezintă
numărul de elemente al submulțimii studiate;
104
Glosar statistic
 ANCHETA statistică: reprezintă operația de
observare/măsurare a tuturor elementelor unui
eșantion, sau a populației complete (control
100%);
 RECENSĂMÂNT: este operația prin care
fiecare individ al populației statistice este
observat; se mai numește anchetă exhaustivă;
 SONDAJ: este operația prin care numai un
anumit segment/submulțime a populației este
observat; se mai numește anchetă neexhaustivă;
105
Glosar statistic
 VARIABILĂ statistică: este o caracteristică
ce definește populația sau eșantionul observat;
dacă valoarea acesteia poate fi exprimată
numeric se numește variabila cantitativă (vârstă,
salariu etc), în caz contrar denumirea fiind de
variabilă calitativă (sexul, categorie socio-
profesională, culoare, aspect ect);
 DATELE statistice: prin această noțiune se
înțeleg atât indivizii/elementele observate cât și
variabilele luate în considerare în studiu; de
obicei prezentarea lor se face tabelar;
106
Glosar statistic
 VARIABILĂ cantitativă discretă: este

reprezentată de obicei prin valori întregi (rareori
fracționate) ale unei variabile caracterizată de
un număr mic de valori distincte (mai puțin de
10-20), mărimea lor nominală este fiind de
asemenea scăzută (de exemplul vârsta
oamenilor < 100);
107
Prezentarea datelor statistice
 Un exemplu de variabilă cantitativă discretă
este vârsta angajaților unei organizații;
 Tabelul statistic reprezintă ordonarea tuturor

observațiilor r, ale variabilei X, în ordine
descrescătoare și nerepetitivă;
 tabelul va comporta trei coloane: valorile
ordonate descrescător 𝒙𝒊 , frecvența acestora 𝒏𝒊 /𝒇𝒊 ,
efectivele cumulate și frecvențele cumulate. 108
Prezentarea datelor statistice
 Tabel statistic sintetizat cu valorile observate;
𝒙𝒊 𝒏𝒊 𝑵𝒊 𝒇𝒊 )
24 1 1 2.08% 2.08%
26 2 3 4.17% 6.25%
29 3 6 6.25% 12.50%
31 2 8 4.17% 16.67%
33 4 12 8.33% 25.00%
37 2 14 4.17% 29.17%
38 4 18 8.33% 37.50%
41 3 21 6.25% 43.75%
43 3 24 6.25% 50.00%
45 1 25 2.08% 52.08%
46 6 31 12.50% 64.58%
49 3 34 6.25% 70.83%
50 1 35 2.08% 72.92%
52 3 38 6.25% 79.17%
57 5 43 10.42% 89.58%
59 2 45 4.17% 93.75%
60 2 47 4.17% 97.92%
62 1 48 2.08% 100.00% 109
Total 48 100.00%
Reprezentarea grafică a datelor
 Pentru variabilele discrete se utilizează cel mai
frecvent graficul de tip coloană și graficul
cumulativ (în scară);
110
Reprezentarea grafică a datelor
 graficul cumulativ (în scară) al distribuției pe
vârstă al angajaților;
111
Noțiunea de cuantile
 delimitează proporția observațiilor mai mici
decât o valoare dată (pentru cuartile ¼ din valori);
 prima cuartilă (Q1= 35) delimitează cele mai
mici 25% din date; a doua cuartilă (Q2=44)
delimitează cele mai mici 50% din date. Este egală
cu mediana; a treia cuartilă (Q3=52) delimitează
cele mai mari 25% din date.
112
Noțiunea de cuantilă
 Mediana este cuantila de ordinul ½ deoarece ea
delimitează numărul de observații în două
submulțimi de mărime egală;
 pentru un număr par de valori distincte
observate, mediana este media valorilor din
mijlocul seriei (în cazul dat 𝟒𝟑 + 𝟒𝟓 𝟐 = 𝟒𝟒);
 mai există două cuantile ce prezintă interes,
respectiv 9 decile și 99 de centile.
113
Diagrama boxplot
 ea prezintă maximul și minimul valorilor
(dispersia), cuartila Q1, mediana și cuartila Q3;
 acest grafic oferă o imagine sinoptică a modului
de distribuție a valorilor;
114
Caracteristici numerice
 Tendința centrală: este definită de mediana și
de media (aritmetică); se preferă utilizarea
medianei atunci când există diferențe foarte mari
între valorile minime și maxime ale șirului de
date; în restul situațiilor se utilizează media
aritmetică;
 Dispersia: reprezintă întinderea valorilor
observate în raport cu tendința centrală; un
parametru remarcabil este diferența 𝑸𝟑 − 𝑸𝟏 care
oferă importante informații despre modul de
aranjare a valorilor independent de valorile
extreme (care de obicei introduc erori); 115
Caracteristici numerice
 formula matematică a dispersiei este:
𝐃 = 𝝈𝟐
 unde 𝝈 este abaterea medie pătratică, iar 𝝁

media populației:
𝒙𝒊 −𝝁 𝟐
𝝈 =
𝒏
116
Variabile cantitative continue
 se numesc astfel atunci când observațiile nu
sunt asociate unor valori discrete cu unor
INTERVALE;
 ANSAMBLUL de valori este divizat în clase
contigue;
 aranjarea convenabilă a datelor continue se face
așezând in prima coloană clasele în ordine
crescătoare;
 restul coloanelor (efectivul clasei, efectiv
cumulat, procentaj si procentaj cumulat), rămân
ca la valorile cantitative discrete. 117
Variabile cantitative continue
 repartiția suprafețelor deținute de proprietari în
localitatea Gura Teghii în anul 2017 (datele sunt
fictive);
Nr de Ha 𝒏𝒊 nr proprietari 𝑵𝒇𝒊𝒊 )
<5 427 37.20% 37.20%
5 - 10 526 45.82% 83.01%
10 - 20 108 9.41% 92.42%
20 - 35 56 4.88% 97.30%
35 - 50 21 1.83% 99.13%
> 50 10 0.87% 100.00%
Total 1148 100.00%
118
Grafice valori cantitative continue
 există două grafice caracteristice acestui tip de
valori:
 histograma: este reprezentarea densității de
frecvență pe fiecare clasă de valori;
 curba cumulativă (Pareto): reprezintă
evoluția numărului cumulat (sau a frecvenței
cumulate);
 determinarea cuantilelor se poate face prin
metoda grafică sau prin interpolare; rezultatele
sunt mai puțin exacte decât în situația valorilor
discrete; 119
Grafice valori cantitative continue
 Determinare 𝑸𝟐 prin metoda interpolării:
𝑋0 𝑌1 − 50 + 𝑋1 50 − 𝑌0
𝑋50 =
𝑌1 − 𝑌0
427 83,01 −50 +953 50 −37,2

𝑋50 = =574
83,01 −37,2
120
Valori calitative
 variabilele calitative nu sunt valori numerice ci
caracteristici (sex, calificativ, profesie stare civilă,
culoare, miros, aspect etc);
 variabilele calitative pot f:
 ordinale: mențiunea la examenul de
competențe digitale într-o populație de elevi
care dau BAC-ul;
 nominale: profesia în cazul unei populații de
persoane active;
 noțiunile de efectiv cumulat sau frecvență
cumulată nu au corespondent în realitate; 121
Valori calitative
 tabelul repartiției caloriferelor pe cele 5 nuanțe
de culoare albă la ieșirea de pe linia de producție,
în 24 de ore;
Cod culoare Număr piese Frecvență %

C1 121 37.23%
C2 86 26.46%
C3 32 9.85%
C4 65 20.00%
C5 21 6.46%
Total 325
122
Reprezentarea grafică valori calitative
 cele mai întâlnite tipuri de reprezentare grafică
sunt:
 graficul comparativ de tip coloană;
123
Reprezentarea grafică valori calitative
 cele mai întâlnite tipuri de reprezentare grafică
sunt:
 diagrama de tip bară;
 graficul de tip sector de cerc;
124
Noțiuni despre METROLOGIE
Din discuții purtate cu diverși specialiști, am
constatat că nu există o delimitare oarecum clară
în concepțiile lor cu privire la rolul precis al
inginerului în obținerea calității, decât eventual ca
proiectant/executant.
 există opinii de felul: nu este nevoie să fii
absolvent de inginerie ca să devii un bun
specialist în ingineria calității;
 sau: nu înțeleg de ce se parcurg 4 ani de
inginerie în facultate, la Universitatea
Politehnică București pe când la ASE se
obține aceeași calificare mult mai ușor; 125
 câțiva dintre studenții mei (nu dintre cei mai
sârguincioși recunosc) am avut surpriza să
constat că nu înțeleg necesitatea formării de
bază în inginerie pentru un viitor specialist în
calitate;
 argumentarea era că se pot învăța metodele și
instrumente ale calității, principiile de asigurarea
calității și management al calității totale, lean
manufacturing sau șase sigma și fără să ai studii
superioare?
 atunci de ce mai este nevoie de inginerie, care
în plus este și foarte complicată? 126
Calitatea înseamnă, pe lângă alte ipostaze deja
amintite, și capacitatea de a previziona rezultatele
proceselor care se desfășoară în societate, în
general, și într-o organizație, în particular.
Pentru aceasta, este nevoie ca cel puțin două
aspecte să fie cunoscute:
 să fie cunoscute procesele, ceea ce presupune
capacitatea de a le măsura;
 procesele să fie stabile, adică variabilitatea
datelor de ieșire în raport cu datele de intrare să
fie cât mai redusă. 127
Pe cale de consecință, la aceste două probleme
trebuie să existe și căi de rezolvare:
 prima se numește METROLOGIE;
 iar cea de-a doua, INGINERIA CALITĂȚII și
STATISTICĂ APLICATĂ.
Ambele sunt discipline inginerești.
METROLOGIA este știința care se ocupă cu
măsurarea mărimilor fizice fundamentale sau
derivate, asociate unei valori de incertitudine (nu
de eroare – nu este nimic greșit) dat de intervalul
de încredere (k = 1 – 68,3%, k = 2 – 95.5%, k = 3 -
99,7%). 128
Ce măsurăm?
Mărimi fizice măsurabile:

 Tot ceea ce există în natură și se poate măsura
se numește mărime măsurabilă;
 O mărime măsurabilă este o mărime pentru
care se poate defini o relație de ordine care să
permită compararea și ordonarea obiectelor în
funcție de această mărime (de exemplu
lungimea);
129
Ce măsurăm?
 Adică dacă mărimea fizică a două obiecte
reunite este egală cu suma mărimilor fiecărui
obiect și dacă un anumit număr de obiecte
identice reunite și egale cu de n ori mărimea
obiectului.
Măsurandul:
 Măsurandul este mărimea fizică supusă
operației de măsurare.
 Măsurandul NU ESTE NICIODATĂ exact
determinat, valoarea citită pe aparatul de
măsură nefiind decât o aproximație a valorii
reale. 130
Ce măsurăm?
Măsurarea:
 Este operația comparării unei mărimi fizice
măsurabile cu o mărime etalon, convențional
numită unitate, rezultatul fiind un număr real
numit valoarea măsurătorii.
 Există un mare număr de mărimi măsurabile,
dar independente sunt numai 4 (masa,
lungimea, durata, intensitatea curentului
electric), la care se adaugă trei suplimentare
(temperatura, intensitatea luminoasă și
cantitatea de materie).
131
Ce măsurăm?
 Sistemul Internațional de unități de măsură a
adoptat, prin convenție, un număr de 7 unități
de bază considerate independente din punct de
vedere dimensional:
 metrul,
 kilogramul,
 secunda,
 amperul,
 kelvinul,
 Molul,
 Candela.
132
Ce măsurăm?
 Unitățile derivate sunt formate din combinarea
unităților de bază conform unor relații
algebrice ce leagă mărimile între ele.
 fiecare mărime astfel convențional stabilită, are
câte o definiție foarte precisă:
 kilogramul, definit în 1889, reprezintă masa
unui cilindru din aliaj de platină cu iridiu în
proporția 90% platină, 10 % iridiu, cu înălțimea
de 39 de [mm] și diametrul de 39 de [mm].
Acest cilindru etalon este păstrat sigilat sub trei
clopote de sticlă și nu a fost scos decât de trei
ori până în prezent pentru etalonare. 133
Ce măsurăm?
Mărimile derivate cu probabilitatea cea mai mare
de a fi utilizate în practica inginerească sunt:
 pentru spațiu: lungimea (metrul [m]), numărul
de undă ([m-1]), suprafața (metrul pătrat [m2]),
volumul (metrul cub [m3]), unghiul plan
(radian [rad]);
 pentru masă: masa (kilogramul [kg]),
densitatea sau masa volumetrică (kilogram pe
metru cub [kg/m3]);
 pentru timp: timpul (secunda [s]), frecvența
(hertz [Hz]); 134
Ce măsurăm?
 pentru domeniul mecanic:
 viteza (metru pe secundă [m/s]),
 accelerația (metru pe secundă la pătrat
[m/s2]),
 forța (newton [N]),
 momentul forței (newton ori metru [N∙m]),
 lucrul mecanic (jouli [J]),
 puterea (wați [W]),
 presiunea (pascali [Pa], 1 Pa= 1N⁄m^2 ,1
bar= 〖10〗^5 Pa,1 bar≅1 atm); 135
Ce măsurăm?
 pentru electricitate: curentul electric (amperi
[A]), forța electomotoare/diferența de
potențial/tensiunea (volți [V]), rezistența
electrică (ohmi [Ω]), capacitatea electrică
(farazi [F]), inductanța electrică (henry [H]),
inductanța magnetică (tesla [T]);
 pentru căldură: temperatura termodinamică
(kelvin [K], zero grade K=-273,15 ℃),
conductivitate termică (wați pe metru ori kelvin
[W/m∙K]), convecție termică (wați pe metru
pătrat ori kelvin [W/m2∙K]);
136
Ce măsurăm?
 pentru lumină sunt caracteristice următoarele
mărimi fotometrice: intensitatea luminoasă
(candela [cd]), fluxul luminos (lumen [lm],
adică [cd/sr]), iluminarea (lux [lx] adică
[lm/m2]), luminanța (candela pe metrul pătrat
[cd/m2]);
137
Ce măsurăm?
 De exemplu pentru măsurarea temperaturii
unui corp prin metoda punerii în contact a
mijlocului de măsură se compară de fapt
proprietatea de dilatare a unui lichid (fie metal
mercur Hg, fie alcool etilic) în funcție de
temperatura corpului. Deci există o lege de
compoziție între mărimea fizică temperatură și
mărimea fizică dilatare. Termometrul este
conceput să fie suficient de precis numai în
intervalul anumitor temperaturi unde
dependența dintre cele două mărimi poate fi
aproximată ca fiind liniară. 138
Ce măsurăm?
 Se reține deci că nu se măsoară temperatura ci
dilatarea unui lichid sub acțiunea temperaturii.
Temperatura este doar citită. Evident că apar
probleme în determinarea temperaturii exacte a
unui corp deoarece: există fenomenul de
aderență a lichidului la peretele de sticlă al
termometrului (tensiune superficială),
coeficientul de dilatare termică nu este
constant ci variază cu temperatura, are inerție
termică destul de ridicată (căldură specifică
mare) ceea ce face ca să nu fie capabil să
măsoare temperatura în regim dinamic. 139
Cum măsurăm? Erori de măsurare
Repetabilitatea:
 Este operația de măsurare (evaluare) succesivă
a aceluiași măsurand în aceleași condiții de
măsurare :
 același mod de operare;
 același observator (operator);
 același instrument de măsură;
 același loc;
 operațiile de măsurare au loc la intervale scurte
de timp. 140
Cum măsurăm? Erori de măsurare
Reproductibilitatea:
Este operația de măsurare (evaluare) succesivă a
aceluiași măsurand variind condițiile de
măsurare, nu toate neapărat în același timp:
 schimbare operator;
 schimbare aparat de măsură;
 modificare mod de operare;
 schimbarea locului de măsurare;
 etc.
141
Incertitudinea de măsurare:
Rezultatul unei măsurători (evaluări) (x), al unei
mărimi fizice (X), nu este complet definit de un
singură valoare.
Acesta este caracterizat de un cuplu de valori

(x,dx), unde (x) este valoarea măsurată iar (dx)
incertitudinea de măsurare, și de o unitate de
măsură.
Astfel mărimea fizică măsurată (X) se află situată
în intervalul x-dx<X<x+dx. 142
Lanțurile de măsurare:
Structura de bază a unui lanț de măsurare
cuprinde 3 părți:
- un captor care este un sensibil la variația unei
mărimi fizice și care plecând de la aceasta oferă la
ieșire o altă mărime fizică ;
- un amplificator de semnale al cărui rol principal
este să mărească semnalul primit de la captor
pentru fi la un nivel compatibil cu sistemul de
afișare/vizualizare; această componentă poate să
conțină și un filtru de semnale care să reducă
zgomotul/perturbațiile prezente;
143
Lanțurile de măsurare:
- o unitate de vizualizare care re rolul de a
afișa valoarea mărimii fizice primare măsurate de
captor.
144
Instrumentele de măsură:
Prin instrument de măsură se înțeleg echipamentele și
montajele asociate precum și etaloanele utilizate.
Există două tipuri de măsurări:
- măsurare directă, autonomă, atunci când aparatul
arată direct valoarea măsurandului deoarece etalonul
este conținut în construcția instrumentului;
- măsurare prin comparare cu un etalon extern atunci
când instrumentul compară mărimi în jurul
dimensiunii etalonului; această soluție se utilizează în
cazul producției de serie mare și de masă;
145
Instrumentele de măsură:
Principiul de măsurare cu etalon extern
146
Indicatori de calitate ai aparatelor de
măsură:
Clasa de precizie:
Reprezintă valoarea în procente între cea mai
mare eroare posibilă a fi înregistrată și
amplitudinea de măsurare:
𝐶𝑒𝑎 𝑚𝑎 𝑚𝑎𝑟𝑒 𝐸𝑅𝑂𝐴𝑅𝐸
𝐶𝑙𝑎𝑠𝑎 𝑃𝑟𝑒𝑐𝑖𝑧𝑖𝑒 = 100 ×
𝐴𝑚𝑝𝑙 𝑡𝑢𝑑 𝑛𝑒𝑎 𝑑𝑒 𝑚ă𝑠.
Fidelitatea:
Este proprietatea aparatului ca în situația repetării
unei măsurători, să dea indicații cu valori cât mai
apropiate între ele, neglijând erorile sistematice. 147
măsură:
Un instrument care oferă rezultate fidele poate
avea o distribuție a rezultatelor conform figurii.
Acestea sunt în interiorul unei plaje restrânse de
valori dar nu sunt centrate neapărat pe valoarea
reală a mărimii fizice măsurate.
148
măsură:
Justețea:
Reprezintă proprietatea aparatelor de măsură ca la
determinări repetate, pentru aceeași valoare
măsurată, media indicațiilor înregistrate să fie cât
mai aproape de mărimea reală.
Un instrument de măsură just poate să conducă,
în cazul repetării aceleiași măsurători, la o
distribuție de forma celei din figura. Acestea deși
sunt distribuite uniform de parte și de alta a
valorii țintă dispersia lor poate fi importantă.
149
măsură:
Distribuția valorilor măsurate cu un aparat just:
150
măsură:
Precizia:
Este proprietatea unui aparat de măsură de oferi
mărimi de ieșire cât mai apropiate de valoarea
efectiva a măsurandului. Diferența dintre valoarea
reală și cea înregistrată poartă numele de
incertitudine de măsurare ( se mai regăsește în
literatura de specialitate și ca eroare de măsurare sau
incertitudine de măsurare).
Un aparat de măsură este precis dacă este în același
timp fidel și just.
151
măsură:
Dacă se realizează o paralelă între un trăgător cu
arcul la țintă și un aparat de măsură situațiile
evocate mai sus pot fi rezumate ca în figura:
152
Concluzii
- nicio măsurare a niciunui fenomen NU POATE
fi exactă;
- toate aparatele de măsură introduc incertitudini
în procesul de măsurare;
- pentru a obține produse/servicii de calitate
trebuie ca variabilitatea proceselor să fie cât mai
mică;
-pentru a controla procesele trebuie ca acestea să
fie cunoscută starea lor, adică să poată fi
măsurate;
153
Concluzii
- anticiparea ieșirilor dintr-un sistem sunt
condiționate de cunoașterea intrărilor și a
proceselor de transformare pe care acestea le
suportă;
- pentru date de intrare neschimbate, ieșirile nu
sunt condiționate decât de stabilitatea proceselor
de transformare;
- stabilitatea proceselor de transformare poate fi
urmărită prin utilizarea metodelor statistice.
154
Controlul statistic al proceselor
 este o metodă a management al calităţii, cu
ajutorul căreia poate fi supravegheat un process
iar la nevoie se poate efectua o intervenţie de
reglare, respectiv de corectare a procesului,
înainte de a rezulta neconformităţi;
 în cazul unui proces tehnologic complex,
procedeele statistice ajută la identificarea
precoce a abaterilor sistematice ale procesului,
astfel încât caracteristicile calitative să se
menţină în limitele de toleranţă prestabilite;
 principiul de bază al metodei nu este
identificarea erorilor, ci evitarea lor; 155
 toate procesele de fabricaţie, indiferent de
natura acestora, sunt incapabile să producă
identic acelaşi produs;
 există întotdeauna o dispersie a
caracteristiclor, astfel:
 o dimensiune liniară pe un lot de piese nu
va fi niciodată exact 10 mm ci va fi cuprinsă
între 9,97 şi 10,03 de exemplu;
 un lot de rezistenţe electrice nu va avea
valoarea nominală 10 Ohmi ci va avea valori
între 9,9 şi 10,1 ohmi;
156
 această varibilitate este imposibil de evitat iar
ceea ce se urmăreşte este numai ţinerea
proceselor sub control;
 variaţiile măsurate provin din analiza 5M a
procesului (a se vedea seminar/proiect):
157
 mai există o posibilitate de a observa greşit
procesul şi anume MĂSURAREA;
 în cele ce urmează se va lucra în ipoteza în
care aceasta nu introduce erori suplimentare în
determinarea caracteristiclor produselor;
158
Analiza formei dispersiei
 analiza producţiei pe o maşină-unealtă
reglată corespunzător arată că repartiţia
produselor urmează o lege normală de tip
clopot; se mai numeşte distribuţie Guass sau
Laplace-Gauss;
159
 𝑿 - reprezintă media eşantionului;
 𝝁 - reprezintă media întregii populaţii
(producţiei);
 S – este abaterea medie pătratică a
eşantionului;
 𝝈 – este abaterea medie pătratică a întregii
populaţii;
 D – se numeşte dispersie: 𝑫 = σ^𝟐;

 dacă o distribuţie nu urmează o lege normală
atunci procesul este cu siguranţă dereglat;
160
 dacă un reglaj este realizat defectuos pe
valorile +3 şi -3, pentru un lot de 100 de piese,
curbele posibile a fi obţinute sunt cele din
figură;
161
 cauzele comune ale dispersiei sunt prezente
întotdeauna în diferite grade în toate procesele
de producţie existente;
 dacă nu există decât cauze comune în variaţia
unui proces atunci se va spune că procesul este
sub control;
 exemple de cauze comune:
 jocuri în lanţul cinematic al maşinii-
unealtă;
 vibraţiile normale induse de componentele
în mişcare etc; 162
 cauzele speciale ale dispersiei sunt neregulate
şi instabile;
 apariţia unei astfel de cauze implică imediat
interveţia asupra procesului;
 există două tipuri de cauze speciale:
 cele care intervin asupra poziţiei valorii
măsurate (dereglarea unei m.u. de ex.);
 cele care acţionează asupra dispersiei şi
deci asupra capabilităţii procesului (lipsa
lubrifierii corecte a unor lagăre);
163
164
Supravegherea proceselor
 se poate face urmărind limitele naturale a
unui proces sau limitele de toleranţă impuse
piesei;
 limitele naturale ale procesului sunt date de
cauzele comune ale dispersiei şi dacă media
producţiei este centrată pe valoarea nominală
(ţintă) atunci valorile rezultate se vor regăsi în
intervalul ±𝟑𝝈; are valoare de predictibilitate;
 câmpul de toleranţă serveşte pentru a
determina dacă o piesă este acceptabilă sau nu;
se realizează un diagnostic retrospectiv (privire
înapoi) asupra procesului; 165
 se consideră un proces de fabricaţie cu 25 de piese
(serie mică) fiecare piesă fiind controlată 100%;
 dacă se conduce procesul prin limitele de toleranţă
se va interveni când valorile obţinute vor fi în
vecinătatea acestora.
166
 mult mai indicat este să se utilizeze o
conducere statistică a procesului, în acest caz
descentrarea acestuia fiind mult mai evidentă şi
intervenţia pentru recalibrarea lui putând avea
loc la momentul potrivit;
 tradiţional munca unui operator reglor constă
în reglarea maşinii unelte şi în supravegherea
acesteia ca aceasta să nu se deregleze; în acest
scop, din când în când, el prelevează câte o
piesă pe care o măsoară şi apoi intervine asupra
procesului în funcţie de rezultat;
167
 rezultă apariţia unor erori deoarece există o greşeală
de judecată confundându-se dispersia normală a
maşinii unealtă cu dereglarea acesteia;
 o măsurare reprezintă suma a două efecte: un efect
de reglare a maşinii (sistematic); un efect al dispersiei
(aleator);
168
 pentru a regla corect o maşină-unealtă trebuie
eliminat efectul dispersiei pentru a determina reglarea
corespunzător;
 dispersia asupra mediei valorilor este mult mai mică
iar probabilitatea de detectare a dereglării mult mai
mare decât în cazul valorilor individuale analizate
separat (vezi fig.);
169
Cartela de control
 este un instrument descoperit de W. Shewhart în
1931 utilizat pentru urmărirea proceselor de fabricaţie
în vederea identificării problemelor care apar având la
origini cauze speciale;
 există mai multe tipuri de cartele de control cele mai
utilizate fiind perechile:
 medie/amplitudine;
 mediană/amplitudine;
 pentru un reper dat vor fi efectuate 5 măsurători
(cifra 5 este aleasă din din considerente practice: se
înmulţeşte 5 cu 2 şi se împarte la 10 şi astfel avem
media valorilor) succesive la fiecare oră de funcţionare
a m.u.; 170
171
Cartela de control
 media şi amplitudinea nu detectează acelaşi tip de
cauze speciale: o derivă de la poziţia centrală a
procesului este observată cu ajutorul cartelei de control
a mediei în timp ce mărirea dispersiei este observată
prin intermediul cartelei de control a amplitudinii;
172
Cartela de control
 pentru a pune în practică un sistem de
gestionare a procesului de fabricaţie cu ajutorul
cartelelor de control este necesară în prelabil o
analiză de tip DMAIC;
 metoda de conducere a proceselor de
fabricaţie cu ajutorul cartelelor de control
trebuie să se substituie (să înlocuiască) toate
celelalte metode empirice şi nu să constitue un
instrument adiţional;
 metoda de gestionare urmează schema de
mai jos:
173
174
Cartela de control
175
Regulile de gestionare a producţiei cu ajutorul cartelei de control
176
Exemplu Coca Cola Exemplu Honda
177
Fișa de control statistic ale proceselor
 furnizează o reprezentare grafică a
performanțelor procesului în raport cu limitele de
control;
 sunt instrumente eficiente pentru a înțelege
variația procesului;
 se păstrează, în mod normal, la locul de
muncă în posesia operatorului;
 reprezintă un limbaj comun de comunicare
între operatorii aceleiași mașini-unelte și între
aceeștia și supraveghetorii procesului;
178
 principiul metodei se bazează pe considerarea
procesului ca fiind supus unor variații aleatoare
ce urmează o lege de repartiție normală (Gauss);
 se fixeză două limte de control: inferioară, LIC
și superioară, LSC;
 mai pot exista, în funcție de necesități, definite
și alte tipuri de limite: limite de
atenționare/avertizare LSA, LIA, limite de
intervenție LSI, LII etc;
 este posibilă urmărirea mai multor parametrii
dar cei mai importanți sunt: media și
amplitudinea valorilor măsurate; 179
180
Curs Ingineria
Calitatii
Controlul Calitatii –
Capabilitatea Proceselor
181
Definirea
Modelul de procesului
îmbunătățire a calității Selectarea

punctelor
de
măsurare
Colectarea
și interpr.
datelor
 Procesul este capabil?

Procesul Nu Investigare și
identificare
 Procesul răspunde este
stabil
cauze
speciale
?
 nevoilor clienților? Da
Nu Procesul
Îmbunătățirea este
capabilității capabil
procesului ?
Da
Se va utiliza
Controlul
Statistic al
Procesului
182
CAPABILITATEA PROCESULUI
 Condiția necesară, dar nu suficientă, pentru ca un proces să fie
capabil, este ca acesta să fie stabil
Cartela de Control Shewhart a procesului Histograma procesului
UCL - LSC
CL – M
LCL -- LIC
2 4 6 8 10 12 14 16 18 20 22 24 26 28 30 32
Ordinea de măsurare LSL - Lower Spec Limit USL - Upper Spec Limit
Valoarea Nominală
183
Evaluarea capabilității pentru contabilizarea neconformităților
săptămânale pe o linie de producție
Săpt. # Nr. neconf
1 15 Nr. neconf.
Cartela de Control
2 22 35
3 18 30
UCL=28.0
4 10
25
5 13
20
6 9
Avg=16.0
15
7 27
8 12 10
9 24 5 LCL=4.0
10 22 0
5 10 15 20
11 8
Săptămâna
12 8
13 26
14 16
15 20 Procesul este capabil așa cum se prezintă
16 10
17 16
acum?
18 9 Ar trebui îmbunătățit?
19 15
20 20 184
Total 320
Măsurarea capabilității procesului
Capabilitatea generală a procesului - Cp
Specificații tehnice = USL - LSL = As - Ai

Cp =
Dispersia reală a procesului 6sc 6sc
Cp < 1.0  Procesul nu este capabil

Cp = 1.0  Procesul este marginal capabil
Cp > 1.0  Procesul poate fi capabil (în general peste 1,33)
Ipoteză: S-a presupus că procesul are ca țintă nominală

centrul intervalului, că procesul este stabil și distribuția este de tip
normal (Gauss)
185
Măsurarea capabilității procesului
Indexul capabilității procesului - Cpk
Distanța de la media
procesului până la cea mai
apropiată limită
Cpk =
= ½ * Dispersia reală a procesului =
3sc 3sc
Notă: sunt posibile valori negative dacă procesul se află în afara specificațiilor
tehnice
C pk < 1.0  Procesul nu este capabil

C pk = 1.0  Procesul este marginal capabil
Cpk > 1.0  Procesul poate fi capabil (în general peste 1,33)
Notă: evaluarea capabilității pentru procese INSTABILE, nu poate oferi o

indicație valorificabilă asupra modului în care procesul se desfășoară efectiv
186
Capabilitatea procesului
LSL USL
Ce număr de produse se află în afara specificațiilor?

Câte pe termen scurt și câte pe termen lung?
187
Rata capabilității procesului
LSL USL
Vocea procesului
Vocea clientului
Ce raport există între nevoile exprimate de client și posibilitatea reală oferită

de proces?
188
Strategii de îmbunătățire a capabilității procesului
1. Centrarea procesului pe valoarea Medie/Nominală

2. Reducerea variației rezultatelor obținute
Neconformități
Neconformități
LSL USL
189
Recapitulare
Există doi indici de măsurare a capabilității pe termen scurt a procesului:

 Cp
 Cpk
USL  LSL
Cp 
6sc
X- LSL USL- X
Cpk  Min( , )
3sc 3sc
190
Nivelul de calitate apreciat în funcție de valoarea abaterii
medii pătratice - sigma
191
Exemplul 1:
LSL - Ai USL-As
27 mm 33 mm
u = 30 mm
s c= 1
USL  LSL
Cp 
6sc
Cp = __________
192
Exemplul 2 – se reduc abaterile/specificațiile tehnice, rămâne
constantă sigma
LSL - Ai USL-As
29 mm 31 mm
u = 30 mm
s c= 1
USL  LSL
Cp 
6sc
Cp = __________
193
Exemplul 3 – se mărește abaterea/specificațiile tehnice, se
reduce abaterea medie pătratică sigma
LSL USL
28 mm 32 mm
u = 30 mm
s c = 0.333
USL  LSL
Cp 
6sc
Cp = __________
194
Exemplul 4 – rămân fixate specificațiile tehnice, rămâne
fixată sigma și se modifică (alunecă) media
LSL USL
28 mm 32 mm
u = 33 mm
s c = 0.333
USL  LSL
Cp 
6sc
Cp = __________
195
Pentru a ține cont de alunecarea mediei valorilor se calculează
Indexul Capabilității procesului Cpk
X- LSL USL- X
Cpk  Min( , )
3sc 3sc
X- LSL USL- X
CpL  CpU 
3sc 3sc
196
Se calculează indexul capabilității Cpk
LSL USL
28 mm 32 mm
u = 33 mm
s c = 0.333
CpL = ___________ CpU = ___________

Cpk = ____________
197
Exemplu:
Trei strunguri automate sunt evaluate din punct de vedere al capabilității pentru a
afla care dintre ele pot să realizeze producția unui arbore de oțel cu diametrul de 16
mm și câmpul de toleranță ±0,2 𝑚𝑚.
Din datele istorice se cunosc abaterile medii pătratice obținute la prelucrarea pe
aceste mașini.
Date se prezintă tabelar:  Formule de calcul
Strungul A
Strung σ USL-LSL 6σ
A 0,05 0,4 0,3
B 0,1 0,4 0,6 Strungul B
C 0,2 0,4 1,2
Strungul C
198
CP & CPK măsoară capabilitatea pe
I Chart for C1
termen scurt
39
3.0SL=37.36
Individual Value
Procesul este sub 34
Control statistic ?
X=30.60
Există neconformități ? 29
24 -3.0SL=23.84
0 5 10 15 20 25 30 35
Observation Number
Capabilitatea pe termen scurt acoperă de obicei o

perioadă limitată în timp destul de redusă (zile,
săptămâni, și are în general între 30 și 50 de prelevări
de eșantioane) în funcție de aplicația concretă
199
Capabilitatea pe termen lung – performanța
I Chart for C3
procesului Pp
50
3.0SL=47.12
Individual Value
40 Capabilitatea
pe termen scurt
X=33.80
30
20 -3.0SL=20.49
0 50 100
Observation Number
Capabilitatea pe termen lung (performanța procesului)

acoperă o perioadă relativ mare de timp (săptămâni, luni,
ani) și constă în analiza a sute de eșantioane de date.
200
Compararea capabilității pe termen scurt cu
performanța procesului – capabilitatea pe
termen lung
Date statistice înregistrate
Variabile N Media Sigma

Termen scurt 30 30.6 2.23
Termen lung 180 33.8 4.44
Care este diferența între evaluarea capabilității pe termen

scurt și pe termen lung?
Ce se modifică?
Ce rezultat provoacă analiza unui set mai mare de date?
201
Dinamica normală a unui proces de prelucrare
LSL USL
Capabilitatea pe
termen scurt
Capabilitatea pe
termen lung
În decursul timpului, un proces poate să varieze statistic de la

media rezultatelor cu aproximativ 1.5s 202
Măsurarea capabilității pe termen lung –
performanța procesului
Specificațiile tehnice = USL - LSL
Pp =
Variația reală a procesului 6ss
Pp < 1.0  Performanța procesului este nesatisfăcătoare
Pp = 1.0  Performanța procesului satisfice marginal specificațiile
Pp > 1.0  Performanța procesului este bună
Notă: se presupune că procesul este centrat pe media

specificației tehnice, procesul este sub control statistic iar
distribuția valorilor este normală
203
Măsurarea capabilității pe termen lung pentru
cazul în care media rezultatelor obținute nu
este centrată pe jumătatea câmpului de
toleranță
Distanța față de cea
mai apropiată limită
Ppk = =
½ Variația reală a procesului 3ss
Ppk < 1.0  Performanța procesului este nesatisfăcătoare
Ppk = 1.0  Performanța procesului satisfice marginal specificațiile
Ppk > 1.0  Performanța procesului este bună
Notă: se presupune că procesul este centrat pe (media)

specificației tehnice, procesul este sub control statistic iar
distribuția valorilor este normală
204
Înregistrarea capabilității VERSUS evaluarea
performanței procesului
Numărul
CO2de Levels
neconformități zilnice
for 55 Time pentru 55 de zile
Points
14
defecte
13
Nr. de
CO2-Shrt
12
11
10
Index 10 20 30 40 50
Aceste rezultate arată că dacă procesul al fi mai bine

controlat rezultatele ar fi mult mai bune decât în prezent
Relația Capabilitate proces – concept Six Sigma?
Ținta conceptului șase sigma este de a avea următoarele valori pentru
capabilitatea procesului:
Cp = 2.0
Cpk = 1.5
Indexul capabilității Cpk este fixat la valoarea 1.5 pentru a permite alunecarea
Normală cu 1.5 sigma față de țintă (mijlocul intervalului de toleranță).
Exemplu: Valoarea țintă a vâscozității unui ulei industrial este de 0.76.

Abaterea medie calculată sc a procesului este 0.01.
Limitele inferioare și superioare de control sunt 0.70 și 0.82.
Să se calculeze Cp și Cpk 0.82 - 0.70 0.12
Cp    2.0
6x(0.01) 0.06
0.82 - 0.775 0.045
C pk (target  1.5sc )    1.5
3(0.01) 0.03
LSL USL
206
0.70 0.71 0.72 0.73 0.74 0.75 0.76 0.77 0.78 0.79 0.80 0.81 0.82
T-1.5sc T T+1.5sc
Variabilitatea totală măsurată este cauzată de
două componente
s 2  s process s test
2 2
total
Unde: s2  s c2 (Presupunând că procesul este stabil)
total
s 2  s S2 (Pentru procese instabile se estimează sigma)
total
s test
2 Poate fi estimat prin:
1) Probă de referință standard - Eșantionare repetată
2) Test de Reproductibilitate și Repetabilitate
VARIABILITATEA PROCESULUI poate fi estimată făcând diferența dintre

variabilitatea totală înregistrată și variabilitatea cauzată de măsurare
207
Concluzii
208
Rezumat privind metodele de control statistic
 Fișele Shewhart/Cartelele de Control utilizează reprezentarea

datelor înregistrate în urma unor măsurători sub formalizarea următoare
CL (linia centrală/ținta sau media specificațiilor), UCL - Upper Control
Limit (LSC - limita superioară de control), and LCL – Lower Control Limit
(LIC – limita inferioară de control).
 Fișele de control prin măsurare valori individuale, medie și

amplirudine (X-bar Chart și R-Chart) sunt utilizate pentru a
observa/caracteriza mărimi care pot fi măsurate: lungimi, unghiuri,
compoziții chimice, timp, proprietăți mecanice etc.
 Fișele de control prin atribute (în general p-Chart and c-Chart) are
sunt utilizate pentru a monitoriza mărimi discrete care nu sunt
măsurabile: % neconformități, număr de defecte/piesă/24 ore, numărul
de șuruburi lipsă dintr-o cutie de X bucăți etc.
209
Ora 8 Ora 10 Ora 12  Formule de calcul
Observația 1 15.8 16.1 16.0
Observația 2 16.0 16.1 15.9
Observația 3 15.8 15.8 15.9
Observația 4 15.9 15.9 15.8

Unde:
Media 15.875 15.975 15.9
- k este numărul de măsurători/
Valorilor (X-
bar) eșantioane (3)
Amplitudinea 0.2 0.3 0.2
- n este numărul de observații/
(R) elemente ale eșantionului (4)
210
Soluția problemei:
Center Line – CL:
Tratați graficul în Excel sau manual pe hârtie!!!!
211
A doua metodă de trasare a fișei de control utilizând tabele
statistice (când nu se cunoaște sigma proces):
 Formule de calcul
Tratați graficul în Excel sau manual pe hârtie cu noile

limite!!!!
212
Trasarea fișei de control pentru amplitudine:
Factor for x-Chart Factors for R-Chart

Sample Size
(n)
A2 D3 D4
2 1.88 0.00 3.27
3 1.02 0.00 2.57
4 0.73 0.00 2.28
5 0.58 0.00 2.11
6 0.48 0.00 2.00
Tratați graficul în Excel 7 0.42 0.08 1.92

8 0.37 0.14 1.86
sau manual pe hârtie pentru
9 0.34 0.18 1.82
R-chart!!!!
10 0.31 0.22 1.78
11 0.29 0.26 1.74
12 0.27 0.28 1.72
13 0.25 0.31 1.69
14 0.24 0.33 1.67
15 0.22 0.35 1.65
213
 Utilizarea fișelor de control prin măsurare
X-Chart se utilizează pentru a detecta variațiile MEDIEI

valorilor măsurate ale procesului !!
R-Chart se utilizează pentru a detecta schimbarea

VARIABILITĂȚII procesului !!
 Interpretarea rezultatelor începând cu R-chart

Dacă valorile din R-Chart sunt în limite se verifică X-chart.
Dacă X-chart are valori în limite se analizează acestea. Dacă
sunt în afara limitelor se oprește procesul și se investighează
cauzele.
Dacă valorile din R-Chart sunt în afara limitelor NU SE mai
verifică X-chart cei se oprește procesul și se investighează
214
cauzele.
Fișele de Control prin ATRIBUTE: P-chart și C-chart
P-Chart se utilizează pentru variabile discrete care pot avea

doar două valori: Bun/Rău; Admis/Respins.
C-Chart se utilizează pentru variabile discrete care pot avea

mai multe valori pe unitate: numărul de defecte/piesă;
numărul de reclamații/produs; numărul de
neconformități/operator etc.
215
Construcția unei fișe de tip P-Chart:
Un operator calitate a efectuat un control aleatoriu a unui lot de produse la

recepția finală după următorul program:
- a examinat 5 eșantioane;
- fiecare eșantion a conținut câte 20 de produse;
- a notat numărul de produse cu cel puțin o neconformitate.
Nr. Numărul Numărul de Proporția
eșantio de produse/eșa de
n produse ntion produse
neconfor defecte
me
1 3 20 0,15
2 2 20 0,10
3 1 20 0,05
4 2 20 0,10
5 1 20 0,05
Total 9 100 0,09
216
Construcția unei fișe de tip C-Chart:
Serviciul de asigurare a calității a înregistrat numărul de plângeri săptămânale față

de un produs comercializat.
Rezumatul datelor obținute se prezintă în tabelul următor:
Săpt Numărul de  Formule de calcul

plângeri
1 3
2 2
3 3
4 1
5 3
6 3
7 2
Tratați graficul în Excel
8 1
sau manual pe hârtie pentru
9 3
P-chart și C-chart!!!!
10 1
Total 22 217
218
Exemplu Coca Cola Exemplu Honda
219
Desfăşurarea funcției calității
 metodă descoperită în anii ‘60 în Japonia de
Dr. Shigeru Mizuno şi Dr. Yoji Akao şi
implementată pentru prima dată în anii ’70 la
compania Mitsubishi;
 reprezintă un proces sistematic ce ajută
companiile să înţeleagă mai rapid şi să integreze
nevoile consumatorilor în cadrul produselor şi
serviciilor lor;
 se utilizează în domeniul planificării calităţii,
în scopul realizării unor produse şi servicii ale
căror caracteristici de calitate să corespundă
nevoilor exprimate şi implicite ale clienţilor; 220
 există, conform ISO 9000, o buclă a
comunicării dintre client şi organizaţie;
 fiecare componentă are limbaje specifice şi
limitări tehnice de realizare, ceea ce conduce în
final la distorsionarea cerinţelor iniţiale;
221
 metoda ajută la transformarea cerinţelor
clienţilor în caracteristici tehnice (analiza
valorii) combinate cu ţintele de performanţă
urmărite;
222
 instrumentul grafic pentru desfăşurarea
funcţiei calităţii (qfd)este Casa Calităţii;
 casa calităţii permite transformarea
aşteptărilor clienţilor (ce-urilor marcate pe linie)
în specificaţii tehnice ale produsului (cum-uri
scrise pe coloane);
 principiul de bază la trecerea de la un element
la altul sunt întrebările CE/CUM precum şi DE
CE/CÂT?
223
 schematizarea casei calităţii;
224
Etapele metodei
 1. Formarea echipei şi obiective:
 echipa de proiect trebuie să fie alcătuită
din persoane competente, buni profesionişti
capabili de comunicare;
 vor fi definite obiectivele şi limitele
studiului;
 stabilirea validărilor care vor fi efectuate în
cursul studiului;
 2. Definirea vocii clientului:
studiu de piaţă cât mai complet posibil
pentru identificarea nevoilor; 225
Etapele metodei
2. Definirea vocii clientului:
 ascultarea persoanelor interesate direct sau
indirect de produsul analizat:
 clienţii potenţiali,
 proprietarii organizaţiei,
 cei care au cumpărat produsul,
 cei care au cumpărat de la concurenţă,
 cei care au cumpărat produse concurente,
 cei care au fost satisfăcuţi/nesatisfăcuţi
de alegere. 226
Etapele metodei
pentru studiu este nevoie ca:
 să fie identificate diferitele categorii de
potenţiali clienţi;
 să fie analizate produsele: produsle
vândute de organizaţie, produsele
comercializate de concurenţă;
227
Etapele metodei
 identificarea aşteptărilor clienţilor în raport
cu produsul analizat:
 innovaţiile dorite,
 ierarhizarea aşteptărilor,
 funcţiile esenţiale sau facultative,
 toate produsele concurente şi aprecierile
clienţilor faţă de aceste produse,
 lista potenţialelor ameliorări care sunt
necesare produsului.
228
Etapele metodei
 studiul va cuprinde atât aspecte tehnice cât
şi emoţionale cu privire la produsul analizat;
 acesta poate fi realizat utilizând mai multe
metode:
 metoda sondajului: prin poştă sau
telefonic;
 metode clinice (observare directă): clienţii
vin cu produsul şi discută pe baza acestuia;
 grupuri de discuţie: pe parcursul a câteva
zeci de minute cu persoane reprezentative; 229
Etapele metodei
 metoda interviurilor individuale: pentru a
face să apară aşteptările “persoanelor
silenţioase”;
 metoda interpelării celor prezenţi în
structurile de vânzare ale produsului, în
târguri de profil, în saloane specializate, în
expoziţii etc;
 metoda informării din arhive;
230
Etapele metodei
 studiul de piaţă este inclus în casa calităţii
în zonele “CE”, “DE CE”, “CE versus DE
CE”;
 Exemplu:
 dezvoltarea unui produs nou de tip pix de
scris cu adresare cât mai largă a clienţilor;
231
232
Etapele metodei
 3. Definirea relaţiilor CE-CUM:
 clientul exprimă nevoile sale în vocabularul
propriu; de exemplu: vrea o cafea caldă şi
aromată, un pix care să alunece uşor pe hârtie
şi să nu curgă;
 specialistul traduce aceste cerinţe în
specificaţii tehnice cuantificabile; de
exemplu: temperatura de servire 70-80°C,
coeficientul de frecare 0,1;
 pentru a reprezenta relaţiile dintre cerinţe şi
specificaţii tehnice se va utiliza o codificare
prin simboluri de forma celor din figură: 233
Etapele metodei
 Definirea relaţiilor CE-CUM:
234
Etapele metodei
 4. Definirea CÂT-urilor:
 trebuie precizat CUM se va realiza o cerinţă
a clientului printr-o valoarea cantitativă, CÂT,
care să indice intervalul de referinţă, ţinta sau
limita de acceptare pentru acea caracteristică
tehnică;
 se ierarhizează CUM-urile prin acordarea
unei ponderi de la 1 la 5 pentru importanţa
acordată de diferite categorii de clienţi
cerinţelor;
 se acordă note de 1, 3 sau 9 pentru relaţiile
CE-CUM; 235
Etapele metodei
 4. Definirea CÂT-urilor:
 în final ierarhizarea se face înmulţind
ponderea medie cu nota relaţiei CE-CUM şi
ordonând crescător valorile;
 5. Evaluarea concurenţială a CUM-urilor se
face prin compararea valorilor obţinute cu
concurenţa;
 De dexemplu: în cazul coeficientului de
frecare a pixului acesta are valoarea 0,085 în
timp ce concurenţa oscilează între 0,063 şi
0,095, maximul fiind 0,1; amplitudinea
intervalului este 0,037; nota este aprox. 3; 236
Etapele metodei
5. Evaluarea concurenţială a CUM-urilor se face
prin compararea valorilor obţinute cu concurenţa;
237
Etapele metodei
 6. Analiza concurenţială CE-CUM:
 se face confruntând concurenţa;
 exemplu: pentru pix, realizarea “scriere
uniformă” este rea faţă de concurenţă (nota
2) dar este foarte puternic corelată cu
specificaţia tehnică “nuanţa culorii” care este
foarte bună în raport cu concurenţa; apare un
conflict care poate fi interpretat astfel:
“scrierea uniformă” nu poate fi obţinută prin
“nuanţa culorii” dpdv a clientului iar cerinţa a
fost greşit interpretată de către inginerii
specialişti. 238
Etapele metodei
 7. Relaţiile între CUM-uri:
 CUM-rile se pot completa sau intră în
conflict; de exemplu pentru o putere mare a
motorului este nevoie de o cilindree mare,
ceea ce intră în conflict cu cerinţa de a
consuma puţin combustibil;
 Exemplu: pentru pix “coef. de frecare” şi
“efortul axial minim” au o corelare pozitivă în
timp ce “efortul axial minim” şi “lăţimea
scrisului” au o corelare negativă deoarece cu
cât efortul este mai amre cu atât grosimea
scrisului va fi mai mare; 239
Etapele metodei
 7. Relaţiile între CUM-uri:
 grafic reprezentarea se face prin acoperişul
casei calităţii;
240
Etapele metodei
 8. Completarea casei calităţii cu informaţii
complementare:
 în ceea ce priveşte CE-urile şi CUM-urile
acestea pot fi completate cu anumite
informaţii necesare analizei ca de exemplu:
 istoricul reclamaţiilor clienţilor pentru
produse similare;
 o ponderare a CE-urilor în funcţie de tipul
de client;
 acceptarea unui coeficient de corecţie faţă
de produsul ideal. 241
Etapele metodei
 9. Analiza casei calităţii:
 permite evidenţierea incoerenţelor sau a
insatisfacţiei clienţilor; astfel vor fi observate
următoarele:
 o cerinţă care nu are o relaţie directă cu o
soluţie tehnică este sau nu satisfăcută;
 o soluţie tehnică ce nu corespunde unei
cerinţe este cu adevărat utilă;
 compromisurile realizate între corelaţiile
negative sunt optime;
 toate problemele şi-au găsit soluţiile; 242
Etapele metodei
 9. Analiza casei calităţii:
 analiza SWOT a produsului rezultat;
243
244
Desfăşurarea funcţiei calităţii
 pentru satisfacţia clientului trebuie parcursă
toată bucla cominicării dintre client şi organizaţie;
 trebuie să se facă trecerea de la specificaţiile
produsului la caracteristicile piesei;
 se realizează o nouă casă a calităţii în care
CUM-urile de la matricea anterioară devin Ce-
urile de la matricea 2; în acest caz clientul este un
client intern;
245
 Matricea 2 specificaţii produs-caracteristici:
 obiectivele acestei matrici sunt următoarele:
 selectarea celei mai bune metode de
concepţie a produsului;
 determinarea pieselor critice;
 determinarea caracteristicilor pieselor
critice;
 determinarea CUM-urilor care vor fi
dezvoltate în continuare;
 principiul de realizare rămâne acelaşi; 246
 Matricea 3 caracteristici-operaţii:
 obiectivele acestei matrici sunt următoarele:
 decelarea celor mai bune perechi de
concepţie/procedeu;
 determinarea param. critici ai procedeului;
 determinarea valorilor ţintă pentru
parametrii procedeului;
dezvoltarea ansamblului de operaţii de
fabricare pentru produsul studiat şi
precizarea specificaţiilor care asigură
obţinerea acestor caracteristici. 247
 Matricea 4 operaţii-specificaţii de producţie:
Obiectivele acestei matrici sunt următoarele:
 finalizarea gamei de fabricaţie;
 stabilirea unui plan de supraveghere;
 stabilirea unui calendare de întreţinere
preventivă;
 matricea are legătură cu autocontrolul şi
AMDEC; pentru fiecare parametru critic se face
analiza AMDEC în frecvenţă/gravitate/uşurinţa
detecţiei şi ansamblul de proceduri ce trebuie
implementate în procesul de producţie; 248
Implementarea metodei QFD
 Gregg D. Stocker a reţinut 14 etape în
implementarea metodei:
 1. stabilirea şi comunicarea obiectivelor;
 2. stabilirea limitelor proiectului;
 3. studiu de piaţă nevoile clienţilor;
 4. organizare pe categorii a nevoilor clienţilor;
 5. ierarhizarea nevoilor clienţilor;
 6. poziţionarea faţă de concurenţă potrivit
aşteprărolor clienţilor;
249
 7. dezvoltarea specificaţiilor produsului care
satisfac cerinţele clienţilor;
 8. stabilirea relaţiilor ăntre CE şi CUM-uri;
 9. poziţionarea faţă de concurenţă în ceea ce
priveşte specificaţiile produsului;
 10. calcularea importanţei specificaţiilor
produsului;
 11. stabilirea unui obiectiv numeric pentru
specificaţiile produsului;
 12. determinarea corelaţiilor între specificaţiile
produsului; 250
13. finalizarea prin compromis a obiectivelor
asupra specificaţiilor produsului;
14. dezvoltarea celorlalte matrici (case ale
calităţii).
251
AMDEC – Analiza Modurilor de
Defectare, a Efectelor şi a Criticităţii lor
252
AMDEC - definiţii
 metoda AMDEC (Failure Mode and Effect
Analysis – FMEA) a fost dezvoltată de NASA la
începutul anilor ’60;
scopul analizei AMDEC este de a preveni
ieşirile din serviciu potenţiale ale unui produs,
problemele care pot apărea în cazul unui proces
de fabricaţie sau în cazul unei organizaţii în
ansamblul ei;
 metoda se bazează pe analiza sistematică şi
metodică a riscurilor potenţiale, ierarhizarea lor
şi tratarea celor mai importante într-o manieră
preventivă; 253
AMDEC - definiţii
 urmăreşte evaluarea previzională a fiabilităţii
sistemului, analizând în mod sistematic diversele
defectări pe care acesta le poate avea în cursul
utilizării sale;
 este o metodă calitativă de fiabilitate, care
permite prevederea riscurilor de apariţie a
defectărilor, evaluarea consecinţelor lor şi
stabilirea cauzelor;
 metoda are ca obiectiv principal obţinerea
calităţii optime pentru un sistem de producţie
sau de servicii;
254
AMDEC
 legea lui Murphy:
 dacă ceva se poate strica, sigur se va strica
în cel mai nepotrivit moment posibil;
 costurile pentru corectarea unui defect
nedetectat într-o etapă anterioară cresc de 10 ori
de la un stadiu de implementare la altul;
255
AMDEC
 Tipuri de analiză AMDEC:
• AMDEC produs – analizează produsul în faza
sa de concepţie şi verifică dacă acesta
îndeplineşte toate funcţiile pentru care a fost
conceput;
• AMDEC proces - analizează produsul în faza
sa de realizare şi verifică impactul procesului de
fabricaţie asupra conformităţii produsului; este
utilizat pentru a analiza şi evalua criticitatea
tuturor defectărilor posibile ale unui produs
cauzate de procesul de fabricaţie; poate fi
realizată la nivel de post de lucru; 256
AMDEC
•AMDEC organizaţie – se aplică la diferite
niveluri ale procesului de business de la primul
nivel care înglobează sistemul de gestiune,
sistemul de informaţii, sistemul de producţie,
sistemul de resurse umane, sistemul de
marketing şi sistemul financiar, până la ultimul
nivel cum ar fi organizarea unei sarcini de
muncă;
• AMDEC tehnologie (mijloace) - priveşte
mijloacele de producţie utilizate în fabricaţia
produsului; 257
AMDEC
• AMDEC tehnologie (continuare) - se aplică
maşinilor, utilajelor, echipamentelor, aparatelor
de măsură, softurilor şi sistemelor de transport;
• AMDEC service – se aplică pentru a verifica
dacă valoarea adăugată realizată în service
corespunde aşteptărilor clienţilor şi dacă
procesul în sine nu produce defectări;
• AMDEC securitate – se utilizează pentru a
asigura securitatea operatorilor în procesele unde
există riscuri legate de aceasta.
258
AMDEC
 Definiţii: defecţiune, cauza/modul de
defectare, efectul defecţiunii;
 prin defecţiune se înţelege că un produs, o
componentă sau un ansamblu:
• nu mai fucţionează;
• nu funcţionează la momentul prevăzut;
• nu se opreşte când trebuie;
• funcţionează la un moment nedorit-
necomandat;
• funcţionează cu performanţe reduse;
259
AMDEC
 modul de defectare reprezintă felul în care
un produs, o componentă, un ansamblu, un
proces sau o organizaţie se îndepartează de
specificaţii, ca de exemplu:
• deformaţia;
• vibraţia;
• blocarea/blocajul/griparea;
• deşurubarea/slăbirea strângerii;
• coroziunea;
260
AMDEC
 modul de defectare (continuare):
• scăpările (de presiune, de lichid etc);
• curenţii de fugă;
• pierderea performanţei;
• scurt-circuitul;
• flambajul;
• procesul nu se opreşte;
• procesul nu porneşte; 261
AMDEC
 modul de defectare (continuare):
• depăşirea limitelor superioare şi/sau
inferioare de toleranţă etc.
 cauza defectării este cea care conduce la
defectare; se definesc şi se descriu cauzele
pentru fiecare mod de defectare considerat
drept posibil pentru a putea estima
probabilitatea de apariţie, efectele secundare
generate şi pentru a prevedea acţiuni
corective pentru preîntâmpinarea ei. 262
AMDEC
defectare, efectul defecţiunilor;
 efectele defectărilor sunt locale asupra
elementului/produsului/procesului studiat
şi globale asupra utilizatorului final al
produsului sau al serviciului.
 Analiza modurilor de defectare se face:
 calitativ - inventarierea tuturor cauzelor
posibile ale defectărilor potenţiale şi
cunoaşterea efectelor care pot afecta clienţii,
utilizatorii, mediul intern sau extern;
263
AMDEC
 Analiza modurilor de defectare se face:
 cantitativ estimarea riscului asociat
defectării potenţiale; scopul acestei acţiuni
este ierarhizarea defectărilor potenţiale în
ordine descrescătoare (analiză Pareto)
pentru a acţiona prioritar asupra diminuării
impactului asupra utilizatorilor a cauzelor cu
cea mai mare pondere sau eliminarea
completă a lor (sistem de notare F, G, D).
264
AMDEC
 Exemplu AMDEC pentru fixarea noţiunilor
anterioare: analiza modului de defectare pentru
periuţa de dinţi: ruperea mânerului;
265
AMDEC
 acelaşi defect identificat de client prezintă mai

multe moduri de defectare;
266
AMDEC
 pentru ca defectul să ajungă la utilizator
trebuie îndeplinite simultan condiţiile:
 să apară cauza;
 detecţia să fie insuficientă;
 importanţa defectului să fie mare.
 există un sistem de notare pentru fiecare mod
de defectare, orientat după 3 direcţii:
• frecvenţa de apariţie F;
• gravitatea efectului pentru client G
(criticitatea);
• probabilitatea de detecţie D; 267
AMDEC
Indicele de prioritate al riscului sau
SEVERITATEA va fi dată de relaţia:
 𝐍𝐏𝐑 𝑺 = 𝑮 × ×𝑫
Nr. Sistem de F – frecvenţa G – gravitatea, D – posibilitatea
Crt. notare de apariţie criticitatea de a fi detectat
1. 1-3 niciodată sau fără consecinţe 100% sau
aproape aproape
niciodată
2. 4-6 posibil nemulţumire non optimală
3. 7-9 deseori nemulţumire inexistentă
importantă sau
/pană critică incertă
4. 10 întotdeauna probleme de imposibilă
securitate
268
AMDEC
Indicele de prioritate al riscului se grupează în
4 categorii, descrescător, astfel:
 I) NPR>100;
 II) 100>NPR>50;
III) 50>NPR>20;
IV) 20>NPR;
 pentru AMDEC-produs/proces se utilizează
cel mai frecvent un prag de admisibiliate
NPR=100;
 pentru AMDEC mijloace un prag de NPR
=16.
269
AMDEC
 analiza simplificată a unui sistem de
asamblare automată a cutiilor de viteze de
Toyota Corolla pe caroserie;
 numărul de prinderi este egal cu 8;
 defect: lipsa unei prinderi care duce la vibraţia
cutiei pe şasiu şi la modificarea poziţiei manetei
schimbătorului de viteze;
 mod de defectare: problema poate apărea ca
urmare a nealimentării corecte a buncărului
vibrant cu şuruburi de prindere;
 în figură se prezintă situaţia centralizat : 270
AMDEC
 neexistînd măsuri de prevenire a pariţiei

defectului acesta poate ajunge la client cu toate
consecinţele precitate;
 indicele de prioritate al riscului este 270, mai
mare decât 100 limita de admisibilitate;
 se impune utilizarea unui senzor de nivel al
şuruburilor din buncăr;
 intervalul de timp este de 1 săptămână; 271
AMDEC
se recalculează indicele de prioritate al riscului
NPR, care devine, NPR = 54<NPRadm(100):
 gravitatea riscului rămâne neschimbată 9;
 probabilitatea de apariţie la fel 3;
 posibilitatea de detectare scade la nivelul 2;
 operatorul poate opri linia de montaj pentru
aprovizionarea corectă cu şuruburi a
buncărului;
 oprirea se poate face şi automat când
nivelul rezervei de şuruburi scade sub cel
admisibil. 272
Etapele implementării metodei:
După autor, se disting mai multe etape de
implementare, astfel:
 http://www.newportcontrols.co.uk/fmea.html. 273
AMDEC
 Etapele AMDEC:
 AMDEC -
Joseph Kélada,
École des Hautes
Études Commerciales,
Université de Montréal
274
 1) pregătirea AMDEC-produs este sub
responsabilitatea inginerului de produs;
 înainte de reunirea echipei (6-8 membri),
acesta completează tabelul AMDEC cu
următoarele informaţii: numărul fiecărei piese,
funcţia piesei, modurile de defectare posibile,
cauzele posibile ale defectării, efectele
potenţiale, verificările curente ale concepţiei;
 la începutul reuniunii echipa analizează
fiecare element al documentului pentru a se
asigura că nu lipseşte nimic;
275
 ceilalţi membrii ai echipei sunt:
 reprezentantul de vânzări care asigură
interfaţa dintre organizaţie şi client;
furnizează echipei informaţii despre nevoile
şi aşteptările clienţilor;
 reprezentantul serviciuliui calitate care
joacă rol de mediator între toate etapele
metodei; participă la identificarea
defectărilor potenţiale din cauza concepţiei
în timpul procesului de producţie;
276
 ceilalţi membrii ai echipei sunt:
 inginerul de fabricaţie care va oferi
informaţii despre procedeele tehnologice
posibile a fi utilizate în organizaţie pentru
realizarea piesei;
 inginerul de proiectare are rolul de a evalua
posibilitatea de reproiectare îmbunătăţită a
produsului şi de decizie privind
implementarea metodelor de acţiune
preventivă;
277
 2) analiza funcţională se face prin
descompunerea funcţiilor produsului în funcţii
principale, funcţii restrictive, funcţii elementare
(care le alcătuiesc pe primele două) şi negarea
acestora în vederea identificării riscului care
duce la neîndeplinirea funcţiei respective;
 exemplu: cazul unui autoturism;
 funcţia principală este: “asigură deplasarea
utilizatorului pe o rută la alegere”;
 funcţiile constrângătoare sunt date de
elementele de mediu sau de cele legislative:
viteza de deplasare, norme de poluare, fiab.; 278
Roza funcţiilor pentru autoturism
 există criterii de evaluare CE pentru fiecare

funcţie; ele exprimă: caracteristicile elem.
exterioare Cine, Ce, Cum?, proprietăţile verbului
În ce fel? Când, Unde? De câte ori?
279
 Funcţiile şi criteriile de evaluare formează
Caietul de sarcini funcţionale;
Funcţia principală Fp 1
Permite utilizatorului deplasarea pe o rută la alegere
Criterii de evaluare Ergonomie Viteză Tipul de drum
Număr de locuri Durată de viaţă Dimensiune drum
etc etc etc
 se construieşte roza funcţiilor în 5 etape:

 1. se înscrie produsul într-o elipsă;
2. se invetariază elementele exterioare care au o
influenţă asupra produsului;
3. se poziţionează produsul în mediul sau exterior
de utilizare şi se marcheză fiecare element reţinut
din acest mediu într-o elipsă; 280
 se construieşte roza funcţiilor în 5 etape:
4. se caută funcţiile principale Fp (care asigură
punerea în relaţie a două elemente ale mediului
exterior de către produs) şi funcţiile restrictive Fr
(care concură la adaptarea produsului la un
element din mediul exterior);
5. se exprimă funcţiile Verb + Mediu EXTERIOR
= CAIET DE SARCINI FUNCŢIONALE;
6. se definesc criteriile de evaluare, calificare şi
cuantificare.
281
282
 se disting 4 moduri de defectare pentru o
funcţie:
 Exemplu: motorul electric al unei MU;
 funcţia principală: permite operatorului să realizeze
prelucrarea;
 Modul 1: funcţia nu se realizează (ME nu porneşte);
 Modul 2: funcţia se realizează dar criteriile de evaluare nu
sunt atinse (ME porneşte dar nu are momentul
corespunzător);
 Modul 3: oprirea intempestivă a funcţiei (ME se blochează
înanite de termineara prelucrării);
 Modul 4: pornirea intempestivă a funcţiei (ME porneşte
fără să fi primit această comandă); 283
 Pentru a efectua corect analiza funcţ. a
produsului trebuie parcurse şi următoarele etape:
 1- definirea nevoii care urmează a fi satisfăcute şi care este
riscul ca aceasta să nu fie realizată;
 2- definriea funcţiilor care corespund nevoii; fiecare funcţie
răspunde la întrebarea “la ce serveşte funcţia?” răspunsul
este un verb: ME acţionează elemente, MAI mişcă
autoturismul, cuţitul taie etc;
 3- stabilirea unui arbore funcţional pentru a vizualiza
sinoptic analiza funcţională; foarte frecvent se întâmplă ca
funcţiile principale să comporte sub-funcţii sau să rezulte
dintr-un ansamblu de funcţii elementare;
 reprezentarea grafică se face sub formă de diagramă-bloc;
284
 se definesc funcţia principală de nivel A şi
până la nivelul Z, funcţiile elementare;
 la toate nivelurile se oprează cu logica:
“primirea unei funcţii (comenzi), transformarea
funcţiei, transmiterea unei noi funcţii”;
 Exemplu: pentru produsul far de autoturism,
arborele funcţional pentru funcţia reglare
distanţă fascicul luminos se prezintă în figura
următoare:
285
286
 Pentru analiza funcţională a unui proces
descompunerea se face în:
 procedee/operaţii;
 faze/activităţi;
 sarcini sau mânuiri;
 Instrumentul grafic utilizat pentru analiza

funcţională a unui proces este LOGIGRAMA:
 Exemplu: PROCESUL DE DISTRIBUIRE a
unei cafele la un aparat automat;
287
288
 3) studiul calitativ al defectărilor se face prin
identificarea tuturor defectărilor posibile, prin
determinarea modului de defectare, a efectelor
potenţiale, analizarea şi găsirea cauzelor posibile
cele mai probabile;
 pentru a realiza această etapă datele de intrare sunt furnizate
de Analiza Funcţională;
 plecând de la funcţiile identificate anterior se caută direct
defectările potenţiale;
 în amonte vor fi găsite cauzele defectării, în timp ce în aval se
vor afla efectele acestora;
289
 Exemplu: automatul de cafea nu umple corect
paharul; cantitatea distribuită nu este de calitate
şi în volumul specificate;
 primul mod de defectare: automatul nu umple paharul;
 al doilea mod de defectare: paharul este umplut numai cu apă;
 al treilea mod poate fi dat de concentraţia de cafea care este
mai mică decât specificaţiile;
 pentru fiecare mod de defectare există una sau mai multe
cauze posibile: de ex pentru modul 2 cauzele pot fi: teminarea
cafelei din buncar, blocajul intern pe circuitul alimentării cu
cafea a dozatorului de preparare;
 un rezumat al posibilităţilor se prezintă în figura următoare:
290
Operaţia Mod de Efectul Cauza Evaluare Acţiuni preventive Rezultat
procesului defectare defectării posibilă
potenţială a Note Recomand Măsuri Note
defectării D F G NP ări D’ F’ G’ NP
R R’
Distribuitorul Distribuitorul Client Automat 2 5 6 60

de cafea nu nu umple nesatisfăcut în pană
umple corect paharul şi nu
Nu este 7 0 6 0
paharul restituie banii
apă
Distribuitorul Client Lipsă 5 5 10 250
nu umple foarte cafea
paharul cu nesatisfăcut buncăr
apă şi nu Blocajul 10 1 10 100
restituie banii căii de
alimentar
e
Concentraţia Client Lipsa 7 1 8 56
de cafea este nesatisfăcut cafelei
slabă Calitatea 1 10 8 80
slabă a
cafelei
291
 4) studiul cantitativ al defectărilor se
realizează pentru a estima/calcula în urma unei
analize triple de tip cauză-mod-efect al
defectării, obiectiv, severitatea problemei (NPR);
 frecvent în practică se consideră că o defectare este cu atât mai
importantă cu cât:
 consecinţele sunt grave;
 se produce frecvent;
 riscul de a nu fi detectată problema este mare;
 Notarea se face cu note de la 1 la 10 aşa cum a fost amintit
anterior: D – este uşurinţa/probabilitatea de detectare, F –
reprezintă frecvenţa de apariţie, G – este gravitate efectului,
concecinţele asupra utilizatorului; 292
 5) ierarhizarea se face pentru a clasa modurile
de defectare şi de a organiza tratarea lor în
funcţie de importanţă;
 clasarea se face pe 4 categorii aşa cum a fost precizat anterior:
(NPR>100; 100> NPR >50; 50> NPR >20; 20> NPR).
 reamintim că pragurile utilizate pentru AMDEC produs este
de 100 şi pentru AMDEC proces este de 16;
 6) identificarea de acţiuni preventive/

corective se face prin desemnarea unui
responsabil din interiorul grupului de analiză;
 utilizând diferite instrumente precum diagrama Ishikawa,
analiza Pareto, brainstorming-ul, grupul de lucru se va reduce
293
indicele de criticitate prin acţiuni care vizează:
• reducerea probabilităţii de apariţie a defectării (prin
modificarea concepţiei produsului sau serviciului);
• reducerea probabilităţii de nedetectare (prin modificarea
concepţiei produsului sau prin modificarea sistemului de
control);
• reducerea gravităţii efectului la defectare (prin modificarea
concepţiei);
 7) implementarea acţiunilor stabilite la

punctul anterior şi reevaluarea indicelui de
prioritate al riscului/ severitatea NPR;
 este etapa de bilanţ a metodei; dacă metoda a fost
implementată corect ar tebui ca indicele de severitate recalculat
să fie sub pragul admisibil stabilit (în exemplul din curs sub 50);
294
 valoarea acestui risc se mai numeşte risc rezidual;
 8) prezentarea rezultatelor se face cu ajutorul

unor unelte grafice de tip tabel;
 pentru exemplul cu automatul de cafea,
tabelul corespunzător analizei AMDEC se
prezintă în figura următoare;
295
296
AMDEC şi alte metode:
AMDEC şi QFD (funcţia dezvoltare a calităţii)
QFD cu instrumentul său grafic casa calităţii
constă în dezvoltarea în cascadă a exigenţelor
clientului în toate fazele dezvoltării unui nou
produs;
 din faza de proiectare caracteristicile
identificate ca fiind critice de AMDEC sunt
urmărite în toate fazele de dezvoltare şi
industrializare a produsului şi până la expediere;
 se utilizează astfel în uzinele Toyota, Komatsu
şi Ford şi poartă denumire de metoda de
dezvoltare a fiabilităţii; 297
AMDEC şi Controlul statistic al proceselor
 AMDEC ajută la identificarea caracteristicilor
care trebuie să fie urmărite prin control statistic;
 dacă nu se pot înlătura cauzele probabile de
defectare se trece la punerea sub control statistic
a procesului;
 mai mulţi fabricanţi auto au pus sub control
statistic procesele care în urma analizei AMDEC
au avut o severitate mai mare de 100 sau o
gravitate mai mare de 7;
298
AMDEC şi Poka Yoke oricare ar fi metoda
statistică folosită pentru controlul pariţiei
defectărilor acestea nu pot fi înlăturate complet
dintr-un sistem om-maşină;
 Shingo propune prin metoda sa 2 căi de
prevenire a erorilor: prima este de întrerupere a
serviciului/ funcţionării şi cea de-a doua de
alertare (sonoră sau vizuală);
 punerea în practică a unor asemenea
dispozitive poate să rezulte în urma unei analize
de tip AMDEC;
exemplu semaforul electric. 299
Concluzii AMDEC:
 AMDEC este o metdă de prevenire care poate
să fie aplicată unei organizaţii, unui proces, unui
mijloc de muncă, unui produs sau unei
componente cu scopul de a elimina cât mai în
amonte posibil cauzele defectării potenţiale;
 studiază cauzele defectărilor şi consecinţele
lor;
 permite ierarhizarea defectărilor după 3 criterii
principale: frecvenţa apariţiei F, uşurinţa
detectării D şi gravitatea consecinţelor asupra
utilizatorului G;
300
Concluzii AMDEC:
 metoda face parte dintr-o abordare globală a
calităţii; conceptul zero defecte implementat în
producţie nu reprezintă nimic dacă produsul nu
este rentabil dpdv economic, dacă produsul nu
răspunde nevoilor clienţilor, dacă nu sunt tratate
corect apelurile telefonice ale clienţilor, dacă
data sau locul de livrare nu sunt respectate;
 este evident că pentru succesul semnificativ al
metodei aceasta trebuie integrată celorlalte
metode care definesc conceptul de calitate totală.
301

Curs IC 2020 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs IC 2020 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Ingineria Calității

Anul III IMC

Ingineria calităţii reprezintă ansamblul activităţilor cu caracter

Organizațiile vor să pună pe piață produse și servicii de calitate care să

- stabilirea elementelor generale şi a conceptelor în domeniul calităţii;

- 1.1 ABORDAREA CALITĂȚII;

Cererile de certificare sau de normalizare adresate organismelor

Certificarea se bazează pe rezultatele încercărilor, inspecţiilor şi

Pentru utilizator, ea furnizează asigurarea că produsul

Certificarea organizaţiei demonstrează conformitatea calităţii,

Producătorii pot avea nevoie de sprijinul tehnic al laboratoarelor

La nivel internaţional, această activitate se încadrează în

La nivel naţional, există un număr important de reţele de

După ce organizația a obținut certificările CE trebuie ca să se

- Privește în principal metodele de management al calității utilizate

Norma reprezintă un document stabilit prin consens și aprobat de un

Norma trebuie neapărat să :

- Norme fundamentale: reglementează siglele, simbolurile, și

Prin audit al calității se înțelege evaluarea unei organizații astfel

Auditul calității implică:

Auditul calității permite să se verifice dacă obiectivele calității sunt

El poate fi concretizat printr-o certificare sau o normalizare.

• luarea deciziei privind auditul calității. Contactarea unui organism

Controlul calității permite cunoașterea faptului că produsului sau

- caietul de sarcini al organizației,

Controlul calității analizează de asemenea condițiile de recondiționare

Controlul calității este efectuat de către un controlor.

În urma controlului de calitate controlorul va redacta un raport privind

Controlul calității împarte produsele realizate în trei categorii:

Activitățile de control al calității trebuie să aibă în vedere la final

Certificatul de Control al calității este garanția oferită clienților precum

Asigurarea calității într-o entitate este prezentată publicului

Manualul calității conține:

O declarație de politică a calității este un text scurt care rezumă

Declarația de Politică a calității împinge organizația să se autoevalueze și

Declarația de Politică a calității permite organizației să comunice cu

Pentru redactarea unei declarații de politică a calității trebuie să se constituie

Vor fi definite următoarele aspecte:

Este răspunsul la așteptările clienților.

Sunt disponibile mai multe metode pentru ameliorarea calității externe:

Calitatea internă privește organizarea activității în entitatea în cauză.

Aceasta regrupează metodele și conceptele cele mai eficace pentru a

Un produs sau un serviciu de calitate trebuie să asigure un echilibru

- Dacă ameliorarea calității presupune costuri de producție ridicate se

- Dacă per a contrario (prin înțeles contrar) produsul sau serviciul nu

Ambele situații sunt periculoase pentru organizație, ducând la pierderi

Fig. 2.3 Evoluţia conceptului calitate 38

Managementul calităţii totale

- entitatea este ceea ce poate fi descris și luat în

- produsul este rezultatul activităţilor sau proceselor. Un

- resursele sunt formate din: resurse umane (personal),

- procedura este modul specificat de efectuare a unei

4. Caracteristici speciale ale calităţii.

TEHNICO- ECONOMICE CONDIŢII CARACTERISTICI

PROPRIETĂŢI PREŢ; COSTURI PARAMETRI

Exemplu de caracteristici ale calităţii unui echipament electric 43

Legătura matematică dintre cele trei concepte:

se poate exprima cu formula:

A(t) = R(t) + [(1-R(t)]M(t)

Studierea şi analiza caracteristicilor calităţii utilizează

Concepţia conform căreia calitatea produselor şi serviciilor

 Modul de realizare presupune trasarea unei

 În funcție de distribuția acestor indicații se

CpL = _ CpU = _