Sunteți pe pagina 1din 1

Farmacologie 2012/2013 Şef lucr. Dr.

Liliana Tarţău

Intoxicaţia cu monoxid de carbon


Monoxidul de carbon este un gaz, incolor, inodor, insipid.
Intoxicaţia cu monoxid de carbon este una dintre cele mai frecvente intoxicaţii. Se poate
produce accidental (centrale termice şi sobe defecte, gaze de eşapament, la intrarea în mine,
puţuri, beciuri, depozite sau în diferite sectoare industriale) sau voluntar (în scop suicidal).
Intoxicaţia se produce frecvent pe cale respiratorie. Oxidul de carbon are o afinitate de
200-300 ori mai mare faţă de hemoglobină (Hb) decât oxigenul. Pătruns în organism, determină
formarea de carboxiHb, reducându-se, astfel, cantitatea de oxigen care ajunge la nivelul
ţesuturilor şi, în special, la nivelul organelor vitale.
La concentraţii mici este stimulant al centrilor respiratori, iar la concentraţii mari este
deprimant al centrilor respiratori şi al miocardului. Concentraţia letală a oxidului de carbon este
de 12% în volume.
Fenomenele toxice apar atunci când peste 40% din Hb este transformată în carboxiHb,
pacientul prezentând tegumente de culoare „roşu viu” („cireşii”), tulburări de vedere, cefalee,
tahicardie, hiperpnee, comă.
Simptomatologia este nespecifică, manifestările clinice fiind dependente de concentraţia
de monoxid de carbon inhalată:
- intoxicaţia uşoară este, de obicei, trecută cu vederea, pacientul prezentând oboseală,
ameţeli sau stare de confuzie;
- cefalee (în special frontală), greţuri, vărsături (mai ales la copii);
- somnolenţă, tahicardie, vedere neclară, lipotimie;
- convulsii, comă.
Moartea survine în momentul în care peste 65% din Hb este transformată în carboxiHb.
Dacă tratamentul este instituit rapid, în cele mai multe situaţii pacienţii îşi revin. În lipsa
tratamentului, mai ales dacă intoxicaţia este severă, se produc leziuni de diverse grade la nivelul
miocardului şi al creierului, iar în final, decesul. Există situaţii în care chiar dacă tratamentul a
fost prompt şi pacientul supravieţuieşte, acesta poate prezenta pierderi de memorie sau leziuni
cerebrale.

Tratamentul constă în:


- scoaterea rapidă a pacientului din mediul toxic;
- respiraţie artificială şi oxigenoterapie pe mască (cu O2 100%), în intoxicaţii severe, cu
afectarea funcţiei respiratorii;
- susţinerea funcţiei cardiovasculare.