PREGATIREA PREOPERATORIE SI INGRIJIREA POSTOPERATORIE

I. PREGATIREA PREOPERATORIE

 Este ansamblul de acte, gesturi şi manevre prin care se pune

DEFINITIE bolnavul în condiţia de a suporta o intervenţie chirurgicală.

 Pregătirea pacientului înaintea intervenţiei chirurgicale este un

SCOP
element major de prevenire a infecţiilor postoperatorii.
De ea depinde reuşita operaţiei şi evoluţia postoperatorie.
 Neutralizarea surselor de suprainfecţie care au originea: la nivelul
pielii (incizie), la distanţă (naso-faringian şi vezică urinară).
 Reducerea posibilităţilor de contaminare a pielii, prin utilizarea de
antiseptic.
 Depistarea şi semnalarea unor leziuni cutanate, infecţii ORL sau
urinare recente ori vindecate paraziţi externi, posibilităţi de alergie.

 Pregătirea pacientului pentru operaţie prin:

 Restricţionarea aportului de alimente şi lichide
 Pregătirea câmpului operator (suprafaţa cutanată)
OBIECTIVE
SPECIFICE  Recoltarea produselor pentru examene de laborator
 Efectuarea igienei personale şi a altor nevoi de bază
 Asigurarea siguranţei pacientului după administrarea
medicaţiei preanestezice
 Pregătirea documentelor pacientului pentru operaţie prin:
 Revederea semnăturii consimţământului chirurgical
 Completarea cu acurateţe a listei operatorii
 Furnizarea, preoperator, de informaţii şi instrucţiuni
pacientului şi familiei.
OBS. Pregătirea pentru operaţie a unui bolnav care urmează să
sufere o intervenţie chirurgicală se realizează diferenţiat, în funcţie
de terenul bolnavului (boala de bază şi tarele biologice asociate) şi
de natura şi complexitatea operaţiei avută în vedere.

1
 Sunt:
COMPONENTELE
PREGĂTIRII  Pregătirea psihică
PREOPERATORII  Pregătirea fizica(generala)→bilantul clinic+bilantul
paraclinic
 Pregătirea chirurgicală (sau îngrijiri preoperatorii)

In functie de timpul Pregatirea preoperatorie se aplica:

avut la dispozitie A. TIMP SUFICIENT, PACIENT INDEPENDENT
si de starea generala B. TIMP SUFICIENT, PACIENT DEPENDENT
a pacientului C. TIMP INSUFICIENT, URGENTE
CHIRURGICALE

 Operaţia este un eveniment important în viaţa pacientului,

PRINCIPII DE
INGRIJIRE generator de stress fizic şi psihic.
 Teama de spital, de anestezie, de operaţie, de suferinţa
postoperatorie fac ca bolnavii să fie anxioşi, agitaţi,
deprimaţi psihic.
 Incizia operatorie determină durere şi predispune la infecţii.
 Anestezicele şi drogurile analgezice au efect depresiv asupra
organismului diminuând durerea dar şi capacitatea de reacţie
a pacientului faţă de stimulii din mediul înconjurător.

2
 1. PREGĂTIREA PREOPERATORIE GENERALĂ
DIN ZIUA CARE PRECEDE OPERAŢIA

 TIMP SUFICIENT, PACIENT INDEPENDENT

 Se recomandă tact şi înţelegere empatică în comunicarea

cu pacientul pentru a reduce disconfortul psihic creat de
teama de operaţie, anestezie.
 Se recomandă selectarea pacienţilor pe saloane, evitându-
se contactul celor nou internaţi cu cei care au avut o
evoluţie postoperatorie dificilă, gravă sau cu muribunzii.
 Se linişteşte pacientul cu privire la anestezie, durere şi
procedurile preoperatorii
 Se respectă opiniile pacientului legate de credinţe şi
PREGATIREA concepţii.
PSIHICA  Se oferă informaţii clare, accesibile legate de actul
A BOLNAVULUI
operator şi de consecinţele acestuia (limitări, mutilări).
 Se obţine consimţământul scris al pacientului conştient,
adult sau al familiei în cazul minorilor sau al pacienţilor
inconştienţi.
 Se stabileşte data intervenţiei şi se comunică bolnavului.
 Consimţământul informat în intervenţiile chirurgicale
este responsabilitatea medicului; asistenta este
responsabilă din punct de vedere etic, nu legal, acţionând
ca un avocat al pacientului (verificând dacă pacientul a
înţeles informaţiile primite şi dacă sunt respectaţi toţi
paşii în pregătirea preoperatorie).
 Formele de consimţământ trebuie semnate înainte ca
pacientul să primească medicaţia sedativă,
preanestezică.
 Se administrează, la indicaţia medicului sedative,
hipnotice în seara dinaintea intervenţiei pentru a asigura
o odihna adecvată în timpul nopţii

3
  Se observă şi se consemnează aspectul general al
pacientului: înălţime, greutate, vârsta, aspectul pielii,
faciesul, starea psihică;
 Toate datele privind starea generală a pacientului şi
evoluţia bolii se notează permanent în FO şi în planul
de îngrijire pentru a obţine un tablou clinic exact.
PREGATIREA  Culegerea de date privind antecedentele pacientului:
GENERALA
(FIZICA) A o Familiale: dacă în familie au fost bolnavi cu
BOLNAVULUI neoplasme, diabet, HTA, cardiopatii, tuberculoză.
o Chirurgicale: dacă a mai suferit intervenţii, dacă a
avut evoluţia bună, dacă au fost complicaţii.
o Patologice:
 Se vor nota bolile care au influenţă asupra anesteziei şi
intervenţiei;
 Dacă a avut afecţiuni pulmonare,
 Dacă este fumător,
 Dacă a avut afecţiuni cardiace,
 Dacă suferă de epilepsie.
 Urmărirea şi măsurarea funcţiilor vitale şi vegetative,
 Examenul clinic pe aparate,
 Bilanţ paraclinic,
 Examene de laborator de rutină şi examene complete

 Se face baie, sau duş, sau toaleta pe regiuni, la pat, în

IGIENA
BOLNAVULUI
cazul bolnavilor nedeplasabili; spalatul parului, toaleta
buco-dentara, toaleta nasului, se verifica unghiile sa fie
scurte, fara lac de unghii, picioarele, spatiile
interdigitale.
 Se curăţă cu atenţie zonele de flexie şi cea ombilicală
pentru a reduce riscul infecţiei prin flora cutanată.

 Se măsoară şi se reprezintă grafic funcţiile vitale:

SUPRAVEGHEREA
ÎNAINTEA OPERAŢIEI temperatura, puls, T.A, respiraţie.
 Se cântăreşte si se masoara talia bolnavul pentru
dozarea premedicaţiei şi anestezicelor.
 Se semnalează medicului eventualele modificări ale
tegumentelor din zonele prevăzute pentru intervenţie
cum ar fi semnele de inflamaţie sau de alergie.
 Se notează şi se raportează eventualele simptome de
infecţie a căilor respiratorii superioare, precum şi
apariţia menstruaţiei la femei.

4
  Se verifică, obligatoriu, pentru toate tipurile de
intervenţii chirurgicale:
 grupul sanguin şi factorul Rh
INVESTIGAREA  hemograma
PARACLINICĂ
 glicemia
 ureea
 creatinina sanguină
 electroliţii serici
 probele hepatice
 factorii de coagulare
 sumarul de urină
 Se efectuează: ECG, radiografie pulmonară.

 Se scade aportul alimentar oral cu o zi înainte de

operaţie.
RESTRICŢIA  Se sistează aportul de alimente şi lichide de la orele
ALIMENTARĂ 21, în seara de dinaintea operaţiei.
 Se interzice fumatul cu o seară înainte de operaţie,
precum şi consumul de băuturi alcoolice.

 Se face clisma evacuatoare în seara dinaintea şi în

dimineaţa intervenţiei chirurgicale în caz de intervenţii
GOLIREA
INTESTINULUI pe tubul digestiv.
TERMINAL  Se administrează un laxativ cu 12-24 ore inaintea
intervenţiei dacă actul operator nu se desfăşoară pe
tubul digestiv şi tranzitul bolnavului este normal.

 Se epilează zona de intervenţie, cat mai aproape de momentul

interventiei pentru a evita proliferarea germenilor la nivelul
CREAREA
CÂMPULUI escoriatiilor cutanate, prin raderea pilozităţilor cu un aparat de ras
OPERATOR individual, pe o suprafaţă largă (15 / 25cm) având grijă să nu se
creeze soluţii de continuitate.
 Se interzice folosirea cremelor depilatoare care pot da reacţii
alergice şi iritaţii ale mucoaselor din zonele intime.
 Nu se epilează sprâncenele în cazul intervenţiilor la nivelul
globului ocular.
 Se dezinfectează zona rasă cu alcool medicinal sau betadină (se
exclude riscul la alergie prin anamneză)
 Se acoperă câmpul operator cu un câmp steril.
→ In caz de urgenţă imediată, bolnavul va fi ras la pat sau la UPU
înainte de a fi transportat la blocul operator.
→ Se contraindică, temporar, actul operator în caz de leziuni
cutanate în regiunea unde urmează să se desfăşoare intervenţia.

5
 2. PREGĂTIREA PREOPERATORIE DIN ZIUA OPERAŢIEI

 Se supravegheză pacientul să rămână nemâncat şi să nu fumeze.

 Se măsoară funcţiile vitale şi vegetative: temp., puls, TA.
MĂSURI
GENERALE  Se apreciază starea generală şi comportamentul.
 Se comunică medicului eventualele modificări patologice ale
funcţiilor vitale, tusea, coriza, diareea, apariţia menstruaţiei la
femei şi modificări din zona de intervenţie.
 Se îndepărtează bijuteriile, ceasul, peruca, protezele (dentare,
membrele artificiale), agrafele de păr, lentilele de contact
 Se cere pacientei să-şi facă toaleta de dimineaţă fără folosirea
machiajului sau a lacului de unghii, a rujului, pentru o bună
observare a extremităţilor.
 Se invită pacientul să-şi golească vezica urinară sau se
montează aseptic o sondă vezicală, dacă medicul indică
 Se strânge părul lung într-o bonetă, sau se împleteşte în coadă,
iar pacientul îmbracă o pijama curată, deschisă, iar femeile
cămaşă de noapte.

 Se administrează medicaţia preanestezică (premedicaţia) cu

60 de minute înainte de operaţie, dacă administrarea este
orală şi cu 45 de minute înainte de operaţie, în administrarea
ADMINISTRAREA
PREMEDICAŢIEI parenterală
 Se interzice pacientului să se mai ridice din pat după
administrarea premedicaţiei deoarece are acţiune sedativă şi
deprimă circulaţia, determinând hipotensiune arterială
ortostatică.
 Se predau obiectele de valoare, bijuteriile bolnavului
familiei sau asistentei-şefe, însoţite de procesul verbal.

 Se transportă bolnavul la sala de operaţie cu un mijloc

TRANSPORTUL
adecvat stării sale – cu brancarda, patul rulant, bine
BOLNAVULUI
LA SALA acoperit şi însoţit de asistenta.
DE OPERAŢIE  Se însoţeşte bolnavul de documentele administrative:
F.O. cu rezultatele investigaţiilor, cu consimţământul
scris.
 Se evită transportul prea devreme la sala de operaţie
pentru a nu stresa bolnavul.
 Se verifică lista operatorie (data, ora, regiunea
operatorie).

6
  Se pregăteşte, între timp, salonul pentru primirea
în condiţii optime, a operatului:
o igiena salonului
o aerisirea salonului
PREGĂTIREA o schimbarea lenjeriei de pat
SALONULUI
POSTOPERATOR o asigurarea cu material de protecţie a
patului.
 Se verifică sursa de oxigen, de aspiraţie.
 Se pregătesc:
o tensiometru şi stetoscop biauricular
o stativ
o trusa de perfuzat
o soluţii perfuzabile şi medicamente
prescrise de medic pentru perioada
postoperatorie
o urinar
o bazinet
o tăviţa renală
o alte materiale în funcţie de tipul
intervenţiei şi de îngrijiri (borcan de
drenaj, de aspiraţie, etc).

7
 3. PREGĂTIREA OPERATORIE SPECIALĂ

 TIMP SUFICIENT, PACIENT DEPENDENT

 Corectarea deficienţelor organismului.

OBIECTIVE
 Restabilirea echilibrului fiziologic pentru a suporta actul
operator.
 Evitarea complicaţiilor grave în timpul sau imediat după
operaţie.
Pacienţi cu risc operator crescut creat de aparatul sau
INDICAŢII organul pe care se va interveni.
 Pacienţi cu afecţiuni preexistente (taraţi):
cardiovasculare, pulmonare, hepatice, renale, diabet
zaharat.

A. MĂSURI SPECIFICE LEGATE DE APARATUL SAU

ORGANUL PE CARE SE VA DESFĂŞURA OPERAŢIA
 În cazul intervenţilor pe aparatul respirator se practică:
• Aspirarea secreţiilor traheo-bronşice
MĂSURI
• Medicaţie specifică:
SPECIFICE
o fluidifiante ale secreţilor, expectorante, bronhodilatatoare
 În cazul operaţiilor pentru stenoza pilorică şi a operaţiilor
pe stomac:
• Montarea unei sonde nasogastrice de aspiraţie a stazei gastrice, cu
3-4 zile înainte de operaţie
• Spălătura gastrică în seara dinaintea operaţiei
 În caz de ocluzie intestinală:
• Aspiraţie nasogastrică
• Reechilibrare hidro-electolitică i.v.
 În cazul intervenţiilor pe colon şi rect:
• Golirea conţinutului cu 48-72 de ore înaintea operaţiei prin:
- Regim alimentar cu puţine reziduuri (carne, ouă, brânză, lapte,
iaurt)
- Regim exclusiv hidric cu 24 ore înaintea operaţiei administrarea de
soluţii hipertone cu 24 ore înaintea operaţiei: Fortrans (care nu este
metabolizat de flora intestinală şi nu se absoarbe prin mucoasa
intestinală); se administrează 4 plicuri dizolvate fiecare în câte 1
litru de apă (4 litri în total) în seara care precede intervenţia, fiecare
litru fiind băut într-o oră.
• Reechilibrarea hidroelectolitică parenterală
• Clisme evacuatorii în cazul în care administrarea Fortrans-ului este
contraindicată (stare generală alterată, insuficienţă cardiacă, HTA,
etc).
• Aseptizarea colonului prin administrarea parenterală de antibiotic

8
 B. MĂSURI SPECIFICE LEGATE DE AFECŢIUNILE
PREEXISTENTE

 Se recomandă obţinerea avizului de la medicul specialist

în domeniu (diabetolog, cardiolog, gastroenterolog,
neurolog, etc) cu specificarea riscului anestezico-
chirurgical şi eventual a măsurilor terapeutice necesare
atât pre-, cât şi postoperatorii.
MĂSURI  Se vor evita intervenţiile pentru afecţiuni cronice în
SPECIFICE primele 6-12 luni după un infarct miocardic acut
 Se converteşte medicaţia cardiacă şi antihipertensivă sau
de reglare a glicemiei pe cale orală în terapie parenterală
până la reluarea tranzitului şi alimentaţiei postoperator.
 Se face reechilibrarea hematologică parenterală
(transfuzii) în cazul pacienţilor cu anemie severă,
preoperator.
 Se aplică măsuri specifice pentru pacienţii hepatici:
o dieta hipercalorică predominant glucidică
o vitaminoterapie
o reducerea aportului de proteine pentru a scădea
riscul de apariţie a encefalopatiei portale (la
cirotici).
 Se recomandă profilaxia riscurilor: infecţios,
tromboembolic şi al hemoragiilor digestive acute "de
stress" la pacienţii cu risc major.

9
 4. PREGĂTIREA PREOPERATORIE DE URGENŢĂ

 TIMP INSUFICIENT, URGENTE CHIRURGICALE

 Pregătirea preoperatorie pentru intervenţia chirurgicală

DEFINIŢIE
efectuată în primele 2-3 ore de la internare sau în primele 4-6
ore (în caz de semiurgenţă).
 Pregătirea preoperatorie pentru urgenţele majore cu risc vital.

OBIECTIVE  Salvarea vieţii pacientului.

 Prevenirea complicaţiilor intra, şi postoperatorii imediate.

→ Dat fiind timpul foarte scurt avut la dispozitie,

pregatirea pacientului se face in acelasi timp cu
MĂSURI
PREOPERATORII pregatirea salii si a chirurgilor
DE URGENŢĂ  Măsurile se aplică în sala de operaţie şi se referă la:
o toaleta sumară pe regiuni insistându-se pe
aseptizarea regiunii pentru operaţie → spalarea cu
apa calda si sapun, numai a zonelor cu risc;
raderea, cu atentie, pentru a nu provoca escoriatii;
badijonarea zonei cu un antiseptic colorat
o evantualele plagi prezente se vor pansa si se vor
proteja foarte atent
o golirea continutului gastric, prin spalatura gastrica
(daca este cazul)
o monitorizarea funcţiilor vitale şi vegetative
o deşocarea bolnavului şocat
o recoltarea de urgenţă a sângelui pentru: HLG, HT,
glicemie, uree, teste de coagulare, grup sanguin şi
factor Rh
o administrarea premedicaţiei
In rest pregatirea preoperatorie este aceeasi ca pentru
pacientul independent.

10
 ROLUL MORAL AL ASISTENTEI MEDICALE IN PREGATIREA PREOPERATORIE

In general, pentru pacient nu exista interventie chirurgicala „minora”, orice operatie este
o experienta noua, pe care o traieste bolnavul, la intensitate maxima.
Teama ii face pe unii pacienti sa refuze operatia, sub pretextul ca ar dori sa mai incerce
cu tratament medicamentos, sau ca doresc o amanare pentru rezolvarea unei probleme
personale.
In acest sens, rolul asistentei este de a-l linisti pe pacient si de a-i da incredere. Aceasta
se realizeaza prin:
 modul de a vorbi cu pacientul
 asigurarea ca anestezia si interventia sunt benigne
 exemple de reusita a unui operat cu aceeasi interventie
 mentinerea calmului, antrenand si vecinii de salon

SE VA EVITA
 Contactul pacientului cu alti pacienti operati, care au complicatii → pentru a nu le permite
sa aiba termen de comparatie
 Sa vorbesti urat cu pacientul si cu familia acestuia
 Sa faci aprecieri personale asupra chirurgului, anestezistului, interventiei si diagnosticului.
La intrebari dificile, se va raspunde: „va trebui sa intrebam medicul”
 Sa se puna in acelasi salon, impreuna, doi pacienti operati, in aceeasi zi, cu aceeasi
interventie.

CONCLUZII
Rolul pregatirii preoperatorii a pacientului detine un loc important in prevenirea infectiilor
nosocomiale.
Este necesara punerea in practica a unui protocol precis si detaliat al diferitelor etape din
aceasta pregatire si intarirea legaturilor dintre asistentele medicale din sectia de chirurgie,
terapie intensiva si cele care lucreaza in salile de operatie si anestezie.
Fiecare sectie este responsabila de numarul si frecventa eventualelor infectii, precum si de
urmarirea, alaturi de asistentul de igiena, a executarii corecte a modului de pregatire
preoperatorie a pacientului.

11
 II. ÎNGRIJIREA INTRAOPERATORIE

 Controlul infecţiei prin respectarea circuitelor şi aplicarea

OBIECTIVE
SPECIFICE tehnicilor aseptice;
 Asigurarea siguranţei şi protecţiei pacientului
 Prevenirea complicaţiilor intraoperatorii.

 Asistenta de la blocul operator verifică curăţenia şi funcţionalitatea

aparatelor şi echipamentelor din spaţiile medicale (sălile de operaţii
PREGĂTIREA cu anexele aferente): spălător filtru pentru chirurgi cu robinete cu
SĂLII DE
OPERAŢIE apă sterilă, spaţiu pentru pregătirea materialelor şi pentru trezirea
operatului, cameră protocol operator.
 În sala de operaţii viscerale verifică:
o lampa scialitică, oxigenatorul de perete,
o aspiratorul chirurgical, aspiratorul de perete, prizele.
o se pregătesc: masa cu instrumente sterile, casoletele cu material
moale, pachetele cu bluze şi măşti sterile, căruciorul cu
medicamente, masa de operaţii

 În sală se intră numai cu echipament de protecţie: halat, papuci,

bonetă, mască.
REGULI DE
BAZĂ ÎN SALA  Halatele echipei sunt considerate sterile în faţă, de la umăr
DE OPERAŢIE până la mijloc şi de la mână până aproape de cot; zonele
nesterile ale halatelor includ umerii, gâtul, zonele axilare şi
spatele.
 Mesele acoperite cu câmpuri sunt considerate sterile doar la
suprafaţă; orice material care atinge suprafaţa mesei este
considerat contaminat.
 Personalul echipei sterile trebuie să stea în apropierea
suprafeţelor sterile, iar dacă-şi schimbă poziţiile, trebuie să se
întoarcă cu faţa către faţa celuilalt sau cu spatele către spatele
celuilalt
 Tot personalul trebuie să folosească măşti care asigură o
filtrare înaltă
 Măştile trebuie să acopere complet nasul şi gura şi să fie fixate
şi nu purtate larg în jurul gâtului.
 Când măştile sunt îndepărtate, se ating numai legăturile pentru
a preveni contaminarea mâinilor de la zona nazofaringiană
 Unghiile se taie scurt pentru a preveni străpungerea mănuşilor.

12
  Se verifica numele si nr. de salon al pacientului
 Istoricul starii de sanatate si starea fizica prezenta si
 Rezultatele de laborator si radiografiile
 Grupa sanguina si testele de compatibilitate
IN SALA  Alergiile si orice alte reactii anterioare la anestezie sau
DE PREANESTEZIE transfuzii
 Prezenta bijuteriilor, a lentilelor de contact, a protezelor
dentare si daca pacientul a consumat alimente
 Greutarea si inaltimea, in vederea dozarii corecte a
drogurilor anestezice
 Se verifica regiunea rasa si se noteaza eventualele
escoriatii (eczema, raṣ cutanat etc.);
 Se verifica starea de curatenie: regiunea inghinala,
ombilicul, axilele, spatiile interdigitale, unghiile;
 Obtinerea unui abord venos (branula, cateter) in functie de
interventie si de pacient
 Instalarea sondei urinare ,,a deneure” (sau, dupa caz, se
goleste vezica urinara) de catre asistenta de sala, dupa
spalarea chirurgicala al mainilor, imbracarea cu
echipament steril, camp steril in zona genito – urinara.

Se executa ultima parte a pregatirii pacientului

 Pozitionarea pacientului ptr. operatie
IN SALA  Pregatirea campului operator
DE OPERATIE
 Instalarea aparaturii ptr. monitorizarea pacientului
 Anestezia pacientului
 Intubarea pacientului

ADMITEREA  Protocolul de admitere în zona în care pacientul este ţinut

PACIENTULUI până ajunge în sala de operaţie, prevede să se verifice de
ÎN ZONA SĂLII DE
OPERAŢIE către asistenta:
o numele şi numărul de salon al pacientului
o istoricul starii de sănătate şi starea fizică prezentă
o rezultatele examenelor de laborator şi radiografiile
o grupa de sânge şi testele de compatibilitate
o alergiile şi orice alte reacţii anterioare la anestezie sau
transfuzii
o prezenţa bijuteriilor, a lentilelor de contact, a protezelor
dentare şi dacă pacientul a consumat alimente
o greutatea şi înălţimea, în vederea dozării corecte a
drogurilor anestezice.
13
  Responsabilitatea pentru poziţionarea pacientului revine
împreună asistentei, chirurgului şi anestezistului
POZIŢIONAREA
PACIENTULUI  Poziţionarea pacientului va ţine seama de:
PENTRU OPERAŢIE o tipul şi locul intervenţiei
o mobilitatea articulaţiilor
o vârsta pacientului
o evitarea apariţiei leziunilor de compresiune la
nivelul ţesuturilor şi nervilor
o facilitarea funcţiei cardiocirculatorie şi pulmonară
 Poziţionarea corectă este importantă pentru:
o expunerea adecvată a zonei operatorii
o accesul uşor pentru inducerea anesteziei şi
administrarea de soluţii şi medicamente i.v.
o promovarea funcţiilor respiratorii şi circulatorii
o asigurarea intimităţii pacientului prin evitarea
expunerilor care nu sunt necesare
 Pentru menţinerea în poziţia adecvată intervenţiei,
pacientul va fi fixat cu chingi pe masa de operaţie.

 Se pregateste campul operator prin badijonarea cu alcool

PREGĂTIREA si curatirea pielii de antisepticul anterior, apoi
CÂMPULUI
OPERATOR badijonarea cu tinctura de iod (sau alt antiseptic colorat)
ŞI ANESTEZIA → se executa incepand cu linia de incizie, de la centru
catre periferie si se termina cu zonele septice.
 Se monitorizeaza functiilor vitale
 Se verifica abordul/ abordurile venose instalate
 Ajuta la instalarea campului steril textil cu fereastra →
acesta este rolul medicului, dar poate fi si rol delegat
pentru asistenta medicala
 Poate fi folosita, in loc de camp steril, folie adeziva,
transparenta, prin care se face prin carese face incizia
si impiedica diseminarea florei cutanate; o alternativa
este pulverizarea preoperatorie a unei pelicule adezive
care impiedica aparitia contaminarii
 Se utilizeaza diferite anestezice si medicatia adjuvanta
corespunzatoare pentru obtinerea starii de constienta, de
analgezie, relaxare musculara si disparitie a reflexelor;
medicul anestezist este ajutat de asistenta de anestezie

14
 Asistentul medical va supraveghea:
ROLUL  Functiile vitale, culoarea si umiditatea tegumentelor,
ASISTENTULUI temperatura corporala, comportamentul pacientului in
MEDICAL
cursul administrarii anestezicului → este posibil ca
anestezia sa determine excitabilitatea pacientului (ras,
plans, logoree, se misca excesiv) ceea ce necesita
imobilizare pentru prevenirea autotraumatizarii

Anestezia si anestezicile volatile sau gazoase produc

frecvent la personalul sanitar dureri de cap, astenie,
alergii.
Protectia muncii
Masurile care se impun personalului sanitar sunt:
personalului
sanitar de la o verificarea si intretinerea aparatului de anestezie si
sala de operatie accesoriilor;
o instalatii de aerisire; salile de operate sunt prevazute
cu ventilatoare deoarece gazele anestezice eliberate
sunt toxice, iar personalul trebuie protejat;
o in salile in care se foloseste Halotan prin masca
(protoxid de azot), asistentele si doctoritele insarcinate
nu au voie sa profeseze.
o in caz de anestezie prin I.O.T fara pierdere de
anestezice volatile este permisa prezenta gravidelor in
sala de operatie.
o protoxidul de azot este agresiv, are efect de sera pe
stratul de ozon (putin folosit in prezent).
O anestezie generala consta in administrarea de amestec
format din 68 - 69% protoxid de azot (N2O), 30%O2 si
anestezic gazos respectiv Halaton.
Nivelul tehnic actual de administrarea a anestezicilor
permite scaderea pierderilor de gaze anestezice inlocuindu-
se aparatul de anestezie inhalatorie obisnuite cu tehnici de
anestezie cu flux scazut (low flow).

15
  Obiectivele principale ale supravegherii
intraoperatorii a bolnavului sunt:
SUPRAVEGHEREA
INTRAOPERATORIE o asigurarea unei anestezii corecte
o menţinerea liniştei operatorii
o depistarea la timp a incidentelor ce pot să apară
 Elementele de supraveghere:
o fazele anesteziei - prin măsurarea TA, efectuarea EEG
cu dispozitive electronice
o ventilaţia pulmonară care poate fi tulburată în urma
curarizării, acţiunii analgeticelor centrale - se apreciază
prin observarea tegumentelor, măsurarea frecvenţei
respiratorii, dozarea gazelor din sânge
o constantele circulatorii se urmăresc clinic prin
aprecierea ritmului cardiac şi măsurarea T.A., iar
paraclinic cu ajutorul electrocardiogramei sau
monitoarelor electrice.
o aprecierea pierderilor sanguine trebuie făcută cât mai
obiectiv ţinând seama de complexitatea operaţiei şi de
gradul sângerarii
 Evaluările se pot face prin:
o cântărirea compreselor utilizate în plagă comparativ cu
un număr egal de comprese făcute în acelaşi mod.
o măsurarea sângelui din aspirator
o determinarea hemoglobinei în lichidul de spălare a
materialului moale
 Cantitatea sângelui pierdut este în funcţie şi de tipul
operaţiei; astfel se apreciază că în timpul:
o curei operatorii a herniei se pierd aproximativ 20-30 ml.
sânge
o gastrectomiei subtotale - între 250-1700 ml
o pielotomiei - între 125-300 ml.
o pneumectomiei - între 200-2500 ml.
o histerectomiei - între 250-800 ml.

16
  Medicul chirurg notează (în protocolul operator)
NOTE PRIVIND informaţiile referitoare la operaţie; datele sunt relevante
INTERVENŢIA pentru îngrijirea postoperatorie imediată şi includ
CHIRURGICALĂ
(PROTOCOLUL) următoarele:
o diagnosticul postoperator
o tipul operaţiei (clasică, endoscopică)- care poate
orienta îngrijirea
o anestezicul utilizat - orientează îngrijirea nursing
(poziţionarea operatului)
o aprecierea tulburărilor respiratorii
o estimarea sângelui pierdut şi a compensării
lichidelor pentru prevenirea sau combaterea
dezechilibrului hidro-electrolitic
o tuburile de dren, sondele de aspiraţie, sondele
vezicale
 Asistenta verifică inventarul materialelor şi
instrumentelor folosite: pense, comprese, câmpuri
sterile.

Aprecierea generală
a stării operatului
înainte de a fi
transportat de la
sala de operaţie

17