RECENZIE ARTICOL „MANAGEMENTUL EDUCATIONAL LA NIVELUL CLASEI SI AL

PROFESORULUI MANAGER”

Conceptul de management educational

Termenului „management” - in acceptia lui cea mai generala - acesta se refera la „activitatea
si arta conducerii”. Nu de mult restrans la zona economica, termenul isi extinde aplicabilitatea in
variate domenii. Astfel s-a ajuns la vehicularea sa in domeniul educational sub numele de
„management educational”.

In aceasta viziune a educatiei ca un fel de companie sau societate comerciala condusa de

unul sau mai multi manageri, produsul final nu este unul concret, palpabil. Acest lucru ii confera
specificitatea, dar si un grad sporit de dificultate actului de conducere educational . Componenta
umana a procesului e subliniata de multi teoreticieni si manageri ai educatiei. Mike Pedler, John
Burgoyne si Tom Boydell o plaseaza in centrul si la baza „companiei educationale”. Drept
consecinta, managementul educational trebuie sa fie intr-o mai mare masura arta decat stiinta,
pentru ca nu este numai un serviciu oferit oamenilor (ca subiecti exteriori ai procesului), ci
patrunde in fiinta lor interna, promovand o schimbare a fiintei lor psiho-intelectuale.

La nivelul institutiilor de invatamant se contureaza relatia manager (sef de departament) -

profesori, cu multe beneficii, dar, probabil concomitent, si cu multe probleme. Managerul se
confrunta cu profesori nedoritori a promova unele initiative financiare ale sale menite a
imbunatati situatia materiala a institutiei. Alteori, profesorii sunt reticenti in a ajuta managerul
prin sugestii, pentru ca nu este treaba lor si oricum nu sunt platiti sa faca acest lucru. Sau pur si
simplu profesorilor li se pare - mai ales in domeniul militar - ca li se impun prea multe lucruri de
catre „esaloanele superioare” fara a fi consultati sau fara a exista o comunicare si fara a intra in
atributiile lor anumite cerinte.

Managementul educational reprezinta un domeniu in plina dezvoltare, mai ales avand in

vedere ultimele initiative de reforma ale Ministerului Educatiei si Cercetarii, cu precadere
asigurarea calitatii educatiei si descentralizarea sistemului de invatamant. Toate aceste initiative
au, pe de o parte, consecinte importante asupra managementului si administrarii educatiei si, pe de
alta parte, nu pot fi implementate fara o pregatire manageriala a sistemului educational.

Directii de activitate:

1. Analiza sistemului educational in vederea identificarii nevoilor de schimbare, reforma si

dezvoltare, cu precadere in domeniile:

- capacitatea institutionala;

- managementul resurselor umane;

- management financiar;

- dezvoltarea manageriala;
 - formarea personalului;

- formarea formatorilor;

- asigurarea calitatii.

2. Dezvoltarea sistemelor si procedurilor privind managementul si asigurarea calitatii

educatiei.

3. Analiza impactului masurilor de reforma la nivel national, regional si local in domeniile mai
sus mentionate.

4. Analiza culturilor organizationale specifice institutiilor scolare romanesti – pentru a

identifica valorile, reprezentarile, credintele, modurile de gandire ale actorilor educationali care
pot favoriza sau, dimpotriva, stanjeni procesele de reforma.

5. Dezvoltarea de standarde educationale in domeniile mentionate.

6. Dezvoltarea profesionala si manageriala, prin:

- Oferirea de expertiza in conceperea si dezvoltarea programelor de formare manageriala si

de formare a formatorilor.

- Oferirea de programe de formare manageriala “la comanda” in domeniile mentionate.

- Consultanta acordata persoanelor si institutiilor scolare in domeniile mentionate.

7. Colaborare nationala si internationala, cu institutii publice si si organizatii private,

guvernamentale si nonguvernamentale in domeniile mentionate.

8. Consultanta acordata Ministerului Educatiei pentru fundamentarea deciziei strategice si

operationale in domeniile mentionate.

• Managementul educatiei/pedagogic reprezinta aceea stiinta pedagogica, elaborata

interdisciplinar, pentru studierea evenimentelor care intervin intr-o activitate pedagogica:
decizie, organizare, gestiune.

Este si o metodologie de abordare globala – strategica - optima a educatiei, a sistemului si

a procesului de invatamant. Dar este si un model de conducere a scolii, ca organizatie.

Managementul pedagogic preia informatii specifice: din cel economic (valorificarea

eficienta a resursei umane), din cel sociologic (calitatea conducerii institutiei ca organizatie,
bazata pe relatii specifice intre grupuri, indivizi), din cel politic (calitatea dirijarii intereselor
comune). (S. Cristea, Dictionar de pedagogie,  2000, Ed. Litere. Litera International, Bucuresti —
Chisinau, p. 223). 
 Consecinte ale unui management defectuos 

Managementul clasei, in timpul activitatii didactice, orienteaza atentia si preocuparea

profesorului spre aspecte care conditioneaza succesul educational: analiza clasei si din
perspectivele problemelor grupului scolar, schimbarea atitudinii fata de analiza si rezolvarea
problemelor disciplinare de activitate, utilizarea rationala a diferitelor resurse implicate, crearea
si mentinerea climatului educational, cultivarea relatiilor interpersonale pozitive intre elevi,
diversificarea modurilor si continuturilor comunicarii in clasa si a circulatiei informatiilor,
efectuarea corelata a principalelor roluri manageriale ale sale (planificarea, organizarea, decizia,
coordonarea, indrumarea, consilierea, controlul, evaluarea, reglarea).

In lipsa sau utilizarea necorespunzatoare a acestora, apar ca efecte negative:

- oboseala,  explicabila  fiziologic  si  nervos,  obiectiva  sau  subiectiva

(plictiseala), obisnuita sau cronicizata, primara sau secundara, locala sau totala apare datorita
monotoniei, lipsei de motivare, lipsei controlului, greselilor educative etc..;

- supraincarcarea prin prevederile orarului, volumul de  sarcini in clasa si acasa, 

continuturile programelor scolare, regimul zilei si saptamanii etc..;

- lipsa de motivare a clasei este o consecinta a necunoasterii tipurilor de motivatii

(extrinseca - intrinseca, cognitiva - afectiva, personala - sociala), a necorectarii la timp si
convingator, a lipsei stimulentelor, a corectarii aspiratiilor si asteptarilor, a neexersarii
autocontrolului, a neconstientizarii rolului metacognitiei (autocunoastera, autoevaluarea propriei
dezvoltari cognitive, intelectuale), a greselilor in angajarea elevilor in activitati etc..;

- deprecierea climatului educational apare datorita comportamentelor negative, a slabei

lor preveniri si combateri, a neconstientizarii si respectarii normelor la nivelul clasei.

Climatul indica atmosfera, moralul, starea afectiva a clasei, caracterizeaza starea de

„sanatate” a ei si este efectul relatiilor interpersonale.

Efectele negative se refera la: neangajarea elevilor, nepasare, rutina, distantare,

depersonalizare, insatisfactie, dualitate in comportare s.a.

Prin acestea se explica si abaterile disciplinare, fuga de la scoala, abandonul scolar,

frustrarea s.a.:

- minciuna verbala si non verbala;

- agresivitatea imbraca forme derivate: individuala sau de grup, fizica sau

verbala, distructiva sau violenta, insulta, furt, constrangere prin santaj, amenintare, ostilitate,
dispret etc..