Sunteți pe pagina 1din 2

Fluturașul năzdrăvan

A fost o dată ca niciodată o grădină fermecată, în care trăiau fericite mii de familii de gâzulițe.
Grădina era foarte bogată în flori înmiresmate și fructe delicioase. Ramurile primitoare ale
copacilor adăposteau nenumărate cuiburi delicate în care puișorii căscau gurițele înfometate.
Dintre toate aceste splendori, ceva ieșea în evidență: un fluturaș multicolor, ce se zbenguia din
floare în floare și apoi țâșnea în văzduh. Era fluturașul cel mai năzdrăvan din grădinuța
fermecată. Și într-o își zise:
-Mă cam plictisesc în grădina aceasta. Cunosc deja fiecare petală de floare, m-am ascuns după
fiecare cireșică, as vrea să văd ceva nou.
Și când mămica lui nu fu atentă la joaca lui, se îndepărtă tot mai tare în zbor până ajunse într-
un câmp plin de flori sălbatice.

Prima bicicletă

Într-un oraș zgomotos și aglomerat, locuia un băiețel blond cu obraji rumeni care toată ziua ar fi
explorat jungla de beton. Îl fascina tramvaiul ce șerpuia silențios și se strecura printre mașinile
grăbite. Privea plin de uimire când trecea deasupra caselor câte un avion uriaș, ca un bondar
de oțel. Dar cel mai mult îi plăcea să iasă la plimbare și vadă lucrurile cât mai de aproape.
Părinții lui îl însoțeau des la plimbare și îl învățau tot mai multe despre lumea care îl înconjura.
Într-o după amiază, au hotărât toți trei să meargă în parc. Dar imediat ce a ajuns acolo, băiețelul
nostru, în loc să se joace și să exploreze parcul, stătea bosumflat.
-Ce s-a întâmplat? Întrebă mămica lui.
-Nu am cu cine să mă joc. Toți băieții fac întrecere cu bicicletele.

Magia bucătăriei

Abia aștepta să coboare din mașină. Știa că ajunge la bunica, unde cea mai mică dorință era
ascultată și chiar împlinită. Când intra în apartamentul bunicilor, intra într-un tărâm fermecat,
unde bunicul era regele jocurilor gălăgioase, și bunica era zâna zahărului. Eroina noastră, o
mogâldeață de fetiță cu părul numai inelușe și rândunici la ochișori, se bucura de cele mai
frumoase zile când își vizita bunicii.
Într-o bunica ei o anunță triumfătoare:
-Avem o toamnă nespus de darnică. Astăzi mergem în piață să cumpărăm mere rumene, și
dovleci lucioși pentru că vrem să îi facem o surpriză bunicului: plăcinte cu mere și dovleac,
preferatele lui!

Prietenii care nu cuvântă


Abia aștepta să sosească ziua lui. Anul trecut părinții lui l-au surprins cu o vizită surpriză la
parcul de animale. A fost cea mai fericită zi din viața prietenului nostru, un băiețel voios, cu
piciorușe iuți. Când a ajuns la parc, a primit o gălețică plină ochi cu felii de morcovi crocanți,
salată suculentă și mere dulci. Și ce de ochișori mărunți și boticuri pofticioase îl așteptau
nerăbdătoare în țarcuri. Ba să fie mângâiate, ba să fie hrănite. Ar fi dorit chiar atunci să ia acasă
măcar un iepuraș pufos cu urechile pleoștite.
Oare anul acesta, ce surpriză îl mai aștepta? Ajuns acasă de la grădiniță, intră în casă cu
mămica lui.
În hol tata strigă fericit: SURPRIZĂ! Ținând în mână o cutie mare cu capac, ornată cu o fundă
lucioasă.