STRUCTURA DE GUVERNANȚĂ A

FONDULUI MONETAR INTERNAȚIONAL ȘI

REFORMA ACESTEIA

STUDENT: DĂNĂILĂ MARIA-EVELINA

AN ȘI GRUPA: III, 2
PROFESOR: Dr. AFLOAREI NUCU ANCA-ELENA

IAȘI, 2020
Cuprins
I. Fondul Monetar Internațional – aspecte generice........................................................................2
II. Fondul Monetar Internațional – structura de guvernanță.............................................................4
III. Fondul Monetar Internațional – reforma structurii de guvernare.............................................7
Bibliografie............................................................................................................................................9
Site – uri web.........................................................................................................................................9

1
 I. Fondul Monetar Internațional – aspecte generice

Fondul Monetar Internațional reprezintă primul sistem monetar

internațional din istoria relațiilor internaționale, fiind fondat în luna iulie 1944 1,
atunci când cele 45 de țări reunite la Conferința de la Bretton-Woods (New
Hampshire, SUA) au căzut de acord asupra proiectelor de Statut ale acestuia și
ale Băncii Mondiale. Fondul Monetar Internațional devine un pilon al coordonării
unei funcționări propice a sistemului monetar internațional, reunind 189 de țări
membre, devenind instituția responsabilă cu asigurarea condițiilor monetare și
financiare necesare constituirii unei stabilități a schimburilor comerciale.
În ideea de a evita instaurarea unei noi dezordini monetare internaționale
precum cea de după cele două războaie mondiale, SUA și Marea Britanie pun
bazele unui nou sistem pentru a asigura stabilitatea economiei. Astfel, ia naștere
Fondul Monetar Internațional, instituție hibrid a planurilor White și Keynes, sub
forma unei reforme monetare internaționale.
Ideile conținute de cele două planuri ( White și Keynes) aparțineau unui
aceluiași spectru, considerându-se că cel de-Al Doilea Război Mondial s-a
declanșat datorită conflictelor comerciale; se dorea prin aceste planuri
instaurarea unei stabilități a schimburilor și convertibilitatea monedelor, ambii
promotori preconizând formarea unei organizații internaționale a cărui principal
scop era realizarea unei cooperări economice și monetare între națiuni și evitarea
producerii unui nou război mondial.
Predecesorul Fondului Monetar Internațional a fost Liga Națiunilor și, de
aceea, s-a căutat ca, din punct de vedere economic, prosperitatea statelor
membre să fie adusă de practicarea unui comerț liber între națiuni.
Desigur că între cele două planuri, White – planul american și Keynes –
planul britanic, existau anumite dezacorduri, datorate și diferenței poziției
internaționale politice și economice a celor două state. Britanicii 2 doreau izolarea
economiilor naționale în contextul furnizării de lichidități internaționale pentru
țările cu deficit, pe când americanii manifestau interes pentru stabilitatea
cursurilor valutare și pentru convertibilitatea monetară, dorind, în același timp, și
eliminarea restricțiilor din calea comerțului liber. Dincolo de diferențele aparente
dintre cele două planuri, SUA și Marea Britanie au reușit să cadă de acord
asupra anumitor aspecte, dorind crearea unei instituții internaționale care să
devină un fundament în realizarea unei cooperări monetare internaționale
fructificatoare pentru toate statele membre.
Au existat și voci care nu au fost de acord cu realizarea planului Keynes-
White, mizând pe teama că resursele americane vor fi canalizate, prin intermediul
FMI, pentru a se reconstrui întreaga Europă ( aici intervenind și o problemă de
ordin politic și anume faptul că Europa includea state comuniste). Tocmai din
1
Lenain. Patrick, “FMI-ul”, Editura C.N.I Coresi S.A., 1996, pg 21
2
Brociner. Andrew, “ Europa Monetară”, Institutul European, 1999, pg. 38

2
 această cauză, SUA decide că multilateralismul avut în vedere de planul Keynes-
White nu mai era adecvat și, de aceea, se recurge la unilateralism, ceea ce face
ca prezența FMI pe scena internațională a anilor ’40 să devină una fadă.
De-a lungul timpului, Fondul Monetar Internațional s-a confruntat cu
diverse crize, ajungându-se la denunțarea convertibilității dolarului în aur, ceea
ce a adus cu sine întrebarea dacă FMI într-adevăr este o instituție care își
respectă scopul și obiectivele.
Prin prisma faptului că FMI era unica organizație interguvernamentală
specializată pe domeniile monetar și economic, acesta intervine și acordă
împrumuturi țările membre subdezvoltate, sprijinind formarea unor economii
viabile, care să fie capabile să realizeze plata la zi a datoriei externe.
Modul în care este condus Fondul Monetar Internațional face trimitere
către modul de conducere al unei societăți pe acțiuni americane, fiind implicate
următoarele organisme: Consiliul Guvernatorilor, Consiliul Executiv, un Director
Executiv și două comitete ale Consiliului Guvernatorilor.
Fiecare dintre aceste organisme își desfășoară activitatea astfel încât FMI
să-și respecte Statutele și obligațiile față de membrii săi, dar asigurându-se și că
statele membre își onorează obligațiile impuse odată cu aderarea la Fondul
Monetar Internațional.
De menționat, referitor la personalul actual al FMI, este că dintre cele 1633
de cadre 1008 sunt economiști ( un procentaj de circa 62% 3).
Referitor la funcțiile îndeplinite de această instituție, așa cum am
menționat și în descrierea planului Keynes-White, FMI se ocupă cu coordonarea
sistemului monetar internațional, cu supravegherea politicilor monetare,
financiare și economice ale statelor membre, are rol de creditor pe termen scurt
și mediu, acordând aceste credite din fonduri proprii, întrajutorarea țărilor
membre care se confruntă cu dezechilibre ale balanțelor de plăți, monitorizează
și acordă credite țărilor membre a căror probleme financiare pot să afecteze
stabilitatea sistemului financiar global, oferă asistență tehnică altor organizații
internaționale și statelor membre.
Dintre toate aceste funcții îndeplinite de FMI, cele mai importante sunt
funcția de supraveghere și funcția de creditare a țărilor membre. Supravegherea
FMI se realizează atât bilateral, cât și multilateral. Atunci când facem referire la
supravegherea bilaterală a FMI ne referim la faptul că acesta realizează o
examinarea a situației financiare la nivel național și formulează o recomandare cu
trimitere la politicile financiare și economice de urmat pentru a se asigura
stabilitatea și evoluția pozitivă remarcată la nivelul economiei naționale.
Supravegherea multilaterală face trimitere la realizarea mai multor rapoarte
având ca subiect direcțiile de dezvoltare ale economiei mondiale, atât la nivel
global, cât și la nivel național.

3
Imf.org, Raport anual an 2019

3
 Un alt aspect generic specific Fondului Monetar Internațional este că
acesta deține o unitate de cont proprie și unică numită “ Drept Special de
Tragere” (DST), a cărei valoare se calculează în funcție de un coș valutar alcătuit
din monedele celor mai puternice cinci state membre.
Așadar, istoricul Fondului Monetar Internațional înregistrează trei etape în
procesul dezvoltării acestuia și anume4: perioada de 25 de ani a regimului de la
Bretton-Woods ( periodă în care FMI ajută țările occidentale să se dezvolte din
punct de vedere economic), perioada în care FMI s-a axat pe ajutorarea țărilor
membre aflate în curs de dezvoltare și perioada când FMI se implică în
programele de reformă ale țărilor membre est-europene.

II. Fondul Monetar Internațional – structura de

guvernanță

Fondul Monetar Internațional se constituie asemenea unei organizații

hibrid, devenind o încrucișare a caracteristicilor unei organizații internaționale
interguvernamentale și a caracteristicilor unei sociețăți americane de acțiuni.
Ca localizare, FMI se regăsește pe teritoriul SUA, având sediul în
Washington D.C. Așa cum am menționat, FMI păstrează o parte din
caracteristicile unei societăți pe acțiuni de drept american, “acționarii” săi fiind
țările membre ce au aderat la acesta. Inființarea FMI este decisă de guvernele
posibilelor state membre, acestea dorind soluționarea unor probleme financiare
primordiale într-un cadru multilateral, ceea ce explică statutul de organizație
internațională a Fondului.
De menționat este că, diferit de alte organizații, statele membre FMI se
regăsesc în structurile de conducere proprii Fondului în funcție de
proporționalitatea cu puterea economică națională a fiecărui stat membru în
parte.
Modul de guvernare al FMI acordă membrilor săi anumite drepturi și
anume:
 Dreptul fundamental de vot și de participare la luarea deciziilor din cadrul
Fondului;
 Dreptul de a primi alocații de DST, moneda proprie Fondului;
 Dreptul de a deveni stat membru al BIRD ( Băncii Internaționale pentru
Reconstrucție și Dezvoltare);
 Dreptul de a efectua tranzacții și operații financiare cu Fondul;

4
Toderean. Olivia, “ Reforma organizațiilor internaționale. O analiză a FMI”, Cluj University Press, 2002, pg.76

4
 Dreptul de a cumpăra valută convertibilă sau DST din resursele proprii
Fondului în schimbul monedei naționale ( se realizează pe termen scurt
sau mediu).

Fondul Monetar Internațional, prin modul în care guvernează, oferă

membrilor săi posibilitatea de vot și de a participa la luarea deciziilor din
cadrul său. Acest drept al votului se realizează proporțional cu participarea
țării vizate membră la resursele de ansamblu ale Fondului; țările membre
participă la capitalul Fondului prin cote-părți, o cotă parte având valoarea
egală cu 100.000 DST. Ținându-se cont de situația economică și financiară a
unui stat membru, Fondul va decide numărul de cote-părți care poate fi
subscris de către acesta.
Referitor la procesul decizional din cadrul Fondului Monetar
Internațional, deciziile FMI se iau cu majoritate de voturi din partea țărilor
membre; pentru deciziile importante este necesară reunirea unei majorități
calificate care însumează circa 70% din voturi.
FMI este condus și guvernează prin intermediul următoarelor
organisme, care reamintesc de structura unei societăți pe acțiuni de drept
american a Fondului: Consiliul Guvernatorilor, Consiliul Executiv sau Consiliul
de Administrație, Directorul General și două comitete ce aparțin de Consiliul
Guvernatorilor.
Consiliul Guvernatorilor are o componență formată din reprezentanți ai
fiecărui stat membru - guvernatorii cu drept de vot, dar și din supleanți pentru
fiecare guvernator, care capătă drept de vot doar atunci când acesta lipsește
din diverse motive. Acest Consiliu al Guvernatorilor reprezintă organul suprem
de conducere al Fondului și își are rolul în primirea de noi membri, retragerea
calității de membru a unui stat, schimbarea Statutului Fondului, schimbări ale
cotelor de participare ale membrilor și cooperarea cu alte instituții
internaționale.
Consiliul Executiv este alcătuit din 24 de administratori, numiți și
directori executivi, opt dintre aceștia fiind reprezentanți direcți ai unor state
membre ale Fondului – SUA, Japonia, Germania, Marea Britanie, Federația
Rusă, Arabia Saudită, China și Franța. Ceilalți 16 administratori se reunesc în
circumscripții, alegându-se un sigur reprezentant, iar deciziile din cadrul
Consiliului Executiv se iau cu majoritate calificată, ceea ce înseamnă că
fiecare director executiv dispune de un număr de voturi egal cu suma voturilor
de care dispune fiecare țară membră a grupului care l-a numit. Activitatea de
bază a acestui consiliu este aceea de a administra activitățile curente ale
Fondului.
Directorul General sau “managing director” este ales de Consiliul
Executiv, neputând fi ales dintre guvernatori sau dintre directorii executivi.
Atribuțiile sale sunt reprezentate de : prezidarea întânirilor Consiliului

5
Executiv, exprimarea votului în caz de balotaj ( ceea ce înseamnă că nu se
întrunește majoritatea absolută de voturi) și participarea la întânirile
Consiliului Guvernatorilor. Rolul fundamental al Directorului General este
oglindit în faptul că aceste reprezintă în mod curent Fondul, atât în relațiile cu
terții, cât și în relațiile cu alți membrii ai FMI.
De reținut este că în planul White – Keynes este menționat că
Directorul General va fi întotdeauna un european, iar președintele Băncii
Mondiale (BIRD) va fi întotdeauna un american.
În activitatea derulată de Consiliul Guvernatorilor și de Consiliul
Executiv intervin și alte două comitete suplimentare, cu rol de a sprijinire și
anume: Comitetul Interimar și Comitetul Dezvoltării.
Comitetul Interimar are un rol consultativ, fiind alcătuit din 24 de
membrii, realizând rapoarte cu privire la problemele întâmpinate la nivelul
gestionării sistemului monetar internațional. Comitetul Interimar realizează
propuneri cu trimitere către eventualele perspective ale FMI, analizând
sistemul financiar internațional și modul în care evoluează mediul economic
internațional per ansamblu.
Comitetul dezvoltării își are rolul în a reprezenta țările membre în
problemele de ordin monetar, promovând interesele țărilor în curs de
dezvoltare. Comitetul dezvoltării asistă Consiliul Guvernatorilor, realizând
analize și oferind consultanță pentru a sprijini dezvoltarea țărilor în curs de
dezvoltare.
Modul în care Fondul Monetar Internațional guvernează este direct
influențat de funcțiile pe care acesta trebuie să le îndeplinească, pornind de la
coordonarea sistemului monetar internațional și supravegherea politicilor
monetare până la oferirea de asistență către celelalte organizații
internaționale și către țările membre FMI.
Modul în care Fondul Monetar Internațional creditează ține de scopul
realizării unui echilibru pe termen scurt și mediu a balanței de plăți curente a
statelor membre și, de aceea, realizarea acestei creditări se creionează prin
două căi: “trageri” de la FMI și creditarea propriu-zisă.
Când vine vorba de trageri de la FMI, orice stat membru poate să
cumpere moneda unui alt stat sau DST contra monedei naționale și, în baza
unei perioade fixe de timp, Fondul obligă statul membru creditor să își
răscumpere moneda națională și să plătească, în plus, un comision pentru
realizarea operațiunilor respective. Nu se poate solicita o cantitate de valută
mai mare decât valoarea cotei-părți, iar pentru a se derula operațiunea de
tragere există anumite reguli ce trebuie respectate, făcându-se excepție în
cazul în care se “trage” un echivalent de 25% din valoarea propriei cote-părți
a statului membru . Nicio operațiune de tragere a unui stat membru FMI nu
poate depăși echivalentul de 200% față de contribuția acestuia la resursele
FMI.

6
 În cazul creditării propriu-zise, vorbim de operațiuni de schimbare a
propriei cote-părți în schimbul unei valute forte, mai apoi moneda națională
fiind răscumpărată. Creditele propriu-zise se acordă de către Fond țărilor
membre în mod condiționat, în funcție de evoluțiile politicilor economice
aplicate în aceste țări. Această condiționare este un element de guvernare al
FMI îndelung dezbătut, Fondul motivând că impunerea de clauze pentru a
putea fi beneficiarul unui împrumut este absolut necesară. În momentul când
se solicită un credit din partea FMI, se urmăresc următoarele țeluri 5:
reducerea deficitului bugetar, eliminarea unor interdicții ce țin de politica
comercială și de cea de schimb etc. Fondul recomandă pentru atingerea
acestor țeluri ca statul membru creditor să liberalizeze prețurile interne sau să
deprecieze moneda națională.
Politica de guvernare a FMI impune statelor membre ce doresc să
acceseze un credit, să adreseze o scrisoare de intenție, însoțită de un
memorandum al politicilor economice aplicate. Mai apoi, statul respectiv își va
asuma statutul de candidat și va accepta un program de ajustare structurală,
unde se regăsesc obiectivele economice și politicile economice ce se vor
urma. Prin acest program se urmărește întărirea balanței de plăți și
încurajarea unei creșteri economice, urmărindu-se îndeplinirea unor așa
numite criterii de realizare, adică obiective de nivel macroeconomic.
În guvernarea sa, Fondul se preocupă și de acordarea asistenței
tehnice statelor membre; astfel, FMI informează, formează, asistă și
consiliază alte organizații internaționale, țări în curs de dezvoltare și țări ce
doresc să adere la Fond. Această asistență tehnică se constituie în momentul
în care un grup de experți pe domenii ce converg cu interesele FMI, se
deplasează pe teren (mai exact, țara vizată) și evaluează situația actuală, ca,
mai apoi, să consilieze dacă se înregistrează nereguli.

III. Fondul Monetar Internațional – reforma structurii

de guvernare

În adoptarea deciziilor din cadrul Fondului Monetar Internațional, se ține

cont de numărul de voturi al fiecărui stat membru în parte, care se calculează ca
sumă între numărul voturilor de bază și voturile suplimentare pentru cota de
participare. La rândul lor, voturile de bază se calculează prin împărțirea în mod egal
a 5,502%6 din numărul total de voturi la numărul de 189 state membre, iar voturile
suplimentare reies din existența unui vot pentru fiecare cotă egală cu 100.000 DST.

5
Brociner, Andrew, “Europa Monetar”, Institutul European, 1999, pg 65
6
Suport curs IFBI, Capitolul 2, pg 13

7
 Referitor la puterea de vot, SUA deține cea mai mare pondere (16,54%) 7,
urmată fiind de Japonia (6,16%) și China(6,09%). Germania, Franța, Marea Britanie,
Italia, Rusia și restul de state membre dețin procentaje sub 6%.
Modul în care Fondul își constituie resursele le împarte pe acestea în :
resurse extraordinare ( provenite din împrumuturi contractate) și resurse ordinare
( provenite din cotele de participare ale țărilor membre). Aceste cote de participare
conferă posesorilor lor putere de vot în luarea deciziilor din cadrul FMI, dar
determină și volumul finanțării oferite de Fond.
FMI s-a confruntat cu critici dure cu privire la faptul că principalii beneficiari
ai resurselor sale, țările membre în curs de dezvoltare, nu influențează aproape
deloc procesul de adoptare al deciziilor din cadrul Fondului și, tocmai din această
cauză, s-a demarat o reformă a guvernanței, care să permită o mărire a influenței
acestora. Această hotărâre a fost luată la un summit din Coreea de Sud, acolo unde
statele membre G20 au hotărât să reformeze Fondul Monetar Internațional. Așadar,
reprezentanții celor mai puternice 20 de economii au decis ca un procent de 6 % din
voturi să fie atribuite țărilor în curs de dezvoltare, care prezintă creșteri economice
puternice.
Reformarea Fondului Monetar Internațional a rezolvat și o parte din
tensiunile existente la nivel global privind dezechilibrele comerciale, puterile
emergente ( China) devenind preocupate în găsirea unor soluții pentru rezolvarea
problemei volatilității monedelor.
Iată că, prin această reformă a Fondului s-a urmărit ca țările mai puțin
reprezentate în cadrul procesului decizional al FMI să capete o mai mare influență,
astfel încât să existe o proporționalitate între toate cele 189 state membre.

7
https://www.imf.org/en/About/Factsheets/IMF-at-a-Glance

8
Bibliografie

1. Brociner Andrew, Europa Monetară, Institutul European, 1999

2. Lenain Patrick, FMI-ul, Editura C.N.I Coresi S.A., 1996
3. Toderean Olivia, Reforma organizațiilor internaționale. O analiză a
FMI., Cluj University Press, 2002
4. Suport curs IFBI, Capitolul 2 – Fondul Monetar Internațional

Site – uri web

1. https://www.imf.org
2. https://www.money.ro
3. https://www.investopedia.com