MINISTERUL SĂNĂTĂŢII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

„NICOLAE TESTEMIŢANU”

Catedra de chirurgie oro-maxilo-facială pediatrică, pedodonție și

ortodonție.

Referat

Tema:

„ Conceptul preventiv în stomatologie. Prevenirea primară,

secundară și terțiară.”

Elaborat de : Carabulea Gabriela

Conducător științific: Spinei Aurelia

CHIŞINĂU, 2019
 Profilaxia primară, secundară şi terţiară.
 
 Noţiunea de preocupare complexă de sănătatea copilului tot mai frecvent presupune conceptul
profilactic. Este bine cunoscut că întotdeauna este mai uşor să previi boala decît să o tratezi, cu
toate acestea prevenţia afecţiunilor stomatologice mult timp s-a aflat în umbră şi deseori nu avea
tangenţe cu practica.
  Nivelul înalt al frecvenţei şi intensitatea sporită a cariei dentare la copii plasează în prezent prob
lema prevenţiei afecţiunilorstomatologice pe locul întîi în stomatologie. Prioritatea este
evidentă deoarece pentru a preveni boala este mult mai simplu şi de10 ori mai ieftin decît să o
tratezi.
 
Profilaxia medicală
reprezintă totalitatea acţiunilor orientate spre păstrarea, fortificarea şi prevenţia agrăvării sănătăţii
individului.
Sănătatea -o stare multidimensională complexă a organismului şi formă de activitate vitală, ce
asigură longivitatea fiziologică avieţii. Nivelul sănătăţii se apreciază după trei componente:-
nivelul şi armonia dezvoltării fizice şi psihice;
 -nivelul rezistenţei organismului la acţiunea diferitor factori nefavorabili, prezenţa rezervelor
sistemelor de bază ale organismului;
-prezenţa sau lipsa maladiilor.
 Sănătatea stomatologică presupune lipsa anomaliilor congenitale, durerilor acute şi cronice,
cancerului şi a altor maladii înregiunea capului şi gătului, ce crează pericol fizic şi psihologic
pentru sănătate şi bunăstare, limitează activitatea individului şimicşorează calitatea vieţii lui.
 
Orientarea profilactică în stomatologie
 
este „un principiu de bază a cărui aplicare conxecventă în practica stomatologică aremenirea de a
reduce considerabil prevalenţa principalelor boli buco-dentare şi a nevoilor de tratamente stomato
logice, de a depista si trata cât mai precoce leziunile şi bolile buco - dentare şi maxilo
- faciale, de a preveni accidentele si complicaţiile, frecvenleleziuni sau boli iatrogene, de a crea
conditii optime de lucru şi de a transforma radical întreaga practică stomatologică, posibilitatea
cărei realizare a fost demonstrată stiinţific şi care oferă perspective extraordinare pentru viitor.
Orientarea profilactică astomatologiei este o conceptie largă, cuprinzătoare, realizabilă"
 (Timoşca, 1987).
 
Obiectivul principal
al stomatologiei preventive este ca elementele anatomo-funcţionale ale odontomului, ca unităţi
morfo-funcţionale ale sistemului stomatognat, să fie conservate de- a lungul întregii vieţi,
pacienţii urmând ca prin educaţie şi autoapreciere să împiedice declanşarea bolii, punând- o sub
control.
Cu toate acestea chiar si astăzi, când ştiinţele biologice şi medicale au adus la cunoştinţa
practicienilor foarte multe elemente privind mecanismul de producere a îmbolnăvirilor buco-
dentare, practica în sine rămâne dominată de obiective pur curative, deci profilaxie secundară sau
terţiară.
 
Promovarea sănătăţii reprezintă procesul prin care indivizii sau colectivităţile pot să-şi
sporească controlul asupradeterminanţilor sănătăţii, îmbunătăţind starea de sănătate. Promovarea
sănătăţii include considerente care motivează schimbareamodului de viaţă ca element
favorizant.Conceptul social-ecologic de sănătate este punctul central al promovârii sănătăţii,
atrăgându-se astfel atenţia asupra raportului individ- mediu şi necesităţii unui echilibru dinamic.
În acest sens, promovarea sănătăţii este axată nu numai pe creştereacompetenţei individuale de
influenţare a factorilor determinanţi ai sânătâţii, ci şi pe influenţele pe care mediul le exercită
asuprasănătăţii generale buco-dentare.Se poate aprecia în acest fel că promovarea sănătăţii,
privită prin prisma stomatologiei preventive, trebuie făcută cu oameni şi nu pe oameni.
Promovarea sănătăţii şi prevenirea bolii pot fi privite ca două acţiuni separate,
dar complementare, care se desfăşoară concomitent.
Prevenirea bolii reprezintă strategia de reducere a factorilor de risc specifici unei maladii, sau de
întărire a factorilor care reduc susceptibilitatea la boală, precum şi activităşile destinate unor b
oli deja instalate. Strategia stomatologiei preventive este complexă, diferă de la ţară la ţară şi
cuprinde: profilaxia primară, secundară şi terţiară.
 
Profilaxia primară are drept scop evitarea apariţiei maladiilor şi vizează pe de o parte creşterea
rezistenţei ţesuturilor cavităţii bucale la acţiunea factorilor nocivi şi pe de altă parte –  eliminarea
factorilor cu rol determinant sau favorizant în declanşareaafecţiunilor stomatologice.
În cadrul profilaxiei primare trebuie să evităm apariţia bolilor prin:
-educaţie sanitară;
-alimentaţie corectă;
-raţionalizarea consumului de zahăr;
 -igienă buco
-dentară corectă;
 -control periodic;
-profilaxia cu fluor;
-utilizarea agenţilor chimici de inhibare a plăcii bacteriene ş.a.
 
Toate aceste mijloace se adresează tuturor membrilor colectivitătii.
 
Strategia profilaxiei primare a cariei dentare
 presupune cele patru metode propuse de OMS:
-fluorizarea generală şi locală;
-igiena alimentaţiei;
-igiena buco-dentară;
-sigilarea şanţurilor şi gropiţelor.
 
Profilaxia primară a parodontopatiilor
se referă la:
-îndepărtarea plăcii bacteriene prin igienă buco-dentară corectă şi apelarea la tehnicile
profesionale caracteristice stomatologiei preventive.
Profilaxia primară a cancerului din sfera B.M.F.:
 
-eliminarea factorilor majori de risc (tutun, alcooluri distilate);
-suprimarea iritaţiilor cronice: margini ascutite ale dinţilor cariaţi, obturaţii debordante, lucrări
protetice traumatizante.
 Studii recente arată că 1/3 din cancerele bucale ar putea fi prevenite prin profilaxie primară.
 
Prevenţia secundară a cariei dentare include:
 
-examinare, depistare, diagnosticul cariei dentare, şi metodele de intervenţie terapeutică în fazele
iniţiale de boală.
 
Profilaxia secundară a parodontopatiilor include:
-examinare,
depistare, tratament corect şi precoce al gingivitelor şi parodontopatiilor marginale cronice
superficiale;
 -eliminarea factorilor de iritaţie cronică locală;
 -control periodic.
Profilaxia secundară a cancerului din sfera B.M.F. include:
-depistarea şi diagnosticul precoce al leziunilor precursoare ale malignităţii şi a leziunilor de
debut ale cancerului bucal.Prevenirea cancerului bucal este considerată de OMS obiectiv prioritar
al stomatologiei. Prin profilaxia secundară a canceru
ui bucal, încă o treime din cancerele cu aceste localizări pot fi salvate. Orice leziune ulcerativă ca
re nu are tendinţă de vindecarespontană, sau în urma unui tratament în decurs de 14
-21 zile, necesită consultaţia de urgenţâ la medicul specialist.
 
Profilaxia terţiară
se referă la concepţia preventivă în cadrul tratamentului curativ, deci când afecţiunile
stomatologice sunt dejainstalate şi sunt în fază avansată în cadrul evoluţiei lor. Aceasta include
în esenţă:
 -ansamblul tehnicilor profilactice, studiul şi analiza mijloacelor, a locurilor de aplicare şi a
personalului;
 - educaţia sanitară, depistarea, supravegherea şi controlul aplicării mijloacelor de profilaxie;
 -analiza educaţiei sanitare;
 -corelaţia între receptarea informaţiei şi aplicarea ei.

Profilaxia terţiară se instituie în urma eşecurilor profilaxiei secundare şi implică aplicarea

măsurilor necesare în vederea refacerilor pierderilor deja instalate cu reabilitarea pacientului
din punct de vedere al confortului.Tratamentul curativ va fi dublat de o concepţie preventivă care
se bazează pe: surprinderea şi eliminarea unor evoluţiii ulterioareale îmbolnăvirii, cu scopul de a
preîntâmpina.
 Metode:1. utilizarea judicioasă a fluorurilor,
 2.igiena alimentară (raţionalizarea consumului de produse zaharoase),
 3.igienă oro-dentară riguroasă,
 4.aplicarea răşinilor de sigilare în profilaxia cariei,
 5.profilaxia profesională,
 6. dispensarizarea pacienţilor,
 7.educaţia pentru
 
În dependenţă cine realizează şi/sau beneficiază de măsurile de prevenţie deosebim
cîteva forme de organizare:
 
1. Nivelul individual este predestinat unui pacient concret ţinînd cont de nivelul lui de sănătate, n
ecesităţile lui, riscurile şi posibilităţile de realizare a recomandărilor medicale.
 2. Nivelul de grup este predestinat grupelor de populaţii, membrii căreia au aceleaşi caracteristici
de sănătate şi riscuri, şi posibilităţi de a primi ajutor profilactic.
 3.Nivelul populaţional este predestinat populaţiei unei regiuni, ţinînd cont de nivelul de sănătate
apopulaţiei. La acest nivel seacţionează asupra a mai multor factori de risc, măsurile profilactice
sunt orientate către toată populaţia şi se realizează în una şi aceiaşi perioadă de timp.