7 eszneammasszonsitilsommairaMousensinsi

PROTOIEREU Dr. GH. COTOSMAN

PROFESOR LA ACADEMIA TEOLOGICA
-61111-

EPISCOPIA
CARANSEBESULUI
PANA IN PRAGUL SEC. AL XIX-LEA

CA RANSE BE
E DITURA AUTORULUI = TIPARUL TIPOGRAFIEI DIECEZANE
1941

www.dacoromanica.ro
Episcopia Caransebeului
pana in pragul sec. al XIX-lea

www.dacoromanica.ro
 PROTOIEREU Dr. GH. COTO$MAN
PROFESOR LA ACADEMIA TEOLOGICA
-ONE

EPISCOPIA
CARANSEBEKLUI
PANA IN PRAGUL SEC. AL XIX-LEA

CARANSEBE
)I TURA AU TO RULUI _ TIPARUL TIPOGRAFIEI DIECEZANE
1941

www.dacoromanica.ro
 IL0,5TRILOR MEI PROFE5OR1
DELA

F./KUL-TATER DE TEOLOGIE DIN BUCUREVI:

I. P. i DR, IRMO I. MIHALCESCU

Mitropolitul Moldovei

DR. DIMITRIE BOROIANO

PREOT DR. IOAN POPESCU-MALAWI

PREOT DR. NICULAE M. POPESCU

membru al Academiei Romane

DR. 5E13131\N IONESCU

DR. VASILE G. ISPIR

DR. I. NICHIFOR CRAINIC

membru al Academie! Române

DR. LAZAR MOB

DR. TEODOR M. POPESCU

PREOT DR. PETRE VINTILESCU

PREOT DR. HARALAMBIE ROVENTA

fIDANCA RECLJNOTINTA.

www.dacoromanica.ro
 PREFATA

Problema unei istorii complete a episcopilor romanesti band-

tene s'a impus CU necesitate de multa vreme. Consiliul eparhial al
Caransebesnlui inainte cu 30 ani a publicat concurs pentru tipa-
rirea istoriei acestei episcoPii stravechi. Consecvent gandului pro-
pus de a scrie, cu vremea, la inceput sub forma de monografii
a singuratecilor comune si biserici, si mai apoi frintr'un studiu
sintetic intreaga istorie nationala si bisericeasca a Banatulni,
Inca din toamna anulni 1937 am inceput sa adult materialul
documentar privind trecutul Bisericii romane din Banat. Volumul
de fata cuprinde numai o pai te din acest material, urmand ca,
dufia ce gp eutatile impreunate cu liparul vor fi invinse, alte volume
sa desvalue desfasurarea romanesti din Banat in secolele
VIXV-lea si dela finea secolului XVIII-lea pana azi.
Lucrarea de fata, care apare la 75 ani dela restaurarea
episcopiei Caransebesului constitnind astfel si nit pios olnagin
adus memoriei celor ce prin lupta i stradania lor an izbutit sà
readuca la viata una din institutille de bath ale românimii band-
tene, mi-a servit totodata si ca leza de doctoral, fiind apreciala
de Comiski examinatoare cu mentiunea magna cum laude.
Daca pana acum am reusit sa aduc o cat de modesta con-
tributie la istoria Banatulni, aceasta o datorez in primul rand
distinsilor si prea inbitilor mei profesori dela Facultalea de Teolo-
gie din Bucure0i, in special P. C. Sale Parintelui Dr. Niculae
M. Popescu, prafesor de Istoria bis. ronuine i membru al Aca-
demiei Romane, i Domnulni Dr. Teodor M. Popescp, Profesor
de Ist.bis. universala, earl prin leqiile lor magistrale, metoda lor
exigenta si strict stiintifica, si scrisul lor documental de o parte,
iar de alla prin pretioasele si Parintestile lor indrumari extra-
scolare, an aprins in inima mea dragostea pentru studiul

www.dacoromanica.ro
Le aduc si din acest loc calde si respectuoase multumiri, asiu-
randnd cd le min rdmâne un ucenic devolat, care se va mdndri
ioldeauna cu ilustrii sai Dascali.
Multumirile mele respectuoase se adreseazd i P. S. Sale
Episcopului Dr. Vasile Lazarescu i Ven. Consiliu eparhial al
Caransebesului, cari deasemeni au manifestal multd intelegere si
bundvointd pentru strddania mea. Privirile mele pine de nddejde
se indreaptd si spre nou-alesul Episcop al Caransebesului, Prea
Sfinfia Sa Veniamin Nistor, ale cdrui preocupdri pentru proble-
mele de ordin cultural imi sunt bine cunoscute. Avelnd si in viitor
concursul binevoitor al Prea Sfintiilor Lor si al Ven. Consilii epar-
hiale din Caransebes si Timisoara, nadajduesc cu ajutorul lui
Dumnezeu sa pot duce, cu limpul, la bun sfarsit opera de desgro--
pare a comorilor spirituale romelnesti din Banat, opera care, mai
ales azi, cdnd, pnin lupld si sdnge, dufia desrobirea Bucovinei si
a Basarabiei de sub Urania bolsevicd, se croieste un nou destin
scumpei noastre Ronidnii, va trebui sd restabileasca documentar,
odatd fientru toldeauna, adevdrul imanent istoric asupra indrep-
tafil ii noastre de stdpdnire polities a intregului Banat cuprins
intre Mures, Tisa, Dundre si Carpati.
Nu pot incheia fdrd a exprima ci pe aceasta cale sentimen-
tele mele de vie recunostinfd Domnului prof univ. Dr. Silviu
Dragomir, membru al ACademiei Romdne, pentru bundvoinfa ci
generozitatea cu care mi-a pus la dispozifie, din comoara nesecatd
a sufletulvi D-Sale, invdtdturile absolut necesare fientru pdtrun-
derea stiinfificd si obiectivd a fenomennlui istoric, privind in spe-
cial Banatul, a ail ni istorie o cunoaste mai bine ca oricare allul
dintre istoricii nostri contemporani.
Autorul.

www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL I.

ISTORICUL ORA$ULUI CARANSEBES.,

a) Din punct de vedere politic-administrativ

Asezat la confluenta Sebesului cu Tirnisul, Caransebesuf

este cunoscut din epoca prerornand'. Cetatea Sebesului,
de care arnintesc docurnentele incepand cu sec. al XIII-lea,
nu poate fi o creatiune ungureasca". Ea, ca si celelalte
cetäti dimprejur, isi mdrturiseste, prin multe semne, ori-
ginea sa romand2. Situatä in nemijlocita apropiere a mu-
1. A. Iepure, Epoca de bronz in Banat,in Revista Institutului Social Banat-.
Crisana, An. X, Nr. 83-36 Iulie-Octomvrie, Timisoara, 1940, p. 434.
2. Inainte de anul 1865 s'au eat in Caransebes urm'atoarele antichiteiti ro-
inane , cu inscriptii :
a) Altar din marmorà albà, zidit in locuinta fostului medic primer Griinhuber,
purtind inscriptia :
LIBERO PATRI Libero patri ro salute Mara Turrani
PRO' SALVTE' MARC Dilecti et Flaviae Aeliae Nices Marcus:
TVRRANI DU,' ET Turranus Patroclus ex voto.
FLAELIAE NICES
M' TVRRAN
PATROCLVS' EX
VOTO
b) Altar din marmorg alba, atlat in gràdinita casei fostului comerciant
Arsenic, Ciacia (Csacsa).
S I N M. Soli invicto llulnilli Mitlirae pro salute
PRO' SALVTE Publii Aelii Marsi Hermadio actor Tut--
PAEL MARS rani Dilecti votum solvit libens merito.
HERMADIO
ACT' TVRRAN-
DM' V' S' L' M
c) Alt. piatrà cu inscriptia :
HERCVLI SANCTO' EVTYCHES Herculi Sancto Eutyclies actor Ada
ACTS R' AEU' ANTIPATRI EX' VOTO Antqatris ex voto posuit.
POSVIT
1.

www.dacoromanica.ro
 2

nicipiului Tibiscum, la incruciprea celor doud mari dru-

muri romane, cari legau cetatile dela Nord cu cele dela
. Sudul Dundrii, cetatea i orw_11 Sebeului spalat de
apele Sebeului i ale Tim*Ilui s'a bucurat totdeauna
de un bun renumel.
Multd .vreme s'a crezut cä actualul ora Caransebe .
este format din impreunarea ora$ului Sebe, de pe malul
drept al faului Sebm cu orauI Caran de pe celalalt mal.
Nicio urmd nu atestä aceastd presupunere. Nici mdcar in
traditia poporului nu s'a pastrat nimic despre oraul Caran.
Azi e dovedit ca acesta a existat, dar nu alaturi de orawl
d) Tablà de ardezie cenusie, zidia sub coridorul boltit dela intrarea locu-
inii Colonelului Obristenquartiers) dela 1865.
D M. Diis Manibus. Terra tenet corpus, no-
TERRA- TE men lapis atque animan aer, qu - -
NET' CORPVS' NO
MEN LAPIS' ATQVE
ANIMAM. AERQV -
Am AAF II v r v ER
e) Piatrl aflat5. la 1837 intre Mehadia si Plugova. Zidità ia casa aceluiasi
colonel. Foarte deterioratà.
IMP' CAE P LICE Imperatori Caesari Publio Licinio Gal-
GALIENO' P' F. AVG' lieno pio fella Augusto, pontifici maximo,
PONT' MAX' TRI PO tribunicia potestate, Consuli If, proconsuli:
CONS' II' PROCONS cohors III Delmatarum Valeriana Galliena
COI+ HI' DELMATRUM praetoria civiuni Rontanorum pia ficlelis,
VAL ERIANE GALIE devota numini majestatique r0is.
NA PRAEOR C. R. P' F' Din anul 255.
DEVOTA NVMIN
MAIESTATIQVE EIVS

f) Piaträ zidità tot acolo. Duplicatul acestei pietre, aflat la Ulpia Trajana,
.este depus in biblioteca Curtii din Viena.
Q. MARCIO' TVR - - Quinto Marcio Turboni Frontoni Publi-
FRONTON!. PVBLICIO' cio Severo, praefecto praetorio imperatoris
SEVERO' PRAEF. PRAET. Caesaris Aelit Trajani Hadriani, patris
IMP' CAES' AELII. TRAIANI patriae, colonia Ulpia Trajana Augusta
HADRIANI. AVGV3T1' PP' Dacica Sarmizegethusa.
COLON' VLP' TRAIAN' AVG'
DACICA SARMIZEGETVS'

Toate luate din: Michael J. Ackner und Friedrich Muller, Die Romischen
Inschriften in Dacien, Wien, 1865, pp. 9-10.
1. Pesty Frigyes, A szördnyi bdnsdg és Szorény vdrtnegye törtdnete, vol. II,
Budapest, 1878, p. 115; Andrei Ghidiu i Iosif BlIan, Monografia orasului Caran-
sebes, Caransebes, 1909, P. 2; Nicolae Cornean, Monografia eparhiei Caransebes,
Caransebes, 1940, pp. 184-185.

www.dacoromanica.ro
 3

Sebes, ci la 14 krn mai spre Nord, pe locul Cdvaranului

de azil. La 1572 se pomeneste de Nicolae Cavaran din
Caransebesa.
La anul 1687 Sandor .Pal, in notele lui de caldtorie
-scrie cä, intorcându-se din Constantinopol, la 13 Mai a
-sosit in Caransebes ; a cerut voie sa intre in cetate, s'a
plimbat de-a-lungul unei strazi a acesteia, apoi invi-
tându-1 bey-ul turcesc a beut la acesta o ceasca de cafea.
Maine-zi plecând din Caransebes a trecut Timisul peste
lin pod de vamd, qi pe la arniazi a sosit la o localitate
zisd Cauran, despre care se spune scrie Sandor Pal
.ed locuitorii acesteia mai de mult au parasit-o si s'au dus
la Sebes, de aceea acesta din urmä se numeste Cauran-Sebq" 3.
Cu toate cd Pesty numeste fantezie afirmatia lui
Sandor Pal, ea corespunde realitatii. In documente aldturi
de Sebes ori Caransebes, figureaza de multe ori si orasu1
Caran, Caalan, Cauran, Caravan4. Adausul de Caran sau
Cavaran, la numele orasului Sebes a fost impus de
necesitatea de a se distinge Sebesul de langa Caran de
reelelalte Sebes-uri din tard si din fosta Ungarie (Szász-
Sebes, Abauj- Sopron- Saros-Sebes, etc.)5.
Din cauza acestei confuzii de nume 6, §i istoricul
1. Ioachim Miloia, 'Civeiranul in Evul Mediu, in revista Analelc Banatului,
An. IV, Nr. 1-3 IanuarieMartie, Timisoara, 1931, pp. 33 34.
2. Ibiden t ; Pesty Frigyes, Krassó vdrmegye törtinete, vol. II, Tartest I,
Mudapest,. 1881, p. 253.
3. Pesty, A szörinyi bthisag és Szorény vdrmegye törtenete, II, pp. 116-117;
Cdvdranul in Evul Mediu, ibid., p. 43; Ackner und Muller, o. c., p. 13.
4. Miloia, ibidem, pp. 35, 57.
5. Ibid., p. 35; Pasty, A szörenyi bdnsag, It, p. 116.
6. Pesty, A szorényi bdnsdg es Szoreny virmegye története, vol. I, Budapest,
1877, p. 395; si V. Bogrea, Din toponitnia romeineascd, in Dacoromania 11, Cluj,
1922, p. 666, cred c finalul sebq vine dela ung. sebes=repede, iute, ceeace
rim este adeViirat, deoarece poporul nostru nu pronuntA ebes, ci sebes. Vezi Ghidiu-
43Alan, ot. cit. p. 2, n. 2. Asupra originii numelui Cdran, V. Bogrea, ibid., pp. 666-
.667, se exprimA in felul urmAtor Solutia problemei trebue cAutatà in
forma arhaia a numelui: Cavaransebes (N. Iorga, Scrisori si inscripfii
.ardelene i maramuresene, I, 45). Mciransebes (Idem, Documente noucl relative la
Pdru Schiopul si Mihaiu-Viteazul, p. 30; in catagrafia financiard a Ardealului,
orinduitA de Mihaiu imediat dupil cucerire), orasu Cdvdran-Sebesului" (in Predos-
lovia Paliei de la Orilstie; v. Bianu-I-lodos, Bibliografia romeilieascei veche, I. p. 95).
AceastA formA singurA, care se pAstreazA i azi in numele satului vecin
',Cavell an, exclude un etyom turanic de felul lui Karanz din serb. Karanovaf (cf.
satul Cdrandu din RArnnicul-SArat) sau Karano-Tvrtkovits (v. Revue des Etudes
.Slaves, I, 53), zdclArnicind o intreagA serie de ipoteze otioase. Dar ea face mai
molt: coroborind cu Ccivdranul araintit 5i cu Caravanul din Teleorman (cal-avati
1*

www.dacoromanica.ro
4

celor cloud ora§e se confuncld in multe privinte si de

multe ori. Uu lucru e bine stabilit, cd orasul Caransebe
a jucat un rol mult mai important in trecutul Romanilor
bangeni deck Caranul sau Cdvdranul, care niciodatd ntr
era loc intdrit 1. Caransebewl find din sec. XIII-XV-rea-
reedinta unui episcop roman ortodox, ne vorn ocupa
mai mult de istoricul lui, dei nici Cdvdranul nu este,
din punct de vedere bisericesc ortodox, de neglijat, de
oarece, in urma sapaturilor arheologice intreprinse in
toamna anului 1930 de aiheologii bandteni, regretatur
I. Miloia i prof. C. Daicovici, dela Universitatea din-
Cluj-Sibiu, s'au descoperit urmele unei biserici ortodoxe
medievale, din secolul al XIII-lea, ziditd din cdrdmizi
romane, provenite dela cetatea Tibiscum (Jupa) 2.
Cea dintai tire despre orasul Caransebe o avem din-
29 Aprilie 1290, cand regele ortodox 3 Ludovic IV Cumanul
a petrecut aici 4. Dei nurnele obi§nuit al orasului este
cel de Sebe,s. cum il intalnirn pand aij in graiut
poporului i cum figureaza indeobte in actele oficiale
ungurqti i 1atineti , la 1290 el este nuinit cu numele
de Caransebq 3. La 1370 selace pornenire despre districtu1,
Caransebq, iar pe la rnijlocul sec. al XV-lea i despre
chenezii si nobilii orawlui Caransebe§, de unde sunt
.

datate multe acte publice 6.

car mare pentru transport") arhaicul Cavaransebe$, care, prin forma sincopata.
Cdvransebes duce direct la forma de disimilatie Caransebe$, adeca la aspectul actual
al numelui, se dovedeste a nu fi deck un reflex prin metatezA al lui Caravansebe$
tilrg (de caravane, cu han) pe apa Sebesului", din turc. karvan s. kervan (seray)
caravanserail, hOtellerie pour les carrosses", alb. karvan s. karavan, sArb. karvan,
bulg. haravan ; cf. ngr. iaefireacierig rom. Carvasara (in graiul Evreilor din Iasi,
dupa. Tiktin, ulita vSmii turcesti de odinioarA"), carvasara, ceirvdseirie, etc". Vezi
si I. Miloia ibid., p. 35; N. Iorga, Istoria Rontanilor, III, Ctitorii, Bucuresti, 1937,
pp. 48-49, 75.
1. T. Miloia, ibid., p. 45
2. T. Miloia, Biserica inedievalei dela Cdveiran, in Analele Banaireui, An. 114.
Oct.-Dec., 1930, pp. 26, 50-51
3. Pesty, A szörenyi bansdg, II, p. 115.
4. Ibid , I, p. 342.
5. Ibid., II, p. 117. Roman'isnucl isioricilor vechi vede in numirea orasului
Caransebes sinteza cuvintelor rostite de poetul Ovidius, care, in drumul ski spre
buil, poposind in aceastA localitate geto-dacA, i admiriind pozitia ei incAntkoaret
sr fi exclamat: Cara villa sedes". Turnnl lui Ovidiu dela marginea orasului at-
confirma aceastä legendA. Vezi si I. Miloia, Cdveiranul in Evul Mediu, 1. c., p. 35.,
Ackner und MUller, o c., pp. 10-11.
6. Pe-sty,. A sz6ranyi bdnsdg, II, p. 116.

www.dacoromanica.ro
 5

Prirnul castelan cunoscut al cetatii a fost magistrul

Uóul sau Ivul1. Terminatiunea -ul Ii .arata a fi Roman,
caci -ul dela sfarsitul numelor personale serbo-bulgare e
(le origine rornaneasca 2 La 1318 se aminteste Petru,
Coiniti de Sebus ; la 1325 Seri Posa, castelanul cetatilor
Sebes si Iladia ; la 1352 chenezii romani din troy incia sau
-districlul Sebes, si Caran, separat ; la 1391 nobilii si che-
nezii romani din districtele Sebes, Lugoj, Caran si Corniat
-tin adunare in opidul Caran 3 ; in anii 1419, 1428 si 1429
regele Sigismund petrece in orasul Caransebes ; la 9 Iulie
1424, intr'o diploma a regelui Sigismund, se aminteste
e Castellano vel vicecastellano in castro nostro Sebesiensi"
vi de Opidi nostri Karan 4".
In anul 1432 Vlad Dracul in tovarasie cu Turcii
.devasteaza districtul Sebesului 5 ; de aceea regele Sigismund
printeo diploma scuteste locuitorii acestui district de toate
iar Vladislav II la 1494 confirma aceasta diploma 6,
La 1451 si 1452 adunarea generala a celor sapte districte
romanesti se tine in orasul Sebes ( ad opidum Sebes
lrocatum Sedern scilicet Judiciariam principalem Septern
Sedium Nobilium Walachicalium") 7, unde era sediul
Judecatoriei sau al Tribunalului nobililor rornâni.

1. Ibid., p. 118; Ghidiu-Balan, op. c., p. 4; Parintele Nicolae Ivu, din

Percosova, la 30 km. spre N. V. de Varset, unde avem 506 Romani ortodoxi, este
4unul din descendentii acestei nobile familii romane din Banat. Vezi, N. Cornean,
op. c., p. 461.
2. Sextil Puscariu, Pe marginea cdrtilor. Recenzie la vol. II din Ballean-archiv,
-a lui G. Weigand, in Dacoromania, An. IV, Partea II-a, Cluj, 1927, p. 1397.
3. Pesty, A szörenyi bdnsdg, I, pp. 118-119.
4. Pesty, ibid., III, p. 21.
5. Ibid., II; pp. 120-121 ; Ghidiu-Balan, o. c., p. 4-5.
6. Noi, Vladislav, din mila lui Dumnezeu rege al Ungariei, Boemiei, etc ,
in puterea literelor de fata dam de §-tire tuturor celor ce se cuvine, ca. din partea
..tuturor Romdnilor nostri credinciosi i etin partea alter locuitori de alta stare si
.de alta limbi, cari se allau in districtul Sebes, ni s'au pus inainte niste litere ale
Serenisimului Domn S'gismund, odinioara Imparst roman si rege al Ungariei, prin
oare acest Domn Sigismund, Imparat i Rege, avand in vedere serviciile credincioase
prestate prin aceiasi Romani n desele expedifiuni contra sdlbaticilor Turci, expedi-
diuni fdcute cu neclintild credintd, §i. mai vitrtos avand in vedere apasarea cea mare,'
jaful, devastarea i arderea caselor, ba i ducerea in groaznica robie a unora .. a
scutit pe toff acesti Rornáii.. de pldtirea oricirei 4340 ... Ghidiu-tialan, op. c., P. 19.
7. Eudoxiu Hurmuzaki, Documente lrivitoare la Istoria Romeinilor, vol. II,
gpartea 1, Bucuresci, 1891p. 12.

www.dacoromanica.ro
 6

La 1449 Caransebesul este cunoscut ca oras comerciaP

de primul rang 1 La 1453 loan Huniade dd din Caran-
sebes cloud decrete : unul, prin care scuteste pe chenezii
romani Iacob, Serban, Vlaicu si Iancul din MdcicasuD
de-Jos, de plata taxelor chenezesti, cuvenite Banului de
Severin, i altul prin care doneazd cetatenilor Caran-
sebesului predium-ul Racovita 2, dela marginea de Nord
a orasului. La 1456 se intruneste in Caransebes Univetsitas-
Nobilium et Keneziorum de Districtu Karansebes 3. La 145T
prirnarul (judele) orasului Caransebes, Andrei Dan, de-
meserie pantofar, impreund cu consiliul ordsdnesc, compus
fi din mestesugari, judecând o anurnitd cauzd, intdresc
sentinta cu sigilul vechiu al orasului sigillo nostro civita&
antiquo 4.
La 1475 districtu Sebes face parte din Comitaty
Themesiensi5. La 1477 vice-banii Severinului, facob Marga
si Rainu Voivodul, tin sedintd de tribunal in opidum Sebes,
CU nobilii districtus .Karansebes, judecand in conformitate
cu vechea lege a districtelor roranesti juxta an/iguam .
et aprobatam ltgem districtuum volahicalium 6. La 1480 se
amintesc impreund districtul Severinului (Zeureniensi)
al Sebesului 7. La 1492 Nicolae Lazar si Blaj Plugovitar
vice-banii Severinului, irnpreund cu Mihai de Zlathna,_
7udex nobilium distridus Karansebes, adeveresc c rnosia
vdduvei Elena azere (a) este situatä in districtul Caran-
1. Pesty, A szeirenyi bcinsdg, II, p. 123.
2. Hurmuzaki, Documenie, II, 1, pp. 40, 68 69; Pesty, Krassó vdrmegye-
törieneie, Ill, Budapest, 1882, p. 395; Ghidiu-Balan, qb. c., p. 352. Noi loan da
Hunyad comite perpetuu al Bistritenilor, Capitan suprem al Majestatii sale regaler
in regatul ungar, spre memorie, in puterea literilor de feta, dam de stire tuturora
ca Noi consideriind fidelitalea i credinta constantei, serviciile credincioase i meri
tele plcicuie ale luiuror ceteifenilor opidului Sebesului, prin care ei, in primul rind-
M. S. Regale si sf. Coroane i apoi nouci ni s'au _Nati pleicuti si iubifi, le dondm-
§i anexam cu drept perpetuu de a-1 posede, a-1 tine si a-1 avea scutit de drept.
strain .. prediul numil Racovila (Racowicza) tang& hotarul opidului, in partem.
de miazanoapte, anul trecut golit de locuitori cu toate foloasele l en orice fel
de obiecte apartingtoare, cu locurile arabile, cultivate si necultivate, cu ogoare,..
livezi, pasuni, paduri, tufisuri mori .. etc.. Dat in suszisul ores Sebes . . irre
anul 1453".
3. Hurmuzaki, Doc., II, 1, p 68-9; Pesty, A. szörinyi bcinstig, U, p. 124,-
4. Ibidem; Hurmuzaki, Doc., II, 1, p. 85.
5. Idem, Doc., 11,2, p. 231.
6. Ibid., p. 248.
7. Ibid., p. 267.

www.dacoromanica.ro
 7

sebes din Banatul Severinului in districtu de Karansebes

et sub Banatu Zcwrini habitam existentis I. La 1493 se
prezintb ca rnartor in tata lui Blaj Plugovita, functionarul
Sebesului si a lui loan Costa, judele nobililor districtului
Sebes lohannes .Koztha, j'udex nobilium districtus de
Sebes, preotul Oprisa din Glimboca Otrisa presbiter
de Glimboca 2,
La 1494 adunarea generala a nobililor districtului
Caransebes universi nobiles districtus Karansebes: Nicolaus
Lazar Capitaneus et Judex. Item Mihael similiter Lazar
et Blasius Piwgovicha Castellan de dicta Sebes ; Item
Ladislaus Floca, Barnabas Dragomer, Nicolaus Rucha,
Clemens Magnus, Mathias Zwpa, et Thomas Magnus,
Jurati Cives eiusdem Loci" judeca in Caransebes,
procesul lui loan Pârcalabul cu cetatenii orasului Caran 3.
La 1998 banii Severinului Jacob Garliste si Petit' Ternoc
de Macicas, judeca, dupa dreptul consvetudinar romanesc
iuxta ritum volachie4, sau hire volachie requirente
in Caransebes, un proces pentru o rnosie din comuna
Glimboca, apartinatoare distrietului Caransebes, din Banatu
Zewriniensi 6.
Intr'un act datat din Orsova la 1501, banii Severinului,
Jacob de Gârliste i Barnaba Bella, se intituleaza Bani
comitatus Zewriniensis. Se amintesc aici mai multe comune:
Buchin, Poiana, Petrosnita, Valiwara, Valea-Mare, etc.,
toate In Comitatu Zewriniensi et districtu Karansebesiensi ac
Nagy Mihald 7. Capitlul din Arad, in acelas an, pomeneste
despre comitatu Zoroniensis, districtu Karansebes et Nagy
Miha7d Banorum Corn/taus Zeoriniensis... Comitatu Zero-
.

niensis, didriclu Nagy Mihald et Karansebes 8. La 1503

cauza judiciara a districtului Comiath, din Banatu Zcwri-
niensis, s'a judecat la Tribunalul- din Caransebes, iuxta
1. Ibid., pp. 330-334.
2 Ibid., p. 335.
3. Hurmuzaki, Documente, II, 1, pp_ 360-361.
4. Ibid , pp. 418-420, 454-55; Pesty, A szörinyi bcinsdg, III, pp. 135-37.
5. Ibid., pp. 234-35; Hurmuzaki, Documente, H, 1, P. 453.
6. Pesty, A szórdnyi bdnsdg, III, p. 126.
7. Hurmuzaki, Pocutnente, 11, 1, pp. 481-82; Pasty, A szorinyi bdnsdg,
PP 137-39.
8. Ibid., pp. 139-143; Hurmuzaki, Documente, II, 1, pp. 482 85.

www.dacoromanica.ro
 8

ritum volachie1. La 1504 aceiasi bani ai Severinului se

Intituleazd Bani in Comitatu Szereny 2, iar la 1508 Bani
Comitatus Zeoriniensiss. La 1509 Belay este numit .Banus
Castri Zewriniensis 4.
La 1515 Nicolae layij de BeregsAu Haghmas
de Berekzo, Balms Zewerinensis,-adeverqte din Caran-
sebe,s, c. nobilii rornâni Gheorghe si Blaj din Sub-Cetate,
s'au impäcat cu Petru de Mutnic 5. Acelas ban, la 1515,
adevereste, din Sebq, cd. nobilul Joan Bizere, din districtul
Caransebes, a amanetat lui Matei Lazar (Mathie Lazar),
judele Caransebesului, a treia parte din. rnosiile sale
din districtul Caransebesului teriiam partem possessionum
.suarum Bolwisnicha et Henzerowx vocatarum, in distriche de
Karansebes el sub banatu Castri Scewerinensis exisiencium. . .
Castrum Zewerinense 6.
La 1520 regele Ludovic II (1516-1526) scrie ca
Vitu Capitanul din Chizatdu incaseaza taxe ilegale
dela civium, hospitum et populorum nostrorum de Karan-
sebq 7. La 1521 Nicolae de Glrliste se intituleazti
Banus castri Zewerinensis 8. La 1524 Ludovic 11 se arat6.
preocupat de apararea castrelor dela Timisoara i Severin
Castri nostri Zewriniensis, 9 pe care in ace14 an il
-ocup'a Turcii 10, duo ce in 1522 ocupasera mai multe
centi de pe inalul star-1g al Dunärii, intre ele i Orsova it.
Lc 1536 inthlnim in documente in locul Banilor de Severin
pe cei de Caransebes si Lugoj 12
Este prea evident cd ora§ul Caransebe§ incd din
secolul al XV-Iea a devenit centrul nobilimii române din
Banatul Severinului". Aici petrec si probabil si-au avut
I. Ibid., p. 510; Pesty. Krassó vdrmegye, HI, p. 476.
2. Hurmuzaki, Documente, II, 1, p. 524; Magyar törtenelem tar, I, 1855,
PP. 177-178.
3. Pesty, A szorényi beinsag, III, p. 153; Hurmuzaki, Doe. II, 1, pp. 581-82..
4. Ibid , p. 594.
5. Ibid., II, 3, pp. 230-231.
6. Ibid., pp. 131-32.
7. Ibid., pp. 328, 330.
8. Ibid., p. 400.
9. Ibid., p. 475.
10. Ibid , p. 488.
11 Ibid., 404.
12. P. Dr4g5.1ina, Din ist. Banat. Severin, II, p.167.
13. Pesty, A szordnyi bcinseig, H, IN 124.

www.dacoromanica.ro
 9

resedinta aproape toti Banii Severinuluil. La 1498(-1505)

voevodul Stefan Stoica, judele orasului Sztojka István
biró és vajda, Stephanus Ztoyka Judex et vayvoda de
Karansebes impreuna cu juratul Toma Magnus (Nagy)
s'au infatisat la curtea regala din Buda, spre a obtine pe
earna orasului Caransebes aceleasi privilegii pe cari regii
Sigismund, Matei Corvinul si Ludovic le-au acordat orasu-
iui Buda. Judele si juratii orasului Buda le-au dat o copie
autentica de pe toate diplomele privilegiale ale orasului
Buda, spre a putea apara toate drepturile si libertatile
cetatenilor din Caransebes pro conservacione libertaturn
dicti Oppidi Karansebes privilegia et libertates Civitatis
-nostre antedicte" 2.
Probabil ca in urma acestei interventii, Caransebesul
din opidum devine ch.das. In 1485 orasul Caransebes este
numit de catre Paul Chinezul opidum, iar de cn-e regele
Matei Corvinul Civitas nostra Karansebes3. Ch'ar si mai
inainte, la 1448 orasele Sebes si Caran se nument orase
libere, ca Buda liberae Civitates Sebes et Karan"4.
Regele Joan Zdpolya la 1531 si 1534, iar principele
Sigismund Batholy la. 1590 numesc orasul Civitas nostra
Karansebes. In scrisoarea voavodului Vlad (Vintila) al
Valahiei catre voevodul transilvan Stefan Bad-icily la 1533
se aminteste de civitaton reg-ie Ka, ansebes5.
Basta la 1603 nurneste Caransebesul civitas, iar Lugojul
numai optidum. Mai precis sunt definite drepturile si pri-
vilegiile orasului Caransebes la 1565, când se vorbeste
despre Cives Civiiatis regiae Karansebes, iar la 1537 despre
l'urati dives, ceterique Consules, Civitatis .Karansebesu; la 1591:
jurati, Cives ac tau.s Senatus Civitatis nostrae Karansebes, sau
0 Senatus et Consules Civitafis Karansebesiensis. Pe vrernea
regelui loan II Sigismund Zapolya (1559-1571) Caran-
sebesul este considerat oras regal, cu aceleasi drepturi ca
1. Ibid., p. 125; 0. G. Leca, Diclionar istoric, a?heologic i geografic al
.Romdniei, Bucuresti, 1937, p. 468.
2. Pesty, ibid.; Hurmuzaki, Documente, II, 1, pp. 393-94, 542; Pesty, A
sydrinyi beinsag, III, pp. 152-153.
3. Hurmuzaki, Documente, II, 1, p. 126.
4. Ibident.
5. Dr. Andreas Veress, Acta et epistolae relationum Transilvaniae Hunga-
:riaque cum Moldavia et Valachia, vol. I, (1468-1540), Budapest, 1914, p. 236.
6. Pesty, A szorényi bansdg, III, p. 202-208. .

www.dacoromanica.ro
10

si Buda, Pesta i Timisoara. Aceste drepturi insd nu aveatr

in vedere i pe cei .din afara zidurilor orasului -- sub-
urbani vel oppidani extra muros Civitatis"1.
La 1552 regina Izabela (1540-1559), vaduva regelui
loan I Zdpolya (1538-1540), a nobilitat oppidum-ul Lugoj
si I-a anexat la civikis regthe Karansebes2. La 1552, dup6;
aderea Timisorii i Lipovei, intreg Banatuf zis Timisan
afard de comitatul Severin, numit Banatul Caransebesului
Lugojului [Sebesiensis et Lwgasiensis Banatu;3 Banc)
nosti o districtuurn Caransebesiensis et Lwgasiensis; Sebe-
siensis et Lwgasiensis Banus]4, a ajuns in mg.inile Turcilor5,
cari Inca dupd catastrofa ungureascd dela Mohaci (1526)
s'au fdcut stapânii Ungariei8.
Transilvania, la care s'a anexat, rand* la 1658 si
Banatul Caransebesului i Lugojului, a rdmas principat
independent, sub suzeranitatea turceascd. Banii Caranse-
besului dela 1541 pând la 1658 stau deci sub ascultarea
principilor transilVani7. Dupd cdderea Tirnisorii (1552)
Turcii provoaca. pe Banul Caransebesului sd le recunoascd
suzeranitatea i si pldteascd tribut. La rdspunsul negativ
al Caransebesenilor Lugojenilor, Turcii ocupd aceste
i

orase intre 6-11 August 1552, si nurnai datoi itd inter-

ventiei Domnului Tdrii Rornânesti care Inca nu renun-
tase la drepturile lui traditionale de stdpanire asupra intre-
gului Banat de Severin, de dincoace si de dincolo de
Orsova, Turcii, in schimbul unui tribut anual, se retrag
dincolo de Lugoj8.
Intre Banii caransebeseni si lugojeni i intre Pasii
de Timisoara s'au angajat si desvoltat relatii amicale,
cari numai atunci se stricau cand principii Ardealului
refuzau sd domneascd sub aripa Sultanu1ui8. Prin nurnirea
banului caransebesan Acatiu Barciai, ca principe al Transil-
I. Hurmuzaki, Documenie, II, 2, p. 126.
2. Pesty, A szorényi bdnsdg, U, p. 128.
3. Idem, Krassó vdrmegye, IV, p. 62.
4. Ibid , i p. 170.
5. Pesty, A szorenyi bdnsdg, I, p. 58.
6. Ibid., p. 50.
7. Ibid., p. 58.
8. Ibid., pp. 59.
9. Ibid., p. 65-66.

www.dacoromanica.ro
 1V

vaniei, la 16581, Banatul Caransebesului-Lugojului se

transform In ndjac turcesc, pus sub ascultarea pasei
Timisorii, pand la 1688, cand dupd cdderea Belgradului
este cucerit de ostile impdratului leopad (1657-1705), I
conduse de generalul Veterani. Stapanirea imperialilor
germani asupra Caransebesului este continuu turburatd de
Turci. Sigur nu putern sti cate luni sau cati ani, dupd
1688, a stat Caransebesul sub Nernti. Se stie insd cd
pentru stdpanirea cetdtii si a orasului se dau lupte Inver--
sunate intre Nernti si Turci, cari distrug cetatea Sebesului
odatd cu a Lugojului si Lipovei distruto le fortezze
di Lippa, Lugos, e Caransebes", in toamna anului 1695,
precum rezultd din scrisoarea lui P. Vola cdtre cardinalul
Barbethzi, datatd la 25 Oct. 16952. Urrndriti de Turci,
imperialit se retrag din Caransebes in anul 1695, dupd_
cum reiese din raportul generalului Veterani, din 18 Oct.
16952. Se pare insd cd in acelas an imperialii se fac din
nou stdpani asupra Caransebesu1ui4.
In anul 1697 incercand sä recucereasca orasul, apdrat
de Romani si Nemti de sub conducerea vice-cotnitelui
Petru iWdcicaci, Turcii au fost respinsi, cu mari pierderi,
dupd ce palanca din afara orasului cdzu pradd foculut
La inceputul anului urrnAtor (1698) Turcii ocupd din nou
Caransebesul, dar in scurtd vrerne sunt respinsi de hive
riali, cari tin sub ocupatie orasul pand la 1699, cand, in
baza tratatului de pace dela Carlovet, din acel an, il
1. Dintr'o insemnare latineascal a lui Mihail Halici tatdl, jurat in senatul
Caransebesului, constatam ca in 17 Sept. 1658 Caransebesul patria" acestuia, a
fost tradat paganilor (Hristianis ablata, gentibus oblata"). Intr'adevar Acatiu Barcsai,-
Banul de origina romaneasca al Caransebesului (Insusi Barcian Inca era vita de
Roman precum au marturisit i aratat prealuminatul Paul Barciai in anul 1791".
G. Sincai, Hronica Romdnilor, Iasi, 1853, tom. 3, p. 88), inca din 12 Septemvria
a invitat Lugojul i Caransebesul O. se predea Turcilor, ca SA nu fie pradate. In
13 Septemvrie Barcsai hotari sa primeasca voivodatul Ardealului, iar in 14 a ace-
leasi luni fu clftanit de Marele Vizir ca Principe, primind intre alte conditii i cat
mai curand sa dea Turcilor Caransebesul i Lugojul ce sant pe apa Ternesului",
orase ramase in stapanirea Turcilor 'Dana Li 4 August 1688." Vezi N. Drhgan,
Mihail Halici, in Dacoromania, IV, partea 1, p. 78; Pesty, A szörenyi bansdg,
pp. 171, 172, 181 si 183.
2. Hurmuzaki, Documente, V, Partea II-a, Bucuresti, 1886, p. 272. In 1690
Turcii cuceresc din nou Caransebesul, care numai in anul viitor va fi eliberat dep.
ostile colonelului Bolland.
3. Ibid., p. 269.
4. Temisiana, sau scurkl istorie a Banatului Temisan, Bucuresti, 1848, p. 123.-

www.dacoromanica.ro
.1 2

parasesc, läsandu-1 din nou sub stapanirea otomana, care.

inceteaza definitiv abia la 1716'. Ultimele invazii turcesti
<lin 1738 si 1788 au cauzat acestui oras rani adânci, de
.cari el si dupa cloud veacuri se resirntea.

2) Caransebqul din punct de vedere bisericesc

Vitregia vremurilor a facut ca noi, cei ce pand la

-1918 am purtat at'atea juguri streine, crestine i pagâne,
sa nu avem isvoare proprii de inforrnatie asupra vietii
noastre religioase din trecutul indepartat sau mai putin
indepartat. Daca ne-am margini numai la notele scrise
de rnainile pioase ale vechilor nostri preoti, pe marginea
cartilor de slujba bisericeasca, salvate si ele cu multe
greutati de furia pustiitoare a navalitorilor, ar trebui sã
incepem istoricul vietii religioase ortodoxe din orasul
Caransebes nurnai cu anul 1738, -cand stim in mod
sigur cä a pdstorit aici preotul Loan Pofiescul.
Insemnarile lasate de el. pe laturea dinlauntru a copertei
Apostolului slavon dela 1696, caracterizeaza mai bine
ca orice alt argument filosofic vrernurile strabatute de
Românii subjugati : Sa se scie cc acest aposlol, eu popa Ion
Popescul 1-ain lual cdnd s'a start orapl de I-am purtat tot
,cu mine ; l acum 1-am lulus iarei,si ía bisericei la liramul
sdntului George Accifoliul de mizzuni, la anul 1738 cu alle
calf dimpreunit, cari se vor scrie tot pe rdnd". Alta : See se
scie cdnd s'a spart orami Caransebepl ía anul 1738 in luna
lui Mai 3 fi am vend la Ila/eg" 3.
Dacd noi, azi, in epoca masinismului si a vitezii,
la evacuarea fortata a Basarabiei din vara anului trecut,
am putut salva prea putine arhive si documente, ne putern
da seama ce-au putut salva inaintasii nostri, retrasi,
.de-atAtea ori din calea navalitorilor, in munti i codrii.
1. Pesty, A szörényi bdnsdg, I, p. 239; Ghidiu-BMan, op. c., p. 13 ; Gh.
Topovici, Istoria Ramdnilor Ninfiteni, Lugoj, 1904, pp. 263, 272, 277; PA DragMina,.
Din Istoria Banatului Severin, III, Caransebes, 1902, pp. 53, 55, n. 2, pp. 56, 76.
Despre cetatea Caransebestdui, vezi p. 63, n. 1, p. 66, si Ghidiu-BMan, op., c., pp.
t 76-286, 353-364.
2. Ibid., pp. 38-39.
3. Ibid., pp. 38-39.

www.dacoromanica.ro
 137

Numai o constiinta treazd i un spirit de evanghelicd

jertfelnicie, ca si al preotului Ioan dela 1738, ar fi putut
sd ne transrnitd rnai multe dovezi, pe baza cdrora sd.
reconstituirn istoricul vietii bisericesti din acest oras.
In lipsa lor vom reeurge la isvoare streine, cari de-
cele mai multe ori denatureazd adevArul istoric si mai de-
grabd it ascund cu mestesugire, dee& sd-1 afirme cu
obiectivitate. Istoricul maghiar Pesty___ELigyes, care a
adunat sute de diplome regale si alte documente iesite
din cancelaria autoritdtilor administrative de stat, judetene
si ordsdnesti, toate in limba latind (si vreo cateva tu
ungureste), scrise de calugari sau cancelisti romano-catolici,.
desi se dovedeste tendentios in expunerile sale istorice
privitoare la trecutul Banatului Severin, indirect ne dd
pretioase informatiuni referitoare la Biserica noastrd, la
preotii i episcopii ei, precum i asupra activitatii lor
misionare, care a paralizat orice incercare de catolicizare
sau calvinizare a Românilor bandteni. Voiu expune deci,
mai intaiu, istoricul vietii rornano-catolice i protestante;
si mai la urmd al celei ortodoxe din acest ora.
c) Istoricul comunitatii romano-catolice din Caransebes

Cea dintai informatie sigurd despre comunitatea

romano-catolicd din Caransebes o avem dela 1392, cand
se pomeneste preotul Mihai I ; inaintea lui ar fi fost WA'
a se sti precis anul", preotul Lucaci 2. La 1455 activa pf
aici Joan Capistran, haereticae Pray/la/is Generalis Inquisifor,
desi, in acest tirnp, inca nu se porneneste de vreo
mandstire romano-catolicd in Caransebes 3. La 1497, cand se
pomeneste de calugdrul minorit franciscan Lasko Oswald,
1. Pesty, A szorényi beiitsdg, II p. 206; Hurmuzaki, Documente I, 2, no
CCLXXXHI, p. 343.
2. Pesty, A szörényi beinsdg, If, p. 206; in vol. I, p. 335 scrie cä in lista
de zecirni papale dela 1332 figureazA i protopopiatul Sebesului cu comunele :
Sebus. Szerep, Toci, Dobos, Korosa, Lucas, Chery, Karasso, Hudus, Dubaz, Euzin,
Illuk. Dintre toate acestea numai asupra identitAtii lui. Sebus nu poate fi nicio
indoialA". Ibidem. Dar nici Sebesul n'a figurat in lista de zecimi papale. Daca.
Pesty ar fi fost sigur di a figurat nu incepea seria preotilor romano-catolici numai,
dela 1392.
3. Ibidem.

www.dacoromanica.ro
14

Tranciscanii crede Pesty ar fl avut deja mandstire

aici. Pa la rnijlocul sec. XVII-lea Franciscanii au lost
alungati din or de cdtre Iezuiti I.
Nici despre cea dintâi biserica romano-catolicd nu
se tie nimic. La 1439 un document vorbete despre
.apzarea moa§telor in altarul principal. Prima urrnd
despre rndndstirea din Caransebq o avem din anul 1429"
scrie Pesly, dupd ce cu o pagind mai inainte a spus
cd, la 1455 Franciscanii incd nu aveau aici mdndstire.
Acolo intrebuinteazd termenul de zdrda, iar aici pe cel
de kolostor, ceeace in realitate insemneazd acela lucru,
cdci termenii sunt identici. Presupun deci pe drept cuvant,
cä mdndstirea (zarda) dela 1429 a fost ortodoxd, de§i
Pesty scrie cA despre ea se pomeneste din nou la 1534,
cand ar fl fost in posesia franciscanilor 2.
Reforma a desbinat §i cornunitatea romano-catoliod
din acest ora. Partida calvind, revendicând biserica, s'a
izbit de impotrivirea darza a romano-catolicilor, cari s'au
prezentat, printr'o deputatie, in fata dietei din Sighioara,
la 1564, solicitand libertatea cultului §i neturburata posesie
.a bisericii. Dieta a fdcut o dreptate solomonica, hotarind
-ca biserica sd se foloseasca alternativ de ambele confesiuni:
inteo zi de romano-catolici i intealta de calvini 3.
La 1566 se vorbqte despre locul pdrasit al §coalei
papista0or, din vecindtatea casei pantofarului Joan §i a
lui Gheorghe Zdgorian (Zagoryan) locum desertum Schole
latistarum in civitate nostre Karansebesiensis, loc pe care
regele Joan II Sigismund Zapolya 1-a donat lui Ludovic
Fiat 4. Religia catolicd la inceputul veac. al XVII-lea a
putut avea follte putine suflete in Caransebq A
katolikus valldsnak a XVII. szcizad de/en nagyon keves hivei
lehettek a Karcinsebesben" 3.
Dupd multe interventii, la 1625 romano-catolicii de
aici rei.wsc sd c4tige bunavointa principelui Gavril
Bethlen (1613-1629), care a inga.duit iezuitilor Gh. Buitul
1. Ibident.
2. Ibid., p. 207.
3. Ibid , if, p. 208; Ghidiu-Bälan, op. c , p. 94
4. Ghidiu-Balan, ibidem.
5. Pesty, A szörenyi bdnsdg, II, p. 208.

www.dacoromanica.ro
 15

§i tefan Mako sd se aseze impreund cu sotii lor in

Caransebes, unde ii vorn intalni si pe vremea lui Gh.
Rakoczy I (1630-1648) .
La 1716, cand Irnperialii ocupd Caransebesul, aici
nu mai exista de mult parohie rornano-ntolicd. De altiel
in intreg Banatul, in mornentul cuceririi lui de ()stile
conduse de printul Eugen de Savoya, nu s'a aflat nicio
singurd parohie rornano-catolicd. Schw:cker scrie Ca exista
una singurd, cea dela Oravita, infiintata la 1703 2. De
iapt nici aici n'a existat parohie romano-catolicd decat
nurnai dupd alungarea dermitivd a Turcilor din Banat.
Episcopia romano-catolica a Cenadului dupd 1552 a incetat
si ea de a mai exista, rdmanand doar o simpld fictiune" 3.
La 5 Martie 1724, episcopul Cenadului Grof Ladislau
Nádasdy cu resedinta in Seghedin din 1710 se
muta. la Timisoara 4, unde pand azi rezideaza episcopii
rornano-catolici asa zii ai Cenadului.
Pesty caracterizeazd in felul urmdtor viata bisericeascd
romano-catolicd din Caransebes si judetul (Banatul) Severin
pand la 1717: N'avem niciun molly sci suslinem cä religia
zatolicei ar fi cd,stigat vreodara in Banalul Severinului domnie
nici chiar falii de credincio.ii g-reco-orienia/i (ortodocsi)
rea putut cd,sfiga prea mu'ta greutale. Sub stdpanirea
ungureascd, i aici ca si'n celelalte patti ale tdrii (Ungariei),
in primele secole, nurnai religia catolica a fost recunoscutd
legal ; iar cand veni epoca in care s'a inceput a se
_acorda oarecare toleranta si pe seama celorlalte confesiuni,
stapanirea ungureascd a fost inlocuitd cu cea turceascd" 5.
Ca pilda poate servi scrie Pesty tinutul
Lugojului, uncle in 1509, cand a erupt ciurna, serviciile
1. Ibid., p. 209.
2. Joh. Heinr. Schwicker, Die Vereinigung der Serbischen Metropolien von
_Belgrad und Carlowitz im Jahre 1731, Wien, 1881, p. 13.
3. Ibidem.
4. Ibidem; Iuházz Kolomán und Adam Schicht, Das Bislum Timisoara
Temesvdr, Timisoara, 1934, pp. 85-88.
5. Pesty, A szörenyi bdnstig, I, p. 331. Nincs ok feltenni azt, hogy a
katholikus vallas a szörényi binságban valaha kirekesztO uralommal b'rt volna, sot
nieg azt sem, hogy a gOrög-hitiiekkel szemben számbeli tulsulylyal birt. A magyar
.allam fenhatosága alatt, mint az orszig más reszein, ugy itt is, csak a katholikus
valhis ismertetett el tizin enyesnek az els8 századokban, es a midOn azon kor
elerkezett mely más vallisuak irint cemelig engedékeny és meltanyos kezdett lenni,
..21. magyar uralmat a t8r8k vidtotta fel".

www.dacoromanica.ro
16

religioase au fost sdvdr§ite de cdtre calugarii franciscani dela

mandstirea din Carwva, fapt care dovede§te cd in districtut
Caransebemlui n'a putut ñ mare numdrul romano-catolicilor"
az véljtik, hogy a karánsebesi kertiletben sern lehetett
nagy a rornai katholikusok száma"
Dintre Banii Severinului numai Simion .Lody (1603-
1605) se §tie precis cd a fost catolic, dar nici el n'a
promovat interesele acestei religii, spre a nu intimpina
greutati morale in exercitarea functiunii sale" 2,
Inconjuratd de tdri cu populatie ortodoxd §i cu ierarhie
bine organizatd. religia catolicd in Banalul Severinului tD
paut fi toIdeauna numai in stare de apdrare, i, dacd ludrn
ca bazd de plecare, pentru explicarea acestui fapt, §irul
intrerupt al episcopilor (catolici) de acolp, probabil cd vieatcr
ei public& a Fi incetat cu desdvdr,sire" na katholikus vallas
a szö:ényi banságban csak mindig vedelmi helyzetben
lehetett, es hi az ott müköd6 ptispökök hézagos-
nevsorozatát szabad az ily magyardzat alapjául venni,
olykor nyilvdnos elek Icin egeszen is megszakadt" 3.
Ca episcopi de Severin, Pesty in§ird pe Grigorie, la.
12464
ca episcop de Gyor (Geurin, Iaurin) 5, -
despre care se §tie ca n'a existat decdt numai
Lucaci la 1434
Benedict la 1439 i Grigorie Thakaró la 1502 6, toti
ace§tia insa, precum a dovedit canonicul bldjean Dr.,
Augustin Bunea, au fost numai episcopi titulari in Para/4Sr
indeplinind alte functiuni pe king episcopiile rornano-
catolice din Ungaria 7.
Dar aceste marl intervaluri de timp in care se pome-
nesc asemenea episcopi de Severin, nu trebue atribuite in
intregime lipsei de isvoare, ci mai de grabd faptului cd
numftrul credincio§ilor bisericii romano-catolice a scdzut
foarte mult : A nagy idöközöket azonban, melyekben fly-
1. Ibid pp. 331.332.
2. Ibid., p. 332.
3. Ibidem.
4. ibid., pp. 332-333.
5. Hurmuzaki, Documenle I, no. CLXXXI, p. 240, n. 1; B. P. Hasdeur
Xegru Vodd, Bucuresti, 1898, p. CV.; Dr. Bunea Augustin, Incercare de Isioricfi
Romanilor pand la 1382, Bucuresti, 1912, p. 185.
6. Pesty, ibid , pp. 332-333.
7. Bunea, Incercare, pp. 192-194.

www.dacoromanica.ro
 17

szorényi paspokok neveztetnek, tan meg sern lehet egészen

a források hianyanak tulajdonitani, hanem inkább annak,
hogy a rornai katholikus egyház hiveinek száma nagyon
megfogyott". Aceasta o aratd si Imprejurarea ca episco-,
pul Grigorie dela 1382 a fost nu numai episcop (romano-
catolic) al Severinului ci pi- al Tdrii Romane02."
Faptul cd protopopiatul sau arhidiaconatul Sebe§ului
care cuprindea judetul Severin i parti insemnate dirt
judetele Invecinate, a apartinut episcopiei romano-
catolice a Cenadului, nu -poate ridica obiectiunea ca jude-
tul .Severin n'ar fi stat sub jurisdictiunea episcopilor
romano-catolici de Severing, cari, afard de Grigorie dela
1381-82, nici n'au vdzut Severinul vreodatP. Ce fel de
autoritate bisericeascä romano-catolicd a existat in judetul
Severin si in Caransebes dupd disparitia Banilor de Severin
§i a episcopilor de Cenad, nu se poate sti nem lehet
tudni"5. Numai capitlul din Alba-Iulia pand la desflintarea
lui (1556) mai putea exercita in aceste pdrti vreo juris-
dictiune bisericeascdg.
Dup. ce Franciscanii obtinurd incuviintarea regeluf
Sigismund in special pentrucd in ioca1itàile Harabko,.
Alsan, Kabol (necunoscute), Cuvin, Orpva, Cuvesdia,
Cseri (nec.), Sebes, Hateg §i'n alte proprietati regale,
ereticii, (intelege: Romanii ortodocsi) cari n'au nicio idee-
des/we adeveiratul Dumnezeu", sunt in mare numax hol
az eretnekek nagy számmal vannak, kiknek az igaz
istenrOl fogalmuk sines" au inceput s. invete poporul
indemnându-1 spre adevdrata credinta (catolicd) es az
igaz vallásra buzditottak"7. L-au indernnat", dar niciodatd
nu 1-au putut converti" dela adevArata credintA".
Faptul cd introducerea in posesiune a nobililor, in-
zestrati cu mosii de regii ungari, o face atat capitlul
episcopiei din Cenad cat si al celei din Arad, dovede§te
1. Pesty, A szorényi beinsdg, 1, p. 333.
2. Ibidem.
3. Ibid., p. 334.
4. Bunea, Incercare, p. 192.
5. Pesty, A szörényi brinsdg, I, p. 334.
6. Ibidem.
7. Ibid., pp. 334-335.
2

www.dacoromanica.ro
 18

cd in Banatul si judetul Severin 1, in nicio localitate,

romano-catolicismul n'a putut sd se afirme2.
Cumcd nobilii, chenezii si cetdtenii oraselor Caran §i
Sebes au fost in marea lor majoritate ortodocsi, s'a do-
vedit si cu prilejul incercdrii episcopului. Lucaci Baratin
(1493-1500) al Cenadului de a stoarce dela ei dijme.
Refuzul categoric de a plAti aceste zecimi 1-au intemeiat
pe prevederile diplornei privilegiale dela 1457, sustinand
eä asupra lor nu poate dispune nicio autoritate din afara,
§i nici chiar Regele nu poate face donaVi de rnosii in
cuprinsul celor 8 districte romanesti. Episcopul, la randul
sdu, interneindu-se pe art. 51-52 din decretul III al dietei
dela 1498, si art. 29, decretul IV din 1500, care prevAd
obligativitatea solvirii zecimilor, in naturale, pentru toti
cetatenii de pe pArnanturile regale, indiferent de religie,
§i cunt cele 8 districte erau considerate pamant regal
, a pretins sd i se plateascA a zecea parte din toate
produsele naturale. Cauza ajungand phna la regele Vladislav
II, acesta a insarcinat pe Domocos, episcopul Oräzii si
pe Iosa Seri, cornitele Timisului, sa," cerceteze la fata Iocu
lui. La ancheta au participat: Episcopul Cenadului si
Ludovic Sasul cu Ladislau Floca, reprezentând cetatenii
celor cloud orase. Pali le au ajuns la urrnatoarea invoiala:
Nobilii i cei ce se tin de ji arohiile din Caran si Sebes
au sd pldteased cate 4 dinari de persoand anual, ca
rdscumpdrare de zecimi, dar numai cat va trAi episcopul
Lucaci "a ptispok sajat eletenek tartamara3".
Nobilii vor pldti deci zecirni pentrucd detin proprietAti
primite sub forma de donatiuni, din partea regilor4, cari
la rândul lor aveau sA plAteascä episcopilor, arhiepisco-
1. Intinderea acestui judet in tracut nu diferea prea mult feta de cea de
astazi. Despre schimbarile prin cari a trecut teritorMl acestui judet, vezi Pesty, A
szörenyi bansdg I, pp. IIIV ai 7-11.
2. Ibidem, pp. 334-335.
3. Ibid., pp. 335-336.
4. Dinu C. Anion, Incercare asupra dominiului eminent, in Inchinare lui
Nicolae Iorga, Cluj, 1931, p. 15. Prin organizatia data Ungariei de reg. *tefan
(1001-1038), puterea regelui s'a substituit puterii natiunui. Regit ungari s'au facut
stiipani peste tot pamantul ocupat de natiune". Prin donatil de mosii credincioai-
lor lor donalistilor regali s'a format o noug clasä pe laugh' cea existentä.
Notiunea de nobil a reeait ca fiind legatä de stapanirea pamantului, de pe urma
claruirii regale'. Ibid., p. 16.

www.dacoromanica.ro
 19

pilor si papilor asemenea zecimi ; iar dintre cetateni nu-

mai cei ce apartin parohiilor romano-catolice. incontestabil
cd dacd. nobilirnea i cetAtenii oraselor Sebes si Caran ar
fi fost romano-catolici, nu s'ar 11 incumetat sä refuze
plata zecirnilor cuvanite supremului lor pastor sufletesc.
()data cu ivirea Reforrnei, romano-catolicismul, cel
ce nici dupd trei veacuri n'apucase sd prindd raddcini in
Banat, dispare fard urrnd. Numai pe vremea principelui
tefan Báthory, romano-catolic zelos, iezuitii incep sit
colinde din nou satele din jurul Caransebesului, spre a
castiga prozeliti printre Rornanii ortodocsi. Dar, in masura
in care se intindea reforma in Severin, in aceiasi masura
scddea catolicismul. Aceasta s'a intdrnplat rnai cu seamd
pe vremea principelui Gabriel Bethlen, care a slujit pro-
testantismul cu mintea i cu sabia ki eszszel es karddal
a prolestantismus szo1galia1."
Din cauza intolerantei religioase practicate de principii
calvini ai Transilvaniei, mult popor a trecut in regiunile
staptinite de Turci, cari au cautat luptatori si iobagi con
tribuabili, faira sa se intereseze de religia lor2. Asa se
explica scrie Pesty de ce conscriptiile facute dupd
1716 gasesc Banatul mai populat deck celelalte parti ale
Ungariei3. Pentru Rornânii banateni, in special, domnia
semilunei a fost mult mai usoard deck celelalte dornnii
straine dinainte de 1552 (si 1658), si dupd 1716 pând la
1918. Sub domnia pagânilor" crestini cunoastem mai
multi episcopi ortodocsi de Caransebes, Tirnisoara si
Lipova, deck sub cea a crestinflor" pagâni, rornano-
catolia i calvini, cari au dispdrut odatd cu patronii bor.
Care a fost, de-a-lungul veacurilor, raportul de forte
intre ortodoxie si romano-catolicism, in Banatul Sever--
nului cel Timisan, se poate deduce din urmAtoarea
constatare a tuturor istoricilor maghiaro-germano-catolici :
La 1716 Românii ortodocsi au cloud etiscotii, cu sute de
parohii i preoti, iar romano-catolicii o singurei parohie4
1. Pesty, A szörenyi bcinsdg, I, pp. 336-337.
2. Ibid., p. 338.
3. Ibid In.
4. Schwicker, Die Vereinigung der Serbischen Metropolien, p. 13.
2*

www.dacoromanica.ro
20

d) fsoricul comunitàli calvine din Caransebea

Luteranismul, adus in Brwv la. 1533 de sasul Ioaru.

Honterus, care cunoscuse la Witemberg pe Luther §i pe
Melanchthonl, i Calvinismul, adus la Cluj, de sasul
maghiarizat Gaspar Heltai, inainte de 1544, au lichidat in
cativa ani romano-catolicismul din principatul Transilvanieir
de care se tinea (1541-1658) i Banatul Severinului
sau al Caransebewlui-Lugojului. Principii calvini ardeleni
concureaza cu juzii luterani ai Brwvului, in tipärirea de-
carti romanqti de cuprins luteran-calvin2, spre a c4tiga,
pentru protestantismul cu cloud fete, pe Romanii ortodo4,
dupd ce Saii imbrAtipra luteranismul, iar Secuii calvinismuR
Nouile erezii nu puteau sk nu atingä i cele douk
centre insemnate din Banat: Caransebeul i Lugojul. Cei
ce imbrdt*azà mai intaiu calvinismul, sustinut de principii
calvini, cu mintea T cu sabia", in aceste cloud orap
banktene, sunt, desigur, romano-catolicii, recrutati din,
randurile functionarilor streini, mai putin din ale nobililor
si cet64enilor romani, cari au fost i ramas in majoritate-
ortodo4. Avem dovezi ca i dintre Romani au trecut la
calvinism, dar aceVia n'au fost ortodocA ci romano-ca-
tolici. Pesty nu semnaleazd niciun caz de trecere la cal-
vinism din randurile ortodoc§ilor. Cearta dintre calvini §i
romano-catolici pentru stapanirea bisericii romano-catolice,
dovedqte cA erezia calvink §i-a recrutat adeptii numai din
randurile romano-catolicilor.
Printre traducatoiii Paliei dela Or4tie4 tiparitk, cu
1. A. D. Xenopol, Istoria Romdnilor din Dacia Traiand, VI, ed. HD a,.
Bucuresti, 1928, p. 196.
2. Ibid., p. 197. La 1544 apare la Sibiu Catehismul luteran romcinesc, cea,
dintili carte tipciritei in romineste. Vezi, Andrei Barseanu, Catehismul luteran
romdnesc, Bucuresti, 1928 ; A. Rosetti, Les catdChismes roumains du X VI-e siicle,
in Romdnia, no 191, lulie 1922, pp 321-324 ; N. DrAganu, Recensii (la aceste doui,
lucrAri) in Dacoromania, III, 1923, Cluj, 1924, P. 930. Editia Il-a a acestui catehism
s'a tipfirit la Brasov pe la 1560-62; copia lui, scrisA de Popa Grigorie de Mahaciu,
la 1607, se afl i in Codicele Sturzan. Ibid., pp. 936-37, 1434.
3. St. Metes, Istoria bisericii si a vie/a religioase a Romanilor din Transit--
vania si Ungaria, I, ed. II, Sibiu, 1935, p. 79.
4. Mario Rogues, Les premidres traductions roumaines de l'Ancien Testament,
Palk; d'Ordstie (1581-1582). Preface et livre de la Genese, Paris, 1925 ; Iosif
Popovici, Palia de la Orastie, 1582, Bucuresti, 1911 (Analele Academiei Romdne,.
sec. II. tom. XXXLII, lit., pp. 517-538).

www.dacoromanica.ro
 21

,Cheltuiala lui Francisc Geszti Gesti FrentiTh de diecii

Serban, .fiul lui Coresi §i Marien, cu §tirea Mdriei Sale
Bator 3-igmon, Voivodul Ardealului §i al Tarii Ungure§ti
cu §tirea §i cu voia a toti domnilor mari §i sfetnici ai
Ardealului pentru intrAmAtura Bisericei stinted a Romanilor2
figureazd §i Wan Herce3 propovaduitorul Evangheliei
lui Hristos in ora§ul CAvAran Sebe§ului", §i Zacan Efrem
dascAlul de ddscdlie a Sebe§ului"4.
Ei traduc Geneza §i Ie§irea prirnele cloud. cArti ale
V. Testament , nu din limbd jidoveascd §i greceascd
shrbeascd pre limbd româneascd" cum se laudd in
prefata, ci dupd textul unguresc al V. T. tradus §i tipArit
in 1551, de un elev al lui Melanchthon, Gaspar Heltai,
pastor calvin in Cluj% Filologul N. DrAgan (de confesiune
greco-catolic) scrie cä traducdtorii Paliei n'au ardtat eh' au
tradus din ungure§te pentrucd se temeau sd nu-§i atragd
de la inceput ura preotilor ram* credincio§i bisericii
$triimoKti"
Rezultd deci, cd la 1582 in Caransebe§ exista pre-
dicator roman" precum §i dascAl de ddscdlie" roman,
ceeace pe intelesul de azi s'ar talmAci: profesor de §coala
normald. E bine cunoscutd strAdania principilor calvini de
.a calviniza pe Romani prin inflintare de §coli §i cdrti
tipdrite in limba romAnA. Nu cunoa§tem anul cand s'a
infiintat .§coala calvind romaneascd din Caransebe§, nici
principiile didactice dupd cari s'a cAlduzit. ComparAndu-o
cu §coala inflintatd in Fdgdra§, la 1657, de care princi-
1. N. Cartojan, Istoria literaturii romdne vechi, I, Bucure0i, 1940, p 64,
-col. 2.
2. Ioan Bianu, Despre introducerea limbit ronuinesti in Biserica Románilor.
Discurs rostit la 21 Marlie 1904, la Academia RominA, p. 12.
3. Herce vine probabil dela Hart, Heirce = 5oarece. i azi existà familia
/Hering. (Htircilà) in Caransebe0 Pr. P. Bizerea, Vechimea scolii romdnesti in Banat,
in rev. Scoala Bdneiteand, no. din 8 Sept. 1935, p. 19, n. 2; M. Rogues 0 Picot
ddentifick pe Stefan Herce cu predicatorul sas maghiarizat Stefan Herczeg, care la
1604 a introdus reforma in Capvia, i zic c numele de Hercze trebue citit Het-tea,
.care derivh dela germ.-sas. Hercz. Vezi recenzia flcutti. de fostul prof. univ. N.
Dagan, la studiul lui Mario Rogues, in Pacoromania, IV, partea II-a, p. 1109.
4. Ceilalti traduclitori sunt Superintendentul româno-calvin Mihat Tordas
pales piscopul Romilnilor in Ardeal", Pestisel Moist propovAduitorul Evangheliei
in orapil Lugojului" i Archirie protopopul varmegiei Huniedoarei". N. Cartojan,
Istoria literaturii romilne vechi, 1. c.
5. Ibid., pp. 46-65.
6. N. DrAganu, Recensii in Dacorcmania, 1. cit.

www.dacoromanica.ro
22

pesa calvind-presbiteriand Susana Lordniffyl, presupunem

cd §i §coala de aici a avut rolul de a crete, in spirit
calvin, pe viitorii conducdtori spirituali ai poporului roman
din Banat. La punctele 3 §i 6 din decretul Susanei se
prevede cd invatatorul va instrui mai intaiu, atat pe cei
mari, cat i pe cei mici in alfabetul "rornanesc, invdtandu-i
a scrie romanete, i mai ales a ceti bine Testarnentul,
Psaltirea §i Catehismul tiptirit la Alba Julia. Apoi indatd,
sau i intr'aceea, ii va invdta romanete capita catheche-
tica," precurn Tatal nostru, Credeul, Zece-poruncile, Bote-
zul, Spovedania i dispozitiile disciplinei (dreptul) biseri-
ce§ti. Apoi ii va mai invdta cantdrile biserice0, precum
se cdnlli in bisericile din Caransebq ci Lugo,' (cu acel adaus
ea toate trebuese "scrise cu litere romane§ti). Pe grarnatici
pi alti §colari, cad se tin in §aoald, in ndclejdea serviciu-
lui bisericesc, Ii va obicinui cu predicarea sau in masurd
mai mica i cu catechizarea.
6. Sa cerceteze cu sarguinta biserica romaneasca cu
toatd §coala, mai ales in Dumineci §i sdrbdtori, §i cand
va fi poftit la inmormantdri va canta acolo con/orm uzului
bisericilor din Caransebef fi Lugo-fdcand eventual la aceste
ocaziuni pe cantaretul sau pe predicatorul"2.
Cantarile bisericqti despre care vorbWe decretut
Susanei LoniqA au fost traduse in romanWe, la 1640,
de predicatorul romano-calvin .Fiefan Fqara§.i (de Fagara§)
din Lugoj, cel ce a mai tradus §i Psalmii lui David §i
Catehismul calvin tiparit in Alba Iulia la 16482. coala
aceasta a Susanei Lordniffy, fdcutd cum zicea ea pentru
mdrirea lui Dumnezeu §i pentru indltarea natiei valahe",
1. St. Metes, Viata bisericeascd a Romanilor din Tara Oltului, Sibiu, 1930,
pp. 9-13, si Idem, Istoria bisericii si a viefii religioase a Ronidnilor din Tran-
silvania si Ungaria, I, ed. II, p. 211.
2. Ibid., p. 213; Magyar protestans egyhdztörtenelmi adattdr, VIII, Budapest,.
1910, pp. 110-118.
3. Ibidem; Metes, ibid., p. 213, n. 1; cf. Bianu-Hodos, Bibliograjia. veche-
romiineascd, I, Bucuresti, 1903, pp. 160, 162, 164. A sasea dintre condiPile pe cart
superintendentul ardelean §tefan Katona Geleii, favoritul lui Gabriel Bethlen, le-er
fixat cAlugArului Meletie Macedoneanul din Moldova, in cazul ci ar fi reusit sA fie
ales Mitropolit al Belgradului (Alba Iulia), era; CAntärile calvine, traduse in rome.--
neste i intrebuintate de cei din Caransebe i Lugoj, sA le tiptireascA i sk le-
vesteasa inainte i dupa predicA sau rugAciuni in toate adunArile." Vezi Uj Ma-
gyar Muzeum, I, Budapest, 1859, p. 216; Ghidiu-BAlan, op. c., p. 99 ; N. DrAgan,
Mihail Halici, in Dacoromania, lv, p. II, pg. 88.

www.dacoromanica.ro
 23

a fost f1r Indoialá, cea dintaiu scoald romaneasca siste-

maticd. si organizata.. Deci era o scoald prirnard imprcunatä
cu un -fel de girnnaziu inferior, dupd rnodelul scolilor
din acel tonpi." .Cam asa trebue -1 ne imaginam cd va
fi fost i coala de ddscdlie" a lui Efrem Zacan din Ca-
vdran-Sebes.
La 1590 principele Cristofor Bathoty laudd printr'o
scrisoare pe preotul .,5-tefan Gyercza (Herte ?) pastor eccle-
siae civitatis vostrae Karansebee. Curios cd Un principe
romano-catolic laudd un pastor calvin, dacd nu curnva
poate fi vorba de un preot romano-catolic sau chiar or-
todox, cunoscutd fiind atitudinea binevoitoare a Bathoresti-
lor romano-catolici fatd de Biserica ortodoxd.
Scopul urmarit de calvini a fost acelas ca si al ro-
mano-catolicilor : caOgarea de prozeliti printre Rornani3.,
cari odata trecuti la religia stapanitorilor politici
urtnau rnai de vrerne ori mai tarziu sd rupd orice legd-
turd cu neamul din care au fa.cut parte. Nina. la maghia-
rizare completa. era doar nurnai un pas. Trdind, insa, in
mijlocul fratilor, ramasi in majoritate ortodocsi, §i cu per-
manente legdturi religioase i culturale cu fratii ortodocs i
din Principate4, chiar si putinii rdtaciti au putut fi salvati
dela peire sigurd.
Dupd Dr. Bitay Arpad si filologul N. Dragan, cloud
au fost cauzele cari au zdd6rnicit tentativa de calvinizare
(si de maghiarizare) a Romanilor ortodocsi din Transil-
vania i Banatul Caransebesului-Lugojului. In primul rand
trecerea neasteptata a Ardealului subt dominatiunea
Habsburgilor austriaci, care urrndreau intdrirea catolicismu-
lui si pin aceasta pe a lor ; in randul al doilea reorga-
nizarea bisericei ortodoxe romanesti, care a inceput sd
se apere" 5.
1. Metq, ibid., p. 217.
2. Pesty, A szore=nyi brinstig, II, p. 209.
3. Dr. Bitay Arpitd, Az erdelyi romcinolt c proiesidus fejedelmek Watt,.
Dieiosanmartin, 1925, si recenzia fAcutä de N. Dragan, in Dacoromania, IV, 2, pp..
1126-1128.
4. Ibidem.
5. Ibid., p. 1127. Parerile lui G. Bogdan-Duictt sunt luate din Liberialea,,
An. II, n. 6.

www.dacoromanica.ro
24

Toti shntem scrie N. Drägan de acord cu

paxerea lui G. Bogdan-Duicd, cd propaganda calvina
printre Români ne-a dat si lucruri bune cdrti rornâne0,
oratori §i predicatori români in biserica., ne-a trimis studenti
in strdindtate, ne-a produs ativa umanisti, a introdus
institutia sinoadelor si ne-a dat cea dintaiu organizatie
statornicd in Bisericd, a luptat impotriva deosebitelor cre-
dinte desarte si superstitii (sic) ale poporului nostru, ca
de altfel si irnpotriva credintei lui ortodoxe. Deosebirea
intre felul cum interpreteazd aceastd parere d. Bitay
intre aceea cum o inteleg toti arturarii români, inclusiv
Bogdan-Duica, este numai in privinIa Ondului nernartu-
risit al protagonistilor calvinilor unguri din Ardeal, ne-
mdrturisit dela inceput in interesul succesului propagandei,
dar tradat de fapte, anume, nu numai de a reforma
Biserici Românilor, ci si de a o i maghiariza treptat,
mai intaiu prin maghiarizarea conducdtorilor ei, a preoti-
lor si a dasailor"1, ceedce in realitate nu s'a prea
intâmplat.
La 1651 incepe sa frecventeze scoala maghiaro-romind
calvind din Caransebes si poetul Afihail Halici (Halits,
Halitz, Halicz, Hilyicz, Ha lics), fiul lui Mihai Hanoi,
jurat in senatul oraului Caransebe§ 2. La 1658, cand
Acatiu Barcsai cedeazd Turcilor Banatul Caransebesului
si al Lugojului, odatd cu nobiliinea de aici, se refugiazd
in Ardeal si familia Mihai Halici. Copilul, dupd ce ispraveste
bine scoala luterand din Sibiu, ajunge rector al scoalei
din Ordstie, prin anii 1665-1669. In 1671 il gasim la
Aiud, unde muri tatäl sdu 3. Aici scrie el la 1 Iunie 1674
o odd prima odd româneascd in Banat pentru
prietenul sdu iubit Pdriz Pdpai, care in acel an isi luase
doctoratul la Basel. Oda, scrisd cu ortograne ungureascä,
o semneazd asa : Michael Halicius, Nob. Romanus civis, de
Caransebes 4, fapt e denotd cd, cu Wald educgia calvino-
1uterano-ungureasc i stiseascd primitd in familie pi

1. N. DrAgan, ibid., pp. 1127-1128.

2. N. DrAgan, Mihail Halici, in Dacoromania, W, 1, pp. 79-93.
3. Ibid., p. 84.
4. Ibid., p. 168.

www.dacoromanica.ro
 25

fscoald, el a-- samas constient de originea sa nobild

romaneasca.
Se pare cd Mihail Halici fiul este autorul dictionarului
romano-latin Didionarium Valachico-Latinum I, atribuit
-de Bogdan P. Hasdeu unui Anonymus Lugoshiensis 2, iar
-de Gr. Cretu unui Anonymus Caransebesiensis 3. Tatal sdu,
care de preferinta scria ungureste, ne-a lasat si el o
traducere romaneascd, cu ortografie ungureascd, a catorva
Psalmi davidici 4. Romanii bdriateni -se mandresc cu aceste
.doud exemplare nobile i cu produsere lorliterare, consi-
derandu-i, pe drept cuvant, pdrintii literaturii romane
banatene 6.
Dar, sä nu se uite un singur lucru : Mihail Halici,
dacä ar fi ramas credincios legii strdbune, sau mdcar
dacd ar fi revenit la ea, ar fi putut aduce, Orland seama
de talentul cu care a fost inzestrat, mult rnai mari si
mai reale foloase neamului, din care se tragea, dupa. tata.
.Zic dupd tata.", deoarece dupa mama, care se nurnea Ana
Magiar (Magyar), decedatd la 22 Aprilie 1659, in Hateg,
el era Ungur 6 Si bunica-sa, Ana Kuszfras (t 3 Aug. 1642),
sotia lui Iodn I-Ialici (t 12 Martie 1642), probabil cd era
si ea o streina 7. Cu toate cá la origine era romaneascd,
familia lui Halici se maghiarizase, curn au facut, sub
influenta bisericii si atotputerniciei guvernantilor, toti cei
ce primira invatdturile lui Calvin. Tatal sau, desi stia
latineste, se adapa in randul intaiu la isvorul cartilor
calvine unguresti, pe care si-le cumpara si le citea alaturi
de cele aduse din Apus... i numele rudeniilor sale, dupd
mama, cum apare din testamentul lui Halici, sant unguresti.
Insusi Halici, cat timp e la scoala din Sibiu, nu .scrie
1. Ibid , pp. 113-115, 117-118, 121, 162. (-*
2. Revista pentru Istorie, Arheologie si Filologie, a lui Gr. G. Tocilescu,
vol. VI, pp. .1-48.
3. Tinerimea romcincl, rev., noua serie, vol. I, Bucuresti, 1898, pp. 320-80.
4. N. DrAgan, Mihail Halici, 1. c., pp. 78, 86.
5. Pr. Petra ktizerea, Cel dintdiu poet romiin din Banat a fost invcifdtor,
_Mihail Halici (1643-1712), in rev. Scoala Bdnateand, An. XV, no 1-2 (Sept.
Oct. 1935), pp. 23-26.
6. N. DrAgan, Mihail Halici, in Dacoromania, IV, 1, pp. 78-96.
7. Ibidem; cf. Pesty, A szördnyi bánstig és Szörény varmegye tortdnete, I,
p. 476, la 1654 väd. Ana Kasstrucz, mAritati cu Gr.Todor. (Tivadar).

www.dacoromanica.ro
26

decat latineVe i ungure§te" I. SI'n cazul lui Halici, ca

§i'n atatea alte cazuri, s'a putut vedea ca defectiunea
dela nearnul i legea romaneascd s'a produs numai in
Lir ma cdsdioriei nobililor romdni cu streine, catolice ori calvine.
In aceea§i categorie trebuesc aezate i cagurile altor
doi scriitori romani caransebeseni, Gheorghe Builul §7:
Gavril Ivu4 cari punandu-se in slujba rornano-catolicismuluir
tot atat de periculos pentru Romani ca i calvinismul,
au imbogatit, cu operele lor tiinlifice, cornorile spirituale
§i culturale ale streinilor.
Gheorghe Builul s'ar fi nascut, la finea sec. al XVI-
lea, din familia unor catolici" din partile Caransebeului,
unde prin anii 1600 1604 a activat calugarul franciscan
Csikmadefalvi Szentandr asy Istvan (1571-1630). Acesta,
ca episcop ales al Ardealului §i mai apoi, dupa exilarea
lui la 1619, canonic la Pozsony Gyor (sub nurnele de
i

Csik Istvan), a luat la sinez a o escut i ethical te Buitul

incd din fragedd cotildrie" 2. Dupa Ce si-a luat doctoratul
in teologie la Roma, Buitul este hirotonit preot i trimis,
impreuna cu alti 12 preoti rornano-catolici oplositii lui
Szentandrasy" 3, sa activeze in Ardeal i Banat. In
urma persecutiilor pornite impotriva rornano-catolicilor de
catre principele G. Batholy, el pleaca probabil la Roma,
prin anii 1619, unde, la recoinandatia ocrotitorului stiu,
este prirnit in colegiul Germanico-Hungaricum.
Intors dela Roma, Buitul activeazii. pe la 1625 in
Caransebq i jur, dar cu slabe rezultate. Spre a putea
influenta mai rnult conSiintele ortodoxe, el traduce in
rornane§te catehismul iezuitului Petrus (Paul) Canisius,
(1521-1597), care se tiparWe la 1636 in Pressburg4.
Gavri 1 Ivul probabil descendent al castelanului
Ubul-Ivul din sec. al XIII-lea nascut la 25 Martie
1619, intro. la 21 Octornvrie 1637 in ordinul Iezuitilor
din Casovia. Studiaza in Gratz, Viena i Casovia, unde
1. N. Drägan, Mihail Halici, 1. c., p. 96.
2. Bitay A., Gheorghe Buitul. Cel dintdiu Roman care si-a _facia studiile la
Roma, in Dacoromania, li.I, Cluj, 1924, p. 789.
3. Ibidem; N. Drágan, Mihail Halici, 1. c., pp. 118-119.
4. Ibidem; Bitay, Gheorghe Buitul, 1. c., p. 791 ; Mete§, Istoria bisericii pi
vietii relig. a .Romdnilor din Transilvania, I, ed. II, p. 387.

www.dacoromanica.ro
 27'

va activa ca profesor de filosofie i teologie romano-cato-

lied pand la moarte, 18 Aprilie 1678. A scris multe lu-
crdri de filosofie i teologie in latineste dar n'a incercat
sä scrie nirnic in limba dispretuitd. a marnei sale".
Cu atata s'a ales neamul nostru din partea unor fii
ai lui, cari, pdrdsindu-si legea strdbund, au uitat cä sunt
Romani. Gheorghe Buitul poate sd fie chiar fiul natural
al calugdrului Szentandrasy, de vreme ce ii ia la sine din
fragedd copildrie". On c. Buitul va fi fost copilul vreu-
nei femei sdrmane, necdjite, de strarntorarea cdreia s'a
folosit rnisionarul" romano-catolic, spre a ridica misionari
romano-catolici pe seama Rornanilor banateni ortodocsi,
chiar din randurile lor.
Tar lvul, ca descendent al unei vechi familii nobile
române, avand, ca i Halici, o crestere streind de spiritul
ortodoxiei romanesti, a rdmas printre streini, uitand gla-
sul sangelui si al pdrnantului rornanesc.
Se pare cd scoala romano-maghiaro-calvind Pesty
scrie magyal reformdlus iskola" din Caransebes, a fost
mai mult scoala nobililor maghiari si a putinilor romani,
incuscriti cu ungurii rornano-catolici-calvinizati2. Mediul
romanesc insd i-a obligat si pe acestia sd-si mentind limba,
adoptand dacd nu ei, cel putin copiii lor religia sotiilor si
a mamelor lor streine, care era si a stdpanitorilor politicL
La aceastä concluzie ne duce Pesty cand afirrnd c. lupta
s'a dat intre calvini i romano-catolici3, Romanii ortodocsi
ramanand departe de aceste hartueli, cari le puteau pri-
mejdui credinta lor strdbund. Avem destule dovezi cd in
Caransebes, ortodoxia a fost nu numai religia multirnii, ci
si a nobililor romani, cari au apdrat-o in toate imprejurdrile
cu toatd energia si cu toate riscurile posibile.
Domnia turceascti a contribuit si ea in largä mäsurtb
la salvarea romanismului si a ortodoxiei bAndtene. Din
toate strdclaniile lui Buitul si ale iezuitilor lui s'a ales tot
atata ca si de ale calvinilor, cari au disparut odatd- cur
scoala lor, distrusa de Turci 4a 1658.
1. N. DrAgan, Mihail Haliciu, 1. c., p. 120.
5. Ibid., pp. 93, 96; Pesty, A szorényi bdnsdg, II, p. 210.
3. Ibid., p. 210; §i vol. I, p. 336.

www.dacoromanica.ro
28
e) Istoricul vietii bisericesti ortodoxe române din Caransebes

Cat de tendentiosi sunt istoricii maghiari cand scriu

despre Romani i Biserica lor ortodoxd, o dovedesc urrnA-
toarele cuvinte ale lui Pesty : N'avem nicio cunostintA
ca protestantii ar fi stat fatA 'n fatä cu greco-orientalii,
fapt care dovedeste ca la cei din urrnA (la.ortodocsi) Inca
nu s'a desvoltat Terarhia"1. Dar si din putinele elemente
de recunoastere a trecutului nostru bisericesc, puse la
dispozitie indeosebi de acelasi istoric maghiar, putem sd
ne formdm convingerea ca. Biserica ortodoxa-romand, si
fart sprijinul oficialitAtii maghiare, a tinut de-a-lungul
veacurilor, piept tuturor atacurilor calvino-catolice-maghiare,
iesind pAnd la urmd, singurA biruitoare.
DupA ce constatd cd i inainte de traducerea in ro-
maneste a Psalmilor de cAtre Stefan Fogarasi, Românii
din Caransebes au avut carti i antari religioase traduse
in romaneste de Stefan Herese, oldh calvinista2 Pesty
scrie, in fraza imediat urrnAtoare, probabil spre a nu lasa
impresia cd toti Rornanii caransebeseni si lugojeni au fost
calvini, cd credinciosii greco-orientali deja in veac.
XVI-lea erau aici (in Caransebes) in numär frurnos
A gorog-keleli egyhaz hivei mar a XVI. szdzadban szep szam-
mal vollak ill"3. $i adaugd: Deja la 1579 se aminteste
d)iserica sarbeascd, care a existat in strada Severinului, in
partea rasdriteana a gradinei lui Ludovic Fiath4, a cArui
sort se judecA in acel an cu Catalina sotia lui Gh. Gherliste
pentru o bucatA de parnânt, ce se hotarniceste cu cimi-
tirul bisericii s'Arbesti"o.
La 1544 se aminteste strada Sarbilor (Raacz utcza),
care a fost indreptata spre poarta cetAtii (din dreptul basti-
.onului numit Orsova, care impreuna cu bastioanele: Tran-
silvania, regal, al arhiducelui i unul nenumit, intdreau
zidurile cetAtii Sebesului)6 ad longitudinem a parte
1. Ibid., II, p. 208.
2. Ibid., p. 210.
3. Ibidern.
4. Ibidem.
.5. Ibid., p. 221.
6. Ghidiu-Bälan, op. c. 0. 283-286.

www.dacoromanica.ro
 29,

porte civitates Raacz utcza vocate"1. Evident, la 1544

erau deja in una din suburbiile orasului si locuitori sdrbi.
Unii sustin cd suburbia Mehala, de dincolo de rdul Sebes,,
ar fl fost locuitä i chiar interneiatd de SArbii refugiati din
partile peninsulei balcanice, ocupate de Turcia. Mai de
grabd cred cd SArbii colonizati la marginea cetatii nu sunt
dintre fugarii obisnuiti, cari, dupd transformarea Serbiei
in pasaldc (1459) turcesc, si mai apoi dup.' caderea
Belgradului in mainile Turcilor (1521) invadeazd Ungaria,.
fiind colonizati provizoriu, de regii ungari, in Bacica, in
sudul i vestul Banatului, de-a-lungul Muresului, in
Crisana i 'n alte parti ale arjj3, ci sunt soldatii adusi
aici de cdtre principii transilvani, spre a apgra cetatea,
fie contra Turcilor, fie contra imperialilor germani, râvni-
tori la coroana Ungariei.
De pildd, la 21 Iulie 1551 Petru Petrovici, fost
comite al Timisorii, partizan al reginei Izabela (1540
1559), predd dstilor impdratului Ferdinand I (1556-1564)
cetdtile Timisoara, Lipova, Lugoj, Caransebes si Beci-
cherec, cari la ordinul Sultanului in scurtd vrerne vor
trece din nou in mana Izabelei4. La 1601 transilvdnenii
nernultumiti cu regirnul lui Basta, se rdscoald sub
conducerea lui Moise Szekely", i cu ajutorul Turcilor,
cuceresc dela Germani Lugojul si Caransebesul, apoi
inainteazd spre Alba-Iulia, pe care o ocupd impreund cu
cetatile Cluj, Ujvár, Bistrita i alte orase" 5.
Regii Ungariei ina din primii ani ai sec. al XV-lea
au inceput sO. oploseascd principi, cnezi, despoti i nobili
sarbi (la 1404 si 1407 Dimitrie, fiul regelui Vucasin,.-
ajunge Cornite de Zdrand i pârcalab al iriei) 6, refugiati
dinaintea Turcilor,.,si mai cu seama dupd conventia incheiatd

1. Pesty, A szörinyi bcinsdg, II, pp. 249, 287.

2. Ibid., p. 286.
3. Silviu Dragomir, Vechintea elementului romdnesc i colonizcirile streine
in Banat, in Anuarul Institutului de .Istorie Nationald, III, Cluj, 1926, p. 284; Gh.
Popovici, Istoria Roindnilor Bdnciteni, p. 201; Borovszky Sarnu, Temes mirmegye,
Budapest (fAia ind. de an.), p. 129.
4. G1). Popovici, 1st. Rom. Beindifeni, pp. 214-215; Ghidiu-Balan, ot. c.,
pp. 10-11.
5. Gh. Popovici, ibid., p. 247.
6. $. Dragomir, Vechintea elem. rom. in Banat, in Anuarul cit., p. 282..

www.dacoromanica.ro
.30

cu despotul Gh. Brancovici, la 1426, care, 'in schimbul

catorva feude primite in Ungaria, recunoaste suzeranitstea
ungureascd predd Ungurilor o rnultirne de cetäti
i

orase din Serbia 1 , SArbii refugiati in Ungaria erau

foarte apreciati pentru virtutile lor militare 2.
Dintre acestia trebue sd fi fost si Sarbii asezati,
impreund cu familiile lor, la marginea cet`dtii Sebesului,
cu misiunea de a o apdra impreund cu ali soldati,
recrutati desigur dintre Romani. Cetatea Sebesului find
cetate regald, era firesc ca regele s'o ingradeascd cu
oameni de incredere, mai ales dupd ce a observat cd
Romanii caransebeseni la inceput au oscilat intre Ferdinand I
al Austriei i regina Izabela 3.
Dieta de pe Rákos la 1487 decide sd se fortifice
din nou cetatea, iar celor 200 husaii, cari formau garni-
zoana cetätii, s. li se pläteascd 1250 fl. in bani i alte
lucruri in naturd. Prin anii 1525 cetatea era päzità de
husarii de curte, adech de gardistii regelui Ludovic II
(1516-1526). In dieta dela 1526 regele declard cd in
Caransebes pdzesc 400 de cAldreti si 300 de pedestrasi 4.
Nu numai regele, ci chiar si episcopii romano-catolici, in
calitatea lor de domni feudali, erau obligati sd contribue
la intretinerea cetdtilor dela frontiera tarn, asa curn a
fdcut, dupd 1526, Frater Gheorghe, episcopul Ordzii, care
a intretinut in Caransebes un nurnär oarecare de cdldreti"
pe piopriile sale spese5. Irnpdratul Maximilian (1564
1576), urmasul lui Ferdinand, la 1572, Gabriel Bethlen,
la 1626 si Gh. Inkoczy I la 1636, trimit pand la 600
caldreti i pedestrasi sä apere cetatea regald a Sebesului 6.
1. Ibidem., p. 283; Salamon Ferencz, Magyarorszdg a török hodilds kordban,
ed. II-a, Budapest, 1886, pp. 16-17.
2. Borovszky, Tenies vdrmegye, p. 129. Am a magyar kiralyok is szivesen
littak a jövevényeket, mert bennilk fegyverforgato eröt kapták, a rnelyet a folyton
elonyomulo torokség ellen folhasználhatnak"; cf. Prot. Slobodan Kostici, Grobovi
Episkopa i gragyana temisvarskih u pravoslavnom srpskom sabornom hramu u
Tem4varu 1757-1838, Timipara, 1938, p. 1, scrie cA pe vremea reg. Matia
SArbii formeadt mAduva armatei- negre ungare.
3. Pesty, A szorényi bcinsag, II, pp. 131-143; Ghidiu-Balan, op. c., pp.
e10-1 I, 278-283.
4. Ibid., pp. 277-278; Pesty, A szorényi bdnsdg, II, pp. 217-219.
5 Ibidem ; Ghidiu-Bälan, op. c./ pp. 278-79.
6. Pesty, A szörény bánsdg, II, p. 219-220.

www.dacoromanica.ro
 31

Pesty scrie ct nurnai dupal epoca lui Basta, ai carui

mercenari sArbi au devastat in mod ingrozitor orasul
.

(a Basta rdszen lava rdczok duldsai)' deci in veacul al

XVII-lea, a inceput sä se inmulteasca populatia sarbeasa.
4. _Ibid., pp. 221-235.
Dupa miseleasca asasinare a lui Mihai Viteazul, Ardealul a devenit teatru-
de rasboi intre Unguri, reprezentati prin Aloise Szekely, considerat principe al
Transilvan'ei i omul Turcilor, si intre Nemtii austrieci, condusi de Basta,
asasinul providentialului Domn roman Nobilimea romana din Banatul caran-
sebes-lugojan, la inceput desbinata, trece in cele din urinal de partea lui
Noise Szekely, care deveni in 1602 fad. varsare de sange stapanul Caransebesului",
iar la 11 Aprilie 1603 si 1 Lugojului. In reme a aceasta Basta cu, armata nemteascii,
ajutat de haiducii lui Ludovic Rakoczy, a dat navala in Ardeal, in partile Albei-
Iutii, semdnand pretutindeni sange i teroare. In feta acestei vijelii adeptii lui
Szekely s'au refugiat in Banat, la Caransebes, Lugoj i pana la Timisoara, unde
Bektas-pasa i-a primit cu multi afabilitate si Ii gazdui in abundanta". Elite pri-
bogilor, nobili, magnati, cu familiile lor, sunt adapostiti in Caransebes, in ciuda
lui Basta, care-si concentrase artnata la Deva". Succesele lui Basta, care recucerise
grit rezistenta Transilvania, umpluse de groaza. pe Caransebeseni, cari se grabiral
a trimite o deputatiune la Lipova, unde se instapanirä trupele austriace, ajutate de
haiduci sdrbi, spre a mijloci gratierea emigrantilor si reintoarcerea lor in Ardealul
devastat. In vreme ce primira raspuns afirmativ din partea lui Basta, pe neasteptate
acesta a fost parasit de haiducii rasciani (sarbi), cari au pornit spre Caransebes
ci jurul sau, jefuiind i pustiind satele prin cari au trecut.
La 20 Sept. 1603, din Deva, Basta scrie Caransebesenilor i Lugojenilor,
fagaduindu-le iertare, lor i fugarilor, dauà vor trace de partea Imparatului, para.-
sind sincer he Moise Szekely. Sub conduce:ea capitanului de haiduci Gh. Rat,
fugarii se reintorc in Ardeal, iar Severinenii fac act de supunere lui Basta, care la 7
Noemyrie 1603 aduce la cunostinta comitilor, vice-comitilor i.juzibor din comita-
tul Severin, precum i juzilor i juratilor orasului (civitas) Caransebe j ai opi-
dului Lugoj, ca a denumit pe Sintion Lodi (Horvath) de protocapitan al Sebe-
sului... fost capitan imparatesc i eful unei cete de Sarbi. Creatural mai brutalii et
instrument mai servil in executarea poruncilor stapanului &au, decat omul acesta,
Basta n'a putut sa afle in that'll lumea larga. Denumirea acestuia de protocapitan
(ban) e cea mai deplina dovada ca Basta a voit sci pedepseascd Severinenii pen-
trucd trecuserd in partea lui Szekely i addpostiserd rebelii ardeleni. Cu Lodi dim-
preunà se stabilira in Severin haiduci Sarbi si tot felul de canalie demisionata din
soldul lui Basta, despre care Beigiojoso, un general imperial, zice urmatoarele: sä
dim haiducilor pe Iângà voia de jaf i solda, atunci dànii la ordinul nostru vor
mAcelAn i pe parintii i mamele lor".
lngroziti de desfranarea, atrocitatile, taciunkritul i jafurile elementelor
.demisionate i adunate aici in numar extraordinar, au adus pe Severineni la dis-
perare. Tabloul zugravit de George Giurita (Giuraca), conducatorul unei deputatiuni
trimise la Cluj, ca sA intervina in cauza, arata cA suferintele locuitorilor erau
.ajunse la culmer Giurita spune ad, in fata comisarilor imperiali, ca Lodi nu e
ocarmuitorul orasului, ci seful unei bande de lotri sarbi, can îi permit tot felul
de crime. Suferintele de pe timpul Turcilor si a Tatarilor zice clansul sunt
incomparabile cu cele de acum i cu crimele cari se comit Dime in vederea -sa si
a stapanirii; ostasimea rasc-ana (sarbeascA), in pofta ei de pracia, nu cruta nici
viii, nici mortii; ea jefue bisericile i altarele, sparge criptele i sicriile, despoaie
cadavrele, rapeste obiectele pretioase si le vinde in pietile publice. Din ores nu se
poate nimenea indeparta fara periclitarea vietii; zbirii lui Lodi au prins, in satele
vecine, la camp sau pe drumuri, intr'o jumatate de an la 1500 indivizi, barbati ii
femei, i i au vandut in sclavia Turcilor. Cairo finea cuvantarii, Giurita area ca.
Caransebesul era odinioara inconjurat de numeroase sate, iar actim jurul sAu e

www.dacoromanica.ro
32

in Caransebes1 8 i imprejurimi. Aceasta s'a putut intAmpla,

numai pe vrernea srapanirii turcesti, dela 1658-1688,
and SArbii aveau libertate deplina sA se miste in intreg:
Banatul ocupat de Turci 2.
Fie ca au venit in Caransebes in veac. al XV-XVI-
lea, fie dupà 1658, ei n'au influentat, prin numarul lor
pustiu, ceeace insA nu Turcii, nici Tàtarii, ci Rascianii i ostAsimea crestinA a-
pricinuit. In virtutea celor expuse, se maga membrii deputatiunii ca sà se indepAr
teze Lodi si ostAsimea sArbeascA, i sä li se dea comandant i garnizoanA noul".
Strigatul desnAdAjduit al Caransebesenilor tiranizati i jefuiti de mercenarii
sarbi, a strAbAtut pAilä la curtea Voievodului Radu Serban, care s'a vAzut in-
demnat sA intervinA la Basta si sä .solicite prin solii sAi imbunAtAtirea sortii acestor
nenorociti". Ca toate ordinele comisarilor imperiali adresate lui Lodi, au rAmas fAr4
rezultat, o dovedeste atacul regretabil" sAvArsit de ostasii sArbi asupra lui Petru
Todor §i Petru Tot doi cetAteni distinsi din Caransebes", in urmAtoarele impre-
jurAri: Pe cAnd amindoi veneau dela vie, 6 soldati rascieni, ascunsi langA tArmii
Timi; ului, le iesirà inainte. AmAndoi sunt urmAriti de SArbi panri la marginea
orasului. Aici i-a reusit unui sfirb sit tragA. pe Tot jos de pe cal ; Todor, sare in
ajutorul tovarAsului situ, si ucigAnd pe unul din SArbi, seal:4 amindoi din curse
ce li se pregAtise.
Pentru sAngele vArsat al talharului, deciserk tovarAsii ski sA-si rAsbune asu-
pra cetätenilor. ComunicAnd intAmplarea sotilor de arme din Meedia, Carasova pi
Lugoj, ii provoaca in secret a le veni in ajutor. FiindcA era vorba de praa, so-
sire. SArbii la locul i ore fixatA, i pe la ora 3 duprt amiazi, and din toate par-
tite nkvalA asupra orasului, sparserA portile caselor, incepurit sti uciat i sA jefu-
iasci indeosebi pe la locuintele celor avuti. Rebeliunea fiind pregeititd de mai ina-
inte, a erupt Mei de veste din diferite pArti ale orasului de odata. Cetatenii, inspäi
mintati, vAziind ori incotro isi indreptau privirea, dezastru i viirsare de sAnge, cAutau
mai cu seama sa-si mântue viata dinaintea banditilor infuriati. SArbii au jiifuit cu
aceastA ocaziune bani gata i obiecte de lux in valoare de trei sute mii florini
unguresti.." Au azut jertfä multi nobili i cetateni ai orasului. Cei de pe la periferie
au scApat autând cArArile ascunse sau slobozindu-se pe scan i pe funii peste
zidurile cetAtii." 0 deputatie trimisit la Cluj a cerut comisarilor imperiali indepAr-
tarea imediatá a mercenarilor, declartind ck locuitorii glint gate mai bine sä moara.
cu cinste, deck sh sufere si mei departe brutalitatile Sttrbilor, i dacà comisarii nu
sunt in stare a le da ostAsime intiajutor, s li se permittt ca mnii sA-si facä
dreptate, cAci orasul are Inca destuli putere a se rAfui cu SA;rbii, in deosebi acunr
cAnd fiecare cetAtean e cuprins de dorul rAsbunkii". ConvingAndu-se comisarii
despre stricaciunea Silrbilor ii deterti consimtirea ca cetAtenii sA se mantuiasca
de acei sAlbateci, cari numei dupà exterior seamAra a oameni" (A biztosok végre-
belcittak, hogy a rdczok fildelensiget mar nem tiirhetni többi, és beleegyeztek abba,
hogy a vdros a maga szabadsdgat visszavivja ezen vadaktol, kik csak kiilsöre
hasonlok az emberekliez"). Pe neasteptate au sosit in ores trupe germane si
vallone, ceri, cu ajutorul cetAtenilor inarmati, deterà un iures navalnic asupra
SArbilor, spre a rAzbuna cruzimile de mai inainte. Sunt ucisi ca la o sulk de
mercepari sArbi, iar restul, sarind peste zidurile cetAtii, s'au refugiat la compatriotii,
lor din Lipova i Lugoj. Din prada ce o luaserA &Irbil dela locuitori s'a intrebuintat
o parte pentru scopuri publice, cealaltä s'a distribuit locuitorilor pAgubiti" spre a
crea din ruini o nouà viatA. Vezi: Pesty, A szorenyi bcinscig, If, pp. 146-167 ; P.
DrAgAlina, Din ist. Ban. Severin, II, pp. 86-106 ; I. Bartolomeu, Oprivire fugitiv&
asupra trecutului orasului Caransebes, in Foaia Diecezand, Caransebes, An, II, no-
5 (1, 13 Febr. 1887), pp. 3-6.
1. Pesty, A szorenyi bansag, II, pp. 221-235.
2. S. Dragomir, V echimea elem. rom. in Banat, 1. c., p. 284.

www.dacoromanica.ro
 33

extrem de redus, fizionomia etnica. româneascd a orqului.

Intre primarii §i juratii, sail alti functionari ai Caransebe-
§ului nu intalnirn niciun nume sai besc. Aproape toti juzii
(primarii) ora§ului, incepand cu Sturza de prin 1360, §i
cu Stefan Dan dela 1457 i pand la loan Popa dela 1688,
au fost Români De§i alaturi de populatia majoritard
romaneascd au existat i putini streini, in randurile func-
tiondrirnii §i cornerciantilor, orw.il nu §i-a schimbat nici-
odatd fata sa romaneasca [decat numai dupd incetarea
stdpanirii tutceM2. Cronicarul maghiar Szarnoskozy Istvan
scrie cd nobilul roman Stefan Ioica, ajuns cancelar al
Ardealului, inainte de 1598, este originar din orwil ro-
manesc Caransebe: ex Karan-Sebesso Valachomm oppido".
IatA, deci, motivele pentru cari nu putem admite ca
biserica dela 1579 sa fi fost sarbeascd. Dar nici Pesty
insu§i nu sustine cd a fost sarbeascd", ci dimpotriv6, in
fraza urmdtoare, accentuiazd caracterul ei romanesc :
Cum cd Romanii au avut aici bisericd se aminte§te la
1688, cand o comisiune (austriacd) a inceput sä verifice,
la fata locului, titlurile de proprietate dinaintea apzarii
Turcilor44. Si, totuA scrie Pesty, cetim cd in procesul
dela 1579, dintre sora lui Fiat Ludovic, Ana, sotia lui
Joan Simion, cu Catalina, sotia lui Gheorghe Gherli§te,
pornit cu scopul de a obtine loc de trecere la grddin a§ezata.
in strada Severinului, se aratä eh' ea (gradina) se hotar-
nicea la rdsdrit Cu cimitirul bisericii sarbe0"5.
Curios ca Pesty nu indica isvorul de uncle-0 ia in-
formatia. Printre cele 969 documente publicate de el, in
cele trei volume din Krassd vdrmgye tOrternete, i unul (al
I. Pesty, A szorenyi bdnscig, II, pp. 253-269. IatI. cittiva din primarii ro-
mâni ai Caransebesului: Nicolae Lazar, primar i apitan, la 1494, ,Ftefan Stoica,
primar i voievod al Caransebesului la 1498 si 1505, Matei Lath's-, 1515, Petru
Racovild, nobil, 1535, Gli. Peica, jude suprem, Pavel Bucosnitit, 1561-63, Petru
Peica, Judex civitatis Karansebes", Ioan Racovifa, Judex supremus" 1579-81,
Nicolae Florea, Judex primarius" 1581, Ion Iosica, Judex supremus" 1593-97,
Nicolae Moise 1599, Mihai Voevod (Vaida) 1601, 1625, Bobic, 1625, Todor,
1627-34, Lugojan (Lugasi), 1635, Sintion, 1648, Florea, 1654, etc , (Dela 1601
incepand intâlnixn intro primari i nume streine ea: Kun, Fiat, Szabo, Nalaczi). Con-
silierii, juratii orasului aproape toti si totdeauna au fost romitni. Ibident.
2. Ibid., pp 234-235.
3. Szamosközy, II, p.135, la Pesty, A szorenyi bcinstig, I, p. 470.
4. Pesty, A szörényi bdnsag, II, p. 210.
5. Ibid., pp. 210-211.
3

www.dacoromanica.ro
34

treilea) din A szorenyi bdnseig ës Szörény vdrmegye törfenele,

n'am aflat actul din care ii putea lua intormatia. Pub lied.
documente pand la 1578 si dupd 1580, apoi pand la 1679
si dupd 1693, asa incat tocrnai anii 1579 si 1688 lipsescl.
Poate sd fi fdcut aceastd omisiune in mod intentionat, pi
4:lesigur nu fail talc a scris c. grddina respectiva se in-
vecineazd cu cimitirul bisericii sarbesti", atunci cand
avea convingerea cd biserica aceea apartinea Romani lor.
Se poate presupune CA in actul oficial era scris despre
cimitirul sarbesc" de langd biserica ortodoxd, ori CA s'a
fäcut si deastddatd, ca de atatea ori in istorie, confuzie
voita intre biserica Romanilor, Grecilor i Sarbilor : Ras-
cianorum sive Walachorum" 2, WO/aChOnem sive Rasciano-
rum", §i Ecclesiarum Valachalium seu Graecorum"4.
La 1656, Gh. Rákoczy II (1648-1657 1- 1660) su-
pune mitropolitului Sava Brancovici (1656-1680 f 1683)
toate bisericile românesti, ale Grecilor, Rascienilor (Sarbi-
lor)si Romanilor Ecclesiarum Valachalium, Graeco-
rum, Rascianorum et Valachorum" 5. Iii decretul lui Acatiu
Barcsai (1658-1660) dat aceluiasi mitropolit, la 1659,
se scrie: Ecclesiarum Vallachalium Rascianorum el Graeco-
rum6. In altd diploma, data. in acelas an de Barcsai, mit-
ropolitul Sava se numeste episcopul bisericilor rornanesti
exiesiarum Valachicarum Episcopi7 fdrd sd. se mai
aminteascd bisericile sarbesti si grecesti, ceeac3 dovedeste
cd sub religia Rornanilor (legea romaneascd) se intelegea
§i a Grecilor si Sarbilor (si viceversa). Ritul slavon, comun
Romanilor i Sarbilor, a facut pe multi sa considere sar-
beascd" Biserica Romanilor. Asa trebue sd se fi intamplat
1. Pesty, Krassó vdrmegye törtdnete, III, p. 421 si vol. IV, pp. 101, 103 si
356-357.
2. Hurmuzaki, Pocumente, V, part. 1, P. 150; Pesty, A szärinyi beinscig, I,
p. 365, n. 2; Bunea, Vechile ejbiscopii romdnesti, Blas, 1902, p. 70, n. 3.
3. Turchanyi Tihamer; Krassó-SzOrény wirmegye néprajzi viszonyai a ma-
juicsi vész elôlti idaben, I, Lugos 1901, p. 122.
4. V. Mangra, Mitropolitui Sava II Brancovici, Arad, 1906, pp. 51-52, 156;
unea, Vechile episcopii, p. 80.
5. Mangra, Mitropolitul Sava Brancovici, 1. c.
6. Ibid., p. 157. Si Apafi Mihai I (1661-1690) numeste la 1662 pe Sava
ca i Barcsai.
7. Ibid., pp. 54, 158. Tot asa numeste Ara I pe episcopul Daniil din
Tara FAgIrasului la 1662. Vezi: Bunea, Vechile etiscopii, p. 113, n. 2.

www.dacoromanica.ro
 35

in cazul de flip., cdci Pesty, in expunerea sa, continua

sd vorbeascd despre biserica romand, fArd sd Med vreo
amintire de biserica sau ierarhia sarbeascd inexistentd
din Caransebes. Sarbii, putini cati s'au aciuit aici, s'au
iinut si ei de biserica romaneascd, in care au aflat pri
mire frdteascd, ca unii ce au fost de aceeasi lege cu
Romanii. Cei 106 Sarbi, cati aratä. statistica oficiald a
primdriei orasului Caransebes la 19001, sunt urmasii. celor
tveniti aici mai ales la 1737, cand al optulea i ultimul
val de emigranti sarbi patrunde in Ungaria si Banat. Azi
fnu mai existd niciun Sarb in Caransebes, ei fiind corn-
vlet asimilati in masa romaneascda.
In schimb, biserica dela 1579, considerata. sarbeascd",
existd, desigur dupd multe prefaceri, rezidiri i restaurdri,
pand azi, in acelasi cimitir istoric, care a fost totdeauna
romanesc. Cand s'a zidit aceastä bisericd, fireste, nu pu-
tern ti. Un lucru stirn : Romanii bandteni, chiar si in
epoca de persecutie calvind, ridicau biserici grecesti"
.gorog templomok" adecd ortodoxe. Citim inteun document
.clela 1643 ca in comuna Obreja (Fang raul Bistra) nu de
mult pe seama confesiunii Romanilor au zidit Bisericd
az ollth valldson valo .Ecclesidl epitelteh nem ree , la
acdrei zidire a contribuit si domnul de pdmant (care cu
toata probabilitatea era nobil roman ortodox) melynek epit-
delésehez a Aldesiir is. hozzdjdrull"8. Dupä ce pomeneste din
nou de biserica dela 1579 din Caransebes, Pesty adaugd:
Fdrd indoiald el au existat biserici mull mai vechi, dar din
acelea n'a 'limas in fiinfd tdnd azi niciuna Nines kétség
ogy sokkal régibb templomok is leteztek, de a jelenkorra
inem maradt fenn egyetlen sem"4.
Comparandu-o cu biserica din orasul Caran-Cdvaran,
'care existd cel putin din sec. XIII-lea, dacd nu dintr'o
epocA si mai veche, la care presupunere ne duce stilul
arhitectonic, tohnica i materialul ziddriei5 si biserica

1. Ghidiu-Bidan, op. c., p. 309.

2. Ibid., pp. 309-10, 313.
3. Pesty, A sthrinyi bdnsdg, I, pp. 366c-367.
4. Ibidcrit.
.5. I. Mioia, Biserica ntedievald din Ccitdran, in Analele Banatului, 1. c.
3*

www.dacoromanica.ro
36

din orasul Sebes, mult mai important decat Cdvdranur,

trebue sd o considerdrn cel putin din aceeasi epocd.
Biserica din cirnitir despre care poporul stie cd
e mai veche" decAt cea caledrahil, situatd la vreo 300,
metri mai la vale , in situatia ei de azi, este din a
doua jumätate a sec. XVIII-lea, ilind zidita aldturi de
biserica veche de lenzn, precum rezultä aceasta din copia
inscriptiei slavonesti, fdcute de episcopul Vichenlie Popovici,
din prilejul tarnosirii ei, la 1781, in matriculele anului 1778:
In anul 1781 in 11 Mai au slujit cu mine iry
Caransebes Constantin Atanasievici protopresbiterul Lugo-
jului, Damaschin Gina parohul Lugojului, Novae si Teodor
Ilievici parohii Caransebesului, in cea dintAi dintre cele
noun biserici nou zidite de piatrd si din ciirdmidd. In
prestol am pus moastele Sfintilor mucenici Cniaz Lazar,.
Procopie, Emilian. Am dat i nou antimis sfintit. Aceast&
biserica. s'a ridicat cu truda si cheltuiala locuitorilor de
acolo a crestinilor dreptcredinciosi de legea greco-
orientald. S'a srintit in numele Nasterii Sfantului loan
BotezMorul, aproale de biserica cea veche de lemn, find de
fatd multime de popor si toatd preolimea din acest
protopopiat. ss. Vichenlie Popovici, smeritul episcop al Caran-
sebemlui i Vârsetului VIkentia Popovici srnirenii episkop,
Karansebeskii i vrsacikii"
Si am scris eu Teodor Ilievici, spre vecinicd pome-
fire". Iar in dreapta acestei inscriptii, preotul T. Ilievici
a addugat, in romaneste: Copia dm porunca inalt Prea-
osfintitului scrise".
Pe locul pronaosului vechei biserici, din dosul altarului
actualei biserici, se aflä mormintele familiei Brancovici..
Iar pe locul prestolului s'a ridicat o cruce mare, numitd.
Crucea lui Rdbagia" 3 Desi biserica s'a sfintit la 1784
ea a fost teiminatd cu un an rnai inainte, precum se
vede din inscriptia pdstratd pe prestolul ei:
Acest slant prestol s'au fdcut cu cheltuiala Domnului
loan de Groza, laitnant al slävitului Kcsar. Kr. (ces. reg.)
1. Cf Ghidiu-Bálan, ob. c., pp. 21-22.
2, Ibid., pp, 22-24.
3. Ibid., p. 25.

www.dacoromanica.ro
 37

walah. illir. regiment si s'au ddruit sfintei biserici din

Caransebes, hramului sfantului Joan Botezdtorul, cu bla-
goslovenia Preaosfintitului episcop al Caransebefului §i al
Varsetului Dorrinului Vichentie .Popovici, pentru pomenirea
vecinicd a pdrintilor lui Avram si Ana, in 15 zile a lui
August anul 1780"1.
Biserica a avut sä sufere mult in 1788, cand vizirul
Achmet a prefdcut-o in grajd2.
Mai la vale de biserica sf. loan Botezdtorul se Ad
biserica cu hramul Sf. m. rn. Gheorghe, numita $i catedralti.
Din insemnarea preotului loan Popescul se vede ca biserica
exista la 1738, cand Turcii au spart" Caransebesul 3.
Din inscriptiile eternizate de preotii slujitori ai bisericii
,pe cdrtile rituale, se constata cd biserica era mandstireascd.
Astfel, la 1744 preotul Daia Miscovici o numeste mandstire
dde piatra" 4. Tot astfel rciese si dintr'o insemnare facutd
pe un Sobornic vechiu : Acest sobornic este a(1) sfintei
mdndstiri a Caransebesului i child am scris fostau cursul
anului 1479 si am scris eu robul lui Dumnezeu R. V." 6.
La 1759 episcopul Joan Georgevici aseazd, pe prestolul
isericii o noud tabld de piatrd, pe care lasd sd. se graveze,
in slavoneste-sârbeste, urrndtoarea inscriptie : Is. Hr. Ni.
Ra. Pusu-s'a piatra aceasta pe sfânta masa*, pentru
savarsirea snntei slujbe. Cu binecuvântarea episcopului loan
Georgevici al Caransebefului, Varsetului, Logojului etc., al
bisericii sobornicesti apostolice dreptmdritoare räsdritene,
in August anul 1759, dela nasterea Mantuitorului Hristos,
bisericii sobornicesti din Caransebes, cu hramul M.
IVIucenic Gheorghe" 6.
Fiind restauratd, la 1796 catedrala a fost tArnositd din
cou de episcopul Iosif Ioanovici de Sacabent. De atunci
a mai suferit cateva renovari, interioare i exterioare, fara
1. Ibidem.
2. Ibid., p. 25, n. 1.
3. Ibid., p. 39.
4. Ibid., p. 33.
5. Ibid., p. 43, pe Mineiul slavon, tip. Moscova la 1724, Daia Misco-
vici, la 27 Mai 1752 face urmatoarea nog. : Sa se scie, eä acest Mineiu, de care
,lujeste luna lui Mai este a sintei mdmastiri cei de piatrà din Caransebes, i clad ar
Abate pe cineva vreun gAnd de rautate sa-1 fure, sa fie anatema"...
6. ibid., p. 33.

www.dacoromanica.ro
38

sa. se aducd vreo modificare esentiald arhitecturii ziddriei 0.

Cu toatd probabilitatea zidurile actualei biserici catedrale-
sunt cu mult mai vechi decht anul 1738.
Din cele relatate pAnd aici rezultd cä biserica Sf_
Gheorghe a fost in vechime mAndstireascd. Parhul numit
Ierug ce curge in partea de rniazdzi, la o departare
de numai chtiva metri de biserica figureazd inteun docu-
ment din anul 1581 sub numirea de Aqua monachorum"
La cari anume calugari se ref era aceastd numire, ntt
se poate constata" scrie Pesty3. Cd apa nu s'a numit
dupd monahii catolici ne dovedeste irnprejurarea cd pe
acel timp claustrul catolic nu era unde este astazi biserica)
catolicd (in piatd), ci era in cetate.. Urmele mandstirii
catolice se vdd i astdzi pe strada numitd Calea Romanilor'
scriu la 1900 autorii monografiei orasului Caransebes 4:
La 1581 cetateanul orasului Sebes, Lan Stoicu,
(Sztejkul) vinde lui Petru Ivul i surorii sale Magdalena,
cu pretul de 25 fl. livada sa situata lânga apa monahilor
aqua monachorum 5. Si azi, dincolo de aceasta apd,
de Ierugd, se intind livezile cetdIenilor orasului. Biserica-
si md.ntistirea ortodoxd era chiar la marginea de miazdzi
a cetdiii, dar inläuntrul zidurilor 6 cari probabil atingeau
Ieruga. in schimb mandstirea romano-catolicd era situatA.
in partea cealalta a cetätii, pe strada numitd a monahilor
platea monachorum care ducea din cetate in oras.
prin poarta de cdtre apus" 7, si nu se invecina cu livezile,
ci cu alte strdzi locuite ale orasului.
Este mai presus de orice indoiala cd lâng6 biserica.
Sf. Gheorghe sau catedrala de azi, am avut in vechime ta
mandstire, in care pand tarziu, prin veac..XV-XVII-lea,
ii aveau resedirrta episcopii ortodocsi ai Caransebesului-
Dupa tradiVe traditia româneascd, la mArturia cdreia
1. Ibid., pp. 34-37.
2. Pesty, A szorényi bdnsdg; II, p. 248.
3. Ibidem.
4. Ghidiu-BAlan, op. c., p. 104.
5. Ibid., pp. 293.
6. Pesty, A szörényi bdnsdg, II, p. 222; Ghidiu-BAlan, op.. c., p. 285, suntl
de pArere c. Biserica catedra1A nu era cuprinsI infra murii oetAtii"..
7. Ibid., p. 104.

www.dacoromanica.ro
 39

recurge insusi Pesty, cel mai de seamd istoriograf maghiar

al Banatului 1 când diplomele maghiare nu-1 ajutd sä
16mureasca. vreun !apt obscur din trecut" 2, intreaga
suprafata cuprinsä intre cele cloud biserici, cea din cimitir
si catedrald, forma proprietatea rnandstirii românesti 3. Intre
proprietatile vechi ale episcopiei din Caransebes se numard,
chiar si inainte de mutarea Scaunului episcopesc de aici
la VArset, pe la 1785, si asa zisa moard episcopeascd
asezatd pe tdrmul stâng al ierugii 4, unde se afld si azi,
in imediata apropiere a bisericii catedrale.
In anul 1906 N. Iorga scria urrnatoarele despre bi-
sericile din Caransebes : Bisericile arnândoud sint pe acest
drum de pace multämitd, cu ferestile inchise cu tro- 1

toarele goale. A episcopiei, odata bisericd rnAndstireascti,

a fost indltatd intr'o vreme când nu erau prin aceste parti
episcopi romdnesti, ci un arhiereu sArb purta titlurile re-
unite de Virset si de Caransebes. Tot de atunci vine cid.-
direa, cu totul asdrntindtoare, si facutd in acelasi stil apu-
sean, a bisericii din cimitir. Cea din urmd mai ales, e
plind de inscriptii, pe prapuri, pe pdreti, pe tencuiala pros-
comidiel si pe cardmida tare a mesei sfinte. Ele nu sint
insa niciuna in limba stapanitoare a Sarbilor, ci intr'un
prea frumos graiu romdnesc, färd nici-o deosebire fatd de
cel din pArtile libere"5.
Facand toate reservele fata de afirmatia cd un ar-
hiereu shrb purta titlurile reunite de Virset si de Caranse-
bes", asupra cdreia voiu reveni, constat cä i istoricul nea-
mului sustine vechimea acestor cloud ldcasuri sfinte din
Caransebes. Alte dovezi scrise n'avem despre bisericile pi
mändstirea ortodoxd din Caransebes. CA ele au existat
inaintea celor romano-catolice, deci inainte de sec. XV-lea,
nu poate so. surprindd decat pe cei ce ar incerca sd td-
gaduiasca marele rol pe care românimea orasului Caran-
1. Pesty, Krassó vármegye, H, p. 162-63.
2. P. Nemoianu, Pe marginea istoriei satului Maidan, (recenzie) in Analele.
Banatului, an. III, Oct.Dec., 1930, p. 137.
3. Ghidiu-BAlan, op. c., p. 110.
4. Pesty, A szörényi btinsdg, II, p. 211.
5. N. lorga, Neamul romdnesc in Ardeal i Tara ungureascd, Bucure$1,,
1906, pp. 688-89.

www.dacoromanica.ro
40

sebes 1-a avut in rnijlocul celor 8 districte românesti si

ortodoxe din Banatul Severinului, Inca din secolul al
XIII-lea.
Intr'un document din 1593 se aminteste cà Gavrild
Zdcan poate din familia dascalului de dascdlie Efrem
Zacan din Caransebes, and in judecata judetul si
orasul Caransebe§ pentru 286 florini, surna restantd da-
torata tatalui sau, Preolul ..F1efan, pentru serviciile prestate
de el intre anii 1578-91, a cAstigat procesul in fata
banului Gheorghe Palaticil. Pesty se intreaba : Oare de
ce religie a lost preotul Stefan, tatal lui Gavrild Zacan ?"
Romano-catolic desigur n'a fost, fiind cdsatorit. Nu curnva
scrie el preotul Stefan este unul i acela§i cu pas-
torul Gyercze 5Yefan, pe care-1 lauda, la 1580, principele
Báthory ?"3 Ca sunt cloud persoane diferite o dovedeste
nurnele lor de Gyercze §i Zacan, cari nu sunt omonime,
ca si pronumele de ..,S'Iefan. .Nici Pesty n'a indiasnit sa-i
identifice4.Pând la proba contrara, Stefan Zacan dela
1578-1591 ramâne cel dintaiu preot oitodox-roman, cu-
noscut, documentar, din Caransebes.

1. Pesty, A szeirényi bdnsdg, II, p. 209: Zdtin Gdbor t. 1. 1598 ev vegen

beperelte Karansebes varmegyet es virosit 286 forintert melyekkel az 6 atyjának,
Istvdn papnak jimbor szolgálatjaiert 1578-1591 evig adOsai maradtak, es a
port Palatics GyOrgy bannal megnyerte".
2. Ibid., p. 210.
3. Ibidem.
4. lbidem.

www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL II.
EPISCOPIA CARANSEBESULUI IN SEC. XVXVI-lea
DELA PARTENIE LA VLADICA TEODOR

PROPAGANDA CALV INA

Am strabatut o cale destul dc lunga pand sa ajung'

la vladica .Partenie, despre care istoricii streini sustin ca
a pastorit la Caransebes in secolul al XV-leal. Ca episco-
pia Caransebesului a existat deodata si alaturi de cea a
Mehadiei, precis nu putem sti. Din rnaterialul documentar
cunoscut deducem ca. in Banat, din vechime, au existat
-trei episcopii ortodoxe : cea dela Morisena-Cenad, mutata
la Tirnisoara in sec. XfXIII-lea, cea dela Mehadia mu-
tata la Caransebes, dupa apunerea mitropoliei Severinului,
gi episcopia Lipovei. Faptul ca prirnul episcop roman cu-
noscut al Timisorii, losif, se intituleaza, inainte de 1552,
Mitropolit, iar emblema acelei episcopii-mitropolii este egala
cu cea a Munteniei, a facut pe unii sEt creada ca mitro-
polia Severinului, dupa moartea lui Mircea-cel-Mare, si-a
avut sediul, in mod vremelnic, la Timisoara2.
Dupa altii, mitropolitul Severinului si-ar fl mutat re-
§edinta la-Caransebes, atunci cand in Oltenia a incetat
cu desávarsire influinta maghiara i cand si banul Seve-
rinului (szörényi ban) si-a mutat sediul dela Severin la
Caransebes, sediul celor 8 cercuri privilegiate, in veacul
al XV-lea"3. Daca inteadevar mitropolitii Severinului si-au
.avut Scaunul in mandstirea Vodita de rang Mehadia4,.
1. Sreciko (Felix) Milleker, Proslost vr$acikogr vladicianstva, Vâre, p. 3.
2. Gh. Popovici, Istoria Romdnilor beimiteni, pp. 230, 233.
3. Ghidiu-BMan, op. c., pp. 104-105.
4 Cf. Gh: Popovici, ibid., p. 227.

www.dacoromanica.ro
42

care s'a buc.urat pand si de ocrotirea regilor maghiarii

catolici, incepand cu Sigismund (1387-1437), ipoteza
mutdrii rnitropolitului severinean la Caransebes ori Timi-
soara, poate prirni caracter de verosirnilitate. Totusi, th-
mane nedeslegatd enigma de ce mitropolitul Daniil al
Severinului la 1489 se instaleazd in mica si neinsemnata
comund Feleac de lângd Clujl. A urmat el in scaunul
vacant al mitropolitilor Ardealului, fiind trimis de Mitro-
politul Ungro-Vlahiei, in calitatea lui de exarh al plaiuri-
lor, ori a a fost lortat de autoritdtile unguresti sa Ord-
seascd Banatul Severinului, rdman intrebdri pe cari
istoria noastrd va trebui sd le dea, in viitor, o deslegare,
potrivitd cu realitAtile istorice contimporane.
Cat priveste episcopia Caransebesului, sunt de Were
cd ea este continuarea episcopiei Mehadiei, intemeiatd sub
numirea de Aquae sau Ad Aquas, Inca in secolul al VI-lea,
de cdtre impdratul Iustinian I (527-565). Dupd 1418 ea
se mutd la Caransebes, in orasul, care cl prestigiu a riva-
lizat cu cele mai mart orase ale Ungariei, fiind socotit, in
ordinea irnportantei lui politic; economice i militarer
alaturi de Buda, Pesta si Timisoara2. Orasul al cdrui jude,
la 26 Aprilie 1419, este nurnit de cdtre regele Sigismund
al Ungariei : Gregorius 5udex civitatis nostrae Karansebes" 3;
orasul care la anul 1452 este Sedem ..7udiciariam princi-
fialem Septem Sedium Arobilium 1'Valachicalium"4, in care I

Tribunalul nobililor români si la 1500 incd mai judeca

dupd principiile dreptului romanesc 7ure volachie re-
quirente5 ; orasul devenit centrul de gravitate al celor
opt districte valahe-roinânesti ; orasul chenezilor si al
nobililor români bandteni, nu putea sd nu fie cinstit §i
cu un Scaun de Episcop ortodox-român.
Chiar §i in sensul canoanelor Bisericii ortodoxe,
episcopia Mehadiei trebuia sd se mute in orasul din
centrul provinciei, caci de§i cetate regald, Metiqdia, ca,
1. Gb. Popovici, Istoria Romiinilor banaleni, p. 229; Bunea, Vechile epis
p. 11.
2. Pesty, A szörényi beinsdg, II, pp. 124-126.
3. Ibid., III, p. 19.
4. _Ibid., p. 63.
5. Ibid., p. 136.

www.dacoromanica.ro
 43

ora§, a rämas cu mult inddrAtul Caransebe§ului. Canonul

17 al sinod. IV ecumenic dela Chalcedon, din 451,
prevede intre altele : Dacd vreo cetate s'a innoit de
impárdteasca stdpânire sau iard§i s'ar innoii, politice§tilor si
publicelor forme sa urmeze §i rânduiala biserice§tilor
parohii" 1.
Autonomia politicd-adrninistrativd, recunoscutd de toti
regii ungari celor 8 districte române§ti, ne Indreptate§te
s6 credem cd Românii din aceste districte aufost suverani,
nu numai in chestiunile politice, ci 'Si in cele religioase
biserice§ti, avand toatd libertatea sd-§i sustind §i organizeze
ierarhia lor bisericeascd dup6 normele canonice ale
Bisericii rdsdritului.
Cel dintAiu episcop care nu-§i mai are re§edinta la
Mehadia este .Partenie. De activitatea lui §i a urma§ilor
lui, cunoscuti §i necunoscuti, se leaga toate acele cuceriri
§i convertiri la Ortodoxie a nobililor maghiari romano--
catolici, semnalate de istoricii streini 2. Pe vrernea lui
Ladislau IV Curnanul (1272-1290) n'a fost caz rar ca
Românii sd converteascd pe Unguri dela religia romano-
catolicd la cea ottodoxd" IV Idszio idelen nem riga
esel, hogy az oldhok a magyarokat a. romai esyhdziol elvonAik-
és a gorog hitre edesgetfek" 3. Atat de frecvente au lost
aceste cazuri, incat ele au pus pe ganduri pe toti regii
maghiari, incepAnd cu Ludovic-cel-Mare (1342-1382),
cari, desigur instigati de episcopii privilegiati romano-
catolici, au incercat, dar fdrã rezultat, sd impiedece
trecerea nobililor maghiari romano-catolici la ortodoxie 4.
Nobili ca Aiihai i Nicolae de Porecea din Mehodia,
la 1500, au preferat sä fie deposedati de proprietdtile lor
decAt sd se reintoarcd dela secta schismaticd a Valahilor
sate scismalice Wolachorum sive Rascianorum
legea catolica pardsita 5. La 1547 regina Izabela aplic&
, la
1. Pidalionul, tip. M'anástirea Neamtu, 1844, p. 130.
2. Pesty, A szörenyi bcinscig, I, pp. 365-66. '
3. Bardosy, Suptl. Analector. Scetulsien, p. 422, apud Pesty, A szörényi,
bdnsdg, p. 342, n. 2.
4. Ibid., p. 366; A. Bunea, Ierarbia Romdnilor din Ardeal ed Ungetria, B1a*,.
1904, pp. 82, 102.
5. Pesty, A szörényi bdnsdg, I, p. 365, n. 2..

www.dacoromanica.ro
-44

aceleasi sanctiuni drastice nobilului Mzhai fiul lui Bogdan

din Banat, pentru Ca i el ca si tatal sdu au rdmas in
religia sau secta valahilor" az oldhok vaildsdban
anegmaradt" 1.
Acesta este omagiul indirect adus de istoricii maghiari
episcopului valah" din Caransebes, care a zadarnicit,
impreund cu preotirnea lui, toate strädaniile streinilor de
a-si infiripa, in rnijlocul Romanilor ortodocsi, scaun de
,episcop romano-catolic sau de superintendent calvin.
In cari ani din sec. al XV-lea cade pdstorirea lui
Partenie la Caransebes nu putem ti. Nici despre urmasii
lui, din secloul acesta si din cel urmator, nu stim aproape
Legile tarii i diplomele regale fac amintire numai
de episcopii romano-catolici, si niciodata nu se intalnesc
in ele episcopii altor religii: mds vaildsu paspokok soha a
Jorvenyek és oklevelek zdradehdban nem foidulnak do' 2 Deci,
zadarnic am si cduta, in asemenea docurnente, urmele
Vlddicilor nostli, cdci nu le-arn afla. Actele Tribunalului
si ale orasului Caransebes, in cari am fi gasit probabil
ceva, au fost i ele mistuite de fldcdrile focului aprins,
de-atatea- ori, in cursul veacurilor, de cei ce favneau
stapanirea cetdtii si a orasului. In asemenea imprejurdri
-suntem siliti a ne provoca la traditie, si a opera cu ipoteze
al cdror cuprins insd va fi confirrnat in intregime de
documentele autentice dela finea sec. al XVI-lea si de
cele din sec. al XVII-lea.
Existenta episcopilor ortodocsi in Banat inainte de
secolul al XV-lea o adeveresc istoricii maghiari atunci
cand sustin ca in Banat religia romano-catolicd, sprijinita
de papi si regii ungari, a fost totdeauna numai in stare
dc defensivd, de aparare 3. Ofensiva putea pleca numai
din partea unei biserici bine organizate, condusd de
episcopi români, prezenti in tot momentul in mijlocul
tutmei dreptcredincioase, cu aspiratiile careia s'au identifi-
cat in toate vremuriles
1. Ibidem.
2. Ibid., pp. 338-339.
.3. Ibid., p. 331.

www.dacoromanica.ro
 45-

Incepand cu finea sec. al XV-lea, cand a pastorit

si Partenie la Caransebes 1, se face arnintire tot mai des
in diplomele regale despre episcopii si mitropo14ii nostri
din Transilvania. In diploma regelui Vladislav II, din
1494, conferità egumenului Ilarie dela mandstirea Perii--
Maramures, se spune intre altele cä acel frate Ilarie si
urmasii lui sa dea episcopului din Muncaciu cuvenita
reverinp, iar a, hieysiscopului din Transilvania, celui de
acum i celor viitori, ca sufieriorilor sill, sa le arate cuvenita
supunere si ascultare" 2. Fireste, este vorba de episcopul
ortodox din Muncaci si de arhiepiscopul ortodox-roman
din Alba-Iulia 3, caci romano-catolicii n'aveau in Transil-
vania arhiepiscopie, ci nurnai simpld episcopie, careia
niciodatd nu i-a fost supusd vreo mdndstire sau episcopie
ortodoxd 4.
Inca dela 1476 *tefan-cel-Mare (1457-1504), Domnul
Noldovei, a interneiat in cornuna Vad apartinatoare
cetatilor Ciceiul i Cetatea-de-Baltd, primite sub formd de
feude dela regele ungar Matei Corvinul (1458-1490), la
1475, dupd lupta norozoasd dela Baia 5 o Mandstire
piEpiscopie ortodoxd-romand 6. Episcopii insd nu ne sunt
cunoscuti decht din secolul al XVI-lea : Ilarion la 1523 7,
Varlaarn la 1527 9, Anastasie 1529-1546 9, Tarasie la
1546 si Gheorghe dela 1550 19 pand la 1566, cand din

1. Euseviu Popovici, Istoria bisericeascd universald fi statistica bisericeascd, -

trad. de Atanasie Mironescu, vol. IV, ed. H, MAnAstirea Cernica, 1928, p. 420.
2. Magazin istoric pentra Dacia, redactat de A. Treboniu Laurian si N.
Balcescu, Bucuresti, 1846 vol. III, pp. 187-89; Alex. Cziple, Documente privitoare
la eliscopia din Marantures. in Analele Acad. Rom., s. II, torn. XXXVII1, 1915
1916, Bucuresti, 1916, no IV, pp. 38-39; Dr. S. Reli, Biserica ortodoxd ronuind
din Mararaurq in vrenturile trecute, Cernfiuti, 1938, p. 67; T. PacAtian, Istorio .
grafi vechi, istoribgrafi noui, Sibiu, 1904, P. 108.
3. Nu cumva diploma se refer& la Daniil Arhiepiscopa-Severinsha", din
Feleac, dela 1489 ?
4. PAcAtian, Istoriografi vechi, p. 108-115.
5. Reli, Bis. ort. rom. din Maramures, p. 67; Metes, 1st. bis. §i a vie/a
relig. a Rom. din Trans. si Ungaria, I, ed. IL, pp. 68-69.
6. Bunea, Ierarhia, p. 159.
7 Metes, ; N. lorga, Istoria bisericii ronidnesti si a vigil religioase a
Rontdnilor, vol. II, ed. II, VAlenii-de-Munte, 1929, p. 329.
8. Bunea, Vechile episcopii, p. 23.
9. Ibid ; Metev, 1st. bis. Transilvania, pp. 70-71,
10. Metes, ibid., p. 72.

www.dacoromanica.ro
46

cauza presiunii calvine sirul episcopilor de Vad se intrerupe

pAnd la 1574 1.
In diploma prin care regina Izabela intdreste fa 1557
pe Cristofor ca episcop la Geoagiul-de-Jos, se arninteste §i
despre drepturile pe cari le-a avut aceastA episcopie din
Nechirne ab antiquo 2. Desi tntemeiatd i sustinutd de
boierii i Domnii din Tara Româneascd, Inca din sec.
al XV-lea, pând la Cristofor nu cunoastem numele
altui. episcop.
Nici mitropolitii Ardealului nu ne sunt cunoscuti
.documentar, cu numele, p'anA la 1572, când principele
romano-catolic al Ardealului Stefan Báthory (1571-1576
-f 1586), numeste ca episcop, peste toatä tam Ardealului
ci fiartile ungu;ec1i8, deci cu drepturi mitropolitane, pe
moldoveanul Eltimie (1572-1574), refugiat in Ardeal
Inca' dela 15664.
Dar de ce sd ne mirdm cd nu cunoastem numele
Mitropolitilor nostri din Ardeal si Banat, mai mult sau
mai putin persecutati de regii ungari i principii romano-
catolici i calvini ai Transilvaniei, cand nici in Principa-
tele rominesti, cu Biserica ocrotita. de Domni i boieri, nu
cunoastern seria infreaga nu numai a Episcopilor din sin-
guratecile eparhii, dar nici Mitropolitii nu ne sunt cunos-
.cuti toti. Astfel, nu slim cine au fost urmasii mitropo-
litului Antim al Ungro-Vlahiei dela 1389, pând la pre-
zurntivul Macarie dela 1442 sau dela 14825. Nu cunoastem
nici urmasii mitropolitului Atanasie (1389-1401) al Seve-
rinului, dupd 14016. Nici urrnasul sau urmasii primului
mitropolit al Moldovei, losif (1401-1407), nu ne sunt
cunoscuti dela 1407 pand la 1415 sau 1429, cand apare
Macarie, ai cdrui urmasi pand la mitropolitul Damian dela
1437-1439, sunt iarAsi putin cunoscuti7. Aceeasi situatie
o avem si la episcopia Romanului, care desi exista de pe
1. Ibid., pp. 87-89.
2. Ibid., p. 74; Sebastian Stanca, Episcopia ort. rout. a Vadului, Feleacului
Clu jului, Cluj, 1930, p. 9; Bunea, Vechile etiscopii, p. 28.
3. Bunea, ibid., pp. 54-55.
4. Meteq, ibid., pp. 91-92.
5. N. Iorga, Istoria bts. rout. I, ed. II, p. 117 §i II, ed. II, pp. 66, 319.
6. Ibident.
7. Ibid., II, ed. II, pp. 75, 325.

www.dacoromanica.ro
 47

vremea lui Alexandru-cel-Bun, nu ne sunt cunoscuti

episcopii ei decAt dela 1445, cdnd apare intr'un document
cle danie al voievodulul tefan (1434-1447), episcopul
Calixtl. Tot asa i cu episcopia RAdAutilor, care, ca si
a Romanului, desi exista, cu toatd probabilitatea dela
Alexandru-cel-Bun, nu-i cunoastem titularii pAnd la via-
clica Ioanichie dela 1472 (-1504)2.
Asemenea epoci intunecate intAlnim si in istoria altor
popoare, chiar si'n a Ungurilor, de obiceiu bine informati,
mai ales din sec. al XII1-lea incoace. Astfel, dupd Fessler,
in Ungaria, intre anii 1382-1457 au pastorit 116 episcopi
romano-catolici. Dintre acestia in istorie sunt cunoscuti
numai 54; iar despre restul de 62 episcopi istoria tace
cu destivarsire"8. -

Precum nirneni nu se indoeste ca s'ar fi rupt conti-

nuitatea la vreuna din mitropoliile si episcopiile din Prin-
cipate, numai pentru cd istoria nu cunoaste numele titu-
larilor respectivi, tot asa si in cazul episcopiei Caranse-
besului si a Timisorii nu se poate presupune c.
vlAdica Partenie ar fi fost fait urmasi. In niciun caz
legenda episcopului Matei al Sebeplui, din anii 1442-1456,
iesitd din fantezia unitilor nostri, cari vor cu orice pret
sd gdseasca uniti chiar i pe vremea lui Joan Corvinul,
nu mai poate Ii pusd in legdturd cu episcopia Caransebe-
sului4. Inventatd de T. Cipariu5 care indicA vag, ca
isvor de informatie Germania franciscana si imbratisatd
cu cdldurd, fait niciun discernAmant iational, de Bunea6,
Grama7, Radu2 si de alti invatati uniti din Blaj si Lugoj,
teoria celor 30.000 români uniti din parfile Sebeplui (Szász-
1. Melchisedec, Cronica Romanului, I, p. 109.
2. N. Iorga, Ist. bis. rom., I, ed. II, p. 98 si n. 2; II, ed. II, p. 336.
3. I. A. Fessler, Istoria Maghiarilor (in nemteste) IV, la T. Plcalian, Istoriografi
vechi, pp. 77-78.
4. S. Dragomir, Doud monografii istorice, (recenzie), in Revista Teologicd,
no. 1-2, din 1-15 Ian. 1914, pp. 26-27.
5. Tim. Cipariu, Acte i Fragmente, Blaiu, MDCCCLV, p. XVI.
6. Bunea, Vechile episcotii, p. 6.
. 7. Dr. Alex. Grama, Institufiunile calvinesci in biserica romaneascd din Ar-
.délu, fasele lor in trecutu i valoarea in fresente, Blasiu, 1895.
. 8: Dr. Iacob Radu, Istoria vicariatului gi eco-catolic al Hafegului, Lugoj,
1914, pp. 50-51.

www.dacoromanica.ro
48

Sebes, Mithlbach) n'are, cel putin pentru episcopia Caran-

sebesului, nicio valoare istorical.
Dupa ce in anul 1541 Banatul Caransebesului si
Lugojului se anexeazd la principattil Transilvaniei2, §i
Biserica ortodoxa din acest tinut romanesc impartAseste,
sub principii calvini, aceeasi soarta- ca si Biserica dinr
Transilvania. Si principii calvini transilvani, ca i regii
catolici ungari, au urmarit, sub masca religiei, maghiari-
zarea Romanilor. In locul -episcopilor romano-catolici din
Cenad si Alba-lulia, alungati dincolo de Tisa primul
la 1551-52, al doilea la 15563 , au aparut superinten-
dentii calvini, cari, cu sprijinul reginei Izabela, al regelui
Ioan II Sigismund Zapolya si al tuturor principilor cal-
vini transilvani [Stefan Bocskai 1604-1606, Sigismund
Rakoczy 1607-1608; Gabriel Bethlen 1613-1629, Gh.
Rakoczy I 1630-1648. Gh. Rakoczy II 1648-1657,
Acatiu Barcsai 1658-1660, Mihai Apafy I 1661-1690],
exceptie Wand Bdthorestii [Stefan Batholy 1571-76,
Cristofor 1576-81, Sigismund 1581-99 si Gabriel 1608
1613] romano-catolici, au intrebuintat toate mijloacele
spre a converti pe Romani la religia cea ortodoxa" i.
adevarata" a lui Calvin4.
Reusind, prin amenintari, presiuni, momeli si alte
asemenea mijloace detestabile3, a injgheba, la 1566, co
ierarhie romano-calvina, in frunte cu supetintendentul
Gheorghe de Shngeorz, care nu este una si aceeasi per-
soanA cu episcopul Gheorghe dela Vad6, Calvinii au cre-
zut c. vor putea castiga de partea lor intreg clerul çi
poporul ortodox-roman. Cei mai multi dintre episcopii
nostri au preferat sä pArgseasca scaunul, unii chiar si
-tare, dee& s6. primeasca i sa marturiseasca dogma cal-
vind, cuprinsa in catehismele i cartile calvinesti si lute-
1. E. Popovici, Ist. bis. univ., IV, p. 413, n. 1.
2. Ibid., p. 422.
3 Bunea, Vechile episcopii, p. 35.
4. Ibid., p. 36-38.
5. N. Iorga, 1st. bis. rom., I, ed. II, p. 180.
6. Ibid., p. 179, ci mai de grab g. poate fi un preot nobilitat. Meteq, 1st. b4.
rota. Transilvania, p. 81. Bunea, Vechile episcopii, p. 38.
7. S. Dragomir, Doud monografii isiorice, (recenzie), in Revista Teologicd.
no. 1-2, din 1-15 Ian. 1914, pp. 26-27.

www.dacoromanica.ro
 49

ranel, tipdrite cu mari cheltuieli de care cei ce aveau tot

interesul sA ne falsifice legea §i prin lege sit ne rdpeasca
national itatea.
Printre episcopii cari au pArasit Ora va fi fost §i
episcopul dela Caransebe§, unde calvinismul prinse rAdd-
cini chiar dela inceput in Inijlocul comunitatii romano-
catolice din acest ora§. El s'a refugiat insd tot pe teritoriul
eparhiei sale, in partea ocupata de Turci, Inca dela.1551,
si anume in ora§ul Vdrpt, unde episcopii caransebqeni
Ii aveau din vechime ate un vicar episcopesc, care
administra, in numele episcopului, pArtile sudice ale
eparhiei Libertatea acordatd de Turci cultului ortodox
in special in urma restaurdrii Patriarhiei de Ipec, la
1557, prin influenta marelui vizir IVIoharnet (Mehmed)
Sokolovici (Socoli), renegat sfirb, al cdrui frate Macarie

,bileascd
a determinat
(1558-1573) a devenit prirnul patriarh dupd restaurare a
pe episcopul Caransebqului
provizoriu rqedinta in oraul Varet, de undeli
sä-§i sta-

putea supraveghea turma rAmasd sub stAphnirea calvinilor

intoleranti.
Dar mutarea provizorie a scaunului dela Caransebe
la Var§et va deschide in istoria raporturilor noastre biseri-
ce§ti cu coreligionarii §i vecinii s'arbi un capitol din cele
mai confuze, pe care tin sn-1 ldmuresc in lucrarea de fata.
Plecarea episcopului din Caransebe la Vâret s'a
intamplat inainte de 1562, cdci principele-rege loan II
Sigismund Zapolya intdrind in acest an pe Sava, ca
episcop al Geoagiului, 11 recomandd i clerului din distric-
tele Hateg §i Caransebq 4. [Fidelibus nostris uni(versis
et singulis honorabilibus plebanis ei presbyteris Waachalibus,
rutenicis et graecam fidem tenentibus tarn in districlu
de Haczad et Karansebes, quarn alibi in regno nostro,...
harurn serie committimus et mandamus firmiter, ut a legi-
1. Coresi tiplreste in Brasov la 1564 Teilcul evanglieliilor i Molitveltgc ro-
Intinesc, amilndouk de cuprins calvin, cu cheltuiala juplinului Forro Micldu$, nobil
calvin de Haporton. Vezi N. Iorga, 1st. bis. rom., I ed. II, p. 178; Aurelian Sacer,
doteanu, Predosloviile cdrfilor romtinqti I (1508-1647), Bucuresti, 1938, pp. 33-37.
2. Nicolae Tincu-Velea, Istoriora bisericeascd tolitico-uatiunale a Roluduilor
treste totu, Sibiu, 1865, p. 163, n.
3. Metes, ibid., p. 92.
4. Ibid., p. 76; Hurmuzaki, Docurnente, XV, no. 1069, p. 578.
4

www.dacoromanica.ro
&:1

tirno et per nos deputato episcopo habere et recognoscere...

tenearnini"1. Dar nici episcopul Sava nu rdmâne in scaun
decat cel mult 5 ani, cdci refuzand sä 1mbriltiseze calvi-
nismul, cum ar fi dorit apolya, el se vede nevoit sa
pdraseascd tara, trecand in Moldova._ De aceea la 1570
Sigismund apolya Ii ddrueste casa din LancrArn superin-
tendentului rornano-calvin Pavel Tordasi, succesorul lui
Gheorghe din Sangeorz2. Odatd cu plecarea lui Sava ince-
teazd de-a rnai fiinta episcopia Geoagiului8.
Se pare cd. intre anii 1569-1572 in toatä Transil-
vania i tinuturile apartindtoare ei, din cauza prigoanelor
calvine, n'a mai existat nici un episcop ortodox-rornan,
oficial recunoscut de autoritatea maghiaro-calvind de stat.
Zic oficial recunoscut", pentrucd. din hotdririle sinoade-
lor". tinute de superintendentii romano-calvini, in Aiud la
1569 si in Cluj la 1 Ian. 1571, precum si din ale dietei
ärii tinute in Sibiu la 1566 si in Turcla la 15681, se
constatd existenta rnai multor episcopi ortodocsi, cari din
cauza regimului de persecutie, trdiau retrasi la sate Im-
potriva dispozitiilor exprese ale Pravilei, care nu permite
episcopilor sd sazd in opide mici sau targusoare, ci pof-
teste sal sazd nurnai in cetati, ca O. nu scaza vaza dem-
nitdtii episcopesti" (cum prevede canonul 6 al sinod.
dela- Sardica).
Articolul 36 al dietei din Sibiu dela 1566 prevede
starpirea eresurilor, pantru ca sd se sporeascd religia cea
adevdratd, cu deosebire intre Romani"; iar art. 37 dispune:
Cei ce s'ar opune acestei deciziuni sd concerteze din
Biblie cu superintendentul episcopul Gheorghe, i dacd
1. N. Iorga, Stefan-cel-Mare, Mihaiu ViIe2zu i Mitropolia Ardealului, ex-
tras din Analele Academiei Rom , seria II, tom. XXVII, mem. sec. ist., p. 22; Augustin
Bunea, Mitropolitul Sava Brancovici, Blaj, 1906, p. 10.
2. Metes, Ist. bis. rom. din Transilvania, I, pp. 76, 84 ; Bunea, lerarhia,
pp. 303-304.
3. Metes, ibid., p. 77.
4. Ibid., p. 81 ; N. Iorga, Ist. bis. rom., II, ed. II, pp, 180-82; Bunea, W-
ane episcopii, pp. 36-42 ; Grama, Institutiunite calvinesci, p. 392.
5. Grama, ibid., p. 249 ; Cu toot& mizeria in care se afla biserica ortodoxl
din Ardeal ea si-a sustinut, scrie unitul Grama, Mitrqolia (Bunea Ii zice episcopia")
ctiteva episcopate sufragane pân. pe timpurile principilor caivinesti. Atunci ins§.
deodatà dispar toate, ca i cind. n'ar mai fi lost, 5 i ramine singur Mitropolia din
Belgrad", Ibidem.

www.dacoromanica.ro
 51

'tot nu ar voi a se intoarce la religia adevdratd (calvind)

sd se scoatd din tard, fie efiiscopi romdnefli, fie popa ori
alugär"1.
Chiar sub romano-catolicul tefan Báthory, dieta tdrii
compusd numai din calvini, la L573, dupd ce proclamd
libertatea constiintei pentru cele patru confesiuni recepte",
adauga: Aci sä nu fie intelesi acei ce se tin de secta
Olahilor sau Grecilor, cari sunt tolerati, numai de azi pe
maine (pro tempore), pand când va placea principilor pi
dietei sd-i sutere" 2. iar la 1579 dieta decreteazd cd Efiiscofiii,
protopopii i popii romanesti sa. nu se amestece in afa-
cerile functionarilor civili"
Si dupd epoca Bdthorestilor rornano-catolici cand
Biserica ortodoxd transilvand se reface, si cand Mitropolia
de Alba-Iulia (Bdlgrad) se afirmd cu toatd vigoarea
sub Bethlenestii i Rakotestii calvini, multi dintre episcopii
romani se retrag din scauri, conducand din ascunzisurile
bor turma dreptcredinciosilor. Dicta dela Cluj din 1655
se sesizeazd de activitatea ocultd" a acestor episcopi
.ortodocsi, neindentificati pand azi, si prin art. 11 aduce
urmatoarea hotdrire :
Venind si plangeri de acelea cä episcopii romdnqtz
cateodatd se amestecd si in lucruri, ce nu se tin de ei,
§i pedepsesc cu nedreptul pe nobilli de confesiunea /or i pe
lobagi ; iar dacd oarecine voeste a le face proces nu le
poate sti forul, deoarece sunt oameni feirei revedingi , se
decide ca cel vdtdmat sft poatd. alege dupd plac, sau tabla
sau comitatol, spre acuzarea VIddicilor acestora, si cand
ar cere asa obiectul lucrului, dela comitat sä poatd. strä-
muta procesul la tabld, numai cat Vladica usque ad litis
eventum sd depund 200 fl. cautiune"4.
Reflectând asupra acestui articol dietal, Petru Maior
scrie, eh' principii calvini nurnai pe arhiepiscopul din
Balgrad (Alba-Iulia) il cunosteau mai mare preste proto-
1. Ibid., p. 392; Gh. Baritiu, Parti alese din ist. Transilvaniei,I, Sibiu, 1881, p. 130.
2. George Baritiu, Catechismulu calvinescu impusu clerului i poporului ro-
manescu, sub domnia Principilor Georgia Rahoczy I §i IT, Sibiu, 1879, p. 110.
3. Ibid., p. 111.
4. T. Cipariu, Arhivu pentru filologie i istorie, p. 436; Compilatae Consti-
iutionis, P. I. Art. IX, apud Grama, Institutiunile calvinesci, p. 251.
4*

www.dacoromanica.ro
52

popi i peste celalalt cler. De unde episcofiii, cari mai erau;

nu-i socoteau Mrd ca pe niste protopopi si vadndu-se ur
gisiti asuprili (episcopii) umblau ca pe sub prudni"1.
,si
In asemenea imprejurdri nu este nicio mirare dacti
episcopul ortodox din Caransebes a preferat Varsetul,
stdpanit de pdgani", in locul Caransebesului luat la tintd
de crestinii" calvini. In Lipova de sub Turci, la 1563
se aminteste episcopul Danid, despre care Szentklaray
scrie cd a venit in acest ordsel sd-si cumpere cash 2..
Intru cat la Tirnisoara in aceastd epoch' am avut Mitropolit,.
cu toatd probabilitatea episcopul Daniil al Lipovei a fost
sufraganul lui. Se rnai aminteste de un alt vIddicd at
Lipovei, care la 1552 a fost ornorit de Turci 3.
Odatd cu moartea fanaticului protestant loan!
Sigismund Zdpolya 4" se deschid Bisericii ortodoxe ro-
mane din principatul Transilvaniei noui perspective de-
viatd misiune. Noul principe Stefan Báthory si
si
urmasii lui din aceeasi familie, fiind rornano-catolici au.
sprijinit Biserica ortodoxd nu din simpatie sau convingerer
ci pentru a sttvi1i calvinismul 5. Incepand cu mitropolitul
Eftimie, cel dinthiu intdrit oficial in aceastd dernnitate,.
la 1572, de Stefan Báthory 6 cunoastern intreaga serie a
Mitropolitilor ortodocsi-rornani de Alba-Iulia, cari s'au
succedat neintrerupt pand la apostatul Atanasie Anghet
dela 1700.
Cu toatti intensitatea propagandei calvine, nu nurnai
poporul, ci si nobilii rornani din Caransebes rdm'an cre-
dincioi legii strdbune. Noua conducere politicd, favorabil&
ortodoxiei, indeamnd pe doi nobili romani ortodocsi din.
Caransebes sd plece, in 1584, la Alba-Iulia, spre a solicita
I. Ibid., p. 250; P. Maior, Istoria pentru inceputul Romanilor in Dacia,.
Buda, 1812, p. 163.
2. Szentkliray Ienö, A szerb monostoregykizah történeti entlékei Délina
gyarorszdgon, Budapest, 1908, pp. 12-13; Metes, Ist. bis, rom. din Transilvania, I, p..
261 ; S. Dragomir, Studii din istoria mai veche a Romfinilor de .te teritoriul die-
cezei arddane, Sibiu, 1917, p. 21.
3. Euseviu Popovici, Ist. bis. Univ., IV, p. 424,
4. Bunea, Vechile episcopii, p. 42.
5. Ibidem.
6. C. C. Giurescu, Istoria Romeinilor, II, p. 1, Bucuresti, 1937, p. 308r,
Metes, Ist. bis. rom. din Transilvania, I, p. 92.

www.dacoromanica.ro
 53

imitropolitului Ghenadie I un preot pentru tinutul lor,

cdci sunt 60 de sate in cari Romanii nu voiesc sd-si deie
copiii sa-i boteze ereticii, adecA calvinii" 1.
Este mai mult deck probabil ca in documentul dela
,Veress se face confuzie voitd intre termenul de preot §i
eel de episcop. SA fi ajuns Românii districtelor privilegiate
nteo asemenea situatie jalnicA, de a nu avea nici rnAcar
un singur preot, la 60 sate, este mai mult decAt o
imposibilitate. Acolo, unde intalnim nobili, cari, impotriva
tuturor furtunilor si amenintarilor cu confiscarea averii,
§i-au pdstrat neatinsd credinta lor ortodoxd, nici mdcar
nu se poate presupurie cd n'au existat preoti §i incd
niciunul la 60 de sate. de-astAdatd avem de-aface cu
i
falsificAri, iesite din aceeasi oficinA ca i altele multe,
prin cari, in special romano-catolicii, au cAutat sA ne
infatiseze in culori cat se poate de intunecate aspectul
vietii bisericesti ortodoxe sub domnia principilor calvini,
pentru ca, prin contrast, sA ne poatd argumenta cd sub
regii romano-catolici, Românii s'au bucutat de un regim
in care contiinta religioasd n'a fost atat de brutal
violentatA.
CA aceastd presupunere este intemeiatd o dovedeste
eapitolul precedent, in care am arAtat cd tocmai in anii
in cari nobilii nostri cer preot", am avut in Caransebes
,pe preotul tefan Zdcan (1578-1591).
Nu treot cer nobilii caransebeseni cdci preoti
aveau toate satele lor, ferite de neghina ereziei ci
zpiscop, care sd contrabalanseze, prin actiunea sa misionard,
trufasa propaganda calvind. Episcopul Teodor, amintit la 1594,
se pare cd este episcopul trimis de mitropolitul Ghenadie I,
in urma interventiei nobililor români dela 1584. Având
In vedere diversitatea pArerilor privitoare la vlAdica Teodor
§i la eparhia unde a pdstorit, el si urmasii lui, pentru
a nu adauge o pdrere noud la cele multe, cari se contrazic
dela autor la autor, am crezut CA, inainte de a trage o
anumitA doncluzie, §i pentru a avea in acela§i timp §i
termenii nedesari de compara0e, e bine sA rezum parerile
I. Mete§, ibid., p. 263; A. Veress, Fontes rerum Transilvanicarnm,
f3udapesta, 1912, p. 30; E. Popovici, Ist. bis. univ., IV, p. 426.

www.dacoromanica.ro
54

istoricilor romani si straini referitoare la acest faimo5

Vlddicd.
Prof esorul Nicolae Torgal, si dupd el prof. Const. C.
Giurescu 2, sustin cd vladica Teodor a fost episcop romdrt
la Indu, pe Crisul-Alb, spre Nord-Vest de Arad, având
sub carrnuirea sa spirituald credinciosii romani din pArtile
unguresti". BAnatenii Gh. .Potovici 3 §i Teodor Pdcd/ian 4 vdd
in vlddica Teodor din Banat conducdtorul Romanilor banateni
din pdrtile Timisorii, indemnati la rebeliune impotriva
Turcilor de cdtre Gheorghe Palatici, banul Caransebesului--
Lugojului, la ordinul domnului sdu, principele Sigismund
Báthory. O delegatiune pleacti la principele Sigismund,
sub conducerea vIddicului Teodor, care o primeste bine,.
si ddruind un drapel pe seama rdsculatilor, le promite
ajutor. Rdsculatii sub conducerea vIddicului Teodor, a lui
loan de Lugo/ i a unuia lancu, ocupd multe fortdrete si
bat pe Turci in mai multe lupte chiar si pe pasa din
Timisoara, unit cu begii din Giula, Cenad si Lipova
pierzAnd la 25.000 de osta§i. Vestind acestea lui Sigismund,.
cer ajutor,- care -trimite pe Moise Szikely. Acesta insd n'a
venit, oprindu-se la frontiera Ardealului ; rdsculatii isbiti
de numdrul mare si de furia Turcilor furd nimiciti si
risipiti, refugiindu-se o parte in Transilvania"5. La finea
sutei XVI se arninteste si in Sibiu episcopul Teodor Tivo-
dorovici. Acesta probabil scrie tot Popovici sa fi
Int identic cu cel mentionat mai inainte"6.
Euseviu Potovici scrie cd la revoltele contra Turcilor
luau parte si preotii, ba chiar si episcopi de ai Românilor §i
de ai SArbilor, in ap numar cd Turcii ziceau despre ei :
Ziva sunt preoti, iard, noaptea hoti", si cand puneau
mana pe ei ii ucideau cu cruzime; pe unul din ei, pc
Teodor .Nestorovici, episcop SArb, care avea ca sot de luptd.
1. N. Iorga, Isl. bis. rom., II, ed. II, p. 347.
2. C. C. Giurescu, Ist. Rom., II, pr. I, pg. 308.
3. Gh. Popovici, Ist. Rom. bcindteni, p. 282 si Idem, Memorii cu lrivire la, inte
gritatea Banatulut, Caransebes, 1929, p. 28.
4. T. Pacatian, in Telegraful Roman, no 43, 44/1904 ; cf. Bunea, Ierarhia,
pp. 43-44.
5. Gh. Popovici, Memorii, p. 28.
6. Idem, Ist. Rom. beinciteni, pp. 282-83; cf. Lukics Di, A magyarorszdgii
szerbeh viszonya az egyhdz uniohoz, p. 18,

www.dacoromanica.ro
 55

si pe Dogan, episcop Roman, chiar I-au jupolat in 1594"1.

Unde au pdstorit acesti doi episcopi ortodocsi, istoricul
nostru nu precizeazd. Deoarece participd la revolta Band-
tenilor din 1594 ei trebue sd fi fost episcopi in Banat.
Augustin Bunea, combarand cu patima pe Teodor
Pacatian, afirma cd 7odor a fost vladicd sdrbesc, deoarece
in Iunie 1594 vIddica a adresat principelui Sigismund
Báthory o petitie, despre care zice c. o scrie in numele
natiunii saibesti (1,e levelet nii barman irjuk : Szábbas
ban, Mironit Veli es TodOr Vladica, minden Knez es a
razz kereszteny nemzet neveben"). Imprejurarea cd se
face amintire si de cneji, nu trebue sã ne ducd in eroare
scrie el ca sä credem Ca aici ar fi vorba si de
Romani, deoarece diregdtoria de cneji este si o institu-
tiune sarbeasca si de aceea si Romanii banateni, in urma
convietuirii lor cu Sâtbii, nurnesc chineji pe primarii lor" 2.
A uitat insd canonicul bldjean si. adauge Ca Românii bd-
nateni ai-au nuinit primarii sau juzii lor, cneji, cu mult
mai inainte de a veni in contact cu refugiatii sarbi3.
D. .Ftefan Aletg sustine cd. vkidica Teodor dela Veir,sef
a lost fara indoiala Saib", i ca jurisdictiunea sa aihie-
reasca s'a extins si asupra Romanilor din aceste parti"4.
In alt loc scrie La Vdr,sel e episcop un Teodor, de unde
Ii ofera, cu banul Sava si poporul sal sarbesc de vreo
5-6 mii ostasi in 13 Iunie 1594, serviciul lui Moise
Székely, dupd ce jurase credinta inaintea lui Mihai Viteazul,
pentru principele Sigismund Báthory, dela care cere ajutor"5.
D. prof. .Silviu Dragomir scrie ca la f inea sec. al
XVI-lea Sdrbii isbutesc a juca i un oarecare rol politic
prin cunoscuta revolutie, pe care au inscenat-o in anul 1594" 6
1. Euseviu Popovici, ot. c., IV, p. 424.
2. Bunea, Ierarkia, pp. 43-44.
3. Mai mulli ortodoxi, La Jerarkia Ronuinilor din Ardeal i Ungaria",
Sibiu, 1905, p. 37.
4. st. Metes, Istoria bisericii si a viefii religioase a Rontanilor din Ardeal
ci Ungaria, Arad, 1918, pp. 187-188.
5. Idem, Ist. bis. si a viefii relig. a Rom. din Trans. si Ungaria, I, ed. II,
Sibiu, 1935, p. 261; cf. Veress, Documente privitoare la istoria Ardealultti, IV, pp.
77-9, n. 45.
6. S. Dragomir, Vechintea elementului romdnesc si colonithrile streine in Ba-
nat, in Anuarul cit., p. 284.

www.dacoromanica.ro
56

Bandteanul prof. P. Dragdlina sustine Ca Romanii si

Sarbii din Banat, apdsati de jugul turcesc, se rAscoald $i,
printr'o deputatiune condusa de Vadica Todor", se adre-
seazd lui Sigismund Báthory cerand ajutoare. Principele,
primind solia cu bucurie $i trimitand rtsculatilor un steag,
prornite a-i lua in scutul sdu. Vldclica Todor §i Dotian
tidied stindardul libertdtii, in jurul cdruia se adund 1500
Romani $i Sarbi ; li se asociazd loan de _Lugo'', Petru
Maysocz i a$a numitul /ancu, ea conducdtori de cete rnai
marunte"
Preotul bandtean Dr. Ioan Sdrbu dd ample amAnunte
asupra rdscoalei Romanilor i Sarbilor din Banat, puSa
la cale de Sig. Báthory prin Gh. Palatici, Banul caran-
sebe$-lugojan i Geszty, domnul Devei, dar despre vIddica
Teodor nu arninte$te 2 Alti invdtati romani sustin cd
vlddica Teodor a fost episcop roman in Lipova 3.
7. H. Schwicker descrie pe larg revolutia dela 1594,
in care rolul principal 1-a jucat cunoscutul vlddicA Teodor
Todor (Teodor) der bekannte Pladica , care a condus
la Sig. Báthory deputatia Romanilor, Sarbilor i Bulgarilor
rdsculati din tinutul Timi$an 4. Shrbii uniti cu Romanii
(Valahii), cu cari locuiau atnestecati In satele si tArgurile

und Doczian ,
tinutului timi$an, ridicark ca la 1500 oameni inarmati, $i
sub conducerea lui Todor §i Dolian 5 Teodor (Todor)
la cari s'au mai aMturat loan de Lugv,
Petru Majsocz ci un oarecare loan (Iancu), ein gewisser
Johann (Tanko)" , au atacat pe Turci la Becieheree,

1. P. Dragalina, Din istoria Banatului Severin, II, Caransebes, 1900, p . 45

la n. 1 reproduce din mss-ul apt. Schwab urmatoarele : Die Walachen und Ser-
ben sandten eine Deputation an Sigismund Báthory unter der Anfiihrung der nur un-
ter dem Namen Teodor bekannten Wladica (Bischof) ...Die verbiindeten Walache a
und Raizen, gegen 1500 Mann stark, ergrdfen hierauf die Waffen und warden durch
Teodor und Doczian angefiihrt zu welchen auch Iohann von Lagos, Peter Maysocz
und ein gewisser Ianku, als Rottenfiihrer sich gesellten".
2. Dr. Ion Sarbu, Istoria mi Mihai-Vodd_Viteazul, Domnul Tdrii Romeinesti,
Bucuresti, 1904, p. 117.
3. Mai multi ortodoxi, op. c., p. 37.
4. Joh. Heinr. Schwicker, G:schichte des Temeser Banats, ed. II, Pest,
1872, p. 189.
5. Probabil bazat pe .acest loc din Schwicker, Eus. Popovici sustine ca si
Dotian ar fi fost episcop.

www.dacoromanica.ro
 57

Varset, precum si in toate locurile lor intdrite, dela

Panciova la Haram
Cu toate succesele ei, armata rebelllor, lipsitd de
disciplind rnilitard si lard unitate in conducere, a ajuns,
in anul urmdtor, sd fie complet strivitä de Turci la
Becicherecul-Mare. Dezastrul poate cd ar fi fost evitat,
dacd Moise Székely cu armata sa ar fi. venit in ajutorul
crestinilor, asa cum li s'a fost fagdduit dela inceput.
Szekely sta insd linistit la trontiera sudicd a Transilvaniei,
cu invoirea lui Sig. Báthory, care a so3otit cd o desfacere
de Turci n'ar fi tocrnai oportund. Báthory tinu de a sa
datorie scrie Schwicker ca sd primeascd in princi-
patul sdu pe Sarbii refugiati. Printre ei se gasea i etis-
,zotul din Imiu, Vldclica Teodor, trobabil identic cu autorid
scrisorii" din 13 Iunie 1594. Mesta a fost primul episcop
greco-neunit in Transilvania. Ceila1ii refugiati seirbi si
aorniini obtinura rnai multe localitdti pentru refugiu in
Transilvania, unde Isi intemeiard o noud patrie" 2
. Alt istoric german bdridtean Felix Milleker scrie cd
transilvanii atatard locuitorii Banatului die Bewohner
des Banats contra Turcilor. Acestia [se fereste sä. spund
cine au fost locuitorii Banatului] sub conducerea lui Petru
Moydzas, in 20 Aprilie 1594, au atacat cetatea si orasul
Varset, de, sub stdpanirea Turcilor. In ajutorul Beindtendor
faici de sigur intelege pe Romani] au venit Sarbii, condusi
de vestitul lancu Halabur. Cu tot eroisrnul lor, rascUlatii
sunt striviti de multimea Turcilor lui Hasan, pasa Timi-
sorii, care dupd victorie a venit la Vdrsel jutuind de viu
,te etiscotul sdrb de acolos.
Dr. Borovszky Samu copiazd pe Milleker, dar in loc
de expresia die .Bewohner des Banats, foloseste o alta tot
atat de evazivd: a delvidek lakosai4 adicd locuitorii
provinciei sau tinutului din sudul Ungariei, cum obisnuesc
Ungurii sd mai nurneasca Banatul nostru. Dupd Borovszky,
1. Schwicker, 0. c., p. 190.
2. Ibid., p. 193, n.
3. Felix Milleker, Kurze Geschichte der Stadt Wrschatz, 1427-1918, Virset,
1921, pp. 7-8; si Idem, Kurze Geschichte des Banats, Wirset, 1925, p. 18.
4. Borovszky, Temes varmegye, p. 436.

www.dacoromanica.ro
58

Viddica sarbesc din Vosset a fost decapitat de pap.

Timisorii" Ambii istorici trec sub tdcere numele
Vlddicdi martirizat de Turci.
.Pesty Frigyes nu cunoaste niciun vlddicd in revolutia
dela 1594. Se rnultumeste sd n3 relateze c Gh. Palatici,
Banul de Caransebes si Lugoj Palaticz Gieorgi Karan-
sebesy es Lugasy Bdn la porunca principelui Sig. Báthory
a rdsculat pe SArbii i Romanii din judetul Timis contra
Turcilor a temesmegyei raczokal es oldhokat a töräkök
ellen felkelesre buzdita
Istoricul shib D. Ruvarac, in monografia eparhiei
Timisorii, anrrnä. c. viddica Todor a fost episcop in
Becicheree; 3 iar in monografia eparhiei Vdrset-Sebes admite
pdrerea prof. Alex. Sandici din Novisad, Ca Teodor
_Neskrovici a fost la 1594 Vlddica Vdr,sefului4. i prot.
Slobodan Kostici pune pe viddica Todor la Becichera
orientându-se dupa Ruvarac.
Am Msat mai la urmd pdrerea prof. Ioachim Cralciun,
pentrucd ea sintetizeazd pe toate celelalte de pAnd acum.
D. Crdciun scrie cd episcopul Teodor nu pare a fi al
dupa curn s'a crezut, ci al VArsetului, dupd cum
sustin toti istoricii sarbi" si fard-sd citeze vreun isto-
ric sarb, insemneaza jos la nota nr. 4 numai atata:
Asupra acestui lucru mi-a atras atentia dl Silviu Dragornir" 7.
Reproduce mai departe, din regestul unui document din
13 Iunie 1594, rnentionat de cronicarul ungur Szamosközy,
urrndtorul pasaj, referitor la vlddica Teodor :" Scrisoarea
lui Sava Ban, Vely Mironil (sic) si Teodor Vlddica cab, e-
1. Ibidem.
2. Pesty, A szörényi bansag, I, pp. 71-73; Idem, Krass6 varmegye, IV,
pp. 174-178.
3. D. Ruvarac, Opis temisvarske eparhije 1727. godine. Sr. Karlovci, 1923, p. 15.
4. Idem, Opts vrsaciho-sebeske eparhi:e od 1713. godine. Srem Karlovci,
1924, p. 3.
5. Prot Slobodan Kostici, Grobovi Epishota i gragyana temisvarshilt u-
pravoslavnom u srpshom sabornom hramu u Temisvamt 1757-1838, p. 4.
6. loachim Craciun, Stiri despre episcopii Joan Cernea al Vadului, Teodor
al Vdrsefului si Sava al Indului la cronicarul ardelean Stefan Szamoshozy, in In
chinare mi Wicolae Iorga, p. 127.
7. Ibid., note 4.

www.dacoromanica.ro
 594

Moise Szekelv, prin care Aiiduesc, in numele Sdrbilor, alutor

lui Sigismund Balhory.1594 Iunie 13. In romdnepte ,siungurcste"1.
Dupd ce subliniazd faptul cd cronicarul mentioneazd
intaiu textul rornanesc si nurnai in al doilea rand cel un-
guresc" 2, prof. Craciun conclude : Cu toate acestea Vlädica
Teodor mentionat ca- fiind refugiat mai tarziu in Ardeal
la Tetu i Sibiu4 nu poate fi Roman. Faptul ca 1I avea
reedinta la Varset si se chema Tivodorovici, ne dove-
,cleste mai mult ca sigur nationalitatea lui sarbeascd"8.
Bazat pe afirrnatiile unora din istoricii nostri, earl,
precum am vdzut, sustin cd la rdscoala din 1594 au par-
ticipat numai Sarbi, si ca atare i conducdtorii ei, inclu-
siv vladica Teodor, au fost sarbi, invdtatii jugoslavi"
din tara vecina tin conferinte publice prin orasele
,,Banatului-jugoslav"7 spre a dernonstra lumii ca la finea
sec. al XVI-lea Sarbii au fast elementul predominant in
Banatul-Timisan, trdgand din acest fapt istoric" conse-
cinte cu caracter politic" iredentist8.
Oricat de hazardatä ar parea incercarea mea de a da
acestei probleme o and solutie deck acea la care s'au
oprit invdtatii nostri, ea nu va insernna deck o prea
modesta contributie adusrt istoriei banatene, in scopul
restaurdrii unor fapte istotice, cdrora pand acum nu li
s'a dat importanta cuvenitd.
1. Ibid., p. 127.
2. Ibident.
3. Ladislau Szalay, A magyarorszdgi szerb telepe k. jogviszonya az allanthoz,
Pest, 1861, pp. 13-15 ; Orban Balázs, Tövis és kOrnyilee, in rev. Szdzadok",
1886, p. 313, cit. de I. Craciun, ibid., n. 6.
4. Gh. Popovici, 1st. Rom. bdndteni, pp. 282-83, cit. Cráciun, ibid., n. 7.
5. D. Lukics, A magyarorszagi szerbek viszonya az egyliciz uniolioz, p. 18,
apud. Gh. Popovici, o. c., ibid., cit. Craciun, ibid., n. 8.
6. I. Craciun, ibid., n. 9, citeaza pe St. Metes, Istoria bisericii si a viefii
religioase a Románilor din Ardeal i Ungaria, Arad, 1918, pp. 187-188, care
afirma ca. vladica Todor a fost fdrd indoiald Sarb.
7. Odata cu prabusirea statului jugoslav intamplata. in Aprilie 1941 (in cur-
sul tipilririi acestei carp) i Banatul jugoslav" a trecut sub stapanirea Germanilor.
8. In 1939 profesorul Dusan Ivacicovici a tinut o astfel de conferinta la
Becicherecul-Mare, aducand acuzatii de fals prof. Ion Stoia-Udrea din Timisoara,
care in revista aradana. Inoirea", An. I, no. 7, ocupandu-se de rascoala dela 1594-
din Banat a cutezat" s afirme cä la ea au participat i Românii, ba Inca si no-
bilimea romaneasca din Banat, si el Iancu/ Halabur a fost Roman. Vezi, Ion Stoia-
Udrea, Cine s'a rdsculat la 1594 in Banat ? in Dacia, Timisoara, An. I, no. 35#
din 31 Aug. 1939, p. 2, i Idem, Marginale la istoria bdnaland, Timisoara,
1940, pp. 57-67.

www.dacoromanica.ro
 Inainte de toate trebue sd constat cd toti istoricii
vechi maghiari i germani, cari s'au ocupat cu istoria
Banatului, subliniazd importanta elementului romanesc
bändtean in toate actiunile rdzboinice, inclusiv cea dela
1594, desf4urate de armata germano-maghiard creOnd
pentru desrobirea Banatului de sub domnia semilunei.
Precum rezultd din afirrnatiile istoricilor mai sus
citati, actiunea de scuturare a jugului turcesc a fost
initiatd de principele transilvan Sigismund Báthory, in
dcplin acord cu irnpAratu1 Rudolf II §i cu voievozii din
Principatele romane, in special cu Mihai Viteazul 1 Planul
a fost pus in aplicare de Gh. Palatici, Banul roman al Caran-
sebeului-Lugojului §i de vlàdica Teodor, ajutati de Dotian,
probabil §i el vlddicd; de loan din Lugoj, de Iancul
supranumit Halabur i de Petru Maijos 2 [Maidzos 3,
Majsocz 4] din Lugop, cari, dupd nume, sunt mai de
grabd Romani 6 decat Sarbi toti din regiunea Bana-
tului neocupat de Turci. i cei 1500 de oameni, Romani
si Sarbi, pldtiti de ei pentru a pdtrunde in tinuturile
ocupate de Turci, spre a rdscula populatia contra stapanirii
otomane sunt recrutati toti din Banatul caransebe-
lugojan.
In acest timp, atat Indul cat i Var§etul au fost sub
-stdpanirea turceascd, primul dela 1586 7 iar al doilea dela
1552 8. Ori in care din aceste cloud orae ar fi rezidat
vIddica Teodor, Turcii nu i-ar fi ingaduit sa" umble netuy-
burat prin Banatul Caransebeului i in Ardeal spre a
unelti contra stapanirii lor. Nici n'ar fi avut interesul sä
facd una ca aceasta, de vreme ce situatia lui sub Turci
era incomparabil de preferat decat cea de sub calvinii §i
,romano-catolicii din Transilvania, de groaza cdrora çi
1. Schwicker, Geschichte des Tenieser Banats, pp. 187-188; vezi si A. D.
.7Xenopol, Istoria Romeinilor din Dacia Traiand, vol. V, ed. III, Bucure§ti, 1927,
pp. 138-158.
2. I. SArbu, op. c., p. 157.
3. Pesty, Krassó vdrmegye, IV, p. 176.
4. Schwicker, Geschichte des Tenteser Banats, p. 190.
5. Pesty, Krassó vdrmegye, IV, p. 176.
6. I. Sarbu, ofi. c., p. 157.
7. Bunea, Mitropolitul Sava Brancovici, Blaj, 1906, pp. 16 17.
.8. Borovszky, Tones vdrmegye, p. 436.

www.dacoromanica.ro
 61

putinii episcopi pe cari i-am avut au trebuit sd se refugieze

in tinuturile ocupate de pdgâni", unde au gasit mai
multd ornenie si libertate crestineascd"
El nu putea fi deck episcop al Caransebesului, unde
impreund cu Banul din acest oras avea toata libertatea
sa. urzeasca nestingherit de nimeni planul de eliberare a
Rornânilor bAnateni de sub domnia semilunei. Oricat II
va fi tentat libertatea acordatd de Turci Romanilor orto-
docsi, sufletul lui românesc dorea emancipare si sub
raport politic, mai ales acurn când apare pe firmamentul
aspiratiilor românesti steaua mantuitoare a marelui Mihai.
Inc lin a crede cd revolta dela 1594 a fost sugeratd pi
dirijatd chiar de acest Voievod, in sufletul cdruia se con-
turase deja in mare relief viitoarea hartd a Daciei
restaurate 2. cu cine altul putea el sd-si pund in aplicare
planul, decat cu insusi Episcopul din cea mai romaneascd
provincie ?
Calvinismul, pe lângd tot rdul ce-a cautat sd ni-1
pricinuiasca a avut si el, prin tipariturile românesti,
?,
initiate si finantate de reprezentantii lui, partea de merit
la desteptarea constiintei nationale, si'n legaturd cu ea la
trezirea interesului pentru cultura româneascd. Preotii
romani, cari in bisericd slujeau slavoneste, Ii Mceau
insemndrile, pe marginea cdrtilor stinte, in romaneste
Acest curent trebuia sa rodeascd mai mult ca oriunde in
oras-ul Caransebes, pafria traditiilor rornanesti, a chenezilor
si a nobililor romani ortodocsi i calvini.
Cum cd limba romând Ii afirmase in acest timp
dreptul la viatd ne-o dovedeste intre altii i cronicarta
ungur Szamoskozy, când afirmd ct scrisoarea adresatd la
13 Iunie 1594 lui Moise Szekely a fost scrisd in limba
lui ungureascd, dar si in limba romaneascd a episcopului
1. Xenopol, ibid., p. 142.
2. Schwicker, Geschichte des Temeser Banats, p. 192, scrie cA Voievodul
Mihai a fost trimis la 1594 de catre Szekely in lagArul rAscu1ati1or, condu0 de
vlAdica Teodor. Cu tog& probabilitatea a fost Mihai Viteazul.
3. Cf. Gh. Baritiu, Deske documentele relative mai ales la istoria bisericeasciii
a Romdnilor, in rev. Transilvania, Sibiu, An. XIX, Nr. 11-12. (1-15 Iunie, 1888),
p. 91; Idem, Biserica romdneascei in luplá cu reformaflunea, in Transilvania, Bra--
§ov, Nr. 1, An. IX, [1 Ian. 1876] p. 1-2.
4. N. Iorga, Istoria Romcinilor, V, Vitejii, Bucure§ti, 1937, p. 109.

www.dacoromanica.ro
62

Teodor, sufletul m*drii revolutionare din 1594. Daed

vlddica Teodor ar fi fost Sarb §i deci exponent al Sarbilor,
cutn lasd sd se inteleagd textul din Szatnoskozy, publicat
-de prof. I. Crdciun, el desigur n'ar fi scris in limba
romaneascd, pe care nici n'avea de unde s'o cunoascd,
§i chiar dacd ,ar fi cunoscut-o, matidria specified Sarbilor
nu i-ar fi ingdcluit sä scrie in limba unui popor dispretuit
de ei. N'avea niciun motiv sa scrie rornane§te, de vreme
ce se adresa unui Ungur, oferind ajutor din partea
1, Sarbilor". Este absolut ilogic §i in contradictie cu faptele
istorice i cu mdrturiile vechilor istorici germani §i maghiari
a sustine cd. vlddica Teodor a fost numai exponentul
Sarbilor din Banat. Este mai mult ca sigur cä ungurului
Szamosközy fie cd i-a scapal din vedere a adauge §i in nu-
mele Românilor", fie cä in ochii lui Romanii i Sarbii ortodoci
treceau drept unul §i ace1ai popor schismatic", cum
de-atatea-ori s'a intamplat in Istorie, cd cronicarii romano-
catolici sau calvini au confundat pe Romani cu Sarbii
sau Bulgarii ortodoc0, numai din motivul cd i limba
lor liturgicd era cea slavoneascd.
Aceastd din urrnd posibilitate pare exclusd la Szamos-
kozy, deoarece in alte locuri cronicarul ungur §tie sä
facd bine distinctia intre aceste cloud popoare ortodoxe.
.Ap de pildd, el tie cd la 1606 era in Ienotole un vlddicig
ronan, cu numele Sava", care a induplecat pe capii
Scirbilor sä inapoieze cetatea §i oraul (Lipov a) Domnului
nostru Bocskay"1.
Atunci, care poate fi motivul omiterii Rornanilor din
regestul cronicarului Szamoskozy ? Faptul, repet, cd el nu
uitd a preciza cd scrisoarea adresatd lui M. Szekely a fost
scrisd i in romaneVe, implicä In mod incontestabil ames-
tecul Romanilor in aceastd cauzd. Dna se compard ver-
siunea cronicarului ungur dela I. Craciun cu cea dela
A. Bunea, se poate constata ca. la cel din urrnd scrisoarea
a fost adresat iin numele enejilot, nu nurnai in al Sarbilor.
AceVi chenezi nu puteau fi deck din Banatul liber, caci
sub Turci asemenea demnitate a lost tearsd.. In Banatul
caransebe§-lugojan nu se pomenesc deck numai chenezi
1. Ioachim CrAciun, ibid., p. 128

www.dacoromanica.ro
 63

Tomani, singurii cari puteau contribui efectiv, aldturi de

nobilii romani, la finantarea unui razboiu contra Turcilor.
Vladica Teodor vorbeste deci in numele acestor chenezi si
nobili romani, iar colaboratorii lui, Sava Ban si Vely
Mironit, in al Sarbilor. Curios ca Pesty, care cunostea
cronica lui Szamosközy, nu arninteste nirnic de acest pa-
saj. El stie doar, ca si ceilalti istorici mai véchi, cà la
rascoala din 1594 au participat atat Romanii cat si Sârbiil.
Schwicker, insa, stie dupa Szalaya mai mult
de aceastd scrisoare, care in fond era un apel, adresat lui
M. Szekely de catre Ban Szabbas, Veli Mironith und
Vladica Teodor". Acetia scrie Schwicker adresara,
din lagarul lor, un apel catre Székely in ziva de 13 Iunie
1594, in care-i fac cunoscut ca Voievodul Mihai, cel trimis
'de el, i-a gasit aproape pe toti in lagar; ca intreaga na-
tiune sarba, Knezii precum si toata populatia crestina a
tinutului se gaseste, in urma unei chernari, in cartier, si
aici s'au legat printr'un jurarnant ca vor sa ramana supusi
devotati Majestgii Sale Regelui"3 (Bdthoiy). Dupa ce de-
scrie cum au decurs luptele la Varset, Schwicker se ex-
prima astfel despre lupta data de rasculati la B3cicherecul-
Mare, pe care, in disperarea lor, pricinuita de refuzul cal-
culat al lui Szekely de a-le trimite ajutorul promis, erau
cat-pe-aici sa-1 paraseasca fara a da pieptul cu Turcii : Cu
trupele sarbesti, unguresti si rornanesti raiczischen,
ungarischen und walachischen Truppen der Granzorte
chemate in ajutor din localitatile de granita, ei (rdsculatii)
se irnpotriVira armatei turcesti, condusa de Pasa Hassan
al Timisorii. Inainte Ungurii (Haiducii), apoi la mijloc
Sarbii si in ariergarda Romanii Voraus die Ungarn
(Haiduken), dann im lifilteltreOn die Raiczen und die Wa-
lachen als Nachhut , la un loc vreo 4300 barbati, s'avân-
tart contra inamicului"4.
Si pentrucd se insista atat de mult asupra nationa-
litatii vladicai Teodor, ca a fost fara indoiala Sarb" ori
ca. nu poate fi Roman", sau pentruca isi avea resedinta
1. Pesty, A szorényi bdnsdg, I, p. 71.
2. Szalay L., A magyarorszcigi szerb telepek jogviszonya az cillamhoz, pp. 13-14.
3. Schwicker, Geschichte des Teineser Banats, p. 191.
4. Ibidem.

www.dacoromanica.ro
64

la Varset si se chema Tivodorovici", trebue numai decat

sd conchidem cd a fost mai mult ca sigur" de nationa-
litate sarbeascd", cred cu prof. S. Dragomir, cä si
noi sAvarsim un anacronism, atribuind caracter national
asezdmintelor [in cazul de fatd persoanelor] bisericesti,
intr'un timp cand nu limba despArtia popoarele, unul de.
altul, ci forma credintei"1.
La Nemtii romano-catolici din Banat intalnim episcopi
la Timisoara, de nationalitate sarbo-croato-sloveni ski bul-
gari ca : Slanislavici (1739-50), Crislovici (1777--98),
Lonovici (1834-48) si altii multi cu nume unguresti,
totusi nimeni pand azi n'a tras concluzia cd ei au fost
de aceeasi nationalitate cu pAstoritii lor, sau invers. Chiar
dacd am admite cA Teodor a fost VlddicA. la Varset nici
atunci nu unneazd _cd el ar fi fost de nationalitate Sârb
Varsetul, pand la finea sec. XVII-lea a fost un oras ro-
manesc, elementul sarbesc, adus aid, ca si in Caransebes,
pentru paza cetdtii, fiind aproape disparent. Numai dupd
alungarea Turcilor din Banat, incep sd se aseze si in
Varset Sarbi din ceata celor 30-37-40.000 familii, imigrate
in Unga-ria, la 1690, sub conducerea patriarhului de Ipec,
Arsenie III Cernoevici. Borovszky, atat de favorabil Sar-
bilor, scrie cA dupa tradi/ie a hagyomany szerinl abia
prin anii 1690-95 se eazd in Varset colonisti sarbi,
veniti din pal-tile Ipecului si ale mAndstirii Deciani (Decsan),
intemeind aici cartierul numit Mehalez4.
Si Felix Milleker, cetatean al Varsetului, afirmd ca
si Borovszky, ca. Sarbii din acest oras sunt veniti dupd
16905 , rdsturnand astfel ipoteza invatatilor jugoslavi"
cd Sarbii, de azi din Varset sunt urmasii colonistilor adusi
1. S. Dragomir, Studii din istoria mai veche a Romanilor, p. 20.
2. Koloman Juhisz und Adam Schicht, op. c., pp. 94, 102, 109.
3. Lorovszky, Temes vcirmegye, pp. 436-37. Ekkor telepedtek le, a hagya
many szerint, Verseczen szerbek Ipekr61 es Decsin Zarda-helyrOl s itt alapitottidc
a hasonnevii mahallekat". Vezi i Nicolae Tincu-Velea, op. c., p. 141,
4. Felix Milleker, Kurze Geschichte der Stadt Wrschatz 1427-1918, Viirpt,
1921, p. 12 scrie : Namlich im I. 1690 wanderte unter der Ffihrung des Patriarchen,
von Ipek Arsen III Csarnojevici viel Volk aus Alt-Serbien nach Ungarn.. Damals
lieszen sich der Uberlieferung nach in Werschetz Serben aus Ipek und dem neben
demselben befindlichen Klosterorte Decsan, nieder, die gleichnamigen Mahallas.
grundend".

www.dacoromanica.ro
 65

de Paul Chinezul 1, la 1481. Borovszky dovede§te cd din

epoca romand incepand Varptul a lost continuu locuit
de o populatie mult influentaki de elemenful slav2, deci de
o populatie slavo-romand, cum de preferinta numesc isto-
ricii maghiari poporul roman paha in secolul al XVIII-lea.
Abia in acest secol §i in cel urmdtor [XIX] elementul
sarbesc din Varset c4tigd, prin biserica, preponderentil
asupra Romanilor bdstina§i. Dar numai in or, cdci im-
prejurimile, hinterlandul, [And la 1918 a fost curat roma-
nese. Pand la 1800 toti locuitorii oraplui vorbeau aproape
numai romanWe. In §coala §i biserica comund deasemeni
rasuna limba romaneascd, pand ce, la 1820, episcopul
sarb Sinesie Radivoevici a scos-o din bisericd5. De atunci
slavizarea elementului romanesc a urmat in ritm accelerat;
Familii cu nume de Barbu, erban, Vdcdrescu, Bogdan,
Baloni, Ciocoiu, Moldovan, Barduan, Cuipr etc.., Inca la
1865, cand Nicolae Tincu-Yelea ii tipareste Istoria sa,
nu mai Mceau parte din nearnul nostru4, atat de rdrit azi
in Varset. La 1925 din cei 7000 locuitori ai Var§etului
3000 erau Romani sarbizati5.
Revenind la vlddica Teodor vom afirma cd el, chiar
dacd ar fi lost la Varset, a fost Roman, avand majoritatea
1, Frota Slobodan Kostici, enujliza,; Jravoslavne srpska eparhtje tentisvarske
u kralyevini Rumuniji za 1924. godinu, Timisoara, 1925, p. 16.
0 traditie sarbeascA necunoscutA liana la 1858, publicatA in foaia Wersche-
tzer Gebirgs-Bote, no 12 din 11 Febr. 1865, scrie ch pe la anul 1552 and au
luat Turcii Banatul, locuitorii tarii erau Romdni j Sdrbi; ch acesti Romani sunt
descendentii Romanilor, earl dup5. cAderra ImpgrAtiei romane [celei bizantine " ?
se intreabA Tincu-Velea], de Turci si de Mari persecutati au emigrat in Banat,
iar Sarbii se trag din acei conationali ai lor, cari dup.& ce fortAreata Belgrad s'a
dat in schimb regelui Ungariei Sigismund la anul 1425, dupa altii 1427, de
frica Turcilor au parAsit Serbia cdutandu-si scutinf i securitate in Ungaria 9
Banat". Tincu-Velea, op. c., p. 132-133. Mai vreti istorie ?" intreabA, inchgerat,
Tincu-Velea. AsadarA, Romanii au venit in Banat din ImpArAtia greceascA, au de
unde ? dupA an. 1453 I I Aceasta e mai mult deck o ironie de cele mai grosolane"
scrie acelasi istoric bAnAtean, la p. 133, n. 88. AceastA traditie, care, dupii
Tincu-Velea, este unicul razim al Sarbilor pentru anticitatea vietii lor in Varset",
a fost inventatä la 1858, in toiul luptelor pentru despArtirea ierarhicA.
2. Borovszky, Temes vdrmegye, p. 435.
3. N. Tincu-Velea, op. c., p. 143.
4. lbidem.
5. Pr. P. Bizerea, Romdnii din Banatul jugoslav, in bibl. Cunostinfe folosi-
kare, seria C., no 31, p. 10.
In 1939 situatia demograficA a Varsetului era urmAtoarea: cca 11.000 Sarbl,
15.491 Nemti, 1007 Romani. Vezi N. Cornean, 0. c., p. 613. Numarul Sarbilor
a crescut prin colonizare, dela 1918 incoace, iar al Rornanilor a scAzut i pria
emigrari in America si Romania (Dobrogea). Ibid., p. 613, n. 3.
1

www.dacoromanica.ro
 66

absoluta a credinciosilor de nationalitate rornaneasca.

Episcopii Caransebesului, precum am mai aratat, aveau
la Varset cate un vicar', care supraveghea partile de Sud
ale eparhiei. In vremurile grele, curn au fost cele de sub
domnia principilor calvini, episcopii Caransebesului se
refugiau la Varset, de unde indrurnau viata spirituala or-
-todoxa din intreaga eparhie.
VMdica Teodor a putut sta insa neturburat la Caran-
sebes, deoarece in acest tirnp stapanirea Transilvaniei o
aveau Bdthorestii, sub -cad Biserica ortodoxa se putea
afirma in toata libertatea, mai ales dupa rasunatoarele
victorii ale lui Mihai Viteazul asupra Turcilor.
Dar nici numele lui nu-I tradeaza a fi. saw. N'am
intalnit intre ierarhii sau preotii sarbi numele de Teodor.
In schimb, la Romani el este de tot obisnuit. Inainte de
1500 Mitropolit al Ungro-Vlahiei era un Teodor 2. Un
Tudo a fost ucenicul lui Coresi 3. Pisarul lui Petru-Voda
al Moldovei dela 1448 a fost tot un Tudor; 4 in sec. XV
intalnirn un Teodor protopop ortodox roman la Bistrita ; 5
la 1600 un altul in Moldova ; 6 la 1603 egumen la Cozia
era Teodor ;7 diaconul episcopului Venedict dela Vad la
1631 era tot un Teodor ;8 marele logofat al lui Petru Rare§
se nurnea tot Teodor ;9 In armata lui Mihai Viteazul con-
tra Turcilor la 1595 a luptat si Popa Toader din Sangeorz-
Bistrita ;" la 1618 se porneneste in Tara Romaneasca de
Postelnicul Tudor i de Comisul Tudor ;" pe mama lui
Mihai Viteazul o chema Teodora", asemenea si pe o fiica
-a lui Alexandru Lapusneanu13, si asa mai departe, asi
putea lungi acest pomelnic Ana la Tudor Vladimirescu,
1. N. Tincu-Velea, op. c., p. 163, nota.
2. N. Iorga, Istoria bis. rom., II, ed. II, p. 319.
3. Ibid., I, ed. 1I-a, p. 176.
4. Ibid., p. 79.
5. Ibid., p. 91.
6. Ibid , p. 241.
7. Ibid., p. 220.
8. Ibid., p. 235.,
9. Ibid., p. 108.
10. Idem, Istoria Rominilor, V, Vitejii, Bucurqti, 1937, p. 333,
11' Ibid., p. 422.
12' Ibid., p. 80.
13. Idem, Ist. bis. rom. I, p. 113.

www.dacoromanica.ro
 67

spre a dernonstra cA nurnele de Teodor, Todor, Tudor 0

Toader a intrat deja de mult In traditia onomasticd a
Rornânilor, aproape necunoscutd la Sarbii bAnatenil.
Schwicker cand amintWe numele vlddicdi Teodor,
totdeauna 11 scrie asa : Teodor f Todorl " 2. Probabil tia
.despre familia nobild roman' Todor din Caransebe,
cunoscutd intre anii 1511-1654, dupd curn reiese din
genealogia fixatd de Pesty 3. Din respect pentru traditia
lamiliard, vlddica Todor nu-§i va fl schimbat nici in
cAlugdrie nufnele sdu nobil,- ci nurnai i-a adaus varianta
de Teodor, din care unii au fdcut, dupd ungurescul Tivadar,
nurnele de Tivodorovici.
Asupra sfar§itului sdu parerile sunt §i mai contro-
versate. Pare mai probabild pArerea cd el a fost martirizat
de Turci la Becicherec ori la VArpt 4, odatd cu vitejii
sdi, pe cari nu i-a pdrdsit pand la moarte. Combinatia cu
Teodor Nestorovici sau Tivodorovici [Teodor.Tivadar,
eta LIT1 vici in coadd] dela Sibiu, identic cu vlddica Teodor
dela Indu sau Var§et, poate sA aibd i ea ceva bazd reald.
Eventuala prezentA, temporard, la Sibiu, dupd quarea
rdscoalei, a vIddicdi Teodor, trebue pusd In legAturd cu
tratativele diplomatice ce-au urmat intre principele ardelean
Sigismund Báthory i Mihai Viteazul 6, care, dupd Schwicker,
a colaborat cu acest fairnos VIddicA la organizarea rAscoalei
bAndtene dela 1594 7.

1. In vrernurile vechi §i. la Sarbii din Serbia intalnirn numele de Teodor.

Vezi: L. Stojanovici, Stari srpshi zapisi i natpisi, VI [1926], pp. 336-7.
2. $chwicker, Geschichte des Temeser Banats, p. 190.
3. Pesty, A szeirenyi banstig, I, p. 476.
4. Ruvarac, Opis vrsaciko-sebeshe eparhije, p. 3.
5. Gh. Popovici, Istoria Romdnilor bandfeni, p. 283.
6. I. Sirbu, op. c., pp. 271-72.
.7. Schwicker, Geschichte des Temeser Banats, p. 191.
5*

www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL III.
EPISCOPIA CARANS EB ES ULU! IN SEC. XVII-lea
DELA VLADICA TEODOR LA SPIRIDON STIBITA

MITROPOLIA TIMI$ORII I EPISCOPIA LIPOVEI

Dupd tragicul sffirsit el Marelui Voievod Mihai

primul unificator al tuturor provinciilor romanesti nord-
dundrene si dupd alungarea imperialilor romano-catolici
din Ardeal si Banat [intre anii 1601-1605] ajungindy 1

cu ajutorul protestantilor, in fruntea Transilvaniei, princi-

pele calvin Stefan Bocskay, Rornanii ortodocsi au sa sufere
din nou pentru credinta lor religioasd. Persecutat de
calvini, episcopul Caransebesului isi reia resedinta la VArset,.
unde vor resida toti episcopii acestei eparhii române pan'a
dupd 1658, and, cu trecerea Caransebesului sub regimul
salvator otornan, si episcopii dela \Târe ti vor putea
reocupa Scaunul lor din Caransebes.
Aceste trecdtoare schimbdri de Scaun au dat anzl
istoricilor s'arbi i unora dintre unguri si germani sã sustina-
ipoteza c in sec. al XVI-lea, odatd cu restaurarea Patriar-
hiei de Ipek, s'au restaurat" i vechile episcopii sarbesti"
dela Viirset [existentd, dupd parerea lor, din sec. XV]2.
1. La 1601 Moise Szekely ocupg, cu ajutorul pasei Timiorii, Caransebesut
Lugojul dela imperiali. Vezi, Gh. Popovici, Memorii, p. 30.
2. Intemeiatrt in sec. XV, dupà asezarea in Banatul Timisan a calor 50.000-
Sarbi, adusi la 1481 de cneazul Pavel Brancovici [il confundà cu Paul Chinezull
hiar ca prim episcop de Virpt se aminteste Partenie Negrul i Partenie de Athos",.
scrie [orientindu-se duprt Milleker] Mata Kosovac, Srpska pravoslavna mitropoL
ltja Karlovacika, Sr Karlovti, 1908, p. 553; Borovszky, Tones vdrmegye, p. 448;
Sl. Kostici, Sematizam kavoslavne eparh. Temisvarske, p. 16, nu cunoaste pe Par-
tenie [deoarece el este al Carangeliesului nu al Virsetului], ci incepe sirul episco-
pilor de Viirset cu Simeon dela 1619; totusi Intel) lucrare mai nourt: Groboviz.
Episkopa i gragyana tem.... p. 3, sustine Ca episcopia Virsetului s'a intemeiat In
sec. XV, confundind astfel episcopia Caransebesuhti cu a Virsetului. .

www.dacoromanica.ro
 69

(nau [XV]', Arad [XV], Lipova [XVI], Becicherec [XVII]

§i Timisoara [XVI1]2. Caransebesul la acesti istorici,
nu figureaza printre orasele cu Scaun episcopala. Unii ii
admit doar pentru cativa ani, la inceputul sec. al XVIII-lea,
cand, din cauza Turcilor, episcopul de Varpt s'a mutat
la Caransebes" 4.
In virtutea acestor teorii, fugarii sarbi2, carora Ro-
manii, in atatea randuri, de-a-lungul veacurilor, le-au ofe-
nt adapost in casele i Biserica lor, aveau", pand la 1864,
trei-patru Episcopii in Banat, iar Valahii autohtoni, cari
de sute de ani se bucurau de o situatie politica cu totul
privilegiata in cadrul statului ungar, n'au avut" nici
macar o singura Episcopie. Din haosul de teorii si ipo-
teze, una mai extravaganta de cat alta, inventate de isto-
ricii straini, va trebui deci sa cautam adevarul si sa-1
restauram in toata puritatea lui.
In Istoriski Atlas, pro/esorul St. Slanojevici arata ca la
1557 and Mohamed Socoli [Sokolovici] restaureaza
Patriarhia de Ipek, asezand in fruntea ei pe fratele sau
Macarie Petycika Patr!jarpja cuprindea tot teritoriul
4ocupat de Turci din Serbia-veche, Croatia, Bosnia, Herte-
govina, Banat si Ungaria. La legenda Inirà episcopiile
restaurate" la 1557: Arad, TimiKara i Vdrfel [si Seghedin,
Buda, Pecsu si M. Orahovita=Pozseska din Ungaria], iar
ca episcopie intemeiata la finea sec. al XVII-lea pune pe
cea dela Becicherecul-Mare 6. Episcopiile din Inau i Lipova
nu le indica.
Cvi toate c. pretind ca la 1557 patriarhul Macarie a
inflintat sau a restaurat" vechile episcopii sarbesti" din
Banat, istoricii sarbi nu cunosc niciun episcop triinis in
acest secol de Patriarhul ipecan, caci Partenie dela Caran-r
1. Ibidem.
2. Ibid , pp. 3-4, scrie c6. episcopia Timi§orii existà din vechime. Nu se
.qtie dad a fost infiintatä: Episkolija temisvarsha postoji od starine. Ntje poznato
lada je osnovana. Ca episcopie separatä spare in sec. al XVII-lea".
a Ibidem.
4. Sreciko Milleker, Proslost vrsacikog vladicianstva, p. 9.
5. Schwicker, Geschichte des Temeser Banats, p. 193, scrie a la 1594 se
tstulberd, odatd: cu speranja i fericirea Seirbilor, si numele lor din Banat".
6. St. Stanojevici, .Istoriski Atlas za Ostu i narodnu istoriju, Zagreb, 1925,
da p. 48, Petycika Patrijarsija od 1552.

www.dacoromanica.ro
70

sebes, pe care Milleker si D. Iankovici il pun la V"Arset,

la finea sec. XV-Iea 1, nu putea fi trimis de patriarhia
Ipecului, deoarece aceasta la 1459, odatA cu prefacere
Serbiei in pasalac, a incetat de a mai exista [pAnA la
1557] 2. D. Ruvarac ne asigurA c cu toate cä imigrarea
Sarbilor din Serbia in nordul Banatului asa numitut
Banatul Severinean a inceput in proportii mai marl
[sic] Inca in sec. XV-lea, pe tirnpul despotului Stefan.
Lazarevici, fiul cneazului *tefan, nu se stie nimic, panA.
la finea sec. XVI-lea, din istoria lor bisericeascd ne-
zna ce sve do pred kraj XVI. veka niga iz frkvene nyihove
Istorije" 3.
Singurul episcop bAndtean cunoscut in sec. al XVI-
lea ar fi Teodor Nestorovici din VArset", pe care, dupA,
mArturia prof. Alex. Sandici din Novisad, Pap Timisorii
I-a jupuit de viu in VArset pentru faptul a a fost ames-
tecat in räscoala bAnAteanA a to stoga fto je bio tomefam
u banatsku bunu" 4.
Noi, insA, cunoastern la Timisoara, in secolul ali
XVI-lea, pe mitropohtul Iosif inmormAntat in manAstirea
din comuna Partos, asezatA la 12-14 km. spre Sud-Vest
dela soseaua nationaIA ce duce dela Timisoara spre VArset.
si Bazias, pe malul stang al canalului Barzava [Berzovia]5.
LângA altarul bisericii parohiale ort.-rom., ziditA la 1730k
se aflA o bisericA veche, cunoscutA sub numele de MA-
nAstirea dela Partos", cu hrarnul Sfirrtii Arhangheli Mihail
si Gavril", ziditA prin sec. al XIV-lea7 sau si mai inainte_
1. Sreciko [Felix] Milleker, Proslost vrsacihog vladiciansiva, p. 4; D..
Iancovici, Sematizam srpske pravoslavne efarhije vrpcihe od 1898. godine,..
Vfirset, p. 5.
2. T. Pgatian, Isioriografi vechi, p. 96 nota. Dà intreaga serie a arhiepis-
copilor siirbi dela sf. Sava Nemaia pilnk la Ioanichie II, ridicat la 1346 la rang
de Patriarh cu resedinta in Ipek, i apoi pân la Arsenie dela 1459, si dela Macarie
1557, pita la Hadji-Calinic 1765-66, and in locul Patriarhiei de- Ipec se infiin
teaza Mitropolia de Belgrad.
3. D. Ruvarac, Otis vrpciho-sebeske eparhije, p; 3.
4. Ibiden t; Alex. Sandici, Episcopul Váreului Teodor Nesiorovici [int
sarbeste], in Srpsld Sion, no 16 din 1891.
5. Pr. P. Bizerea, Sfantul losif cel Nou, Mrooliiul Timisorii, in Bisericas
Ortodouci Románd, Seria III. Anul LVIII, no 5 (590), din Mai 1930, p. 417.
6. Ibidem.
7. §tefan Metes, Mdndstirile rontan4li 146 Transilvania i Ungaria,
1936, p. 225.

www.dacoromanica.ro
 71

In naosul acestei biserici rnanestire$ti, in dreptul u$ii dela

miazezi se Oa rnormantul unui mitropolit din Tirni$oara,
care a trecut la ve$nicie cu fairna sfinteniei : Sfdnizel Josh
cel Nou". Pe morrnantul lui, Nicolae Tincu-Velea a citit
misvarske2
Timi$orii".
-
urmetorul epitaf : Sviatitel Iosif .11Tozni bivsV Mthotolit Te-
Sfentul Iosif cel Nou fostul opolit al

Istoricul benetean, bazat pe faptul cd mitropolitul

Iosif nu vine inainte (figureaze) in registrul arhiereilor
sthbe$ti, care-1 avem la. mane. $i care cuprinde pe toti
arhiereii din ierarhia Ipeko-karlovitiand dela 1214 pane.
astäzi" (1865), sustine dupe ratiunea aceasta, dar apoi
$i dupe cea a inmorrnânterii rnitropolitului in biserica
veche a menestiiii, cum ce d'ansul, mitropolitul, a re$ezut
in Tirni$oara ince inainte de infiintarea Ieralhiei sarbe$ti
din Austria, $tie Dumnezeu când, dare pe toate intarnpla-
rea, inainte de a fi monasterile i bisericile cre$tine$ti din
Timi$ana ruinate prin Turci (1551-1552), ceci intre zidu-
rile derimate ale rnonastirii nu ne vine a crede, ce va
fi cerut acel mitropolit ca se' fie inmoirnâniat".
Iar inscriptia slavoneasce de pe moimânt se nu ne
cufunde nici decAt, de care ce e in comun cunoscut, ca
slavismul in biserica rome'neasca nu dateazd mai intaiu
dela Ierarhia Ipeko-karlovitiane, ci ince dela comuniunea
Românilor cu Bulgarii"4 scrie Tincu-Velea.
In manastirea Sangeorz din Banat s'a aflat o carte
de ritual slavond care a fost proprietatea manastiril
Parto$ului scrisa cu mana, la anul 1529, purtând ur--
mdtoarea inscriptie : Aceaste carte este a mitropolitului
Iosif al Timi$orii"; di: Cel ce a pdrasit de bund voie
vlddicia i s'a retras in menestirea Paitovlui, unde a trait
cativa ani i dupe aceea s'a mutat la viata vecinice, unde
se odihnesc sfintii"5. Intre aceste cloud fraze, scrise de
maini deosebite, este interpolat, se pare de o a treia mane,
1. Bizerea, Sf. .7osif cel Nou, L c., p. 418.
2. N. Tinca-Velea, op. c., p. 185.
3. /bid., p. 186.
4. Ibidem.
5. Szentklitray, A szerb monostoregyhdzak, p. 59; Meteq, Mandstirile, pp,
225-226.

www.dacoromanica.ro
72

anul 16551. Szentkldray descoperitorul si foarte pro-

babil pldsmuitorul acestei inscriptii pi dupd el toti isto-
ricii sarbi sustin ct mitropolitul Iosif a pastorit la Timi-
soara pe la 16552, salvand astfel teoria cd numai dupd
restaurarea Patriarhiei de Ipec se cunose Episcopii sat.-
besti" din Banat.
Constatarea fdcutd de Tincu-Velea cd mitropolitul
Iosif nu figureazd in catalogul ierarhiei sarbe ipeko-carlo-
vitiene, care, intre anul 1529, and a lost scrisd cartea
respectiva de slujba. bisericeascd, i anul 1551, cand rnd-
ndstirea a fost distrusd de Turci, nu exista3, duce la
concluzia cd Mifropolia Timiprii nu era sarbeascd si nici
n'avea nicio legaturd cu desfiintata Patriarhie de Ipec, care
numai dupd 1557 isi reia firul existentii intrerupt la
1459 4. Insusi Euseviu. Popovici sustine cä Iosif de sigur
va fi fost numai mitropolit onorar din un limp anterior
anului 1552, adicd dinainte de epoca Turcilor, cand acolo
erau incd in vigoare vechile raporturi ierarhice"5.
Am facut aceastd digresiune spre a demonstra incd.
odatà cat de tendentiosi sunt istoricii streini cand trateazd
despre trecutul Bisericii noastre din Bmat, care este cu
mult mai vechiu deck al tuturor celorlalte neamuri furisate
printre noi in cursul veacurilor.
Dupd vlddica Teodor, in Caransebes, a urmat la finea
sec. al XVI-lea episcopul Simeon, mai tarziu la 1622 epis-
copul Anionic i in 1663 Teodosie" 6 scrie Mata Kosovac.
Vorbind despre eparhia Varsetului, istoricul sarb afirrnd cä
aceastd diecezd s'a numit incd si in secolul al XVI1I-lea
de Caransebef, deoarece in acea localitate fusese Scaunul
episcopesc. Abia la 1702 episcopul Spiridon Stibita a stra-
mutat Scaunul episcopesc din Caransebes in Varset" 7.
Mata Kosovac este cel dintai dintre invatatii sarbi
cari recunoso si afirma adevdrul istoric ca eparhia Varsetului
1. Bizerea, Sf. roszf cel Nou, 1. c., p. 420.
2. Ruvarac, Opts temisvarske eparhtje, p. 15; Mata Kosovac, op. c., p. 660-;
SI. Kostici, Grobovi Episkopa I gragyana temisvarskih, p. 5 0 Idem, Sematizam, p. 5.
3. Cf. T. PAcittian, Istoriograft vechi, p. 97.
4. Ibidem.
5. E. Popovici, Ist. bis. univ. , IV, p. 424.
6. Mata Kosovac, op. c., p. 553.
7. Ibidem.

www.dacoromanica.ro
 73

/And sin sec. al XVIII-lea s'a numit de Caransebeb pentruca

acolo au residat toti episcopii incepând cu Partenie 1.
Desi in principiu vom primi afirmatiile lui Mata
Kosovac, totusi spre a exprima realitatea intreagd ele vor
trebui supuse unui corectiv, in sensul cä iu eparlda
Vdrptului i.a imprumutat numele dela ora,sul de rgedingi
lal episcopilor eparhiali], care a kst Caransebepl, ci invers,
eparkia Caransebefului a fost numitd de Vdr,sep nurnai
pentrucd unii din episcopii caransebeseni, din cauza
persecutiilor calvine,' au rezidat, vrernelnic, in acest oras,
.ocupat de Turci.
La locul sdu voiu ardta care a fost motivul mutdrii
definitive a Scaunului dela Caransebes la Varset. Insusi
vlddica Simeon se pare cd la inceputul sec. al XVII-lea
s'au refugiat la Varset, unde a pdstorit pAnd la 1619, ca
episcop de Varset si Sebes 2.
Contemporani cu Simeon au fost : la 1606, Sava al
Indului, despre care Szamoskozy scrie apriat cd a lost
4iscop romdn3, cunoscut de istoricii thrbi sub numele de
Sava I Brancovici 4 ; la 1609, Visarion al Beciche; ecului5,
ambii probabil sufragani ai mitropolitului Neolit al Tinziptii,
pornenit intre anii 1606-1613 6.
La 1622 ca episcop de Caransebes-Vhrset se pome-
.

neste Antonie, care in acest an a plecat in Rusia duptt

1. Ibidem.
2. D. Ruvarac, Obis temisvarske eparkije, p. 15; Ideal, Opis vr,sacillo-sebeske
..eparkije, p. 3; Golubinski, Kratkij Ocierk istorit Pray. Terkvei, Moscova, 1871,
p. 613; D. Iancovici, op. c., p. 7; Kostici, Sematizam, p. 16.
3. I. Crâciva, ibid., p. 128; E. Popovici, Ist. bis. univ., IV, p. 425, scrie
cg. episcopia Ingului a fost inflintath dupä jutnItatea sec. 16, de Moise Brancovici,
principe sArb, care fu i primul ei episcop cu numele de monah Matei. Urmasul
sau, Sava, primi rang de mitropolit, pe care-1 pierdu la 1594, cilnd succesorul sàu
Longhin fugi de frica Turcilor in Transilvania si de acolo in Tara RomineascA,
nude ttlia i la 1643, in mánAstirea Cornana. [Deci, viddica Teodor dela 1594 nu
.putea fi episcop de Indu]. Episcopul Sava dela 1606 ar fi din aceeasi Cas6. acum
deplin romanizatä. Tot asa i mitropolitul Ardealului Sava II Brancovici, dela 1656
1680. Vezi si V. Mangra, Mitropolitul Sava II Brancovici, Arad, 1.906, pp. 40
44; Bunea, Mitropolitul Sava Brancovici, pp. 17-23; Mirki, Arad varmegye mono-
sraphicija, II, p. 239 ; N. Dobrescu, Fragmente privitoare la istoria bisericii
routine, Budapesta, 1905, p. 14; Metes, Mdndstirile, p. 294.
4. D. Ruvarac, Opis temisvarske eparhije, p. 15; Idem, Temisvarska eparhija
-od nyenog postanka do 1758. god., Sr. Karlovci, 1914, str. VII.
5. lbidem ; Kostici, Grobovi episkop p. 4.
6. Ibidem ; Ruvarac, Opis tentisvarske eparhije, p. 15 ; Metes, Mandstirile,
x. 295.

www.dacoromanica.ro
74

milostenie, de unde s'a intors numai in anul urmator,

162_31_ Protopopul tefan Dimitrievici a aflat singhelia
episcopului Antonie, eliberata la 16 Decemvrie 1611, de
patriarhul loan al .Ipekului, pentru o episcopie din mitro-
polia Rudnicului, de unde, dup. 1619, a fost transferat
la episcopia Caransebesului. Din cuprinsul singheliei se
vede ca. alegerea de episcop a lui Antonie in numita mi-
tropolie s'a facut la ordinul onoratului Vizir, de fata fiinct
afara de Patrialh i episcopii Arsenie i Silvestru, curtenii
Patriarhului si poporul"2. Milleker i Borovszky dupa.
Vasici, Böhm si Manduchici pun ca succesor al lui
Antonie la 1625 pe vladica Spiridon, pe care ins ti. istorici
mai coinpetenti ca D. Ruvarac si Mata Kosovac nu-I cu-
nose. Ct se face confuziune cu episcopul Spiridon tibia
dela 1690, reiese din afirmatia lui Milleker, care -- dupti
ce relateaza, intemeiat pe Vasici, Böhm si Picot, ca Partenie
din sec. al XV-Iea ar trebui sa fie primul etiscop al Var-
setului reck al Caransebemlni" scrie ca primul episcop-
al Varsetului [recte ,AI Caransebesului], la anul 1625, ar
fi fost un oarecare Spiridon. Dar si veracitatea acestor
consideratiuni nu se prea poate sprijini pe date istorice"-
scrie tot el.
La capitolul I, privitor la istoricul comunitatii roma-
nocatolice din Caransebes [lit. c.], am aratat ca in urnia_
mai multor interventii, principele calvin Gavril Bethlen,.
din motive politice, intre anii 1618-1624 da voie iezui-
tilor intre ei Gh. Buitul i tefan Makó sd acti-
veze i sa-si ridice claustru in Caransebe i jur. Centrut
misiunii romano-catolice era nu Caransebesul, ci comuna_
slavo-bulgara Carafova, colonizata cu fugari ortodocsir
pavlicieni, adami0 si manihei din Bulgaria, la 1366 si
dupa 1389, cari cu vremea s'au romano-catolicizat, mai
mult de sila deca't de buna voie.
1. D. Ruvarac, Opis vrsaciko-sebesie elarkije, p. 3.
2. Ibidem; Vezi i Analele Acad. reg. sdrbe, XXXVII, p. 59-60, uncle s'Et-
publicat singhelia, in care s'a trecut gresit numele patriarhului Paisie, in loc de Joan.-
3. Sr. Milleker, Proslost vrsacikog viad., p. 9.
4. Ibidem;
5. Gh. Popovici, Ist Rom. bancifeni, P. 251,
6. Traian Simu, Originea Crasovenilor, Lugoj, 1939, pp. 21-29.

www.dacoromanica.ro
 7fr

Dintr'o dare de searnd facuth la 1628 de Fr. Marcus

Bandulaevich din Scoplie [Uskilb, Scupi], provincia Bosnia-
Argentina, chtre superiorul Congr. de Propaganda Fide,
se constatd starea insphimânthtor de precard i desolanth
a romano-catolicismului in Banat, adus de regirnul politicei
calvinizante in situatia unei religii abia tolerate. Lipsiti de-
preoti i biserici, copiii rornano-catolicilor inteadevär
rhmaneau nebotezati, asteprand aparitia intamplatoare a
vreunui misionar romano-catolic, care mai mull pe furi
decât pe filth se strecura in comunithtile romano-catolicer
spre a satisface necesithtile credinciosilor lor, putini cAti
au mai rärnas, din satele crasovenesti, Caransebes pi_
imprejurimi
Marcus Bandulaevick raporteazd ch a botezat in Carasova
unde Mu lt. Rev. Parinte al meu din Bosnia-Argentina
m'a trimis pentru ingrijirea acelor suflete" mai mult
de 180 copilasi in total, impreuna cu tovardsul meu,
parintele Ilie, si, ce e mai mult, convertind sase persoane-
eretice, i mai avem circa 80 de persoane, care nu s'au
spovedit de vreo 80-90 ani... Am inceput a construi si
o biserich precum i o cash cu banii adunati din milostenie,
având speran th. si in promisiunea Sftei Congregatiuni, dar
cu toate acestea, po.nä acum promisiunea n'a fost push
in aplicare, iar dacd as fi stiut eh ni se va intâmpla asa
ceva n'as fi inceput a zidi bise,ica, lipsindu-ne de hranä pi
irnbrticaminte, rnurind aproape de foame, Mrä a ne putea,
aproviziona dela lumea aceea. Nu cerem mai mult decat-
sh avem odäjdii, potir etc... Am fi avut mare nevoie de-
a avea dreptul de a binecuvânta biserica i toate locurile
sfinte, atat aici cat si la Caransebe§ si in alte locuri-
din imprejurimi" 2.
Dintr'un alt raport, adresat din Belgrad, tot la 1628,,_
de acelasi aughr franciscan sefilor lui ierarhici din Bosnia,
extrag urmdtoarele parti caracteristice : ...VAzand atilt de
multe suflete inghitite de stäpAnul intunerecului si de
gurile iadului si care vor fi mistuite dach nu se va face
1. E. Fermendzin, Acta Bosnae, Zagreb, 1892, p. 381; cf. Traian Simu,.
Originea Crapvenilor, p. 34.
2. Ibid., p. 35; E. Fermendzin, ibidem.

www.dacoromanica.ro
 76

ingrijire in Cara§ova §i in satele a§ezate prin imprejurimi,

precum §i in Lipova §i teritoriul ei, ca §i in ,teritoriul
Ienopolei §i'n cat mai multe alte locuri in cari,
intre acei oarneni parasiti multd vreme de preoti catolici, au
räskit §i rdsar schisme, erezii §i alte [cat mai multe] rataciri,
§i lucrul acesta din cauza lipsei de preoti, flindca au ratacit
dupti o48i pdstori ca luterani, calvini ci srhismaticil" sunt multe
locuri cdrora le lipsesc fireotii a§a cA unii se bo-
teazd de pastorii Romdnilor, altii de ai Calvinilor2, §i cei
mai multi neagd credinta sunt multa loca, quibus desunt
-catholici sace, dotes, sed aliqui baplizzantur a pastoribus Pala-
chorum, aliqui Calvinistarum2 et quam plurimi fidem negant..
De aceea cu umilintä rugärn pe Ilustritatea Voastrd sA
binevoiascd a ne da noutt3 un oarecare ordin ca sä putein
locui aici, rdspunzandu-ni-se dacd trebue sä pArdsirn aceste
locuri ori nu. In aceste pdrii nu sunt episcopi4 nici vicari de
..ai kr, i oarecandva se gäseau parohii bine organizate,
dar s'au pangkit §i obiectele §i altele deasemeni, §i nu
in putine cazuri s'au incheiat cd-idtorii in gradul al treilea
§i al patrulea chiar dupd calendarul vechiu [in tertio gradu
et in quarto et de calendario antiquo]5".
Intr'un document datat in Caransebe§ la 16 Iulie 1648,
Fr. loan Dezmanici dd Congr. de Propaganda Fide urma-
mdtoarele relatiuni despre activitatea sa rnisionard la Ca-
ra§ova: In anul 1641, luna Apriiie, a inceput sä misioneze
in Cara§ova ; aici a reparat o biserica de lemn [ibi eccle-
slam ligneam reparavid, a edificat casa parohald [residen-
Ham], pe locuitori, jumdtate schismatici, i-a indreptat la
unire cu Biserica. Dupd trei ani a ldsat in locul sdu, tot
acolo, pe fr. A Sulici. In loc.,alitatea Seca§ [Locum Secasc], in
care activa presbiterul roman, simplu §i incult fin quo,
presbyter valachus simplex et indoclus commorabalud , toti lo-
cuitorii, afard de Fr. Papuscarul, erau ortodocsi fincotheque
omnes firader Fr. Papuscarul schismatici erant] , pe cari i-a
1. Aici intelege pe Romdnii ortodocfi.
2. In vreme ce pe preotii romano-catolici fi numeste catholici sacerdotes, pe
cei ortodocsi [schismatici] ii face tastori, ca pe ai Calvinilor, fiträ C15C confunde.
3. La cei 6 cA1ugAri misionari.
4. Romano-catolici.
5. E. Fermendzin, o. c., p. 382; cf. Traian Shun, Originea CraFovenilor,
pp. 38-39.

www.dacoromanica.ro
 77

adus la unire (sic) si le-a instituit de capelan pe fr. Pavel

Hericich. Turcii *tali de etiscqul schismaiicl [per episco-
pum schismaticurn] au alungat, in anul urmator, pe preotii
Sulici si Rericich, i, prinzandu-i in Deta, i-a trimis
1egati 1a VAret pe cari el [Dezmanici] abia i-a rds-
curnpdrat ; tot atunci Pap Timisorii a aruncat in temnita
pe p. Andrei Sztipanich. Satele din jurul Secasului si
anume: Carnecea [Crunacha], Comoriste [Comorisore],
VarAdia [Varalia], Gornia [Gorulia], GArliste [Gerliste],
Forotic [Forocich], Doman, Cuptoare [Cuptore], Calnic
[Calnic], Resita [Rieicza], Bratovo [?] i altele sunt
ortodoxe, totu§i a convertit intr'ânsele 80 case cu farnilii.
In anul 1644 s'a dus la Caransebes, la resedinta parintilor
din ordinul lezuitilor ; in satul Slatina a inceput sd con-
struiascd resedinta [parohiala] fang biserica de lemn, dar
a fost impiedecat de Banul calvin din Caransebes. In
satele Teregova [Trigovo], Rusca [Ruzka], Branisce
[Branichka] si Hateg [Haczegh] se facurd convertiri. In
Lipova isi are resedinta p. Andrei Sztipanich" 2.
Aceste documente romano-catolice deosebit de
pretioase pentru istoria bisericii ortodoxe romane bänätene
zugrAvesc in culori sugestive situatia dominantd a
ortodoxiei românesti in Banat alaturi de romano-catolicismul
[unguresc] intrat in completd descompunere 3, in prima
jumatate a sec. ,al XVII-lea. In vreme ce romano-catoli
cismul i calvinisrnul abia licdresc in Banat, ortodoxia
Rornanilor, considerati schismatici, se Ormd cu toatd
vigoarea. Românii au §i acum, sub Turci, cum au avut
cu o mie de ani in urrnd, preo0 si episcopii lor. Unde
a rezidat episcopul schismatic" de pe 14 1641, documentut
nu precizeazd.
Dacd lam in considerare satele pe unde se laudd,
misionarii romano-catolici ca au fdcut prozeliti situate
toate in regiunea Oravitei, din jud. Cams, care atunci
fAcea si el parte din Banatul Caransebqului i Lugojului
1. Adecti ortodox.
2. E. Fermendzin, op. c., p. 464 ; Traian Simu, Originea Crapvenilot*;. .
pp. 42-43.
3. Cf. G. Barilin, Despre doc. relative la ist. bis. a Rom., 1. c., p. 92.

www.dacoromanica.ro
 78

precum si locul unde a fost scris documentul, putern

presupune cä episcopul a rezidat in Caransebes. Intru cat
-documentul are in vedere localitatea romaneascd Secas
care, precum rezultd din registrul zis Marsiglian din
'1690-1700, fAcea parte din districtul Varsetului 1, si sa
atare cu toatd probabilitatea a fost si ea ocupatd de
Turci la 1552 , nu mai poate fI nicio indoiald; cd e vorba
de episcopul eparhiei Caransebes cu resedinta in Varset.
Dar nici despre caracterui romdnesc al acestei eparhii nu
poate fi indoiald, caci toate 1ocaIit4ile pornenite sunt emi-
namente romanesti. Documentul precizeazd cd in Secaf
unde a preotit istoricul Nicolae Tincu-Velea pdstorea
presbiteffil valah". Deducem deci cd si vlddica Antonie
dela Varset a fost si el valah, deoarece patriarhul Ipecu-
lui nu putea trimite intre Romani un episcop care sa nu
cunoasca rnäc4r limba credinciosilor. Avem destu13-dovezi
cit regiunea Ipecului, si alte multe regiuni din Balcani,
peste care si-a intins Patriarhul ipecan jurisdictia sa spiri-
tuald, au fost populate in bunb parte de Romani sau
Arornani% din randul cdrora s'a putut ridica probabil
vlddica Antonie, precum i ceilalti VMdici trimisi de aceas-
ta Patriarhie in regiunile rornanqti dela nordul Dunarii.
Lui Antonie ii urmeazd vlddica Teodosie8, cu titlul de
.-mitrOolit. Nu stim nici cand inceteazd pastorirea lui Antonie
nici cand incepe a lui Teodosie, pe care D. Ruvarac ii
nurneste Teodo14. Din viata lui numai atata se stie, cd la
14 Octotnvrie 1662 a plecat in Rusia5, impreund cu ar-
Pesty, Krassó vdrmegye törtenete, II, par. II, pp. 217-218.
2. S. Dragomir, Vlahii si Morlacii, Cluj, 1924, si recenzia fàcutâ da Alex.
P. Arbore in Dacoromania, IV, par. II, pp. 1000-1009. Cehul Karel Kadlec afirrna
cil in finuturile Serbiei de azi Vlahii scint mai vechi dealt Sdrbii". Ibid., p. 1006.
Dupa. Ludwig Thalloczy qi C. Jirecek populatia romilneascii a Peninsulei Balcanice
. a fost imping in douti directiuni: spre Sud [Macedonia, Tesalia si Albania] i spre
Vest [dlosnia i Muntenegru]. Acestia din urmai s'au slavizat, pierzindu-se, pe and
cei dinttliu se mai mentin i astázi". Ibidern; cf. Th. Capidan, Románii nomazi. Stu-
diu din viata Romeinilor din sudul Peninsulei Balcanice, in Dacoromania, IV, 1, p.
188, 203, 218 sqq.
3. D. Ruvarac, Opis temisvarske eparhije, p. 15; Mata Kosovac, oj5. c., p.
553; D. Iankovici, op. c., p. 7; Kostici, Sematizam, p. 16.
4. D. Ruvarac, Opis vrsaciko-sebeske eparhije, p. 4.
5. Ibidem ; i Idem, Opis tentisvarske etarhije, p. 15; D. Iankovici op. c.,
,p. 6-7; Kostici, ibidem; Mata Kosovac, ibidem, pun plecarea in Rusia a Ali Teo-
dosie [Teodor] la 1603.

www.dacoromanica.ro
 79

bimandritul Micodim, arhidiaconul Arsenie §i diaconul Mar-

iirie dela mdndstirea Vothia, pentru a cersi milostenie dela
Tar, pe seama eparhiei si a mandstirii Vodita, cu hramul
Adorrnirea Prea Curatei Ndscaltoare de Dumnezeu [la 1370
avea hramul Sf. Antoniel, care a fost prdclatd si pustiitti
-de Turci in ultimele rdzboaie cu Ungaria, fiind chiar in
drumul pe unde au trecut ostirile turcesti. Pasa Turcilor
a. pus tribut greu asupra mandstirii, pe care numai zdlo-
gind odoarele mAnastirii la Jidovi au putut sd-1 pldteascd.
acum n'au cu ce-si rdscumpdra odoarele"1.
Dup. ce primesc din partea Tarului 350 ruble calugärii
klela Vodita se intorc ansa 2, mitropolitul Teodosie insa
)-rdmâne definitiv in Rusia, pnde la 1666 este numit Mi-
, tropolit al Belogoriei i Ojooianei, in care calitate 11 gdsirn
pAnd la moarte, 28 August 1671 3.
Dupd 1658 episcopii Caransebesului isi reiau resedinta
la Caransebes, si foarte probabil cd de aici a plec'at
Teodosie in Rusia. Dacd domnia turceascd asupra Bana-
-tului Severin, sau al Caransebesului-Lugojului, dela_16.58
-si, cu multe intreruperi, pang' la 1716 a lost, din punct
de vedere bisericesc, o binefacere pentru Rornâni, in
-schimb ca a fost dezastruoasä pentru nobilimea romaneascd,
ortodoxd si calving, care dup. 14 Septemvrie 1658, cAnd
Acatiu Barcsai, banul Caransebesului, cedeaza acest
Banat Turcilor, in cea rnai mare parte se iefugiazd in
Transilvania, unde a .rdmas pentru totdeauna. Dieta dela
Turda incd si in anul 1659 se mai ocupg cu plasarea
.acestor nobili 4. Proprietatile lor din Banat au fost confis-
cate de Turci si donate begilor, spahilor si altor demnitati
-ai noudi stapâniri 5. Asa a dispdrut clasa inalta a nobilimii
-romane, care nici dupd 1716 n'a mai fost chematd la
viata, mosiile ei trecând din mAinile Turcilor in ale
Imperialilor, cari, ca i Tura, considerau Banatul drept
1. Metes, Mandstirile, pp. 190-200; S. Dragorn;r, Contributii privito.zre la
-relafiile bisericii romdnesti cu Rusia, in sec. al XVII-lea, in Analele Acad. Rom.,
sectia ist, seria II, tom. XXXIV, Bucuresti, 1911-12, p. 1176.
2. Ibidem.
3. Ruvarac, Opts vrsaciko-sebeshe eparhije, p. 4.
4. Gh. Papovici, Ist. Rom. bdneltelli, pp. 256-258.
5. Ibidem; Schwicker, Geschichte des Temeser Banats, p. 214.

www.dacoromanica.ro
 80

o provincie neoaquistica, nou cuceritd cu armele, asupra

cAreia se poate dispune dupA plac.
. Despre urma§ul sau urrna0 lui Teodosie la conducerea
eparhiei Caransebm phnA la Spiridon Stibita, n'avem nicio
cuno§tintA 1. PAnA a nu cAdea sub Turci, pe vremea
principilor calvini ardeleni, eparhia Caransebe§ului a'stat
sub jurisdictia Mitropolitului din Alba-Iulia. Dovezi despre
aceastA dependenta n'avem deck cea amintitA dela 1562
§i alta dela 1656, cand principele Gh.Rdkoczy II intArWe
pe Sava II Brancovici ca Mitropolit peste bisericile din
comitatele Albei din Transilvania, Hunedoarei, Severinului
[Zoriniensisj, Bihorului, Zarandului, Crasnei, Solnocului-
de-Mijloc i celui Interior, Dobacii, Clujului, Turzii, Ce-
Mtn-de-Balla §i Maramure§ului, din districtele CetAtii-de-
Piatrd, Bistritei, Beiu§ului §i din toate Scaunele sAcuie§ti
i sAse§ti, intre Greci, Sarbi §i Români".

In diploma de intArire se precizeazA cal i se dA ace-

lui Sava Brancovici §i Corenici deplinA putere tri bisOicile
sau diecezele tomenite, supuse jurisdictiunii sale, de a sA-
vat* drept §i legitim toate cele ce se tin de dregAtoria
sa... i de a se bucura de venitele sale cele legitime,
adecA de acelea care le-au avut din vechime [ab antiquo"1
predecesorii säi, Episcopii 3 bisericilor Grecilor, Sarbilor §i
RomAnilor ... ca sa. aibA de unde sO. acopere cheltuielile
pentru Iiiiirirea cartilor in limba nationalii a bisericilor can
stau sub dansul" 4 . . .
DupA apunerea Mitropoliei Severinului 5, eparhia
Caransebeului precum i celelalte eparhii ortodoxe romane
din Banat deci §i mitropolia Timi§orii pariA la
dorninatia turceasca au stat, la inceput, sub jurisdictia
Mitropolitului Ungro-Vlahiei §i apoi sub a celui din Alba-
Julia. Documentar aceasta se poate dovedi numai dela
1572, cand Stefan Bdtholy numWe pe Eftimie Mitro-
1. Ruvarac, Opis vrsacileo-sebe* eparhije, p. 5.
2. Runes, Mitroplitul Sava Brancovici, p. 10.
3. Adecà milropoliiii, termen necunoscut calvinilor.
4. V. Mangra, Mitropolitul Sava II Brancovici, pp. 51-52, 155-56 ; E.
Popovici, 1st. bis. Univ., IV, p. 445.
5. Gh. Popovici, Uniunea Ronicinilor din Transilvania cu biserica romano-
calolicd sub impdratul Leopold I, Lugos, 1901, P. 228, n. 2.

www.dacoromanica.ro
 81

polit a tot Ardealului §i al celorlalte tinuturi din Ungaria"1,..

cum scrie patriarhul Hrisant [1707-1732J al Ierusalimului
in Sintagmation-ul ski 2 ; sau Mitropolit al sfintei Mitropolii
a BdIgradului §i al episcopilor din Tara Ungureasca",
cum ii intituleazd Molitvelnicul din Bdlgrad, dela 1689 %.
Dupd 1658 se rup legaturile dintre aceste Mitropolii
§i eparhiile Banatului, care vor rdmâne sub jurisdictiunea
patriarhului de Ipec pAnd la 1716, ca.nd vor trece sub
1Vlitropolia din Carlovet pAnd la 1720-21, apoi sub&
Belgradului rnutatd la Tim*ara pAnd la 1726 §i de
atunci pg.nd la 1864-65 sub a Belgradului-Carlovetului 2.
Pe vremea episcopilor de Caransebe§-VArpt Antonie
§i Teodosie i pand la finea sec. al XVII-lea intAlnim ur-
matorii episcopi la celelalte eparhii ortodoxe române din .

Banat : In Timifoara: dela mitropolitul Neofit [1608-16131

pând la vMdica Mihail [1686] nu se cunosc alti episcopi-
mitropoliti, decat numai dacd am admite ipoteza istoricilor
sh.rbi i unguri c. mitropolitul Iosif, mort inainte de 1552
s'a retras din Scaun de bunä voie la 1655" 5. Lui Mihail ii ur-
meaza. Vasile la 16886, i nu la 1638 cum sustine Stefan MeteC..
Unii, spre a justifica existenta episcopiei din Beci-
cherec, transferd la 1687 pe Mihail al Tim4orii la acea-
std episcopie8, care precum se va vedea la locul situ, n'a
existat niciodatd. ca episcopie independentd, ci ora0.11
Becicherec a jucat un rol asernandtor cu Varptul, servind,
ca reedint6. provizorie, episcopilor Timi§orii, cari nu §i-au
putut ocupa Scaunul din cauza Turcilor0.
Istoricii sArbi pun la Lipova, dupd Dania dela 1563
§i Sava dela 1606 -- care in acest an era la Indu 10,
pe Longhin Brancovici 1640, Nicanor, losif, loan §i Sofronie
1. E. Popovici, Ist. bis. univ., IV, p. 424.
2. Ibid., pp. 310-311, 424. Din Ardeal" fácea parte, in acest timp, §i,
Banatul caransebes-lugojan.
3. E. Popovici, ibidem..
4. Vezi bibliografla in capitolele ce urmeag.
5. D. Ruvarac, Opis temisvarske eparhije 1727. god., p. 15; Mata Kosovac,
op. c., p. 660; SI. Kostici, Grobovi Etiskopa, p. 5; Szentklaray, A szerb monostor.
egyhdzak, p. 59; Borovszky, Temesvdr tortinete, Budapest, p. 50.
6, Ibidem; Kostici, Grobovi Bk., p. 5.
7. Metes, Mdndstirile, p. 295; Mata Kosovac, op. c., pp. 660-661.
8. Ibidem; 1). Ruvarac, Otis tem. ep., ibid.; Kostici, Grobovi ..Etishota, pp. 4-5;
9. E. Popovici, op. c., IV, p. 463.
10. Szamosközy, la I. Craciun, ibidem.
6

www.dacoromanica.ro
S2

acesta din urrnd, la 26 Decemvrie 1651 in petitia

adresatd Tarului si marelui cneaz Alexie Mihailovici a
toatd Rusia, pentru obtinerea de ajutoare pe seama ma-
ndstirii Hodos-Bodrdgului se intituleazd: Mitropolitul
Sotronie din tara sarbeascd din orasul Lipova-Gyula, md-
ndstirea Hodosului cu biserica Intrarii Prea Sfintei Ndscd-
'Ware de Dumnezeu"1.
Interesul de a putea stoarce cat mai multe ruble din
prea bogata vistierie a Tarului a determinat probabil pe
Sofronie al Lipovei, cu resedinta in mandstirea Hodos, sa
annne cA eparhia lui se and. in tara sarbeascd". Compa-
randu-1 cu mitropolitul Teodosie al Varsetului" care
dupd 11 ani va apuca pe acelasi drum , credern CA
Sofronie a fost mai de grabd Mitropolit al Timisorii, unde
de-aproape jumdtate veac nu mai intalnim niciun Via-
clicA. Ei Sofronie si Teodosie se intituleazd dupd
orasul in care de fapt au rezidat, in mod trecdtor, si nu
dup. numele eparhiei in cuprinsul careia au pastorit.
Aceste confuzii s'au Mout inteo vreme cand din cauza
imprejurdrilor vit9e si a siluirilor rornano-catolice-calvine,
nu se putea vorbi de o stabilitate si de o continuitate
riguroasd a scaunelor episcopale, nici de o impairtire precisd
a teritoriului supus jurisdictiei fiecdruia, asa cum consta-
tdm"2 aceasta si in Tara Romaneascd. i Moldova. In spe-
cial sub domnia turceasca fiecare episcop se aseza acolo
uncle credea cd se afla. mai la adApost de ochiul iscoditor
al dregdtorului tun:, si de unde-si putea indeplini cu mai mult
spor misiunea sa religioasa-morald. De indatd ce eparhiile se
organizeazd pe bazd de lege, de1imitanduh1i-se teritoriul, epi-
scopiile dela Lipova i Becicherec se vor concentra, conto-
pindu-se cu episcopia-mitropolia Timisorii; cea dela Varset
revine la Caransebes, iar cele dela Gyula si Indu sau Ienopole
se vor contopi, formand dela 1703 episcopia Aracluluis.
1. S. Dragomir, Contributii privitoare la relatiile biserici romiinesti cw Rusia
In sec. al XVII., ibid., p. 1175; cf. Victor VIfiduceanu, Vechiu monument istorico-
religios Mdmistirea Bodrog, Timisoara, 1939, pp. 15, 22.
2. C. C. Giuresbu, Istoria Romeinilor, Ii, partea I, p. 308..
3. E. Popovici, 1st. bis. univ., IV, pp. 425-27; Dr. Gh. Ciuhandu, Doi
Ioanovici pe tronul episcofiesc ort. dela Arad, Arad, 1929; Idem, Disertatie come-
morativd, in Triumful ortodoxiei la Arad, Arad, 1929, p. 136; cf. Kostici, Grobovi
Episkopa, p. 3.

www.dacoromanica.ro
 CAP1TOLUL IV.
TEPARHIA CARANSEBESULUI SUB EPISCOPII SPIRIDON
STIBITA SI ISAIA DIACOVICI
REORGANIZAREA EPARHOLOR HUMANE BANATENE DUPA IMIGRAREA IN UNGARIA A
PATRIARHULUI ARSENIE HI GERNDIEVIGI At HOLM

Victoria stralucita dela 12 Septemvrie 1683, obtinuta-

-sub zidurile Vienei de armatele nemtesti i poloneze, con-
-duse de regele loan Sobiesky, asupra Turcilor aliati cu
Curutii lui Tökölyl, a marcat inceputul dezastrelor succe-
-sive incercate de armatele Sultanului in Ungaria, sfOrsin-
.du-se, peste 33 ani, cu eliminarea definitiva a Turcilor
dela nordul Dunarii. In anul 1686 Irnperialii devin sth-
pânhi Transilvaniei, iar in 1688 ei ocupa parti insemnate
din Banat impreund cu cetatile Lipova, Jdioara si Caran-
sebu2, care vor trece alaturi de alte cetati rand pe rand
.cOnd in rnOinile Turcilor cand in ale Nemtilor, pana ce
prin dispozitiile pacii dela Carlovet din 1699, Caransebe-
:sul va fi cedat din nou Turcilor, in a earor posesiune va
xamâne Inca 17 ani.
Imperialii, sub conducerea lui Ludovic de Baden,
dupd ce ocupd, la 5 Septemvrie 1688 3, Belgradul sOrbesc,
inainteaza vietoriosi in Serbia si Bulgaria, MeAndu-se
stapâni in anul 1689 pe cetatile Nis, Vidin, Kossova,
Sofia si alte cetati pana la hotarele A1baniei 4. Dar Turcii,
-cari la un moment dat s'a crezut ca vor fi izgoniti din
Peninsula Balconied, cu forte reinnoite deslantue furtunos
o contra-ofensiva, cauzand mari pierderi imperialilor.
1. Gh. Popovici, Ist. Rom. Bduciteni, pp. 260-63.
2. Ibid., p. 263; Vesty, A szorényi beinság, I, pp. 101-102.
3. Ibidem ; Gh. Popovici, Ist. Rom. Bdncifeni, p. 263.
4. Ibidem; Pesty, A szörinyi brinscig, 1, p. 107.
6*

www.dacoromanica.ro
84

Fath de aceasta intorsaturd neprevlizutd, Curtea de

Viena se silea stt castige de partea sa popoarele slave
ortodoxe din imperiul turcesc" 1 Lui Piccolomini, coman-
dant austriac, i-a i succes sä castige pentru cauza cres-
tinilor pe Arsenie III Cernoievici, patriarhul din Ipec, pi
prin el o parte din Sarbi si Albanezi 2,
La 6 Aprilie 1690, impäratul Leopold I printfo
proclamatie, numitä Literas Invilatorias, se adreseazd tuturor
popoarelor din Albania, Serbia, Mysia, Bulgaria, Silistriar
Illiria, Macedonia si Rascia invitandu-le sd se alature
armatelor imperiale victorioase, folosind prilejul spre a
scutura odatd pentru totdeauna jugul turcesc 3.
In schimbul ajutorului ce 1-ar da aceste popoare
cari, de drept, spune apelul, r apartine Coroanei ungare
armatei imperiale, spre a duce, pand la victorie defini-
tiv lupta contra inamicului cornun, imparatul le garan-
teaza. libertatea religiunii, alegerea liberd a voievozilor ph
pdstrarea tuturor privilegiilor avute i scutirea de mice.
sarcini publice i ddri neexistente la venirea Turcilor,
afard de timpul de rdzboiu" 4.
Toate incercdrile disperate ale Irnperialilor de a-si .
mentine pozitiile cucerite in Balcani, au rdmas infructuoase.
La 1690 Turcii recuceresc cu iuteald fulgerdtoare tot
terenul pierdut in Balcani, inclusiv 132.1gradu1 [la 9 Oct.
1690] si Vidinul, apoi Orsova, Caransebesul, Lugojul si
Lipova 5. Cele dintai succese turcesti au umplut de groazd.
popoarele balcanice, cari au facut cauzd comund cu
irnperialii. Spre a evita idzbunarea turceascd, patriarhul
ipekian Arsenie III si-a fdcut planul sd emigreze cu
poporul care-1 va urma in Ungaria. Inainte de a trece la.
1. Gh. Popovici, ibid., p. 264.
2. Ibidem; Schwicker, Geschichte des Temeser Banats, p. 231.
3. Ibid., pp. 231-232; cf. Joan Bartolomeiu, Alegerea de Arhietiscop Pr
Mitropolit in Carlovet la auul 1769, Inas. vechiu, p. 3, in Muzeul elarhial din Caran-
obe; Dr. J. H. Schwicker, Politische Geschichte der Serben in Ungarn, Budapest,
1880, p. 7.
4. Gh. Popovici, 1st. Rom. Ban'afeni, pp. 264-65; Schwicker, Politische
Geschichte der Serben in Ungarn, p. 7 si Idem, Geschichte des Tem. Banats, p.
232; Fr. Vanicek, Specialgeschichte der Militargrenze, Wien, 1875, pp. 420 423; T.-
PAcatian, Istoriografi vechi, pp. 166-167.
5. Gh. Popovici, Ist. Rom. Bancifeni, pp. 265-66; I. Bartolomeiu, Alegerea.
de Arhieliscot ci Mitropolit in Carlovet la anul 1769, p. 5.

www.dacoromanica.ro
 85

tapte, Partriarhul convoca si tine in Be lgrad o adunare

nationald, la 18 Iunie 1690, compusa din episcopi, clerul
inferior si sefii populari ai Sarbilor de pe cele cloud maluri
-ale Dundrii, care hotdrdste sd fie trimis la Viena, ca
.delegat al Adundrii, Isaia Diacovici, episcopul Ienopolei,
spre a obtine dela Irnpdrat asigurarea cd se vor acorda
emigrantilor toate privilegiile, drepturile i libertatile promise
in manifestul din 6 Aprilie 1690'. Dupd lungi i migd-
base tratative intre episcopul Isaia Diacovici si intre
Curtea imperiald din Viena", Leopold I [1657-1705] a
<Mt la 21 August 1690, pe searna Sarbilor ce vor imigra
tin Ungaria, urmdtoarea diplomd privilegiald :
LEOPOLD, din gratia lui Durnnezeu Imptirat august
si ales al Romanilor, rege al Germaniei, Ungariei, Boemiei,
etc..., impdrtdsim gratia noastrd cesaro-regeasca si tot
binele onorabilului, devotatului i preaiubitorului nostru
Arsenie Cernojevici, arhiepiscopul bisericii orientale de rit
grecesc al Sarbilor, aceeasi gratie si tot binele episcopilor,
clerului si credinciosilor, cdpitanilor si vicecdpitanilor,
apoi intregii comunitäti bisericesti de acelasi rit grecesc
al Sarbilor asezati in Grecia, Bulgaria, Serbja, Hertogovina,
Dalmatia, Podgoria, Jenopolia i celelalte locuri anexate,
aceeasi gratie tuturor cetitorilor i auditorilor de acum
viitor. Am inteles, nu numai din petitia inaintatA de
(lelegatul vostru Isaia Diacovici, episcop de Jenopol, ci
al din expunerea lui oraM, exprimarea omagiilor voastre,
pentruca v'am eliberat de sub jugul tiran al Turcilor
-v'am reintegrat in libertatea voastrd stramoseascd; am luat
.deasemeni aa de prornisiunea voastrd solemnd cd ne yeti
pdstra devotamentul perpetuu ce ne datorati pentru acea-
-std mare binefacere, atat voi cat i urmasii vostri, avand
eea mai mare satisfactie cd recunoscand dreptul nostru
venind la sanul gratiei i clementei noastre, ca stApanitor
§i rege legitim al vostru, i cd ati declarat cu un lauda-
bil curaj sufletesc cd in viitor voiti sa traiti si sä muriti
-sub umbra protectiei noastre conform acestora, noi nu
1. Ibid., p. 7; T. Nathan, Istoriografi vechi, p. 167; Schwicker, Geschichtt
mies Temeser Banats, p. 231; P. Nemoianu, Colonizarea Sarbilor in Banat, la
Analele Banatului, Timi§oara, An IlL Ian.-Martie, 1930, pp. 14-15,

www.dacoromanica.ro
86

numai cd va primim individual fi colectiv sub tutela noastra

cesaro-regeascä, dar -ca urfilare la ferma hotarire a sufle-
tului vostru, dorim sd inttirim tot mai mull legaturile
dintre voi, fiii vostri si noi, prin documente reale ; parin-
teste vä invitam sa' prindeli armele in viitor impotriva ce-
lui mai mare dusman al crestinismului i cel mai mare
persecutor al vostru, sub protectiunea noastra si conduce-
rea comandantilor nostri, pentru a sterge nedreptdtile, ca-
lamitdtile multele mizerii ce vi s'au adus pand acum,
i
in modul cel mai crud ; si pentru ca dela inceput sä sim-
titi blandetea i dragostea puterii si stäpanirii noastre,
potrivit cererii voastre, am decis cu toatd bunAvointa, sd,
\TA puteti pästra liber toate traditiile sarbesti, dupd calin-
darul vechiu, conform legilor bisericii orientale de rit gre-
cesc, i sa nu suferiti nicio molestare, acum ca si in viitor,.
in exercitiul acestora din partea nimAnui, fie laic fie cle-
ric, având dreptul sd alegeti dintre voi arhiepiscop de
limba si nationalitatea sarbeasa, desemnat de reprezen-
tantii eclesiastici i mireni, iar acest arhiepiscop al vostru
aiba dreplul de dispunere asufira tuturor bisericilor or/en/ale de-
rit grecelc, de a consacra episcopi si de a numi preoti in
manastiri, de a zidi biserici unde va fi nevoie, pe chel-
tuiald proprie, in orase si la sate, a instrui preoti sarbir
cu un cuvant sà aiba, ca i pdna aicil, toatd puterea de a
conduce bisericile de rit gTecesc, ca si comunitatile de acea-
stä confesiune, cu propria sa autoritate bisericeascd, in vir-
tutea privilegiilor acordate you'd de inaintasii nostri, fotii
gloriosi regi ai Ungariei, in toata Grecia, Serbia, Bulgaria,.
Dalmatia, Bosnia, Jenopolia, Hertegovina, precum i int
Croatia si Ungaria, unde de fapt exista Sarbi, si intrucat
pi pand and ne vor rarnane credinciosi i devotati noud,,
bucurandu-se colectiv sau individual, de dreptul de auto-
nornd conducere asupra lor. Mai departe, are dreptul auto-
nom sa dispuna asupra tuturor gradelor ierarhice, ca arhiepis-
copi, efiiscopi, calugari ci tot felul de preoli de rit grecesc dini
manastiri ci biserici, astfel ca nimeni sä nu poata savarsil
1. Imparatul recunoaste cä i sub stApilnirea celui mai mare dusman alt
Crestinismului SAAR se bucurau de toate privileglile i iibertàile, pe cari 0 el set
teagti a le respecta, fie cA rAmin pe loc, fie ci vor imigra, individual_ nri cap.
lectiv, in tArile de sub stApinirea lui.

www.dacoromanica.ro
 8T

In aceste biserici si mAndstiri vreun abuz de putere, iar

in ce priveste contributiile decimale §i locuintd sa se bu-
cure de vechile drepturi inalienabile; asupra preotilor, in-
afard de noi sä nu aibd nimeni puterea de a-i aresta,.
singur arhiepiscopul putand pedepsi pe eventualii preoti
vinovati, dupd dreptul bisericesc sau canonic. Conferim pi;
confirranz toate bisericile ci warming/rile de rit grecesc, precum,
si toate bunurile apartindtoare acestora, ca si acelea ce-
apartin arhiepiscopului si episcopilor, ori de ce naturd ar
fi, purandu-le folosi Irn baza donatiunii fAcutd de prede-
cesorii no§tri; vom dispune ca bisericile crestine ocupate
de Turci sA vi -se restitue de indatd ce vor fi recucerite.,,
nu vom tolera ca cineva, fie preot, fie mirean, sa. moles-
teze pe arhiepiscopul sau episcopii vostri atunci când vor
vizita bisericile din orase sau sate, sau vor impArti invd-
tAturi parohilor si credinciosilor. Am cea mai fermA con-
vingere cd vA yeti nizui din toate puterile sA vA faceti
vrednici de drepturile largi acordate de noi cu bundvointa
unui adevdrat pdrinte, pdstrând creclinta §i devotamentul
fatA de noi, totdeauna neschirnbat§i nezguduit de furtunile §i
rAzvrAtirile vremurilor. Dealtcurn vd asigurAmpe toti impreund.
si pe fiecare in parte de gratia noastrd cesaro-regeascA..
Data, in orasul nostru Viena, in ziva de 21 August
anul 1690, al 33-lea al domniei noastre romane, al 36-lea
al domniei Ungariei si al 34-lea al Boerniei,". LEOPOLD
Cu diploma inweriald in m'anA, in toamna anului
1690 patriarhul Arsenie Hi Cernoievici se pune in fruntea
a 30.000 familii, dupa. Schwicker2, sau 40.000 familii
dupd Borovszky si Millecker3 iar dupd altii4 37.000
40.000 familii de Albanezi, Macedo-Români si in mare
1. Iovan Radonici, Histoire des Serbes de Hongrie, Paris, 1919, p. 103, 108-17'2 si
208-209; cf. P. Nemoianu, Colonizarea Sarbilor in Banat, 1. c., p. 15-17; §incai,
Hronica Romanilor, II, Iassi, 1853, pp. 157-59; Schwicker, Politische Geschichte
der Serben, pp. 11-14.
2. Schwicker, Geschichte des Temeser Banats, p. 233.
3. Borovszky, Tunes varmegye, p. 309; Fr. Milleker, Proslost vrsacilcog vla-
dicianstva, p. 8.
4. Szentklaray Jerni, Szciz év Dantagyarorszag ujabb törtinetebbl, Temesvar,.
1879, p. 101; scrie ca' intre co1onistii lui Cernoievici au fost in mare numar Grecii
asa numiti Tintari i popoare de origine romaneasca: A jövevények között nagy-
szamban voltak görogok ugynevezett czinczarok es roman eredeti nepek, mi Cser-
novics patriarchanak Lipot csitszarhoz intezett a Karloviczi leveltarban örzött egyt
irataból tiinik ki"; cf. P. Drägalina, Din Isl. Ban. Severin, III, p. 80.

www.dacoromanica.ro
88

parte &Arbil, i trecand Sava au poposit in Sirmium §i

Slavonia8, iar de aici, in Cete ori individual, au luat-o pe
Tisa §i Dunäre in sus rasfirandu-se in toata Ungaria,
dela Mohacs, Pecs, Zenta, Szegedin, Buda, San-Andrei,
Esztergom §i !Ana la Komárorn §i Muncaci3.. Un grup
insemnat s'a aezat in judetul Torontal, in partea neocu-
path. de Turci, la Canija, Becse i Becicherecul-Mare4,
iar restul a Lamas pe loc in Sirmium §i Slavonia. Dup.
1716 imigrantii inainteaza- Oa la Mure§, la Cenad, spre
Arad i Timipara, iar la Sud pana. la Var§et, pretutindeni
afland pe Romanii bavina§i, fata de cari Sarbii totdeauna
§i in toate locurile de dincoace de Tisa au fost in irnpre-
-sionanta minoritate : la Cenad ca §i la Arad, la Timiwara
-ca §i la Var§et5. Noul i ultimul convoiu de coloni§ti
sarbi, arnestecati cu. Macedo-Rornani sau Tintari, adus la
113.7.._de_patriarhul Arsenie IV Ioanovici Sacabent, a intA-
nit mutt coloniile sarbe0 din districtele sudice banatene
Panciova, Becicherec §i I3iserica-Alba6.
Incarcati -de privilegii §i ajutati in multe chipuri de
catre stapanirea austriaca, Sarbii se consolideaza in unghiul
Tisa-Dutiare din judetul Torontal, reu§ind cu timpul sa-i
altereze fizionomia dernogranca. Tinutul Becicherecului-
Mare, cunoscut pand tarziu in sec. al XVII-lea sub nu-
mele de V/a,sca" = Romania7, sau Mali Vla,sca"
Romania Mica, azi se resimte profund de influenta sax-
beasca, exercitata prin administratie, §coala i mai ales
prin biserica. Cetatenii Becicherecului (Dana azi, in majo-
nitatea lor, poarta nume fornâne§ti, carora Ii s'a adaugat
in coada Cate un id sau vici8.

1. Szentkliray, ibidem ; Dràgälina, ibidem; Schwicker, Politische, p. 15.

2. Schwicker, Geschichte des Temeser Banats, p. 233.
3. P. Nemoianu, Colonizarea Sdrbilor, 1. c., p. 11; I. Bartolomeiu, Alegerea
de Arhiepiscop i Mitropolit in Carlovet, p. 8; Fr. Vanicsek, Stecialgeschichte der
.Militdrgrenz, I, p. 120; Dr4Alina, ibidem.
4. Schwicker, ibid., p. 234; Euseviu Popovici, ot. c., III, p. 275.
5. S. Dragomir, Vechimea elem. ront. in Banat, 1. c., 282-86; E. Popovici
op. c., III, p. 272 scrie cä in sec. XVX VII in Transilvania §i Banat &Irbil rtu
.erau prea numeroi". Nu cum i-ar vrea SI. Kostici, Grobovi, p. 2.
6. P. Nemoianu, Colonizarea Stirbilor, 1. c., p. 11; Mata Kosovac, o. c., p.545.
7. Cf. N. Iorga, Istoria Romanilor, III, Ctitorii, Bucure0i, 1937, p. 68.
8. Cf. Gh. Cotolman, Tragedia Ronieinilor sdrbizati din Banat, in revista
:Pruncea, Timipara, An. III, no. 19 din 10 Mai 1936, p. 2, si Idem, Bcindtenii ei
.Episcolia Ti,niorii, Caransebe§, 1938, anexa VI, Romeinii soli-biz* din Banat.

www.dacoromanica.ro
 89

Dar nu numai Banatul a fost, pana la finea sec. al

XVII-lea, populat aproape numai de Români cdci
elementul shrbesc, migrator i nestatornic, venit mai
inainte, s'a pierdut in massa rornâneascd ci si regiunea
.dintre Slavonia, Croatia si Sirrnium, dela Verovita cdtre
Pojega, Pacrat, Cutina i Sobotska pand la r'dul Lonia, a
lost cunoscutd, la poposirea patriarhului Cernoievici, sub
nurnele de Valahia MicA LKleine Walachei"p. Rornanii
de aici erau bine organizati politiceste si bisericeste. La
.30 Martie 1688 irnpdratul Leopold I confirmd ca episcop
al Rombilor ortodocsi din Croatia pe Longhin Raich
[Raica] alias eiscobi Walachorum in Sirmio, sau in
dieceza de Sirmiurn Diocesis Sirmiensis Eisiscopatus
Sd cercetärn acuin din punct de vedere religios-biseri-
cesc urrndrile evenimentului dela 1690. Patriarhul Arsenie
1II trece in Urgar;a urmat de multi preoti si episcopi
suiragani, pe cari va incerca sa-i asez3 in eparhiile vechi
Tacante si'n altele infiintate abia acum, cu permisiunea
Imparatului. Dar exodul populatiei provocat de Arsenic III
Cernoievici a fost considerat de majoritatea SArbilor,
xamasi la vetrele strdbune, drept un act de trddare natio-
nald, de dezertare dela datorie, irnputându-i-se Patriarhului
ea prin fragmentarea i risipirea natiunii, i-a slabit forta
de rezistenta in fata dusrnanilor. Jar Turcii, cari s'au
instdpânit din nou asupra Serbiei, deasemeni au vazut
in Arsenie Cernoievici un traciato,r, care pentru interese si
ambitii personale si-a vândut patria, Nemtilor. In urmare,
SArbii rdmasi pe loc ajutati de Turci, cari la rându-le
se sprijineau pe forta lor combativd i pe spiritul lor de
sacrificiu spre a opune rezistenta presiunii germane ,
aleg Patriarh in locul lui Arsenic III pe Calinic 3, cdruia
"Turcii ii supun toate bisericile din tinuturile ocupate de
ei in Serbia si Ungaria 4, '7

1. Fr. Vanicek, ofi. c., I, p. 35; Dagalina, op. c., III, p. 84.
2. Hurmuzaki, Documente, V, p. I, pg. 150. Despre Romiinii din Croatia
-vezi, St. Metes, Ist. bis. rom. din Trans., I, ed. II, pp. 254-57; Nicolact Nilles S.
J.,Symbolae ad illustrandam historiam ecclesiae orientalis, II, Oeniponte, 1885,
pp. 705, 715.
. 3. harion 12uvarac, 0 Petyhim patriarsima od Macarija do Arsenija III
u Zadry, 1888, cf. T. PicAtian, Istoriograji vechi, pp. 96-97 note>. '
4. Ibidem; Kostici, Grobavi. Episkopa, p. 5,

www.dacoromanica.ro
90

In rästimpul dela 1690-1716 jurisdictia asuprai

Bisericii ortodoxe din Banat va fi revendicatd atat de
patriarhul Arsenie III, cu resedinta in mAndstirea Crkisedo11,.
Inflintatti de Maxim Brancovici, fost mitropolit al lIngro-
Vlahiei pe la 1507 2; cat si de patriarhul Calinic dela Ipec,
Primul va fi sustinut de impdratul Leopold I, al doileas
de Sultan. Si unul i altul vor numi episcopi in eparhiile
banatene, dar Scaunele vor Ii ocupate cat tine domnia
turceascd numai de episcopii trimisi de patriarha
Ipecului.
Nici istoricii nostri nici cei strdini, inclustiv sarbii,.
n'au acordat destuld importantd acestui fapt, si de aici
marea confuzie ce dornneste in istoria noastr i cea,
straind la capitolul in care se trateazd despre epoca inau-
guratd in viata Bisericii bandtene prin irnigrarea Sarbilor
[si a Romanilor macedoneni] cu Arsenie III in Ungaria
si Banat. Aici trebue cdutatd cauza ce a determinat pe-
multi stt sustina cd am avut concomitent episcopie lai
Caransebes si la Varset, la Timisoara, la Lipova si la
Becicherec, la Indu-Gyula si la Arad. Acelasi episcop era !
purtat" dela Caransebes la Varset si dela Tirnisoara la
Becicherec [si dela Indu la Arad], si invers. Si spre a
rnentine succesiunea neintreruptd a titularilor acestor eparhii,.
istoricii au lost nevoiti sd inventeze nume de vlddici sau
sd combine si sd imperecheze in mod arbitrar si pardoxa1-
nume de vlddici dela alte eparhii. Exemplificarea acestor
afirmatii Se va face in cele ce urmeazd.
Desi bine primiti in Ungaria 8, ref ugiatii in curandf
vor regreta cd. si-au pttrasit vatra strdbund. Conducatorii
lor, btisericesti i politici, intre ei i vicevoievodul de-
origine rornaneascd Joan Monasterli4 trebuiau sd facd
1. Szentkláray Jenö, Merczy hormdnyzata a temesi bdnsdgban ujabb részleteh:
Delmagyarorszdg XVII szdzadi tortinetéhez, Budapest, 1909 p. 85.
2. Pesty, A szorény bdnsdg, 1, pp. 347-48; Bunea, lerarhia, p. 157; N
Iorga, Istoria bisericii romdnesti, vol. II, ed. II, p. 319.
3. De oarnenii ImpAratului, nu si de organele administratiei ungare, care nu
vedeau cu ochi buni pe acesti oaspeti nepoftiti, i aceasta din motivul cad prirr
privilegiile acordate lor de Impgtrat, &Irbil au ajuns s'a se constitue stat in %tat,
iesind astfel de sub ciirmuirea feodalismului, ceeace era impotriva intregei struc
turi sociale-politice a Ungariei de atunci". Vezi P. Nemoianu, Colonizarea Sdrbilor-
in Banat, 1. c., p. 17.
4. Schwicker, Politische Geschichte der ,§erben in Ungarn, pp. 18, 30.

www.dacoromanica.ro
 91"

mari sfortari spre a lini§ti poporul scos din rosturile sale

si aruncat pe drumul pribegiei. 0 singura speranta Incalzea
inima pribegilor ca Turcii in -curand vor fi batuti de
armatele lui Leopold I, §i atunci ei se vor putea reintoarce la-
caminele parasite. Spre a liniti spiritele revoltate, Leopold.
I, la interventia episcopului Isaia Diacovici, delegatul pa-
triarhului Arsenie III, la 20 August 1691 confirma diploma
privilegiala dela 21 August 16901, cu urmatorul adaus
In cat vom putea, ne vom sili, cu ajutorul Domnului.
Dumnezeu, ca prin armele noastre biruitoare sd ducem cdt
mai curdnd, pe de mulle ori numilul neam Rascian, in linu-
turile sau liica,surde avule de el mai inainie, §i sa scoatem
pe protivnici dinteansele"2. Iar !Ana atunci Imparatul dis-
pune ca numitul nearn sarbesc" sa ramana sub ocar
muirea Magistratului sau", bucurandu-se de toate privi-
legiile cele vechi". Concede ca averea celor ce vor muri
dintre Sarbi fara prunci §i fard rudenii" sa treaca in
proprietatea Arhiepkcopului §i a Bisericii". 4jderea,
murind Arhiepiscopul sau vreunul dintre Episcopi, ave-
rile lor toate sa fle ale arhiepiscopatului. Mai pe urmar
voim i poruncim, ca toti Sarbii sa asculte de Arhiepisco-
pul lor, ca de capul lor cel bisericesc, i in cele sufielefli
pi in cele mirengli"3.
V 6zhnd ca anii se scurg fara schimbari pe plan po
litic international §i ca steaua turceasca nu merge spre-
apunere, dislocatii incep sa se impace cu soarta, cautanduli
alte rosturi in noua patrie. Abia dup. 2-4 ani de za-
darnica aVeptare, ei pornesc individual ori in grupuri mai-.
rnici sau mai mari spre inima Ungariei i Banat, uncle
se vor a§eza definitiv.
Datorita, acestor imprejurari vitrege nici episcopii re--
fugiati n'au fost repartizati .1a episcopiile dela nordul Du
narii pand la 1694, cand Arhiepiscopul Arsenie cum,
II intituleaza diplomele imperiale se adreseaza lul
Leopold I, rugandu-I sa confirme in Scaunele lor pe epis-
1, Ibidem ; Schwicker, Geschichte des Temeser Banats, pp. 235-236.
2. Sincai, Hronica Romdnilor, II, p 161.
3. Ibidem; Schwicker, Politische Geschichte der Serben, pp. 18-19...

www.dacoromanica.ro
'92

copii numiti i instituiti de dânsul, pe unii mai inainte,

iar pe altii dupa imigrarea in aceste parti"1.
Prin diploma imperiald din 4 Martie 1695, la cererea
lui Arsenie Czernovicz Servianorum Graeci Ritus Archiepisco-
_pus, se corn-ma in Scaunele lor urmdtorii episcopi:
1. Laza Diacovici episcop al Timiprii §i Jenopolei
§i arhimandrit al rndndstirii Crt4edol [Isajás Didkovicz,
"Tömösváriensis Jenopolitanus, et Archimandrita Monastery
,Crusedoliensis"];
2. .,Ftefan .11letoviach [Metohyac] episcop de Karlstadt
[Károlváros] i Zrinopole ;
3. Efiimie Drobnyak episcop in Seghedin ;
- 4. E/thnie Popovici episcop al Budei i Albei-Regale
[Székes-Fehervár] ;
5. Eftimie Tetovacs [Petovac] episcop de Mohács
§i Sziget ;
6. Spiridon [Stibicza] efiiscop al Vcirptului
[Versaziensis], pi
7. Ffrem Benianin [Baniamin] episcop al Ordzii
.§i Egerului a.
De eparhia Caransebwilui diploma imperiald nu face
-amintire. Acest fapt a determinat pe multi sd creadd c.
la 1695 s'a infiintal8 ori s'a restaurat4 vechea" eparhie
.sarbeascd" a VAr§etului, care ar fi functionat paralel"5
..cu cea rornâneascd a Caransebewlui, dupd unii numai
caleva decenii in sec. al XVII-lea 6, iar dupa, altii abia
1. D. Ruvarac, Gpis vrsaciko-sebeske eparhije, p. 4; Szentkláray, Merczy hor-
.1minyzata p. 85.
2. Hurmuzaki, Documente, V, p. I, pp. 441-442; Pesty, A szeirdnyi bdnsdg,
I, pp. 353-354; Gh. Popovici, Uniunea, pp. 225-226; D. Ruvarac, Otis vr,saciko-
_sebeshe eparhije, p. 4; Sr. Milleker, Proslost vrsacihog vladicianstva, p. 9; D. Ianko-
vici, op. c., p. 7; Dupa Gabriel Fabian, Arad vdrmegye leirása, p. 133, la 1706
episcopul Isaia Diacovici sda cumparat in Arad loc de cask, si probabil atunci ui-it
mutat i Scaunul dela Boros-Ineu. Dintecr diploma privilegiala acordata Sarbilor la
1777 se vede cä episcopia Aradului s'a format din contopirea celor dela frau
i Oradea; Schwicker, Politische Geschichte der Serben, p. 24, n.
3. Sr. Milleker, Proslost vrsacihog vladicianstva, p. 9; Tincu-Velea, oj5. e.,
.4). 148; Euseviu Popovici, Isl. bis. univ., IV, p. 426; N. Cornean, op. c., p.
18-19.
4. Borovszky, Temes vdrmegye, p. 447; Kostici, .Fematizam, p. 16.
5. Szentkláray, Merczy kormdnyzata, p. 84; Dr. Stefan Pop, La trecutul
.4iecezei Caransebesului, I, Caransebes, 1932, pp. 29-30 ; D. Iankovici, $ematizant,
p. 7; Tincu-Velea, op. c., p. 148.
6 Tincu-Velea, thidem.

www.dacoromanica.ro
 93"

numai dela 18651. Chiar i unii din marii no§tri istorici

au savar§it eroarea de a incepe seria episcopilor Caran-
sebe§ului cu Ignalie Vuia, vicar la 1865 [sic?, §i a consi
dera pe toti ceilalti episcopi pe cari multi istorici sArbi
si unguri Ii aratd cu Scaunul la Caransebe ca epis-
-copi shrbi cu sediul in VAr§et" 8
Dintre toti istoricii noWi singur protopopul Dr. Gh.
Popovici dela Lugoj s'a apropiat mai mult de adevdrul istorio
privind originea eparh'e: VArsetului: La Vo.rpt aflam in
jumatatea a doua a sutei XVI pe Simeon episcop. Ir
lipsa dovezilor, noi credem scrie el c efiscofia dirr
Vdrpf, afare abia dufd ce inceatd efiscofia istoricci a Romd-
nilor din Caransebe,s, a ccirei originci este acoferild n negura
trecutului"4. Cade insd i el in eroarea celorlalti, afirrnând
eft Scaunul episcopesc din Caransebq s'a stramutat la
Var§et, uncle a fost instituit de episcop Spiridon Stibita"5.,
Iar profesorul Euseviu popovici scrie cd in Banat
pand pe la 1700 aparau ortodoxia episcopii de Caransebq,
Vâret §i Timipara, adicd de Caransebe,s, ea veche episcopie-
romdneas4 ce existd continuu, iard celelalte doud, VAt§et si
Timi§oara, in reinnoirea lor de Sarbi, imigrati in massd
in Ungaria, ca duwani ai Turcilor, la 1690"6.
Ma voiu sprijini pe argumente nerdsturnabile spre a
dovedi : 1. CA. arhiepiscopul Arsenie III Cernoievici nu in
fiinteazd nici nu restaureazd sau reinnoie§te la 1695 epis-
copia Vhretului, care n'a existat niciodatd ea episcopie
independentd sau paraleld cu cea a Caransebe§ului, cleat
numai dela 1865; 2. Cd arhiepiscopul Cernoievici nu in-
fiinteazd nict nu restaureazd in Banat vreo episcopie, ci
numai nume§te i intrege§te scaunele vacante ale Timi§orii.
§i Caransebevlui cu episcopii Isaia Diacovici §i Spiridon
Stibita; 3. Cd Spiridon Stibita nu s'a instalat i nici n'a
rezidat ca episcop in Var§et, ci dela ihceput el s'a insta
lat in stravechea re§edintd episcopeascd din Caransebe§.
1..0. Iankovici, op. c., p. 7.
2. N. Iorga, 1st. bis. rom., II, ed. II, p. 360; Nretq, Mcindstirile, p. 295;,.,
Idem, Istoria bisericii din Transilvania i Ungaria, I, ed. II, p. 507.
3. §t. Metes, Mdnästirile, p. 296.
4. Gb. Popovici, Ist. Rom. Bcin'aleni, p. 283.
5. Ibid., p. 307.
6. Euseviu Popovici, Ist. bis. univ., IV,. p. 4631

www.dacoromanica.ro
.9 4

In sprijinirea punctului prim ne-am izbi de o serioasd

.dificultate, cauzatd de faptul numirii lui Stibita cu titlul de
episcop al Varsetului". Dacd lam in considerare impre-
jut-dr-He critice in cari se fac aceste nurniri de episcopi,
persoana care le face, vom intelege cO. arhiepiscopul
[patriarhul] Arsenie III venind din Ipec, de unde ina-
inte cu un secol au fost trirnisi episcopi la Varset pentru
.tparhia Caransebesului, ajunsd sub calcaiul Calvinilor
n'a facut altceva decat cd a respectat traditia, complerand,
vrecum au procedat si inaintasii lui, vacanta episcopald din
-Varset, devenit din cauza vitregiei vremurilor orasul de
zesedintd al episcopilor caransebeseni.
De altfel diploma nu delimiteazd teritoriul eparhial
-al niciuneia din cele 7 episcopii, fdeand pendentd aceasta.
-procedurd de definitiva asezare a colonistilor, cari Inca
nutriau nädejdea sd se reintoarcd in patriel. Cum ca. totul
-are caracter de injghebare provizorie o dovedeste conto-
pirea la scurta vrerne a unora din diecezele you infiintate
pi schimbarea scaunului de resedinta al altora din aceeasi
categoric. Asa de pildd dieceza Molfács-Sziget la 1731
s'a cohtopit cu dieceza Buda, iar scaunul dela Seghedin
s'a transferat la Ujvidek-----Novi-Sad, in Bacica 2.
Totusi, s'ar putea ridica obiectiunea Ca Spiridon
-Stibita find numit episcop al Varsetului, el trebuia sd
rezideze in acelasi oras, de o parte in temeiul traditiei, de
alta parte pentru Ca acolo sau asezat multi din conatio-
nalii lui, imrgrati odata cu el in Ungaria. Impotriva
acestor serioase consideratiuni, 1ibz1a null* alege ca oraf
de regding Vdrptul, ci prefeth' Caransebeml. Aceastd pre-
ferinta pentru vechiul oras romanesc isi are si ea Calcul sdu.
La 165 orasul Caransebes, desi avu sd sufere tot
-atat de mult ca si VArsetul, in perioada luptelor dintre
imperiali i Turci, incd ii rnai pdstra ceva din faima lui
-de odinioard. Ajungand acum ambele orase sub Austrieci,
Românii caransebeseni au pretins, de sigur in temeiul
unei ,vi mai vechi traditii ci a dreptiel4i istoric" ca epis-
copul numit de Cernoievici sd-si ia resedinta in orasul in
1. Schwicker, Politische Gesch. der Serben, p.37, Ii numeste oaspefi Giiste.
2. Pesty, A sztirényi bdnscig, 1, pp, 353-354.
3. Ghidiu-Balan, op. c., p. 106.

www.dacoromanica.ro
 95

tare au rezidat toti episcopii acestei eparhii, incepand cu

Partenie din sec. al XV-lea §i pad la vladica Teodor qi
probabil §i Simeon dela inc..eputul sec. al XVII-lea.
In cazul inffintarii unei noui episcopii la Var§et, atat
Arsenie III dela Crtwdol cat §i Calinic din Ipec s'ar fI
grAbit sd numeasca episcopi deopotrivd la Varqet ca §i la
Caransebq, ceeace nu s'a intarnplat, deoarece n'au existat
.doud episcopii paralele. A existat o singurd episcopie, a
Caransebeului sau, cum o numesc istoricii sarbi, a Caran-
-sebe§-Varetului, ori a Varetului-Sebe§ul Vr,saciko-Sebqkel.
Iatd acum §i argumentele pe cari irni interneiez aser-
iunile de pand aci. Spiridon Stibita, fost episcop al Belo-
i`cirkvencii i Kuqumliei2, a fost Intdrit, dup. D. Ruvarac,
la 1695 ca episcop al Va' gefului- Caransebefului vrfaako-
haransebefkog3. Mata Kosovac afirm cä Spiridon Stibita a
rezidat in Caransebe,r pdnei la 1702, cand §i-a mutat Scau-
nul la Varet, dar dieceza s'a numit Inc. i in secolul
al XVIII-lea de Caranse6q, deoarece in acea localitate
lusese scaunul episcopesc"4. D. Iankovici, cel ce nu vrea
tie decht nunIai de epathia Var§etului care, .dupd
,pdrerea lui, dintru inceput, incd din vrernea lui Partenie,
a fost recunoscutd ca institutie sarbeascd" sfare§te
prin a mdrturisi cd'Spiridon Stibita aproximativ la 1702
§i-a mutat Scaunul episcopesc in Caransebe§5". Mai nou,
protopopul Slobodan Kostici, preedintele consistorului
sarbesc din Timi§oara, in §ernatismnl eparhiei Varetului,
scrie cä aceastd eparhie s'a numit eparhia Caransebemlui" ,
deoarece episcopii Varetului au rezidat un timp oarecare
in Caransebe Ova se eparhija nazivala i karansebe,skom
zaio, Flo su .Episkopi vqaciki neko vreme stanovali 21 Karansebefu 6.
Schwicker scrie c Arsenie Cernoievici a numit pe
Spiridon Stibita episcop de Caransebe sau Varet
1. D. Ruvarac, Opis vrpciko-sebqke eparlzije.
2. Ibid., p. 4. In Sematismul. eparhiei Caransebesului aflAra urmAtoarele date
eronate referitor la vlildica Spiridon: Arsenie III .Cernovits hirotoni in 1690 episcop pa
un preot venit din Albania, cu numele Spiridon Stibita, care se aseazA cu rese-
dinta la varpt. Acesta a fost confirmat de imparatul-rege Leopold in 4 Martie 1695,
41 a ocupat si eparhia Caransebesului, fiind aceasta Jirrä indoiala vAduvite.
3. D. Ruvarac, ibident.
4. Meta Kosovac, op. c., pp. 552-553.
5. D. Iankovici, op. c., p. 5.
6. Kostici, $enzalizam, p. 16.

www.dacoromanica.ro
96

Bischof von Kalansebes ode,' Werschetzt. Pesty sustine §i

mai categoric teza cd piridon Stibila a lost episcop al
Caransebc§ului §i nu al Tar§etului. Dispozitia principelui
Gh. Rákoczy II [care probabil deriva dela,predecesorii sai]
scrie Pesty ca judetul Severin sa fie supus jurisdictiei
episcopiei [mitropoliei] ardelene, prin diploma data lui
Arsenie Cernoievici a suferit modificare [változást
szenvedettl, deoarece in acea diploma este vorba de epis-,
copia Var§etului, care mai corect s'ar ñ num? efiiscopier
Caransebeplui, deoarece rqedinfa lui Spiridon .Ftthila a fost
in Caransebe iar vechea re§edinta episcopeasca Inca §i
azi [1877] este cunoscuta in Caransebe§ ..ki helyesebbeff
kardnsebesi püspoknek lett volna nevezened minthogy Stibicza
Spiridon szekhelye Kardnsebes volt, es a régi piespoki lak meg
most is ismeretes Kardnsebesen" 2. Tar in alt loc acela§i
istoric scrie : Cu eativa ani inainte de pacea dela Carlovet,
Spiridon Stibita a fost numit episcop greco-oriental al
Caransebe§ului" 3 De aceea§i parere este §i Griselini, cand
scrie cä Arsenius Cernoievici, arhiepiscopul natiunii sArbe§ti,
a snnfit deja ca efiiscop al Caransebe§ulwi sau Veiqeiului pe
Spiri.don .Ftibita" 4.
Foarte probabil cA vechile dispQzitii ale principilor
Transilvaniei dintre cari ni-e sunt cunoscute numai
cele cuprinse in diploma dela 1656, prin care Gh. Rákoczy
H acordd mitropolitului Sava Brancovici jurisdictie §i
asupra judetului [§i diecezei] Severinului 6 vor fi lost
cauza a in diploma dela 4 Martie 1695 imparatul
Leopold I n'a trecut epaihia Caransebe§ului, ci in locu-i
a pus, de sigur numai formal §i nominal, eparhia VAr§elului,
asupra careia Patriarhii ipecani au exercitat atva timp
oarecare jurisdictie.
In rastimpul dela 1690-4694, cand arhiepiscopul
Cernoievici cu episcopii sdi erau mai mult preocupati
1. Schwicker, Geschichte des Tenteser Banats, p. 236.
2. Pesty, A szörényi bánsdg, I, p. 356.
3. Ibid., H, p. 211: Par évvel a karloviczi bike dolt Stibicza Spiridov
nevezetetett hi karansebesi görog-keleti piispohneh"...
4. Fr. Griselini, Istoria Banatului Titnipan, trad. de N. Bolocan, Bucure§ti,
1926, p. 91.
5. Gh. Baritiu, Studii i articole, Sibiu, 1912, p. 78.

www.dacoromanica.ro
 97

de asistenta sociala §i de plasarea refugiatilor decat de or-

ganizarea bisericeasca pe eparhii, viata religioasa in eparhia
Caransebe§ului, ajunsa in intregime sub Imperiali, i§i urma
in mod normal cursul inainte. La 1693 Scaunul din
Caransebe§ fiind Inca vacant, mitropolitul Teo& III (Szeremi),
care se intitula arhiepiscop §i mitropolit_ al Belgradului
Aradului"1, inainta§ul imediat al apostatului Atanasie,
vine in Banat de tarnose§te biserica ortodoxa romaiTrdin
comuna Sdrbova (de langa Buzia§)2, din eparhia Caranse-
be§ului. Nu trecura cleat 4-5 ani dela scuturarea jugu-
lui turcesc §i Romanii din Sarbova ii ridica deja biserica..
Este §i aceasta o dovada ca in Banat, inainte de a veni,
Sarbii cu preotii §i episcopii lor, noi aveam organizatia
noastra bisericeasca §i preotii no§tri, cari, eand Scaunele
episcope§ti nationale din Timi§oara, Lipova, Caransebe§,
ori Var§et erau vacante din cauza vremurilor aspre, se
adresau pentru trebuintele lor religionare la Mitropolitiii
Ardealului sau la Episcopii dela Ramnic3.
Dupa atatea crude incercari, Romanii banateni atr
primit pe episcopii ortodoc§i numiti de Arsenie III ori de
Calinic din Ipec, macar cu aceia§i bucurie cu care au
primit germanii romano-catolici din Banat pe episcopii
bulgaro-croati Stanislavici [1739-50], Crislovici [1777-98]
§i Lonovici [1834-48], ori pe Ungurii Nddasdy Ldszlo
[1710-29], Török Antal [1829-32], MI Horvdth[1848-49],
Csojaghy Sdndor [1851-60], etc..4 Dat fiind numarul mare
al imigrantilor de origine romaneascd romcin eredeti
netek5 cum afirma Szentklasay, este prea probabil ca
§i printre episcopii §i preotii ref ugiati vor fi fost §i Tintari,.
Macedo-Romani sau Aromani. Nu cumva §i aceasta va fi
1. E. Popovici, op. c., IV, P. 424.
2. Szentkláray, A Csancid-egyheizmegyei plibdnicih története, I, Temesvitr, 1848,.
p. 281, scrie c5. Românii din Sirbova au bisericti i §coaltt ziditä la 1740. Aceasta,
este a doua. Prima, clutd tradifie, a fost sfintitä la 1693 de Teofil, mitropolitul
Belgradului i episcop al Aradului". Az elsot, hagyomciny szerint, 1693-ban szen-
telte fol Theofil belgrcidi Metropolita is aradi piispok".
3. D. Ruvarac, Tentiparska elarhtja od nyenog postanka do 1758. god., p
30; cf. Pr. Gh. Coto§man, Comuna i bisericile din Comlml-Mare i Lnnga,
mipara, 1934,-p. 352.
4. K. Juhisz und Adam Schicht, ojb. c., pp. 86-115.
5. Szentklitray, Szciz ev Dilmagyarorszcig ujabb törtineteb6l, p. 101.

www.dacoromanica.ro
98

--tras greu in cumpa."na, gandului episcopului Spiridon Stibita

.cand s'a hotarit sd-si aleagd ca resedintd citadela roma-
nismului bdridtean: Caransebesul ?
Pastorirea lui Spiridon la Caransebe a lost pe cat
de scurta. pe atat de sbuciurnatd.. Nici n'apucase bine sd
adune ceeace deceniile d sedisvacanta. i luptele sangeroase
4dintre Irnperiali si Turci au risipit, la 1695 el se retrage
din Gras cu trupele austriece, ca sa se reintoarcd in acelasi
an tot sub protectia lor; i asa cu retrageri i reveniri,
ca Un continuu flux si reflux, pand la 1699, cand in
baz1 prevederilor tratatului de pace turco-austriac din
Carlovet Turcii devenind din nou stapani asupra celei
mai marl portiuni din teritoriul Banatului, inzlusiv asupra
Caransebesutui si Varsetului, vlddica Spiridon, ca partizan
al Nemtilor, trebuia sal pardseascd odatd cu acestia orasul
si intreg teritoriul eparhial.
Plecarea lui trebuia sd aibe loc cel mai thrziu la
1702, cand, in baza azeluiasi tratat, cetatile Cenad, Lipova,
Caransebes, Varset si 0:sova au fost ddrâmate de Turci.
Unii istorici strdini, putin orientati sau cu totul tendentiosi,
au cregut cd pot utiliza acest moment spre a motiva
asezarea lui Spiridon tibita la Caransebes; iar altii,
dimpotrivd, gelosi cd episcopul sdrb si-a ales ca resedintd
orasul Caransebes, au socotit ca. e potrivit sd-1 clucd acum
la Varset, care, desi oras romanesc, este totusi rnai aproape
de tinuturile invadate de Sarbi. Felix Afilleker dupa.
care se orienteaz1 D. Iankovici 1, Borovszky i altii
afirma cd aproxiinativ la 1702, cdnd cetatea fculaj
VeirNului, pe care armata cezarului a pdräsit-o, in sensul
pacii dela Carlovet, a tost distrusd, jar Varsetul i impre-
jurimile lui din nou au cazut in mainile Turcilor
Spiridon v.-a mutat Scaunul episcopesc In ora,sul Caran-
zebef, pe care deasemeni I-a pArdsit armata cezarului, dar
care datoritä apropierii sale de Ardeal, oferea un addpost
mai sigur" 2. Prin urmare, dupd Milleker, socoteli marunte,
addpost mai sigur, au prezidat la hotdrirea vlddicdi Spiridon
1. D. lankovici, ojb. c , p. 7.
2. Millekir, Proplst tirfacikog vlaclicianstva, p. 8; Ghidiu-Wilan, op. c., p.
107, n. 2.

www.dacoromanica.ro
 99

sd-$i mute Scaunul dela Var$et la Caransebe$. Cu asemenea

afirrnatii se ating periferiile problemei nu substanta ei.
Spiridons_ nu-$i mutá Scaunul, ci ,se mutei el, caci trebuia
sh se mute pe un teritoriu stapcinit de Imfieriali, pentruca,
Turcii, in fata cdrora trecea alaturi de Arsenic III $i
de ceilalti episcopi refugiati drept un tradãtor cari
nu 1-au tolerat la War$et, nu 1-ar fi tolerat, din acelea$i
motive, nici la Caransebe$, $i invers.
Tot atat de mult se depärteazd de adevdrul istoric
$i Mata Kosovac, and sustine teza contrard, cä abia in
1702 a stramutal episcopul Spiridon scaunul episcofiesc
din Caransebe! in Vdr,set" 1 Din recentele cercetari istorice
ale lui D. Ruvarac tirn precis cd episcopul Spiridon
Stibita a pardsit eparhia Caransebe$ului-Var$etului in tot
cazul dupd Iunie 1700, deoarece in luna aceasta a fost
$i el de fatd la sinodul dela Seciiu, in calitate de episcop
al Sebe$ului 2. Dela Caransebe$ el trece in fruntea eparhiei
Vukovarului, unde la 1708 era Inca in viata 3.
Asupra succesorului lui Spiridon pdrerile istoricilor
sunt tot atAt de confuze $i contradictorii. Unii sustin Ca
dupa moartea lui tibia, intamplata la 16954 [sic], la
Caransebe$ a fost instituit ca episcop un oarecare Gherasim 5,
iar dupd altii episcopul loan Polovici6, sau Nicolae Dimi-
Mult temeiu nu putem pune pe asemenea afirmatii,
Irievici 7.
deoarece izvoarele la cari se refera autorii sunt i ele
.destul de dubioase $i mai ales necontrolabile.
Confuzia provine, ptecum am semnalat rnai sus,
din gre$ala de a sustine cd au existat in acest timp
concomitent cloud episcopii, la Caransebe i Varvt. In
1. Mata Kosovac, op c., p. 552.
2. Ruvarac, Opts vrsaciko-sebeshe eparhye, pp. 4-5.
3. Ibidem.
4. Pesty, A szörinyi bcinsdg, r, p. 357; N. Cornean, op. c., p. 18; $e;na-
isniu eparhiei Caransebesului, In Calendarul Romanului, Caransebes, 1940, p. 49;
Tincu-Velea, op. c., p. 148, crede cà a murit pe la 1721-22, ca episcop al
,,noucreatei dieceze" din Vesset.
6. Ibidem ; Pesty, ibidem; Ghidiu-B6lan, op. c., p. 107; St. Pop, op. c.,
p. 67.
6. Ibidem ; Gh. Popovici, Ist. Rom. BcInciteni, p. 307.
7. Idem, Mamma, p. 229, iar in 1st. Rom. &in., dupg. Baroti, Adattdr, I,
Timisoara, 1900, p. 147 si V, p. 235 scrie eft N. Dimitrievici a fost ales si
instituit ca episcop al Caransebesului la 1726; cf. St. Pop, ojb. c., p. 67, vezi ai
.alte pAreri la n. 70.
7*

www.dacoromanica.ro
100

biblioteca Patriarhiei din Carlovet se afld un interesant

docOment, scris in latineqte, care aduce o serioasa contri-
butie la teza sustinuta de noi : 1. a n'au existat doul
episcopii paralele, in Caransebe$ $i Var$et ; $i 2. al
Spiridon *tibita $1-a avut dintru inceput repdinta in
Caransebe$, ddnd in acela$i timp oarecari lamuriri
asupra inainta$ului ca $i asupra succesorului lui tibita
Lath, cuprinsul documentului : Deodrece preasfintitui
pi preacnstitul domn Isaia Giacovici, Episcop de rit grec,
a ajuns cu bine in Caransebe$, in vederea vizitarii biseri-
silor, l aici aflase pe alt episcop de acela$i rit, pe Spiridon
a adus la cuno$tinta oficialitatilor $i a credincio$flor, aratândo
cuvenitele documente, ea deja de 15 ani de când e in
districtul Caransebe$ului, iar dela domnia turceasca a
avut totdeauna i dreptul de episcop [asupra acestei
eparhii], nu s'a produs nicio plângere contra sa: Atunci-
and ne-a vizitat amintitul Domn Isaia $i respectuos ne-a
rugat sa-i dam aceasta adeverinta autentica, la cererea sa
indreptatita, de buna voie i-am dat-o, adeverind ca Domnul
episcop Spiridon de voie pi cu placere a cedat Domnului
episcop haia Giacovici acest loc [Scaun], iar Domnul
episcop Isaia i-a dat, in fata noastra, prietene$te $i cu.
gratitudine [lui Spiridon] 20 ducati turce$ti de aur, resti-
tuindu-i astfel cheltuielile avute cu venirea $i petrecerea
sa in Caransebe$. Spre mai mare incredintare si valabilitate,
ii dam acest act oficios subscris de m'ainile noastre $i
intarit cu peceti. Caransebe$, ziva . . Februarie . . . "
D. Ruvarac, care a tradus in sârbe$te acest act,
afirma c. pe el nu exista nici anul extradarii nici numele-
celor ce 1-au extradat. De aceea nici nu se poate $ti c'dta
vreme a inlocuit Spiridon pe Isaia. Isaia fiind numit
mitropolit la 1708, desigur cd Scaunul episcofiesc din Caran-
sek 1-a putut detine numai inainte de aceasta data. Kaka
je Isaja 1708. fiostao mitrotolitom, to je pre toga i mogao,
vrfiti dzasnosl oiskopsku u Karansebefkoi. elarhifi" 2. Nu ne
putem exprima nicio parere asupra autenticitatii actului_
1. D. .Ruvarac, Opis vrsaciho-sebesle eparhije, p. 5. Autorul nu ne cla actull
§i In 1atineete.
2. Ibid., pp. 5-6.

www.dacoromanica.ro
 101

Dacd D. Ruvarac, arhivar i bibliotecar al fostei Mitropolii

§i Patriarhii din Carlovet, deci bine informat i orientat
-in acest domeniu, nu se indoieste de autenticitatea lui,
nici noi n'avem motiv sO. ne indoim, mai ales cd el
confirma. vechea si istorica noastra traditie privitor la epis-
copia Caransebesului. Totusi, din observatiile ce le voiu
face, va rezulta oarecare contrazicere in ceeace priveste
perioada de timp in care s'ar putea incadra pastorirea
lui Isaia Diacovici sau Giacovici la Caransebes.
Din cuprinsul acestui document rezultd ca Isaia
Diacovici a fost instalat ca episcop in Caransebef imediat
dup. alungarea Turcilor, prin anii 1688-89, si a a
condus eparhia timp de 15 ani, pAnd la instalarea lui
Spiridon Stibita, cdruia i-a urmat din nou la Caransebef.
Numai dad. adaugem la 1689 Inca 15 ani observdm cd
in acest punct actul respectiv nu poate exprima realitatea.
deoarece la 1704, pand. and pretinde Isaia cd a condus
eparhia Caransebes, in prima sa pdstorire, Caransebesul
deja de 3-4 ani era in mhinile Turcilor, cari n'ar fi
ingdduit in special unui Isaia Diacovici, purtatorul de
cuvânt al refugiatilor la Viena, sa pdstoreasca intr'o
eparhie supusa dominatiei bor.
Dar cuprinsul acestui act provoacd si din alt punct
de vedere nedumeriri. Isaia Diacovici, in diploma din 4
Nlartie 1695, figureazd ca episcop al Ienopolei si Timisorii
§i arhimandrit al Crusedolului.
In deobste istoricii identified. lenopolea din diploma
imperiald cu Indul nostru din jud. Arad. In diploma dela
21 August 1690 pe care Isaia Diacovici a obtinut-o
inainte de trecerea emigrantilor iii Ungaria si Banat
impdratul Leopold arata rdspicat asupra cdror tdri si
provincii se intinde autoritatea arhiepiscopului Arsenie
III : ... in toatd Grecia, Serbia, Bulgaria, Dalmatia, Bos-
nig, lenopolia, Hertegovina, precum si in Croatia si
Ungaria, unde de fapt exista Sarbi" 1 Dad. Ienopolea ar
fi fost trecutd. in Ungaria, unde de fapt existd Sarbi",
atunci am mai fi putut concede cd e vorba de Indul,
1. L Radonici, ibidem.

www.dacoromanica.ro
102

nostru, ori ap, cum figureazd in diploma, ea nu putea

fi dee& o provincie situatA intre Bosnia i Hertegovinat
Ina* titlul de episcop al Ienopolei i Timisorii" 2, in--
copciat cu cel de arhimandrit al Cru§edolului", exclude
posibilitatea ca Isaia sA fi fost episcop al Ienopolei-arddane.
Dar sd admitem cd in diploma s'a sdvAr§it o gre
§ald, cum probabil a i fost, iniruindu-se in mod ne-
potrivit §i arbitrar provincille supuse jurisdictiei aihi
episcopului Arsenie III, §i cd Isaia a fost inteadevdr
episcop al Indului, de unde prin anul 1703 si-a mutat
Scaunul la Arad 3, - rdmAne totqi o enigma' a istoriei
faptul ed acee* persoand a putut fi in acela0 interval
de timp, episcop i la Indu i la Arad, la Timisoara Ii
la Caransebe, §i pe deasupra arhimandrit al mandstirii,
Cru§edol.
In Timisoara, ocupatd çle Turci, §tim CU preciziune-
CA Isaia Diacovici n'a intrat niciodatd4. Nici in Ienopolea
din sudul Dundrii, ajunsd i ea sub' stdpanire turceased,
nu putea functiona. In CaransebqVdrpt dupd 1700,
deasemeni. 0 singurd eparhie i-a Minas la dispozitie
acestur \riddled de un dinamism remarcabil §i de o rard
energie : cea dela Indu i partea neocupatd de Turci din
eparhia Timisorii din jurul Becicherecului5. La inceputul
sec. al XVIII-lea Isaia contopqte eparhia Indului cu a
Becicherecului, unde cel putin la inceput si-a avut re§e
dinta6, i o mutd la Arad, sub numele de eparhia Ara--
dului §i Ienopolei7.
Rezultd deci, din argumentarea desfa§uratd aici, cA
Isaia Diacovici ar fi putut ocupa scaunul episcopiei
Caransebe§ului, numai inainte de Spiridon $tibita, prim
anii 1689-95, cdnd trece la eparhia Timi§orii, cu re§e-
1. Mai multi ortodoxi, op. c., p. 36.
2. Mata Kosovac, op. c., p. 660.
3. Gh. Ciuhandu, Disertafie comemorativei, in Triumful orlodoxiei la Arad,
p. 136.
4. SI. Kostici, Grobovi Episkopa..., g. 5; E. Popovici, op. c., IV, gp..
426, 463.
5. E. Popovici, ibidem ; Griselini, op. c., g. 91 scrie ca Scaunul din Timi
soara fu dat lui Isaia Diacovici, care Ii mutä resedinta la Becicherec".
6. E. Popovici, ibidem; Schwieker, Gesch. des Tem. Bands, p. 236;_ DrAgi
lina, Din ist. Ban. Severin, III, p. 82.
7. Mata Kosovac, op. c., p. 660.

www.dacoromanica.ro
 103

dinta in Becicherec, si a Ienopolei, pe care o strarnutd_

la Arad', unde pdstoreste cel mai tArziu pand in Iu lie
1708. Jn 20 Tulle 1708 moare, probabil ca mitropolit de
Carlovet, fiind inmormântat in mdndstirea Crusedol, unde
a rezidat i aihiepiscopul Arsenie III, interneietorul mi-
tropoliei carlovitene, si care la 16 lulie 1706, inteo pe-
titie adresatd irnpdratului Iosif I [1705-1711], se inti-
tula : Archiepiscopus et Patriarcha Rascianorum, Ruthe-
norum et Valachorum" 2.
In general, Isaia Diacovici, la istoricii sâibi, figu-
reazd ca episcop al Timisorii, pdstorind dela 8 Decernvrie
1694 pAnd. la moarte, ardtându-se cd el n' a ocupat nici-
odatd scaunul episcopal al Timiprii, ci a functionat nurnai ca
titular pe lângd arhiepiscopul i patriaihul Arsenie III 8.

1. Fabian Gabor, Arad vdmnegye leirdsa, p. 133; Pesty, A szorényi bdnsdg;

I, p. 354, scrie cà episcopul Isaia la 1710 a desflicut eparhia Ingului de cea a
Timinorii, formand din ea episcopia Aradului.
2. \Ted Procesul pentru Mdndstirile din Banat. Sentinf a tablei regesti dirt
Budapesta, la Metes, Mdndstirile, pp. 256-57.
3. D. Ruvarac, Temisvarska eparhija od nyenog postanka do 1758 god., p. 15; SI.
Kostici, Grobovi Etiskopa, p. ; Metes, Mdnástirile, p. 296, pune pästorirea 1ui
Isaia la Timisoara Intre anii 1C95-1710.

www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL V.

BISERICA ORTODOXA DIN BANAT DELA PACEA DIN

PASSAROVITZ PANA DUPA CEA DIN BELGRAD
PROPAGANDA CATOLICA. SINODUL DIN TIMISOARA DELA 1721
rV''
La 1716, cand armatele imparatesti conduse de printul
Eugen de Savoya elibereaza Banatul de sub Turci, in
aceasta provincie existau del episcopi greco-orientali, unul cu
-main/a in Timipara f i altul in Caransebee scrie
Schwicker. Rornanii si Sarbii din Banat apartineau Bise-
ricii ortodoxe, si acest fapt a determinat conducerea poli-
tica scrie acelasi istoric german sä. dea atentia cuve-
nita problemelor de ordin bisericesc2.
Pe vremea stapanirii turcesti, episcopii Ioanichie Vla-
dislavfievici al Tiniiorii i Moise Stanolevici al Caransebe-
sului au stat sub jurisdictia Patriarhului din Ipec, Moise
Raiovici [1712-1725]3, care la randu-i era supus Patriar-
hului de Constantinopol4.
Prin pacea dela Passarovitz din 10 Iulie 1718 nu
numai Sremul (Sirmiurn) i Banatul-Timisan, ci si Serbia,
pana la raul Morava, si Romania Mica [Oltenia], au ajuns
sub coroana regelui-Imparat austriac Carol VI [sau Carol
III, ca rege al Spaniei, intre anii 1703-1711]5. Guvernul
din Viena voind sa demonstreze ca Banatul este o pro-
vincie austriaca neoaquisticd, i c. cinsteste religia orto-

1. Schwibker, Die Vereinigung der Serbischen Metropolien, p. I.

2. Ibidem.
3. Ruvarac, Opis vrsaciko-sebeske eparhije, p. 6; T PAcatian, Istoriografi
p. 97; Szentkliray, Merczy kormdnyzata, p. 85.
4. Schwicker, Die Vereinigung der Serbischen Metropolien, p. 12.
5. Thid , p. 6; Szentklaray, Merczy kormdnyzata, p. 86.

www.dacoromanica.ro
 105

doxa a locuitorilor si a episcopilor lui, a preconizat infiin-

-tarea unei Mitropolii proprii si independente de mitropolia
Carlovetului1.
Prin incorporarea Serbiei, in Austria si tarile anexate
ei erau acum cloud Mitropolii ortodoxe sarbe : una in
Car1ove i alta in Belgrad. A mai adauge la acestea Inca
o Mitropolie, guvernul n"a gasit cd este nici .oportun nici
nec3sar2. De aceea sa hotdrit3 prin patenta impardteascd
Extension patente din 16 Noemvrie 1720, ca Episcopii
de ritul grec din Banatul-Timisan, sd fie supusi in ce
priveste chestiunile bisericesti i rituale jurisdictionem
Ecclesiasticam sui ritus Mitropoliei sArbesti din Belgrad,
rarnanând in cele spirituale in Spiritualibus sub
autoritatea Mitropoliei- din Carlovet. Cu alte cuvinte
-scrie Schwicker in urma acestor dispozitiuni, privile-
giile si drepturile Sarbilor se intind si asupra celorlalti
locuitori greco-orientali fortodoel din Banat" 4, adecd asupra
Romanilor ortodocsi. Se precizeazd totusi cd Mitropolitul
din Belgrad nu poate sä se amestece in chestiunile tern-
porale" din Banat, ci i se conferd..numai jurisdictia asupra
clerului in chestiunile pur spirituale i bisericesti ju-
risdictionem Ecelesiasticam sui ritus in purls Spiritualibus et
Ecclesiasticis 5.
Mitropolitului din Carlovet i-au limas ca sufragani
episcopii din Bács, Arad, Ofen, Slavonia, Kostainitza §i
Karlstadt; iar celui din Belgrad i-au fost supusi episcopii
din Timisoara, Caransebes, Waljewo i Rthnnic6. Mitro-
polia din Carlovet a fost numita oficial i Mitropolie sla-
lioneascel, iar cea din Belgrad neoaquistical. Prima se intin-
dea peste Ungaria, Croatia Flintiftirile de frontiertt un-
garo-croate; iar a doua cuprindea Serbia, Banatul-Timisan
.si Vlahia Mica [Oltenia]8..
1. Ibid., pp. 84-85
2. Schwicker, Die Vereinigung der Serbischen Meiropolien, p. 14.
3. Ibidem; t. Pop, op. c., p., sustine c6. la 10 Oct. 1720, iar Gh. Popovici,
_1st. Rom. Beincifeni, p. 324, la 11 Apriie 1721. Ambele stint gresite.
4. Schwicker, ibidem.
5. Ibidem.
6. Ibid., pp. 14-15.
7. Ibid., p. 15.
8. Ibidem.

www.dacoromanica.ro
106

La Belgrad a fost Mitropolit, rnostenit dela Turd,

Moise Peirovici, cunoscut ca un barbat foarte iscusit fklu-
ser MannP. El si-a extins jurisdictia asupra Banatului
chiar i inainte de 1720, probabil cu invoirea Mitropoli-
tului, din Carlovet, cu resedinta in mändstirea Crusedol,
Vickentie Popovici Hacailovics sau Radjilovici ft 713-1725].
La 11 Octomvrie 1719 organele administrative ii permit
sa viziteze eparhiile sarbesti" din Banat si jur, autori-
zAndu-1 sa poata incasa pentru sine, ca taxa. bisericeascä .
sau sidoxie, cAte un galben dela fiecare chenez [knezen-
dukaten]2. In baza acestei autorizatii, mitropolitul Moise
Petrovici intreprinde o serie de vizitatiuni canonice in
epathiile Timisoara, Caransebes, Arad si Seghedins, pre-
tutindeni intarind credinta ortodoxa, asaltata de iezuitii
unguri, secondati de uneltele lor josnice, recrutate dintre
Românii fara constiinta si demnitate romarreasca.
Atat de bineMcatoare a fost pentru Românii banateni
atArnarea lor de ieraihia privilegiata a_ Sarbilor in care
fatalmente au fost adusi pun actul rusinos al apostatului
mitropolit Atanasie dela 1700, când Românii ortodocsi
din Transilvania .au ramas fait cap bisericesc4 incAt
si fratii ardeleni, ram* in dreapta credinta, au apelat
cu staruinta sa fie primiti i ei sub obladuirea acestei
Ierarhii,5 care pe acea vreme inca nu cunoscuse nimic
"din sovinismul national al ierarhilor sArbi de mai tarziu,
1. Ibid.,pp. 9, 10, 66.
2. Szentklaray, Merczy kornainyzata, p. 86.
3. lbidem.
4. S. Dragomir, Istoria desrobirii religioase a Ronicinilor din Ardeal, ia
secolul XVIII-lea, vol. I, Sibiu, 1920, p. 33 sqq.
5. Ibidem, Anexe, no. 44, p 65 ei Idem, Din istoria luptelor noastre pentru
ortodoxie, in Revista teologicd, An. V, no. 9 din 1 Mai 1911, pp. 262-263. Ro.
manii figara§eni, la 28 Noemvrie 1 747 se plang in felul urmàtor Patriarhului sár-
besc Arsenie loanovici : Prea cinstite i Prea Sfintite si al praN oslavnicii noastre
credinte Patriarh, Prea Sfintia ta alesule Arhipastor Arsenie... Cu ... suspinuri
obide, noi cei mai jos numite oi, cadem rugandu-ne milii §i bunatatii prea osfintii
tale dimpreun a. cu preotul nostru : cä noi dintru inceputul credintei noastre cu
mo§ii, cu parintii no§tri ne-am pomenit intru dreapta dogma a pravoslavnicii noastre
credinte, a sfintei biserici a rasaritului, a legii grece§ti, drepti, neclatiti, nestramu-
tati, ne-am inut credinta noastra ... find ca niste oi far de ntai mare pastor si
ca o corabie feird de ocdrmuitor, impresurandu-ne valurile protivnicilor credinfii
noastre cesti .pravoslavnice, si noi ate ntai puttind cu acele valuri a ne mai lupta,.
ccidem rugdndune noi ordsanii cesti neuniti, impreuna cu preotul nostru sd ne cu-
prinzi i pe noi supt prea sfintite arifiile prea sfintiet tale precum ai primit §i pe-
Dumnealor ora§anii dela Schiaii Bra§ovului supt aceaia stdpanire, in care se afl'i.

www.dacoromanica.ro
 107

Mitropolitii §i Vlddicii celor douä Mitropolii ortodoxe

ale nagunii iliiice sub care numire se intelegea po-
porul sarbesc, roman §i rutean", sau nationalitatea de
lege greco-orientald, deci cea tornaneascd §i cea sâr-
beascä" 2 - din Austria §i tdrile supuse ei, erau InaiTite
te de toate paznicii ortodoxiei, adanc 1.61-lite in Arcleal.
Multi dintre ei find Romani de origind au avut serioase
preocupdri nu numai in domeniul credintei religioase-
morale, ci §i in cel al simtirii §i culturii romane§ti.3
Pentru a putea dirija cu §i mai multd eficacitate ac--
tiunea de rezistentd ortodoxd contra propagandi§tilor unirii,
mitropolitul Moise Petrovici a cerut regelui-impdrat Carol
V1 sd-i incuviinteze mutarea Scaunului la Timi§oara, pre-
textand cd Belgradul find la marginea Mitropoliei §i'n
acela§i timp prea aproape de Turci, nu-§i poate exercita
in conditii normale misiunea sa arhipdsforeasca.4 La 11
Aprilie 1721, organele administratiei din Timi§oara §i din
intreg Banatul, precurn §i episcopii din Tirni§oara
Caransebe§ au fost incuno§tintati cd M. Sa a incuviintat
dumnealor ne rugAm i cu toatä in:ma noastrà 25oftim ca set fim i noi ... ai a da
cede ce S vor cuveni dkjdi prea santii tale ... i noi cu toatä inima noastrit
sântem prea plecati ascultatori-si bucurosi cu tot sufletul nostru a implini porun-
cile prea sfintii tale ... numai sd avein ajutorul i mila Prea Sfintii Tale cu noi,
ca sii ne fie de aidrare desire partia protivnicilor nostri" (unitii).
La 21 Mai 1757 Românii ortodoc0 din Poiana, Yina, Cdini i toatk
marginea din Brasov phnk in Dobra car mitropolitului din Carlovet Pavel Nena-
dovici FA le dea arhierau dela CarloVet pe legea greceascg" i sä fie opriti poiii
cei uniti a ne mai preida si a ne mai lega". Ibidem, pp. 263-265. Tot ei declark.
c6. suntem gala a suferi i mucenicie sau izgonire din aceast impràie, iar
legea nu o vom lepdcla". Ibidem, Anexe, no. 60, p. 89.
1. Bartenstein, Kurzer Bericht von der Beschaffenheit der Zerstrenten Zahl-
reichen Illirischen Nation in Kaiserliche Königliche Erblanden, Frankfurt, 1802, p. 3.
2. Szentkláray, Szdz iv Dilmagyarorszdg ujabbtortinetibol, p. 182; cf. Pro-
cesul pentru Manastirile din Banat, la Mete§, Meindstirile, p. 260.
3. Paul Iorgovici, Observatii de lintbd ronuineascd prin Paul lorgovici fdcule,
Buda, 1799. In prefata cärtii sale inchinatá Ilustrisimului i Inalt Prea Sfint tului
Domn Iosif Ioanovici de Sacabent, Pravoslavnicul Episcop al Versetului, Caranse-
besului, Lugojului, Orsova-Mehadiei s a. Prea milostivului Arhi-Ereu si Patron al
skit, dedic k. cartea aceasta in cea mai adânck umiin, autorul" ii exprimä ad-
miratia hip: de Episcopul, care fare"; nitare la Nettie san la Religie", priveste icif
jos in negura pAmiintului" la cei misei" i prin infiintarea unui gimnaziu
scaun stiintelor sire luminarea 7ninii tinerilor" in Viirset, urmAreste, infrun-
tând nenumkrate supiirkri", pe aceia din miselia lor sd-i ridice".
La acest gimnaziu, la care dela 1802 propune si Paul Iorgovici, episcopul
Sacabent a dat i Românilor posibilitate sk. se cultive allturi de Sarbi. Vezi sit
Traian Topliceanu, Opera lui Paul Iorgovici, in revista Luceafbrut, Timisoara, An,.
VI, s. II no. 11-12/1940, pp. 25-26.
4. Szentkláray, Merczy kormdnyzata, p. 86;.

www.dacoromanica.ro
408

oa -arhiepiscopul si mitropolitul Moise Petrovici din Bel-

rgrad sa-si mute Scaunul in Timisoara.1
La 22 Aprilie 1721, in cadrul unor serbari stralucite,
-administratia militara din Timisoara a introdus pe Moise
Petrovici in Scaunul mitropolitan din capitala Banatului.2
La actul solemn al instalarii au fost obligati sa participe
in persoana episcopii ortodocsi din Timisoara si Caran-
sebes, insotiti de protopopii i preotii eparhiali ; apoi func-
tionarii cercuali si chenezii satelor bana4ene.3
Timp de 5 ani in orasul Timisoara au rezidat doi
ierarhi ortodocsi: arhiepiscopul si mitropolitul Moise Pe-
-trovici i episcopul Ioanichie V1adislav1ievici.4 Probabil ca
amandoi si-au avut reudinta in cartierul Timiorii numit
.Palanca-Mare, unde era si biserica greco-orien1alilor.5 Dar
impreuna-locuirea celor doi sefi bisericesti sarbi [sic] in
-Timisoara observa Szentkláray n'a putut dainui
rnulta vreme, fart sa nu se aduca. scadere moralitatii
poporului sarbesc [1] din Timisoara i Banatul-Timisan.
In 1721 inteatata s'a Big in Timisoara si mai cu seama
in Pala4a-Mare, bigamia, incat administratia a fost silita
-sa iecele mai severe masuri spre a impiedeca destra-
-marea familiei".6
Ca toate acestea au fost simple pretexte iezuite, puse
la cale de autoritatea romano-catolica. de stat, care nu
vedea cu simpatie Intarirea ortodoxiei si a elernentului
bastinas in orasul care trebuia sa devina mai de vrerne
ori mai tArziu nemtesc i romano-catolic,7 o dovedeste
-conferinta tinutd, de care administratia militara din Ti-
misoara, sub presedintia generalului de Wallis, numai la
-4 zile dupa instalarea mitropolitului Moise Petrovici,
1. Ibidem; Inteua loc scrie episcopul din Caransebee , in altele cel din
_,,Vdt7ef-Caransebee, sau numai cel din Vdrpf.
2. Ibidem; Borovszky, Temesvdr torténete, p. 75; §tefan Pop, o. c., p. 95.
3. Barotti, Adattd,r, F. II, p. 133; Szentk1k.ay, Merczy kormdnyzata, p.
- 86-7; Gh. Popovici, 1st. Rom. Brindleni, p. 324.
4. Szentkliiray, Merczy kornuinyzata, p. 87.
5. Ibidem; Borovszky, Temesvdr története, p. 75. Amandoi se feresc a numi
pi dupa nationalitate bisersca greco-orientalilor.
6. Szentklasay, ibidem ; Borovsiky, ibideni. Ambii istorici, slavi de origink
'mad pretutindeni numai Sarbi in Banat,
7. Oltványi Pal, A csanddi pdvIA megye birtok viszonyainai rövid torténete,
zSzeged, 1867, p. 136.

www.dacoromanica.ro
 109'

zice-se tentru aducerea unui regulament privitor la schis-

matici1. La conferintA a fost invitat si a participat si su-
periorul Iezuitilor din oras2.
In ziva urmAtoare [26 Aprilie 1721], pentru aceeasi
cauza, s'a intrunit in sedintd, in resedinta episcopeascd
mitropolitanA, i consistorul ortodox dupA pArerea unora
a fost chiar sinod gene,. al al clerului ortodox romano
skbesc bAnAtean 3 , la care au luat parte afarA de mi-
tropolitul Moise, episcopii Ioanichie-Timisoara i Moise-
Caransebes cu protopopii i o parte din preotii lor, si
doi iezuiti din Timisoara 4.
Cele 17 puncte inVuse spre aprobare consistorului,
sau sinodului, dovedesc cu prisosintA, cO. altceva deck
grija de moralitatea poporului skbesc din Timisoara pi
Banat" a prezidat la convocarea lui 8. In ochii Habsburgilor
romano-catolici, ortodoxia si mai ales Rornânii nu prezentau
suficiente garantii pentru definitiva lor instaphnire asupra
acestei provincii neoaquistice. Blocul ortodox din Banat
trebuia desagregat i stätimat cu orice pret, chiar inven-
tandu-se pe seama celor ce-I compun Romani i Skbi
cele rnai monstruoase imoralitati. Prozelitismul pi
colonizarea cu elernente germano-catolice 6 au constituit
cele douA arme, cu ajutorul cdrora s'a realizat in parte
acest plan, care in citeva decenii a desfigurat fizionornia.
etnografica a Banatului 7.
In Banatul in care, dupA pArerea istoricilor maghiaro
germa ni, nu exista la 1716 deck numai o singurA parohie
romano-catolicA, cea dela Oravita 8 - care de fapt s'a-
1. Szentklaray, Merczy kormdnyzata, p. 87.
2. Ibidem.
3. Stefan Pop, op. c., pp. 95-96.
4. Szentklaray, Merczy kormdnyzata, p. 87.
5. Nilles, Symbolae, If, pp. 800-802.
6. Oltvanyi Pal, A csanddi jiisök megye., p. 136.
7. Szentklaray J., Az oldhok koltozietése Delmagvarorszdgon a mull században,
Budapest, 1891, pp. 3-18; Traian Simu, Colonizarea Svabilor in Banat, Timi
soara, 1924.
8. Schwicker, Die Vereinigung etc., p. 13; Oltaritnyi Pal, ibid., p. 140. Dar
nici aceastA parohie n'a existat deck numai dela 1718-19, and au fost colonizafi
aici 13 minieri tirolezi romano-catolici, cAci la 1703-0 Oravifa era sub Turd, sub
domnia cArora Inca nu pAtrunserà in Banat coloniile strAine romano-catolice. Cf
Traian Shnu, Colonizarea Svabilor in Banat, pp. 34-35.

www.dacoromanica.ro
410

infiintat dupd 1717 trebuia sä se desläntue fuftuna

fanatismului iezuit, penTru ca episcopia romano-catolicd
-a Cenadului, ajunsd dupd 1552 o sirnplä fictiune" 1, sd
devind o realitate, cläditit tentru a doua ora te ruini orto-
,doxe i romitne,sti. La 12 Aprilie 1726 guvernul din Viena
dispune cd in Banat nu pot pdtrunde de-acum incolo
decat coloni de religie romano-catolicd 2
Iezuitul Olivciny Pcil scrie cd spiritul i intelesul"
ordinului locotenential regesc de a foila tinerea acestui
sinod indreptat nu atat contra Sarbilor privilegiati si
putini la nurndr, cat mai cu seamd contra Romanilor cari
forrnau majoritatea sdrobitoare a populatiei Banatului
nu se poate i nici nu e permis a se judeca prin prisma
epocii de acum, ci prin cea de atunci. Si nu trebue
pierdut din vedere nici votul solemn al imparatului
Leopold I, facuf la 1697, in catedrala ziditd de dansul,
intru cinstirea Sf. m. Stefan. Cu acest prilej el a fagaduit
si s'a obligat solemn .. . ca in cazul cä va izbuti sa
izgoneasca defmitiv oastea turceascd din Ungaria, va
reactiva sfanta lui Dumnezeu Biserica [romano-catolicd],
in vechea ei strälucire, si va zidi din nou bisericile nimi-
cite, iar pe preotii ei Ii va inzestra cu beneficii" 3.
Nici Nilles nu ascunde te-lul urmdrit prin acest faimos
sinod, cand scrie cd hotdririle lui au fost aduse sfire com-
primarea Ind asnelii schismalicilor, spre indreplarea erorilor ci
spre a evita ceeace se vedea cà pricinue,ste rane Bisericii catolice,
§i spre a dispune incetul te Greci la acceptarea Unirii"
_..ad comprirnendam schismaticorum audaciam, corrigendos
errores, et evitanda ea, quae catholicae Ecclesiae vulnus
infigere videbantur, atque ad disonendos sensim pro
Unione acceptanda Graecos"4.
Nu-i vorba deci numai de Sarbi, curn tendentios scriu
Szentkláray si Borovszky, cdci sub schismalici §i greci au
'a se intelege mai ales Romanii ortodocsi bandteni, a cdror
1. Schwicker, ibidem.
2. Szentkláray, Merczy kormdnyzata, p. 83.
3. Oltványi Pal, Bdndti telepitvények a mult is jelen szdzadban, in Törlinelmi
is régiszeti értesild, Timisoara, 1888, An. IV, pp. 5-6; cf. St. Pop. op. c., p. 97.
4. Nilles, Symbolae, IL p. 800; St. Pop, op. c., p. 97-98.

www.dacoromanica.ro
 111

indrasneala" urrna sa fie comprimata", prin aducerea

for fortata la Unire", pentru a -nu mai cauza rani"
Bisericii romano-catolice. Cat de puternic si de necucerit
ra zidul Ortodoxiei romanesti si cata teamd inspira el
noilor guvernanti rornano-catolici o dovedesc urmdtoarele
17 puncte sinodale aprobate de generalul de Wallis si
de ceilalti membri ai administratiei imperiale:
I . Mitropolitul prin popi [pop.as] sd stdrue in tot
Banatul pentru despartirea celor ce au mai multe fernei ;
sa le porunceasca aspru ca in viitor sa nu rnai cun'une
in afard de lege.
2. Sa cerceteze bine popii (Npae) inainte de a ca-
satorii gradele de rudenie oprita, i daca vor da peste cei
cu impedimentum dirimens, pe acestia sa-i desparteasca,
3. Sa. nu fie opriti, ba dimpotriva sd li se faca lirn-
pede cunoscut popilor i poporului [popis et populo], cd.
desi sunt Schismatici, li se permite sä intre in bisericile
noastre, de asernenea a lua parte la slujbele divine, pre-
dict, procesiuni, cununii, etc.
4. Sub nicio forma sa nu fie opriti popii [popae] de
a conversa cu preotii romano-catolici [catholicis sacerdo-
tibus], cu cari rnai vartos sa fie sfatuiti a lega prietenie
[amicitia contrahenda].
5. Episcopul sau Mitropolitul [vladica aut metropo-
lita] sa, nu judece niciodata pe vreun romano-catolic ori
unit [Catholicum aut unitum], cu atat mai putin sd-1
sechestreze sau chinuiasca.
6. Oridecateori vreun popd schismatic [schismaticus
popa] sau mirean s-pontan s'ar trage la unire, pe acela,
pe care mai inainte ca schismatic supus siesi nu-I pe-
depsea nici acuza, sà. nu-1 traga la rdspundere cä ar
avea gand sd se uneasca, i nici sub prsetext imaginar
66, nu-1 prigoneascd [cum asa de malt se obisnueste]
nici sa-1 huleasca.
7. Tinerirnea schismaticd [Juventutem schismatica],
care voieste ca trecventeze scoala germana sau latineascd,
in niciun chip sd nu fie opritä sau indepartata.
1. Nilles, ibidem.

www.dacoromanica.ro
112

8. Dna vreun infirm schismatic ar dori un preot

romano-catolic, sa i se aducd, iar in caz contrar sa fie
aspru pedepsit atat sfdtuitorul rdu cat si nepAsatoruh
9. Condamnatul la moarte, care primeste fiber invd-
Idtura mangaitoare dela preot romano-catolic, sd nu fie
de nimeni tras in altd parte, nici turburat cu dogma
contrare.
10. Botezarea copiilor schismatici sub niciun pre-
text sd nu se arnane prea mult, deoarece se stie din ex-
perientd cd multi au murit nebotezati.
11, Bolnavii, chiar si cei mai sdraci, pentru lipsa
plätii cuvenite popilor, sd nu fie 1ipsiti de sacrarnentele
bolnavilor [sacramentis infirmorum], nici sd fie
din aceiasi pricind de inmormantarea bisericeasa
12. Schisrnaticii sa nu sileascd pe maestrii, sotiile,
sotii, slugii si slujnicile romano-catolice la observarea
posturilor lor; nici sa-i opreascd dela posturile romano-
catolicilor ; deasemenea sotiile, servitorimea si pe tova-
räsii ei sä nu-i sileascd la calcarea sarbatorilor rdnduite
de biserica romano-catolicd, nici sa-i retina cu puterea
dela cercetarea bisericii sau dela ascultarea cuvdritului
lui Dumnezeu.
13. Schismaticii negresit sd se ingrijeascd a satis-
face obligatiunea cea mai grea, ca sotiflor, sotilor, mili-
tarilor din iernatic, slugilor, slujnicilor romano-catolice
cuprinsi de boald periculoasä, sa admitd de bund voie in
casa lor, nu numai pe preotul romano-catolic i admi-
nistrarea sacrarnentelor dupa ritul romano-catolic, ci
Inii ei, capii de familie, sd cherne preoti sromano-cato-
lici si de cu vreme sa. se ingrijeascd de servitorimea
romano-catolica ; iar cel ce in acest punct va fi neglijent
sd fie aspru pedepsit, ca unul care s'a facut vinovat de
pierderea sufletului.
14. Sd nu se impiedece cu ceva amenintari ori mo-
meli cei cad ar voi sd asculte invätatura crestineascdt
propovdduitd in chip de cuvant duhovnicesc de oricare
romano-catolic, orisiunde ; fie in insdsi casele schis-

www.dacoromanica.ro
 113

maticilor, fie pe strázi, in pietele publice, dupa cum cere

adecd vreinea, locul i persoanele._ -
15. Cu toata. sfintenia este interzis tuturor schisma-
ticilor a profera suddlrni, a dispretui, a rade §i a spurca
credinta rornano-catolicd. Abstragand de acestea, schis-
maticii se vor abtine dela scandaloasele cuvinte prin care
in mod obipuit sustin : cd mai bine voiesc a fi Turci de-
cdt romano-catolici, etc. malle se Turcas, quam Catholicos-
fieri, etc.
16. Niciunui popd, aiard de extrema §i urgenta ne-
cesitate, nu i se permite a boteza copiii romano-catoli-
cilor, rnai ales pe cei nelegitimi, cari se trimit la popi
curat parecd spre a evita pedeapsa bisericeascd croita
de parohi.
17. Afard de acestea, nirneni sd nu se incumete a
cununa vreun catolic ori catolica, spre a nu se cununa
cu impedimente, cunoscute numai preotilor romano-cato-
lici. Ubi vero alteruter tantum conjugum catho-
licus est, talibus circa educationem prolium id obser-
vandurn, quod Apostolici regni jura et optimae consue-
tudines in pluribus locis inductae docent, nirnirum proles
catholice educandos esse" 1.
Cd Ortodoxia cu popii" ei schismatici"2 era in
plind ofensivd rnisionard se dovede§te §i prin ordinul
Administratiei imperiale [Administratione Caesarea] din
1723, care sub amenintai ea tedelsei cu moartea, Ore& fie-
greco-orientali de a face proze4i" 3.
In Caransebef iezuiii francezi Ii fac aparitia abia prin
anii 1719-204. La 1721 Administratia trimite in Caran-
sebq pe .franciscanul Carol Pigler [ori Pilchler], iar Ia
1724 se aminte§te aici tot un franciscan cu nurnele Bennet%
La. 27 Aprilie 1723 superiorul iezuitilor pune piatra fun-
darnentald a bisericii romano-catolice din Caransebe§6,.
ceeace dovede§te inexistenta romano-catolicilor in Caran-
1. Nines, Symbolize, II, pp. 800-802; cf. t. Pop, oi3. c., pp. 107-110.
2. Iezuitii pe preotii lor ii numesc sacerdoti, iar pentru ai nostri foloseso
sistematic expresia pejorativA de popi.
3. Szentklaray, Merczy kormdnyzata, p, 87.
4. Ibid., p. 83.
5. Simu, Colonizarea Svabilor in Banat, pp. 26-27.
6. Szentklitray, Merczy hormanyzata, p. 72, a. 1.
8.

www.dacoromanica.ro
114

sebe i inainte de epoca dominatiei turce$ti. Cam pe

aceastä vreme incep sd se infiltreze in Caransebe$ colo-
ni$ti $vabi rnai ales rne$tevgaril. Imbolndvindu-se la lo-
.cuinta din Tirni$oara a guvernatorului Merczy, Franr...ez de
origind, unul din oaspetii sdi francezi, la 22 0,Aomvrie
1723 a fost chemat, din Caransebe$, un lezuit, care $tia
frantuze$te, spre a-1 impärtd$i cu sfintele Taine2. In Var$et
se infiinteazd parohie romano-catolicd odata cu coloniza-
rea vabibor, la 17233.
In vreme ce Ortodoxia reprezintd in Banat o tortd
cdreia nu i se putea rezista, romano-catolicismul abia se
infiripeazd, cu mijloace silnice, i numai cu. ajutorul co-
loni$tilor germani, francezi i italieni, cdci in rândul or-
todoc$ilor nu poate strdbate, cu toate mdsurile drastice
luate de Administratia Irnpardteascd dirijatd de Iezuiti.
Sufletul acestei forte era insu$i mitropolitul Moise
Petrovici, cu episcopii $i preotii supu$i lui, fie r9rnâni fie
-§arbi. Dar dualisrnul administrativ al Bisericii ortodoxe
illirice din Austria $i Ungaria n'a fost spre binele acestei
Biserici, pentrucd el a ie$it din combinatiile politice ale
Habsburgilor, condu$i de deviza divide el imtertri. Atacu-
rile concentrice ale iezuitilor sustinuti in actiunea lor
prozelitistica de toate organele regimului ultra-catolic, nu
puteau fi cu eficacitate i promptitudine parate decat de un
.organism bisericesc puternic $i unitar, condus de un sin-
gur cap. Insu$i Moise Petrovici, incoltit de iezuiti, s'a
pus in fruntea celor ce voiau contopirea celor cloud Mitro-
polii ale natiunii illirice intr'una singurd i puternica.3.
Mitropolitul Timi$orii era purtat de gAndul sà recurgd
pand $i la interventia tarului .Petru-cel-Mare al Rusiei, nu-
mai sa. poatd izbuti in aceastd actiune, care trebuia s.
1. Simu, ibidem.
2. Szentklaray, ibident.
3. Simu, ibid., p. 44; F. Milleker, Kurze Geschichte der Stadt Wrschatz 1427-
1918, Wrschatz, 1921, p. 12, pune gresit colonizarea Svabilor romano-catolici la
4717-1720. Oltvanyi Pal, A csaneidi piispOk, p. 140, punea la 1720 aceasta colo-
nizare. Borovszky, Temes vdrmegye, p. 438 scrie, dupg Milleker, bidern, c6 la 1727
z'a infiintat scoala, iar la 1728 biserica de plata rom. cat, din Varset.
4. Schwicker, Die Vereinigung der Serbischen Metropolien, p. 15.
5. Ibid., p. 43.
6. Ibid., p, 15.

www.dacoromanica.ro
 115

concentreze §i s galvanizeze fortele Ortodoxiei in spin-

tul ptivilegiilor, libertatilor i drepatrilor acordate natiunii
illirice prin diploma leopoldina.
Prin moartea mitropolitului Vichentie .Popovici Hadji-
lovici din Carlovet la 29 Octomvrie 1725, §i prin alegerea
in Scaunul devenit vacant a rnitropolitului Moise Petrovici
.din Tirni§oara, intitulat §i mitropolit al Belgradului, pla-
vul de concentrare al celor doua Mitropolii ortodoxe din
$mparatia austriaca parea ca se apropie de realizare.
In anul urtnator 1726, reprezentantii celor doua Mi-
jrapotii, printr'un memoriu adresat Imparatului, cer, in
baza traditiei §i pentru bunul mers al trebilor bisericeVi,
stkprimarea Mitropoliei carlovitene §i incorporarea terito-
dului ei la cea din Be lgrad [mutata la Timi§oara], cu mo-
tivarea ca aceasta este mai veche i ca sciziunea s'a fa--
cut abia la 1690, in imprejurarile cunoscute
Guvernul din Viena a lasat in suspensie solutionarea
.cererii, dar nici n'a dispus intregirea scaunului mitropolitart
din Belgrad-Timipara, aa ca de fapt intreaga Biserica
ortodoxa a natiunii illirice din Austria §i Ungaria a fost
condusa de un singur ef, in persoana mitropolitului Moise,
din Carlovet, care a administrat pana la moarte [7 August
1730] i mitropolia vacanta a Belgradului 2. Prin testament
mitropolitul Moise designeaza ca Administrator al Mitropoliei
carlovitene, 'Ana la alegerea unui nou titular, pe .11Ticolae
Diazdrievki, episcopul Timi§orii, care dorinta a §i fost
respectata 2.
Partizanii concentrkii celor doua Mitropolii, socotind
acum mornentul oportum, au reluat lupta. In fruntea lor
s'a pus episcopul de Arad, Ienopole §i Oradea, Vichentie
foanovici 4, care la 2 Aprilie 1731 ,a i reu§it sil fie ales
ca mitropolit al Mitropoliilor unite Belgrad-Carlovet, cu
re§edinta in Belgrad 5. Om cu vederi largi, la 1732 ini
tiaza la Belgrad un curs seminarial, pentru completarea
.euno§tintelor religioase ale preotimii eparhiale, la care sunt
1. Ibid., p. 44-45.
2. Ibid., pp. 65-66.
3. Ibidem,
4. Ibid., p. 78.
5. Ibid , pp. 78-79.
8*

www.dacoromanica.ro
116

invitati sa participe, in serie, pe spesele Mitropoliei, toti

preotii din cuprinsul Mitropoliei 1, deci i preotii din eparhiilb
banatene, dependente de aceastd Mitropolie.
Mitropolitul Vichentie Ioanovici se intitula: Arhiepis-
cop si Mitropolit al Belgradului i Carlovetului, al rega-
tului Ungariei, Serbiei, Slavoniei, Croatiei si al Banatului.
Timisan, Primal al Na/iunii Illirice de rif srec i al Vlahiei
imparatesti" 2. In urma hotdririi Congresului National
tinut In Carlovet la 2 August 1735, mitropolitul Vichentie
Ioanovici si-a transferat Scaunul dela Belgrad la Car1ovet3,.
Dui:a rdzboiul turco-austriac din 1737-173.9, prin .
pacea dela Belgrad, din 18 Septemvrie 1739, Regele-Impdrat
pierde provinciile neoaquistice, pastrand numai Banatul-
Timisan. Prin trecerea Olteniei [Vlahiei imparatestii,
Serbiei si a Bosniei de Nord-sub suzeranitatea turceascd,.
legaturile acestor tdri cu Mitropolitul carlovitean inceteazd4.
La 16 Septernviie 1737 and din nou incep ostili-
tatile intre Turci i Austrieci Arsenie IV acabent,
arhiepiscop al Ipecului i patriarh al Serbiei, Bulgariei
si al Illiricului", se pune, ca i inaintasul sdu Arsenic III
dela 1690, in fruntea celui de al noudlea val de colonisti
sarbi si macedo-români, si trece in Ungaria, asezdndu-si
credinciosii in tinuturile ocupate deja de Sdibi 5.
Fiind tocmai vacant scaunul mitropolitan d:n Carlo-
vet, Arsenic IV ii ocupd ca al saselea Mitropolit in
Carlovet"°, intitullindu-se la 17 Noemvrie 1737 : Orto-
docsul sfintei, apostolicei si Ierusalirno-catolicei Biserici
rdsdritene, Athiepiscop al Ipekului i Mitropolit al Serbiei,
Bulgariei si al Illiricului", din care titlu Nicolae Tincu-
Velea deduce, si pe drept cuvânt, cä .Bamdul, necuprins.
in el, §.i-a avut Nth-aloha sa proprie in Timipara7.
Dinteo singhelie dela 1 Februarie 1748 se vede cd
titlul de .Mitropolil al Timiforii ft. Lipovei, pe care Arsenie
1. Ibid., p. 94.
2. Ibid., p. 97.
3. Ibid., p. 107.
4. Ibid., p. 109.
5. N. Tincu-Velea, op. c., p. 75; T. PAatian, ..Tstoriografi vechi, p. 97
Szeatklaray, Merczy kormdnyzaici, p. 109 pune venirea lui Arsenie .11T 1s. 17391
6. N. Tincu-Velea, ibident.
7. Ibid., 2. 113,

www.dacoromanica.ro
 117

TV I-a acordat lui Nicolae Dimitrievici [1728-1744] al

Timiprii, 1-a purtat §i urrna§ul acekuia, Gheorghe Popovici
124 II. 1745IX. 1757p, lost mitropolit al Nifidui, mort
§i inmorrnântat in Timi§oara2.
Pacea dela Belgrad [1739] rupe din nou unitatea
abia inflripatd a Bisericii ortodoxe a Natiunii illirice din
Austria, Ungaria §i Serbia. Patriarhul stub din Ipec,
mutat la Carlovet, nu putu sd-si intindd jurisdictia din-
colo de granitele impärdtiei austriace. In provinciile bal-
canice supuse Patriarhiei de Ipec, se vor forma pe vre-
mea ocupatiei turceki, Biserici independente, supuse de-a-
dreptul Patriarhiei eaurnenice3. Patriarhia Ipecului, con-
(lusd de titulari greci, trimiSi din Constantinopol, la
1765--66, cu moartea patriarhului Haji.CaIinic, apune
pentru totdeauna, luandu-i locul Mitropolia din Belgrad4,
supusa i ea, pdsnd la 1881, Patriarhiei din Constantinopol5.

1. SI. Kostici, Grobovi Episkopa p. 5; N. Tincu-Velea aviaz5. pästorirea

Aui Gh. Popovici intre anii 1745-1759, ibidern.
2. Kostici, Grobovi Episkopa p. 5-6.
3. Schwicker, Die Vereinigung der Serbischen Metropolien, p. 109.
4. T. PacAtian, Istoriografr vechi, p. 97.
5. Schwicker, ibidem.

www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL VI.
URMASII LUI SPIRIDON STIBITA LA CARANSEBE,
VLADICA MOISE STANEOVICI

URMASII LUI ISA1A DIACOVICI LA TIMISOARAIENOPOLEA

PANA LA NICOLAE DIMITRIEVICI

Cine a condus eparhia Caransebe§ului dupd ple

carea lui Spiridon Stibita, respectiv a lui Isaia Diacovicir
*IA la 1713, nimeni nu tie1. Abia la 21 Decenwrie
1713 patriarhul Moise Raiovici din Ipec numqte ca
episcop la Caransebq pe lifoise Stanoevici, staret al rna-
nAstirii Gorniaka i vicar al fostului mitropolit Mihail'
de Belgrac12.
Si asupra acestui VIddicd pArerile istoricilor sunt
impartite. Unii sustin cd a fost numit la 17163, altii la
17224, ca urma al lui Gherasim §i Nicolae Dimitrievici6,.
fdandu-se confuzie intre data numirii [i a instalArii] si
intre cea a confirmArii lui ea episcop al Caransebe§ului din
partea irnpAratului Carol VI, la 18 Aprilie 17226.
La 10 Februarie 1717 o delegatie de 12 preoti sii
40 chenezi sau juzi primari] ortodoc0 romdni din dis
trictele Caransebe§., AlmAj i Lugoj, prezintA, in Timi
wara, generalului conte ..Fefan de Steinwille, comandanta
Transilvaniei, in numele preotimii i credincio0or din
eparhia Caransebe§ului, un memoriu, in care solicitd. in-
1. D. Ruvarac, Opis vr§aciko-sebeske eparhije, p. 6.
2. Ibidem.
3. tefan Pop, op. c., pp. 7, 65, 67; N. Cornean, o. c., p. 19.
4. Pesty, A szorényi bdnsdg, I, p. 357; Metea, Mdnö.stirile, p. 296; GM-
din-Man, op. c , p. 107; N. Tincu-Velea, op. c., p. 184; Kostici, ,Fematizam, p.
16; Borovszky, Temes vdrmegye, p. 448.
5. Pesty, ibidem ; Ghidiu-BAlan, ibidem; Gh. Popovici, Uniunea, p. 229.
6. D. Ruvarac, Opis vrsaciho-sebeshe eparhije, p. 8 ,

www.dacoromanica.ro
 119

terventia autoritatii de stat, spre a, li se inlocui episcoput

Moise reimas dela Turci", cu un- oarecare .Petronie'.
Data fiind importanta acestui document, care zugrd-
vete o anumitd stare de lucruri si de spirit din Banatul
eliberat numai cu. cateva luni inainte de Turci, si din
cuprinsul cAruia rezultä ed. atunci cand Caransebesul si
Varptul au stat sub scutul ace1eiai trripArAtii turcesti,.
Scaunul episcopal a fost la Caransebes si nu la Var§et,.
-- las sa urmeze intreg cuprinsul lui
Noi, care suntern juzii [judices] districtelor Caran-
sebesului, Almdjului si Lugojului, am dat scrisoarea
noastrA si pentru mai mare incredintare am pus si de-
getele, jeluindu-ne ne rugdm de Luminata i StrAlucita
Voastrd Domnie de General Comandant conte de Stein-
wille, ca Strdlucirea VoastrA, pentru numele Marelui
Dumnezeu, pentru sAnatatea i fericirea inaltatului Impd-
rat, sti V. aduceti aminte, ca st ni se dea noud Epis-
cop pe care noi 11 dorim de stäpan, cu numele Peironie
ca sA ne fie noud Episcop ; caci de cel cu numele Moise,.
care a rdmas dela Turci [qui a Turcis mansit, nomine
Moyses], noud nu ni lipsA, pentrucA LuminAtia Voastra.
Veti sti cA totdeauna tine randuiala turceascd [quod
sernper servet ordinem Turcicnm], carele dacd vede cA,
cineva are bani si nu cid cat polte§te el, atunci pe
acela ii afuriseste si fl da diavolului cu toate ce are,
iarA dac4 clA cat cere, iar4i II binecuvantã pe acela, §i
nu numai pe unul, dar i pe negustori i toate satele,
si cand hirotoneste preoti prime§te dela clan§ii 50 Leoninia
[Leoninos] si-i lasA o jumAtate de an sa fie preoti, dup.
aceea iarA§i ii alungA din parohii, pand ce nu dau iarAsi
atatia beni ; i om mirean cand fecior ia fatä, atunci
Episcopul [Episcopus] primeste ate sapte, iard preotul
sase-sapte dinari [decenarios]; i omului cand ii moare
sotia, atunci el nu ingAdue preotului sA o irnpArtAseascil
pe aceea, pand cand nu clA 10 ori 15 Leonini iar clack
I. Niles Nicolao S. J., Syntbolae, I, Oeniponte, 1885, p. 445; cf. St. Pop,
op. c., p. 57; N. Iorga, Sate fi freofi din Ardeal, Bucuresti, 1902, p. 211.
2. 1 Leonin = 5 lei ; 1 dinar = 50 bani; 1 potork poltorb. = 3 bani,
valutà dinainte de anul 1914; cf. Stefan Pop, op. c., p. 50.

www.dacoromanica.ro
120

e sarac i n'are de unde da bani, atunci el lasd sä se

ingroape ca un dobitoc ; si dela toatä casa ia pentru loc
cate 12 poltoare [polturas], tie cti e sdrac fie cä e bo-
gat; dacd insd sdracul n'are bani, atunci ii ia zdiog In
pret d3 trei a u patru floreni ; si asa se prapadesc toate
zdloagele noastre la el, in tot anul asa ne mdnanca, si
dela fiecare preot ia anual cate 7 Leonini, si in timpul
hramului bisericilor, ce cade in sdrbdtoarea Sarnpetrului,
totdeauna el prime§te [ceva].
Aceastd rugdminte avem si altele multe, cu cad nu
putem rnolesta pa Ilustritatea Voastrd, si care lucru nu-1
putem tolera, ci ne rugdm de Ilustritatea Voastrd si rnila
Marelui Dutnnezeu sã. pdzeascd pe Ilustritatea Sa.
Caransebq, 1717, Zilla 10 Februarie" 1 Erau
scrie Nilles iscdliti 12 isepi cu toti preotii, 40 juzi cu
rnai multe sate si districte [Subscripti erant 12 popae2
cum omnibus presbyteris, 40 judices cum pluribus pagis
et districtibus]. In lo;.:ul sigilelor, spun, punem degetele
§i facem cruci, si trimitem aceastä scrisoare, toi cei
mici si mari ne rugarn" 3.
lezuitul ./ViC0/61.9 Nilles, dela care ludm do3umentul,
preocupat prea mult de ideea rdspandirii sf. uniri"
printre Rornanii bandteni, cari nu s'au atasat actiunii

,
de destrdmare religioasä si nationald initiatd de mitropo-
litul ardelean Teofil III, §i desdvarsitd de urmasul sau
Atanasie la 1698-17014 pune cu talc, in fruntea
rnemoriului, urmdtoarea introducere
natarilor actului :
necunoscuta sem-

An. 1717. Despre Romeinii Caransebeseni §i Lugo-

jeni. Dupa ce trnpdratul a sdrobit pe Turcii din Tracia
la Tirnisoara, ei5 se area dispusi spre sf. unire, Ca do-
vada s. serveascd, cererea alaturatd, cerere de altfel cu
neindernanare into;.:mita spre a suna bine auzului, totu0
1. Nilles, Symbolae, p. 445.
2. Popi in sens ul de protopopi.
3. Nilles, Symbolae, 1, pp. 445-446; cf. t. Pop, op. c., pp. 56-59.
4 V[asile] A[angra], Contributiune la Istoria bisericei romane, Sibiu, 1917,
p. 60; cf. Dr. loan Lupas, Contribufiuni la Istoria Romanilor ardeleni, Bucuresti,
1915, p. 1; N. lorga, Sate si preofi din Ardeal, pp. 89, 177 sqq.
5. Romiinii caransebeseni i cei1a1ti suplicanti. -

www.dacoromanica.ro
 121

-de cuprins adevdrat, si, ceeace este .de insemndtate pentru

istoric, cd este cu fidelitate si cu mana proprie scrisd.
Catre Inältatul si Lurninatul Ganeral, Comandant
al Transilvaniei, Contele de Steinw:Ile, umilita rugdrninte
a Rornanilor [Valachorurn] Caransebeseni, Alrndjeni si
Lugojeni, cari inseteazd pentru Sfanta Unite [sacram
Unionem anhelantium]"
Stapanirea turceascd [1552, 1658-1716] si legdtu-
rile cu Patriarhia de Ipec [1557-1716] si mai thrziu cu
cea din Carlovet [1716-1720-1864]-si Belgrad [1720
1739] 2, au ferit pe Romanii bandteni de acea mare rata-
cire religioasd numitä unirea Cu romano-catolicii unguri3,
in care in mod fortat au fost tariti o parte din fratii lor
ardeleni. Vdzand de sigur urindrile dezastruoase ale acestui
act politic", care a sfasiat unitatea sufletului romanesc4
-subjugat, aruncandu-1, pentru meschine interese materiale
utilitariste, in bratele strdini1or5, Rornanii banateni nu
inclind spre sfanta Unire" cum ar fi dorit Nilles, ci
ei urmdresc nurnai inlocuirea arghirofilului Moise cu
Petronie. -

Din cuprinsul memoriului susamintit se poate con-

stata cd Moise a fost episcop in Caransebe i cd era
Roman de origind6, cdci altcum parsiii lui ar fi addugat
la celelalte capete de acuzd. i pe acela cd nu e Roman
sau cd nu stie rornaneste7, cum au fdcut Ardelenii cu
mitropolitul grec Lasat din Alba-Iulia8. Despre Stanoe-
vici este un document autentic ed. la 1723 a resezut in
Caransebes, cd d3 acolo a guvernat ambe [sic] die-
i

ceze. Aceasta va sd zicd, cd. Stanoevici a guvernat

1. Nines, ibidem ; 5t. Pop, ibidem; cf. N. Iorga, Sate si preoti, p. 211.
2. D. Ruvarac, Cps temisvarske eparhye 1727 god., p. 4, scrie cä prin pa-
-tenta imp. Carol VI din 5116 Noem. 1720, autoritatea mitrop. Moise Petrovici din
Beograd s'a extins si asupra eparhiilor din Banat : Timisoara i SebesVárset.
3. Simeon 13'61110u, Discursul tinut in fata celor 40.000 Romilni adunati
,pe Cdmpia libertdlii dela Blaj, in 1848, la T. Platian, Cartea de Aur, vol. I,
-el II, Sibiu, 1904, pp. 288-289.
4. G. Baritiu, Destre doc. relative la ist. bis. a Rom., I. c., p. 92-93; N.
lorga, Sate i preoti, pp. 191 sq.
5. S. Dragomir, Istoria desrobirei religioase a Ronidnilor din Ardeal in
.tec. XVIII, vol. III, Sibiu, 1920, 1930.
6 Euseviu Popovici, 1st. bis univ., IV, p. 427.
7. st. Pop, 0. c., pp. 10, 66.
8. N. Iorga, 1st. bis. rom., I, ed. II, p. 388.

www.dacoromanica.ro
122

dieceza Cdvtiran-Sebesului prin usurpaciune si in contra

privilegiilor leopoldine" scrie istoricul nostru Tincu
Velea, care fidel ipotezei sale profund gresite, cA die
cezele romanesti din Banat n'au fost niciodatd supuse-
Patriarhiei de Ipec sustine tot atat de putin inte
meiat cd la 1695 s'a intlintat pentru Sarbi" episcopia
Varsetului, ai cdrei episcopi au uzurpat" i episcopia
Caransebesului2.
Unii confundk pe viddica Noise din Sebes cu Noise-
Petrovici, mitropolitul Belgradului [1716-1726] sau al
Belgradului-Carloveului [1726-4730] 3 ; iar altii it dubli
ficti, numind pe unul Noise Stanoevici, iar pe al doilea
Noise Petrovici, si-I considerd pe primul episcop roman la,
Caransebes, iar pe secundul episcop sarb la Varset4.-
Moisa Petrovici nu e unul cu Moisd Stanoevici, cad
acesta, care e denumit la 8 Aprilie 1722 de Irnparatul ca
episcop de Varsdt, sigur cà numai acum in 1722 a fost
consecrat intru arhiereu, pe cand tizul sdu era consecrat
de atare . , . Inca pe vremea dominatiunii turcesti, adec6_
inainte de 1716. Nu se poate admite, cti Moisd Stanoe
vici sä f lost sffilit in 1716 si pand la 1722, adeca lant
de 6 ani -sä nu fie confirmat de noii sài stäpani si cL
in acest interval el sd fie fost asa de dosit i tdcut incat
de fel sd nu se audd nimic de e15..."
Profesorul Prot. Dr. tefan Pop, sustinand aceastd ipo
tezd, mai creeazd o E p:sc opie la Varset si un nou episcop, pe-
IWoisei Petrovici, alaturi de Noise Stanoevici dela Caranse
bes. Arl ardtat mai sus izvorul care fatalmente alimen
teazd aceste ipoteze false, in virtutea cdrora au existat
cloud episcOpii paralele si simultane, la Caransebes si la_
Varset. In baza concluzfunilor la cari am ajuns por afirma.
cu certitudine c6, n'au existat doi episcoli contemporani cu--
numele Noise, la Caransebe i Varset, ci numai unut
singur, cel dela Caransebes, Noise Stanoevici, hirotonit mn
1. N. Tincu-Velea, op. c., pp. 148 149.
2. Ibidem, pp. 146-149.
3. loan Boro§, in Unirea, Blaj, 1892, p. 206, apud *t. Pop, op. c., pp-
65 67. .
4. lbidem.
5. t. Pop, o.p. c., pp. 65-67.

www.dacoromanica.ro
 123 :

Ipec la 1713, si confirmat nu numit de impAratuf

Carol VI, la 1722. Confirmarea asa tarzie am putea ad,
o punem in legdturd si cu denuntul arnintit, cdruia de-
sigur Ii vor fi urmat i altele, adresate deastädatd chiar
Impäratului, care a ordonat anchetarea invinuirilor aduse-
acestui episcop Jamas dela Turci". Dupd ce a primit
rezultatul anchetelor fdcute de autoritatile militare si ad
ministrative nemtesti, probabil in colaborare cu organele
mitropolitane din Belgrad, prin care s'a dovedit netemei
nicia acuzatiilor aduse episcopului Moise, Imfidralul, la
propunerea mitropolitului Moise Petrovici al Belgradului
cu resedinta in Timisoara, si in urma reorganizdrii Bise-
ricii ortodoxe a Natiunil illirice din imperiul austriac,
colvirmat din nou in Scaunul din Caransebes, unde pas
toreste neturburat phnd la moarte.
Asupra anului mortii lui pdrerile sunt si mai contro
versate. Confuzia merge !And acolo, Inc& i se atribue
exercitarea unor misiuni chiar i dupd moarte. Astfel, la
1727, fiind delegat de mitropolitul Moise Petrovici sä
institue, la Ramnic, pe noul episcop .16./an, fost staret al,
Govorei, Moise Stanoevici nu se duce in persoand", ci
deleagd la randul sau pe episcopul NicOlae Ditnitrievicil.
Prof. Stefan Pop, autorul adestei ipoteze, recunoaste-
cd Nicolae Dobrescu, care a publicat documentul privitor
la instalarea episcopului ,5'lejan al Ramnicului, nu vorbeste
nici de doi Moise Petrovici", nici c. ar exista un
Moisd Petrovici, episcop de Caransebes" 2. Dânsul incearcd
1. Ibidem, pp. 68-71, bazat pe N. Dobrescu, Istoria Bisericii romdne din-
Oltenia, in timpul ocufiatiunii austriace, Bucuresti, 1906, pp. 68-70, care insa
nu aminte0e de Moise Stanoevici, ci scrie numai cä la instalarea noului ales
episcop al Ramnicului fu delegat de Moise Petrovici episcopul Caransebesului Ni-
colae Dimitrievici, care si veni pentru aceasta la Craiova" , prof. Pop se sileste
sa argumenteze dupft o .ermeneutica nesiluita" c asa cum este formulatä fraza
la Dobrescu, titlul de episcop al Caransebesului" se refera la Moise Petrovici gO
nu la Nicolae Dimitrievici, pe care-1 numeste episcop nulius dieceseos". La pag.
69-71 nota 73 Pop recunoaste ca N. Dobrescu la pag. 198, docum. 84, luat din
Jorge, Studii 81 clocuntente, V, p. 144, nu atinge nimic de doi Moise Petrovici, .

on cä Nicolae Dimitrievici e episcopul Caransebesului, adeca acela, care e delegat

de Mitropolit i ca nu exista un Moisa Petrovici care ar subdelega la randul sau.
pe Nicolae Dimitrievici".
2. St. Pop, ibidem, p. 71, nota 73; pp. 80-81. La p. 79 sustine ca Vli-
dice Moisa Stanoevici a decedat in 1726 [ori ca. in 1725]" apropiindu-se der_
adevarata data a mortii.

www.dacoromanica.ro
 124

-sl-si sprijine pdrerea pe inemoriul inaintat de episcopul

unit .1-taki, la 1722, trnpdratului Carol VI, in care cerea
sä i se recunoascd. jurisdiclia $i peste bisericile româneVi
din Mararnure$ $i din partile Aradului, ba pretindea sa se
pund sub atarnarea sa si districtele $i preotii romane$ti
din Banatul Timisan, din Caransebe$ $i din Lugoj, mo-
tivand ca toti ace$tia ar cere cu insistenta sd fie supu$i
unui episcop unit, ca sa scape de $icanele tiranice ale
-episcopului [sic] Moise Petrovici".
Cd prof. Silviu Dragomir, publichnd rezumatul aces-
tui rnemoriu, nu impärtd$e$te numaidecat $i pdrerea cà
Moise Petrovici este episcop $i Inca de Caransebe$, o
.dovede$te precum recunoa$te si Stefan Pop, prin pa-
ranteza ce o viird in text prin cuvantul, [sic]"2. Mitropo-
titul Moise Petrovici al Belgradului la 1721 isi mutd
:Scaunul in Tirni$oara, ca sa poata afla mai cu ulurintã
planurile stäpanirii i ca sd-i pareze mai la timp lovi-
turile". La instalarea Sa [22 Aprilie 1721], precum am
vazut, au fost de fata, alaturi de autoritatile militare $i
de stat, preotimea i primarii satelor bandtene, precurn
i
si episcopii din Timi,soara §i Sebe,s sau din Varser,
,cum sustine, tendentios, autorul Adattár-ului4 lard sä
se arate numele episcopilor respectivi 5. In a patra zi dela
instalare, mitropolitul Moise line, irnpreund. cu cei doi
-vlAdici sufragani, cu protopopii i preotimea banateand,
un sinod, pus la cale de Iezuiti, spre a prornova ideea
unirii cu Biserica romano-catolicd 6, cum au reu$it sd facd
aceasta in Ardeal Niciunul din cei ce relateazd despre
acest sinod nu aratä numele celor doi viadici sufragani
ai mitropolitului Moise8. Cd unul a fost Ioanichie Vladi-
slavlievici al Timiwrii nimeni nu se indoie$te9. Celalalt ar
1. S. Dragomir, Istoria desrobirei religioase, I, p. 224.
2. St. Pop, o. c., p. 82.
3. Ibid., pp. 62-63.
4. Baroti, Adattdr, II, pp. 132-133; Gh. Popovici, 1st. Rom. &in., p. 324.
5. St. Pop, op. c., P. 95, n. 127.
6 Ibid., pp. 96-110.
7. S. Dragomir, Istoria desrobirei, I, pp. 7, 24 sqq.
8. Nilles, Symbotae, II, p. 800; Szentklitray, Merczy hortndnyzata, pp.
4135-91; Borovszky, Tentesvdr tortinete, p. 75.
9. Ibidem.

www.dacoromanica.ro
 125.

fi fost dupd Stefan Pop faimosul Noise Petrovici.

dela Caransebee, pe care nu-1 intalnim, cu acest nurne,
la niciun istoric.
Mitropolitul Moise Petrovici paräseste Timisoara
nurnai peste 5 ani, la 1726, cand Congresul national il
proclamd Mitropolit al mitropoliei Carlovetului [administrand
si cea a Belgradului]. Prin urmare, la 1722 cand _loan Giurgiu
Pataki Ii formula acea pretentie de o m1-à indräsneald,
fireofii romdnefli din Banalul Timifan" au stat sub juris-
dictia mitrofioldului Moise Petrovici din Timisoara, si se
vede cd nu prea voiau sä scape de sicanile tiranice ale"-
acestui episcop", de vreme ce nu s'a grabit niciunul sd
se arunce in brate1e renegatului Pataki.
Si, desi toate argumentele aduse pledeazd contra.
tezei cu cloud episcopii paralele si cu doi vlddici
la Caransebe i Varset, Stefan Pop stdrue in credinta sa
pand la capdt, sustinand cd. Moisd Petrovici rnostenit
dela Turci", activeazii incii in .17,27"2 in Caransebes.
Altii sustin cd moartea episcopului roman Moisi,
din Caransebes" cum se exprimd Euseviu Popovici --
s'a produs in anul 17263 ori 17284 sau chiar 17335.
Niciuna din pdrerile emise nu corespunde realitatii isto,
rice. Acum stim cd vMdica Moise Stanoevici la 5 Martie
1724 si-a scris testamentul In &bee, uncle a 04 rdfiosar
§i unde a si mutat resedinta episcopeascd din Varset"7,
D. Ruvalac, desi cel rnai bine informat dintre toti cei ce
au scris pang azi Istoria Bisericii ortodoxe din Banat,
prin asernenea afirmatii cd vlddica Moise pi-a mutat
resedinta din Varset" in Sebes" sau Caransebes prin
cari se contrazice cu sine insusi i cu multi din istoricii
1. Stefan Pop, op. c., p. 106.
2. Ibidem, pp. 80-81. La p. 79 sustine ca Vladica Moisa Stanoevici a
decedat in 1726 [oh ca Inca in 1725]" apropfindu-se astfel de adevarata data
a mortii.
3. Kostici, Sematizam, p. 16 §i dupl el Metq, Mandstirile, p. 296; N. Col.,
nean, op. c., p. 19; Borovszky, Temes vdrmegye, p. 448.
4. Pesty, A szorényi beinság, I, P. 357.
5. Gh. Popovici, Uniunea, pp. 229-30; E. Popovici, Istoria biseiriceasal uni-
versaki, IV, p. 427.
6. a. Ruvarac, Opis temiparshe- etarhijr, p. 4; Idem, Otis- vrsaciho-sebefkr
elarhije, p. 6.
7. Ibidem.

www.dacoromanica.ro
426

,sarbi, germani si maghiari des citati, cari au demonstrat

,ca i Spiridon Stibita si-a avut Scaunul in Caransebes,
(la dovada c nici el ca preot nu s'a putut desbrdca de
prejudecatile si sovinismul caracteristic conationalilor lui,
toridecateori scriu despre Romani si Biserica lor.
Dar si in forma aceasta aflrmatia lui este pretioasa
,pentru noi, deoarece dovedeste : 1. Ca n'au existat doua
episcopii paralele, ci numai una singura, sa-i zicem cu
cloud resedinte; si 2. Ca dreptul istoric si traditia .de vea-
curi au biruit asupra tuturor combinatiilor si incercarilor
de a se despuia acest oras de podoaba lui cea mai aleasa.
VlAdica Moise Stanoievici moare la 10 Aprilie 17241,
deci la scurta vrerne dup. ce si-a facut testarnentul, ast-
fel ca. n'a mai avut cand delega pe episcopul Nicolae
Dimitrievici sa-1 subdilue la instalarea episcopului Stefan
al Rarnnicului2. In 28 Iulie acelasi an, Administratia in-
ventariaza obiectele ramase dela raposatul episcop. Repro-
duc dela Ruvarac acest inventar:
Pe foaia a 2-a a procesului verbal sunt enurnarate
sub numarul 1. Serviciul de masa' Minas dupa moartea
Vladicai, total sunt amintite 82 de obiecte, printre ele 30
de argint.
Sub. no. 2. Obiedele bisericefti [trkvenih stvari], in
total 53, printre ele 16 de argint. Din odajdiile arhieresti
Tarhijerjskog odjejanija] sacosul si stiharul de rnatase rosie,
reverenda de matase, un omofor vechiu, alb si altul nou,
yerde cu flori; 3 epitrahile: unul verde cu flori, unul
galben de matase si unul rosu; 2 braie de matase simpla
verde si de matase lucrat cu dantela; mitra de cadif negru
lucrata cu dantela, felon de matase rosie cu flori.
Sub no. 3. Ceirti : Biblia, Cirilul, Trancvilionul, co-
lectia de Minee mici pe 11 luni, 2 Prologuri de Moscova,
TâIcul evangheliilor de Teofilact, Evanghelia Mare de
1. Baroti, Adattar, F. V, p. 132; cf Gh. Popovici, 1st. Rom. bein., p. 323.
D. Ruvarac, Ops temiparske eparhije, p. 4 scrie c. nici pân azi nu se §tie exact
. data mortii episcopului Moise Stanoievici al Sebeplui-Vdr§etului [nu mai scrie ca'n
alte locuri al Vtlx§etului-Caransebesului]. Dintr'un Sematism, scrie el, am aflat oà ar
# murit inainte de Octomvrie 1724". Ibidem. consunk deci, cu ceeace relateaa.
.Baroti.
2. St. Pop. afi. c.,p. 68.

www.dacoromanica.ro
 127

Moscova, 2 Testamente fárä Psaltire si unul cu Psaltirea,

Triodul in editie mare, 3 Liturghiere mici de Moscova,
Apostolul editia mare, Trambita [Truba], Mineiul general
.editie mare, Viata sfintilor pe trei luni, Tipicul editia
mare, Octoihul editia mare, Penticostarul editia mica, Li-
-turghierul mic in manuscript, 2 Catavasiere, 2 Ciaslovuri,
mint si unul mijlociu, Cerul nou, [novoe nebo], Abece-
.darul mic, Istoria Ierusalimului si 4 carti grecesti.
Sub no. 4. Icoane ci chipuri: chipul Imparatului
al Irnparatesei, & printului Eugeniu, al despotului Gheorghe,
-copia sigilului tarului sarbesc Stefan.
Sub no. 5. Vepninte de port, printre ele : 0 manta de
matase, damase si stof6., 3 capame, ceeace va .trebui sà in-
-semneze azi vesmantul dedesubt, caci atunci nu se
purta actualul vesmant dedesubt i deasupra, zubun,
manta, (japunte), 2 tichii albe, o camasä de noapte de
matase.
Sub no. 6. Obiecte de modase ci pdneci) printre ele ca-
teva perne, plapome, panzeturi, prosoape, batiste, cama0.
Sub no. 7. Lucruri de /dna", printre ele : covoare, per-
dele la ferestre, paturi.
Sub no. 8. Obiecte de coszYor: diferite obiecte 119, far-
furii, oale, plosca de metal, tipsii.
- Sub no. 9. Obiecte de cupru, -in total 75, printre ele:
tipsii, cazane, calddri, tigi, ibrici.
Sub no. 10. Obiecte de ner, in total 47, printre ele
caldari, pirostii, lanturi, securi, cantare, foarfeci.
Sub no. 11. Obiecte de lemn, total 181 bucati, printre
ele: lazi, mese, scaune, dulapuri, trasuri, butoaie cu yin,
putine, carute.
Sub no. 12. Pdhare fi ceiti, in total 94.
Sub no. 13. Diterite lucruri.. 20 piei de vulpe, 2 de
cerb, 3 hamuri si 2 simple cu franc, 50 ocale de uleiu, 50
bcale de miere cu ceara §i topita 6 acoave 1, 12 acoave otet,
vie in Deal, in Iarmata si langa Pruna, cosnite de roit 66,
2 cai de calarit,. 6 de trasura, mai multi cai in Hotin 30,
vite cornute mici.si mafi 440, mosia Hetin, casa, grajdul
I. In Banat un acov are -501iO4.

www.dacoromanica.ro
128

cu doua pivnite mici i opron pentru trasuri, iar lai

camp ferma"1.
Contemporan cu Moise Stanoevici (Sian cu un vici in coadal
la Tirnisoara era kanichie [Vlad, Vladislav, vici],
numit si hirotonit arhiereu de acelasi Patriarh din Ipec,
Moise Raiovici, in 17132, si probabil tot in Decemvrie, cu
o zi-doua mai inainte sau dupa hirotonirea lui Moise al Ca-
ransebeplui. El ocupa; dintru inceput, Scaunul Timisorii,
dar cu titlul de Mitropold3, Ca sufragan al Patriarhului
ipecan, De imparatul Carol VI este connrrnat in aceeasi
zi cu Moise, la 18 Aprilie 1722, deci dupa noua ani de-
activitate, din cari 3 ani sub Turci4. Adevaratul motiv al
acestor confirmari tarzii valabil iIn cazul lui Moise
trebue pus in legatura cu reorganizarea Bisericii ortodoxe
a Natiunii illirice, care devenise necesara in urma alun-
gärii Turcilor nu numai din Banat, ci si din Serbia.
La 1716 patriarhia de Ipec ramasa sub Turci
inceteaza a mai. exercita vreo autoritate asupra Banatuluir
fiind inlocuita de Mitropolia din Belgrad, rnutata si ea,
temporar, in Timisoara la 1721, dup. ce mai inainte,
prin diploma din 5/16 Noernvrie 1720, Carol VI a recu-
noscut mitropolitului Moise Petrovici al Belgradului ju-
risdictia si asupra Banatului5.
Episcopul Moise Stanoevici al Caransebesului si mi-
tropolitul Ioanichie Vladislavlievici al Timisorii, fi ind tri-
misii unei Patriarhii, care a rupt legaturile canonice Cu
Arsenie III si Biserica de sub conducerea lui, considerat&
schismatica, si pastorind inteun tinut ocupat de Turd,.
era firesc ca, dupa prabusirea imparatiei otomane-musul-
mane si dupa reorganizarea Bisericii ortodoxe sarbe in
cadrele imparatiei noui romano-catolice, sa primeasca con-
firmare in Scaun din partea noului stapan politic.
Ca sa fie pe linia une i. logici Mr. compromis, cei ce
statornicesc o anumita relatiune intro data hirotonirii, in-
1. Ruvarac, OPs vrsaciko-sebeske eparhije, p. 6-7.
2. Ruvarac, ibidem; Szentkliray, Merczy kormdnyzetta, p. 18.
3. Ruvarac, Opts temisvarske eparkije, p. 4.
4. Ibidem ; Szentkláray, Merczy kormdnyzata, pp. 18, 84; Borovszky, Xe-
mesvdr törtinete, p. 50.
5. Ruvarac, Opts vrsaciko-sebeske 4arkije, p. 6.

www.dacoromanica.ro
 12D

stituirii si a confirmArii episcopului Moise Stanoievici

ar trebui sA tragA aceleasi consetinte i cu privire la
Ioanichie, pe care, totusi, il admit, ca functionând i pe
vremea Turcilor2, MIA sA-1 dubleze, inventand un al doilea
Ioanichie, care dupA. aceeasi logica i argumentare, nu
putea fi consacrat intru aihiereu" inainte de 8 Aprilie
1722, data confnmArii lui de cAtre ImpArat4.
Se sustine iaräsi cd loanichie Vladislavlievici a ur-
mat lui Isaia Diacovici, care s'ar fi strAmutat din
Arad ori din Timisoara-Arad, la scaunul mitropolitan din
Carlovet, in 1708 ori 1710"5, i ar fl pAstorit la Ti-
misaara intre anii 1708-1721 ori 1710-1722 Sau pariä
la 17268; iar confirmarea dela 1722 i-ar fi venit ca a
dreaptä rdsplatd perrtru serviciul de spionaj Mcut in fa-
voarea lui agen de Savoya, pAnd a nu cuceri orasu1
Timisoara din mainile Turcilor7.
UrmaS a lui Isala nu putea fi loanichie, deoarece Isaia
nici odatA n'a intrat in Timisoara, ci inainte de a se muta
in Arad rezida la Becicherecul-Mare, in apropierea cAruia
prirni din partea impAratului Leopold I [1657-1705], pentru
seiviciile aduse ImpArätiei, drept cadou o pAdure mare si
o moard pe apA8. Istoria s'arbeascA, afarA de Constantin,
1704-1713, instituit episcop in Timisoara de cdtre
patriarhul Calinic din Ipec9, nu 'cunoaste pe toti inaintasii
legali a i mitropolitului Ioanichie i ai episcopului Moise
Stanoievici [nu Petrovici], numiti i hirotoniti in acelasi
an de Patriarhul de Ipec.
Este probabil ca' dupA emigrarea patriarhului Arsenie III,
Turcii, in supdrarea lor pentru lipsa de loialitate doveditA 'de
Sarbi si de sefii Ion bisericesti, sA nu fi admis ocuparea Scaune-
lor din Timisoara t i Caransebes p'anA. la 1704. In acest
rAistimp pArtile bAnAtene ocupate de Turci, vor fi fost pAsto-
1. t Pop, op. c., p. 67.
2. Ibid., p. 95, no. 127, pp. 100-101, no. 143, pp. 103, 106.
3. Ibidem.
4. Ibid., pp. 100-101..
5. Ibid., p. 106.
6. Ibidem.
7. Ibid., pp. 100-101.
8. Dr. loan Lupa.T, Istoria bisericeascei a Romiinilor ardeleni, Sibiu, 1918, p,
133; cf. t. Pop, op. c., p. 103.
9. SI, Iostici, Grobovi Episkopa, p. 4.
9

www.dacoromanica.ro
130

rite direct de Patriarhii de Ipec sau prin ate un episcop, care va

fi primit delegatie provizorie de a savAr§i cele sante in cuprin-
sul eparhiilor bängene. Se pare cä un asemenea rol au indepli-
nit pomenitii episcopi Gherasim §i Loan Popovici, pe cari
unit istorici, nedeplin orientati asupra raporturilor ce-au
existat de fapt, aproape doua decenii, intre Patriarhii de
Ipec §i Arhiepiscopii-Mitropoliti din Carlovet-Cru§edol, i-au
plasat and la Vax§et, and la Caransebe§ ori Timi§oaral.
Griselini, cel dintAi istoriograf al Banatului,
confunda pe loanichie Vladislavlievici cu Vichentie Ioanovici,
caruia i-ar 11 urmat Isaia Diacovici 2. Tincu-Velea consider&
ca urma§ nemijlocit al lui Isaia Diacovici la Arad
intre anii 1710-1716,, iar la Timi§oara intre 1716 1718
pe Ioanichie Marlinovicis, care, dup& el, ar fi identic
zu Ioanichie Vladislavlievici 4. Acesta, dup& istoricii sarbi,
a murit ca episcop al Timi§orii la 8 Octomvrie 1727,
Sara sd se stie unde este inmormântat 5. S'ar putea
presupune ca Ioanichie parase§te Scaunul Timi§orii la
1724 sau §i mai inainte, c&ci in acest an Vichentie
Ioanovici, pe care Griselini ii confunda. cu clansul [cu
Ioanichie Vladislavlievici], se intituleaza al Temiparului
s1 al Lipovei fi al altor districturi" 6. La 1726 pe Vichentie
loanovici ii intAlnim la Arad, unde pastore§te pAnd la
1731, and este ales mitropolit de Carlovet 7.
1. Pesty, A sztirenyi bcinsag, I, p. 357; &matis mul eparhiei Caransebes,l. c.;
Ghidiu-BAlan, op. c , p. 107; St. Pop, ot. c., p. 78, n. 88.
2. Fr. Griselini, Istoria Banatului Timisan, trad. N. Bolocan, p. 113.
3. Episcopul Ioanichie Martinovici, ca episcop de Arad, la 1713, in fata
episcopului latin de Oradea a trecut la unite, pe care la 1722, pe patul mortii, a
abjurat-o. Nilles, Symbolae, IL, p. 604; Gh. Popovici, Uniunea, p. 227; Joan Lupas,
1st. bis. a Rom. ardeleni, p. 134; E. Popovici, 1st. bis. univ., IV, p. 491; St. Pop, op.
c., p. 103.
4. Tincu-Velea, op. c., pp. 107, 114, 126; St. Pop, op. c., pp. 65, 101, n.
.63, 143.
5. Kostici, Grobovi Epishopa, p. 5; Szentkliray, Merczy leormdnyzata, p. 84,
scrie a a murit in 1726 sau in 1727.
6. N. Iorga, Studii si documente, XIII, p. 89; Lupas, ibidem, n. 2: Tincu-
Velea, o& c., pp. 123, 127, sustine cg. la 1726 dieceza independentd a Lipovei in-
ceteazA, incorporAndu-se la dieceza nouä sArbeascli dela Timisoara".
7. Gh Ciuhandu, Doi loanovici jle tronul etiscolesc ort. dela Arad, pp.
9-10, 33-38; Metes, Md,ulstinile, p. 295; E. Popovici, o. c., IV, p. 491.
In legAturA cu cheltuielik de inmormdntare a episcopului-mitropolit Ioanichie,
D. Ruvarac scrie: Au rAmas Domnului Liubibratici, [Pfan, vlAdicl fArA eparhie,
care a trait la Curte in Belgrad, i dupg. moartea lui Ioanichie a administrat eparhia
pinA la punerea in Scaun a lui Nicolae Dimitrievid, 1728] bani curati 566 f $.1

www.dacoromanica.ro
 131

Asupra ahului mortii vlddicdi Ioanichie Vladislavlie-

irici nu mai ramâne nicio tridoialg. Rdmâne sd se preci-
zeze de ce unii istorici pun pAstorirea lui Vichentie boa-
tovici i Maxim Nestorovici, intre Ioanichie i Nicolae
Dimitrievici. Respectând pArerea lui Griselini, care identi-
fied pe Ioanichie cu Vichentie Popovici, orice confuzie
este exclusd. Eparhia Timiorii pdstorita pand la 8 Oct.
1727 de Ioanichie Vladislavlievici, este administrata pand
la 1728, and fncepe pAstorirea lui Nicolae Dimitrievici,
de vlddica fdra eparhie ..tefan Liubibratici din Belgrad"1 §i
de Maxim Nestorovici.2
12 cr; s'a cheltuit pentru inmormantare: Pentru prohod, celor gase protopopi
eate 14 mariqi 23 fl. 12 cr.
.altor preoti cite 3 in. 31 fl 46 cr.
Protosincelului Visarion din Ipec 17 fl.

-preotilor din
la 2 diaconi.
Timi§oara ........ .
lui Hagi Pavel, igumen al Sangeorzului,
. . .... 4
8 fl.
4 fl
.
30 cr.
15 cr.
15
Proegumenului Gheorghe . . . 8 . 30

............ .
. . . . . .
Proegumenului i arhimandritului dela Hodon 8 , 30
lui Arsenie din Ipec 4 15 .
lui Arsenie dela Sveta Gora . 4 15
-servitorilor. 4 ,
Preotului din Borcea . . . . . 2

........ .
Preotului din Omolita

.......... .
1
saracilor. . . . . . . . . . . 1
&if Efrem din Hopovo
lui Mina din Voiovita . .
Diaconului Orestie
.
.
.
. .
.
.
.
. ...... . . . .
. 1
1
1
12 cr,

§colarilor §i tinerilor. . . . .
Preotului din Surian. . I ,,
aneOerului 1 ,
pentru sicriu 4
Total s'a cheltuit 141 fl. 50 cr., §i pe altele 371 fl. 44 cr. Pe foals. 14: Cat
i eine a ramas dator vliclicai Ioanichie in obligatii:
1721 Ian. 12, Gim. Ermenie 234 fl. 12 cr.
1721 Dec. 10, Pavel Timipreanul, 250 fl.
1726 Apr. 17, regretatul Sofronie Ravanicianul, episcoptil Ienopolei, 140 fl.
.din care n'a restituit nimic.
1727 Mai 24, Stoian Vari4anu1 60 fl., din care n'a dat nimic.
Pe foaia 15: cat §i cui a amas dator 486 fl. 27 cr., printre ei doctorului
Kutenperger, chirurgului Iakup.
Pe foaia 16 : Cine a prezentat datoria dupi scrisoarea d. Arh., regretat
episcop -de Iego:

3. Comerciant
.......... .
1. Iosif Iambrecoviei, secretar
2. Ciprovat . . . . . . . . .
200 fl.
300 ff.
100 ducati".
D. Ruvarac, Opis temisvarske eparhije, 1727. godine, pp. 4-7.
1. D. Ruvarac, Opts temisvarske eparhije, p. 6.
2. Kostici, .5'ematizam, p. 5.
94"

www.dacoromanica.ro
132

Cat priveste nationalitatea lui Ioanichie, istoricii no-

stri sustin ca a fost Roman,. Dacd ludm in considerare
cd orasul Timisoara vechea Zurobara2, ridicatd in sec .
III-lea, chiar sub Domitiana sau Traian, i restauratd.
in sec. al VI-lea de Iustinian4, si mai tarziu in sec.
XIIIXIV-lea de regii ungari, incepand cu Bela IV5,
din epoca rornand a fost continuu populat de elementul
bastinas geto-daco-roman, si cd, in mornentul cuceririi lui
de armata comandata de Eugen de Savoya, Romanii au
format majoritatea populatiei orasului [aldturi de putini
Sarbi, Gieci, Armeni i niciun Ungui] condus de judele
roman Nicolae Munteanu [Muntean, Muncian, Muncia],
nu e nicio mirare a sustine cä vlddica Ioanichie8 a lost
Roman, de acelasi neam cu majoritatea credinciosilor lui.

1. Gb. Popovici, Uniunea, p. 228.

2. Traian Simu, Drumuri i cetati romane in Banat, Lugoj, 1924, p. 5.
3. Teglas Gabor, Az alfoldi sanczok maros-clunaközi csoportjanah helyrajza,
spud Borovszky, Ternesvar törtenete, p. 1, n. 2.
4. Cf. Procopius, De aedificils, cap. 6, trad. G. Popa-Lisseanu, in Izvoarele
Istoriei Ronidnilor, vol. XV, BucurWi, 1939, p. 100.
5. Bildern, pp. 1-17.
6. Schwicker, Geschichte des Terneser Banats, p. 282; Szentklaray, Merczy
kormanyzata, pp. 6-7.
7. Ibident, p. 18, 11 considefe. pe Nicolae Muncia Siirb,
8. Ibidern, i despre Ioanichie spune a a fost Stirb.

www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL VII.

URMASII LUI MOISE STANOEVICI

a) EPISCOPII MAXIM NESTOROVICI SI NICOLAE DIMITRIEVICI

Lui Moise Stanoevici, la Caransebm i-a urmat, ca

administrator, vladica Maxim Ns/orfovicU 1 probabil chiar
in anul 1724. La 19 Iulie 1726 el sfintete biserica Sf.
Ilie din Lugoj restaurata de prefectul judetului, Ioan
Ratiu [Ratz] de Mehadia, care se Odihnqte in cripta din
naosul ei2.. Tot atunci vladica Maxim daruqte bisericii
Sf. Nicolae biserica mica. din Lugoj un antimis3.
Dela Caransebe§, la finea anului 17264, el trece la Timi-
§oara, probabil ca vicar al episcopului-mitropolit Ioanichie,
pentru ca in anul 1728 sa revinal din nou la Caransebm
unde-i untneaza [la 1726] Nicolae Dimifrie originar
din Hertegovina, hirotonit la 1726, pentru eparhia Caran-
sebe§ului, de mitropolitul Moise Petrovici, al Carlovetului-
Belgradului 5.
1. Gh. Popovici, Uniunea, pp. 229-230, il pune dela 1728-1739; Pesty,
A sxorenyi bainscig, I, p. 357, este de aceeasi pArere, dar in parantezA aratA cá
Kenghelat si Picot ii aseazA pAstorirea Ia Caransebes, intre 1726-1738; &Am,
Geschichte des Temeser Banats, Leipzig, 1861, I, p. 114; si St. Pop. q. c,, pp.
13, 78, insirä diferitele pAreri, fArà insusiasc5. vreuna.
2. Ibidem, p. 77, n. 87; cf. Pr. Petru Olde, in Aneaele Banatului, An. IV, p.
127. Pe unul din peretii turnului bisericii vechi din Lugoj se poate ceti urmAtoarea
inscriptie: Aedificata est haec Ecclesia per me Joanem Ratz de Mehadia, supre-
mum Praefectum inclytorurn districtuum Lugos, Caransebes et Lippa, A. D. 1726
Die 19 Juny". Cf. Griselini, op. c., trad. Bolocan, p. 114, c1ä textul gresit; Gh.
Vopovici, Istoria Romdnilor bdndieni, p. 309, n. 2.
3. St. Pop, ibidem ; Numele episcopului din acea vreme fiind aproape atm,
s'a cetit gresit Maxim Popovici, in loc de Maxim Nestorovici, cAci un episcop cu
numele Maxim Popovici n'a existat; cf. ibidem.
4. Borovszky, Temesvdr törtenete, p. 75.
5.. Kostici, Grobovi Eliskota . . . p. 5; Ghidiu-BIlan, op. c., p. 107; Szent-

www.dacoromanica.ro
134

In primavara anului urmMor 1727, Nicolae Dirnitrie-

vici instaleazd, ca delegat al mitropolitului Moise Petro-
vici, pe Stefan al Ramniculuil, precum rezulid din urmd-
torul document, publicat de N. Iorga si N. Dobrescu :
Tige, Commandirender General in Siebenburgen
und Kayserliche Wallachey zu Crajova angelangten Bi-
schoffen Nicolao Dirnitrievich, ArchiepiScopali et Metropo-
litano plenipotentiaro an Ihn erlassenes Schreiben in puncto
Installationis des neu etwahlten Walachischen Bischoffens,
Govorani und dabey-zu beobachten wärenden Umständen" 2,
Dupd doi ani de pästorire in Caransebes3, la 21
Septemvrie 1728, vlddica Nicolae Dimifrievici se insta-
1eazd ca Mitropolit in Timisoara4, unde rdmane pand la
moarte, 25 Iunie 17445. Este inmormantat in mdndstirea
Bezdin6. In Decemvrie 1728 el instaleazd la Râmnic, ca
mandatar al rnitropolitului Moise Petrovici care din
1726 si-a luat resedinta in Carlovey pe Inochentie, lost
kláray, Merczy hormeinyzata, p. 84, crede a Nicolae Dimitrievici a fost dela 4
Decemvrie 1725 urmasul lui Moise Stanoevici, §i c5. in Septemvrie 1726 s'a ase.taf
in Caransebee [zum Caransebescher raitzischen Bischoffen], venind din Varset. 94
el este, deci, printre cei ce sustin in mod neintemeiat 3 episcopii shlrbestigo in
Banat; la Timisoara, Vâre i Caransebes, pe vremea guvernárii lui Merczy. Da
aici acea confuzie in seria episcopilor Caransebes-Varseteni. A fost fortat totusi
srt admitã, ca episcopul Nicolae imitrievici s' a asezat in Caransebee .
1. N. Dobrescu, Istoria Bisericii ronedne din Oltenia, p. 198.
2. lbidem ; N. Iorga, Studii i documente, V, p. 144; cf. St. Pop, op. c.,
p. 71. Episcopul Stefan al Ramnicului primise diploma de confirmare la 15 Oct.
1726 din partea impäratului Carol VI Confirmationscliploni fur den Bischof
Stefan von Rimnile in der ldeinen Walachei. Wien, 15 October 1726. Vezi Schwicker,
Die Vereinigung der Serbischen Metropolien von Belgrad und Carlowitz, pp. 143-44,
3. Szentklaray, Merczy hornednyzata, p. 84 ; Kostici, Sematizam, p. 16 ;
Metes, Mdnasiirile, p. 296; Pesty, A szorényi beinsdg, I, p. 357; N. Cornean, ofi.
c., p. 20; Gh. Popovici, Uniunea, pp. 229 230, rune pe Moise Stanoevici Ora
la 1728 si dupal el pe Maxim Nestorovici Ora la 1739, far pe Nic. Dimitrievici
11 face succesor al lui Stiridon Stibifa, panä la 1722; tot asa si in 1st. Rom. bd.-
mateni, p. 323; St. Pop, op. c., p. 75, crede crt Nic. Dimitrievici a arhiprtstorit
la inceput la noi in Caransebes-Varset in 1726-7 si de aici a avansat la Timi
soara in 1727, unde a slujit pada prin 1745".
4. Tincu-Velea, op. c., p. 113, sustine cä Nic. Dimitrievici in anii 1726
1745 a fost Mitropolit al Timisorii si al Litovei Acesttitlu, precum se vede dintecs
singhelie din an. 1748, Februarie 1, care o avem la mita, 1-a purtat i urmasul
säti, Gheorghe Popoviciu [1745-1759]" scrie Nicolae Tincu-Velea, ibidenn
5. SI. Kostici, Grobovi Elisleopa. . . , p. 5.; cf. D. Kuvarac, Srp. Sion, br,
17 str. 486, iz 1906 ; Borovszky, Temesvdr története, p. 75; Metes, Mdndstirile,
p. 296; Gh. Popovici, Uniunea, p. 229, spune crt a murit in 1745.
6. Kostici, ibidem.
7. Borovszky, Temesvdr törldnete, p. 75; t. Pop, op. a., pp. 63, 107.

www.dacoromanica.ro
 135

staret la Tismana §i succesor al lui Stefan Govoranull.

Inochentie participd in 1730 la Congresul bisericesc din
Belgrad, in ale cdrui acte este trecut cu numele de
Innocentius Basilievici2. Acest caz este edificator, spre a.
demonstra criteriile dupd care au fost sdrbizate §i nurnele
episcopilor dela celelalte episcopii românesti bandtene.
La Caransebes, dupd plecarea episcopului NicoIae
revine .Naxim Nestor foviciP, care la 1 IVIai 1728- a fost
intaxit, prin Curtea de Viena, de episcop nurnai al Caran-
sebesului" 4. Din viata si activitatek lui nu sni s'a pdstrat_
nirnic deosebit. In timpul pastoririi lui se inteteste pro-
paganda unionistd greco-catolicd, sustinutd, cu multd
risipd de bani, de cdtre conducerea politico-militard a
Banatului. Sufletul propagandei unite a fost Petronie-
Popovici, pe care Nicolae Nilles si dup. el Euseviu Popo-
vici 1-au contundat cu candidatul dorit de Banalcni la
1717, in locul episcopului IVIoise,, rdrnas dela Turci"..
Misionarul" unit Petronie abia la 18/29 Iulie 1735 a.
fost hirotonit preot, de episcopul rutean greco-catolic-
teiran Olsawsthy din Munkács, iar la 9 Noemvrie acelas1
an a lost instalat, ca paroh unit primul preot unit
greco-catolic din Banat,.
Rand la hirotonie, .Petronie a fost crlisnic sau para-
clisiefr fIarchendiene,j7 la biserica rornano-catolicã ger-
mank din Timisoara. Deci este exclusd posibilitatea ca
Romanii ortodocsi din eparhia Caransebesului, sd fi cerut
la 1717, ca VIddicd, pe un simplu servitor dela o bise-
ricd nemteascd din Timisoara, care abia la 1735 a fost
1. N. Dobrescu, Istoria Bisericii romdne din Oltenia, p. 78, n. 3 si
307-8.
2. Ibidem, p. 109.
3. Szentklaray, Merczy hormdnyzata, p. 84.
4. Pesty, A szörényi &Lustig, I, p. 357; Tincu-Velea, op. c., p. 152; Kos-
tici, $ematizam, p. 16; Metes, Mdndstirile, p. 296; Ghidiu-BAlan, op. c., p. 108 ;.
Gh. Popovici, Uniunea, p. 230, pune pAstorirea lui Maxim Nestorovici dupg. Moist
Sianoevici, intre 1728-1739; Barn, Geschichte des Temeser Banats, J, p. 414,.
afirmit cA este al II-lea succesor, pe care nu-1 numeste, al lui Moise Stanoevici,..
intre anii 1726-1739; St. Pop, op. c., pp. 71-84, desbate toate teoriile i ipo-
tezele, dar nu aderA la niciuna.
5. Nilles, Symbolae, I, p. 445; Euseviu Popovici, op. c., IV, p. 464.
6. St. Pop, op. c., pp. 16-17.
7. Baroti, Adattdr, Potfiizet, Temesvar, 1907, p. 131; I. Boros, in rev..
Cultura crestind, Blaj, An. X, 1922, p. 284, la St. Pop, op. c., p. 16, n. 7-8.

www.dacoromanica.ro
 136

hirotonit preot unit1. Pand azi nirneni n'a reusit sä. iden-
tifice documentar pe Petronie, doritul Bandtenilor. Intre
anii 1726-1732 se aminteste un egumen la ,Petronie,
mandstirea Segarcea din Oltenia, care se afla in bune
relatiuni cu contele Paul Francisc de Wallis, general si
comandant al Transilvaniei in Sibiu, cornisar si plenipo-
tentiar regal in dieta transilvand2. Despre acest Petronie
se spune cd. la 1724 ar fi imbrdtisat unirea, dar fiind
amenintat cle cdtre episcopul sdu, Darnaschin al Rarnni-
-cului, cu excluderea din manastire, el revine la orto-
doxie, cdci la 1731 il gdsim tot in aceiasi mandstire,
apdrind aldturi de ceitalti
. 11 egumeni, drepturile rnänästi-
rilor din Oltenia, contra incercdrilor guvernului austriac
de a le despuia de drepturile lor istorice3. Foarte pro-
babil ca pe acest Petronie din Segarcea 1-au poftit Caran-
sebesenii sdi le fie Vlddicd. in locul lui Moise4.
Cat priveste unitul Petronie Popovici din Timisoara,
el reuseste sO. amdgeascd. pe preotii din Sacoful- Turcesc,
Fdgel, Murani, Chesint, Cadar, Comoripse, Cacova, Vizma
Fize,s, Temerefli , Gladna fi Fenlac, in total 13, cdrora le
promite ca vor primi lefuri mari si fixe din partea era-
rului [statului]. Leafa lui incepdtoare era de 120 fl. pe
an, care in 1737 fu ridicatd la 180 f1.6 Nu cunoa§tein
numdrul credinciosilor trecuti la unire impreund cu preotii
lor. Istoricii uniti cred cd numdrul prozelitilor se suie la
mai multe sute" 7. Prof esorul Stefan Pop, cunos3and pro-
cedeele fostilor säi coreligionari, care si azi mai au pa-
rohii cu cate 8-15 suflete8, pMtite din bugetul statului
roman ortodox, ne asigurd cd din acele multe sute"
I. Ibidem, p. 35.
2. Dr. Gherasim Timu§, Catechism:4s, Bucure§ti, 1897, p. X VII, XX si XXI;
§t. Pop, op. c., p 37.
.

3. N. Dobrescu, 1st. Bis. rom. din Oltenia, pp. 39, 94 96 ; cf. *t. Pop, op.
c., pp. 36 37.
4. lbidem, pp. 37-38.
5. loan Boro, Monografia parohiei ronidnesti unite din Timisoara, 1907,
pp. 7, 10, 23, si tTnirea, Blaj, 1892, an. II, p. 283 ; Euseviu Popovici, Ist. bis.
univ., IV, p. 464 ; §t, Pop, op. c., pp. 15-16.
6. Ibidem.
7. I. Boros, in Unirea, ibidem, p. 295.
. 8. In 1923 episcopul gr.-cat. al Lugojului, cu adresa no. 1744 atm Minis-
Ierul Cultelor sustinea cä se aflau in Fdget 15, la Teirgovi* 9, ier la Bujor 18
4uflete gr.- catolice. Prot. Dr. Gh. Ciuhandu, fost senator, a dovedit in Parlament,

www.dacoromanica.ro
 137

,fdrd niciun risco de pagubd, in drag, voie putem

licita minuendo, cu barern 30-400/0" 1.
La 1738 guvernul din Viena infiinteazd chiar i o
4iscopie unitd greco-catolicd, in comuna Moldova-Nouci din
Clisura Dundrii, destinatä a converti la unire adecd a des-
bina si a invrAjbi i pe Romanii din Oltenia. Dar pacea
dela Belgrad [1739] inmorrnantd aceasta episcopie mi-
sionard", care nici n'apucd sd f unctioneze2. Maria Tere-
zia, dorind cu orice pret convertirea Rornanilor bändteni
la unire, a preconizat infiintarea unei episcopii greco-cato-
lice chiar in capitala Banatului. S'a izbit insd de impotri-
virea episcopului romano-catolic din Tirnisoara, bulgarul
Stanislavich, care a propus Irnpardtesei Inca* la 1741 ora-
§u1 Lugoj3, ca fiind cel mai potrivit pentru asernenea scop4.
Acest plan nu s'a putut realiza atunci, scrie Pesty,
fdrä sä. ne arate motivul, care totusi trebue cdutat de o
parte in putinatatea aderentilor acestei confesiuni indezi-
rabile pentru Banat, iar de alta in protestul pe care-I va
fi ridicat Mitropolitul din Carlovet si episcopii ortodocsi
din Banat. Dacd peste o sutd de ani, la 1832, numdrul
,prozelitilor greco-catolici din Banat abia se ridicd la
patru mii 6, ne putern inchipui cat de mare a putut fi
aversiunea Romanilor fatd de noua lege, predicata de fostul
paraclisier [crasnic] al bisericii romano-catolice diii Timisoara,
Petronie, care, precum rezultd din raportul adrninistratiei era-
riale din Rusava [Orsova], dela 12 Oat. 1742, in toamna
aceluiasi an a cazut in groapd si a murit- 6. Asa si-a
cu prilejul votkii Legii cultelor, ca in Faget erau 9, in Bu'or 1, iar in Targo-
v4te niciun gr. catolic.
In aceea0 adresii. cAtre Minister, episcopia Lugojului afirm'a a la Caransebes,
Or,sova, Fdget i Ciresa din jud. Severin ar 5 557 gr.-catolici, pe and in realitate
ni sunt de abia 67 suflete, etc. Vezi : N. Rusu Ardelean, Biserica noastrd §i cultele
minoritare, Bucuresti, 1928, pp. 114-115. In Hdlmagiu sunt numai 8 gr.-cat. si
-se mentine parohie unità, plittità de Stat. Vezi alte zeci de asemenea cazuri in
brosura: Cum 41 sporeste credinciosii etiscolia unietd din Lugoj, Arad, 1938,
pp. 11-16.
1. Stefan Pop,op. c., p. 20.
2. Ibid pp. 20-21.
3. Eus. Popovici, ofi. c., IV, p. 464.
4. Pesty, A szörényi beinseig, I, p. 372; Eus. Popovici, ibident ; t. Pop, op
pp. 20-21.
5. Euseviu Popovici, op. c., IV, p. 464.
6. St. Pop, op. c., pp. 12-15.

www.dacoromanica.ro
138

incheiat viata cel ce a predicat pe valea Dundrii" unirea

Romanilor ba§tinasi cu veneticii ungurt si svabi de azi
si de ieri-alaltdieri" 1
In scrisoarea a VH-a adresatä la 1776 baronului
Pompeius Brigido domn de Brescowitza si Marenfels, ar
Majestdtilor lor imperiale si regale camerier, consilier intim,.
si in Banat, la Timisoara, presedinte al administratiei
tärii", Fr. Griselini, vorbind despre Vlahii cari locuese
in Banat", scrie cd in ptivinta religiei, Vlahii mdrturisesc
crestinismul si se tin de liturghia greacti cu toate invdtd
turile ei grecesti, care despart Biserica orientald de cea
apuseand. De altmiatrelea in Banal se gdsesc ci Valahr
calolici, cari se numesc greci dar ace,rtia, cu toad rdvna
neobositä a misionarilor i puternica cooperare a Impanitesei,,
sunt aicit de pulini incdt faf de cei neuniti [ortodoqi] nici
nu se pot lua in considerare"2.
In legdturd cu pästorirea episcopului Maxim Nestoro
vici la Caransebes, Tincu-Velea relateazd cd, la 25 Fe-
bruarie 1731, sinodul carlovitian, având in vedere micimea
diecezei sale", a hotdrit sd anexeze la epai hia Caransebesului
ad dies vitae, invecina tele districte de peste Dundre
Cluici, Craina i Clivina, impreund cu cetatea Rusava. Si
tot acel sinod, cu consimtdrnântul episcopului Timisoriir
i-a dat episcopului Nestorovici, in anul 1733, din dieceza
Timisoarei, din districtul Lugojului, ca adaus la cele ce
tinea dansul i pand aici din acel district, incd 13 sate,_
iard ad dies vitae, adecd pe viatd" 3.
Relevand acest fapt, Tincu-Velea stärue mai departe
in credinta sa gresitd cd am avut in acelasi timp episcopie-
,si la Varset. Anexarea celor 3 districte din Serbia la
epaihia Caransebesului, nu este o dovadd de micimea"'
acestei eparhii, ci mai de grabd. de inexistenta celeia din
Varset, careia dacd ar fi existat era mai liresc sd
i se fl anexat acele districte, ca una care fusese create
direct pentru shbi". Motivul anexdrii la eparhia Caran
sebesului a respectivelor districte a fost dictat de grija.
1. Thidem.
2. Fr. Griselini, op. c., trad. Bolocan, pp. 158, 161.
3. Tincu-Velea, op. c., p. 153.

www.dacoromanica.ro
 139,

de a nu lAsa fArd asistentd religioasd- tinuturile din Serbia,,

lipsite de episcopi emigrati in Ungaria.

b) EPISCOPUL CARANSEBE$AN EUTIMIE DAMIANOVICI $1

ISAIA ANTONOVICI AL ARADULUI

Lui Maxim Nestor[ovici] [1728-1738] la Caransebef

ii urmeazd vlddica Eftimie Damian[ovici], pAnd, la 1739;
dupd Unhil, i pAnd la 1741, dupa a1tii2. Aderentii episco-
piilor paralele", Caransebe i VArset, vor sä impace
aceastA nepotrivire, inventand ipoteza necunoscutA isto-
ricilor s'Arbi cd Eutimie Damianovici a pdstorit la WI-set,
pe vremea lui Maxim Nestor[ovici] al Caransebc sului,
dupd moartea cAruia a adrninistrat", ca vlddicd de Varset,.
si eparhia Caransebesu1ui3. Fie cd a murit aici dupd 1-3
ani de pdstorire, fie cd a plecat in altd parte, Eutimie-
Damianovici n'a putut veni dela Veirpt i nici n'a admi-
nistrat de acolo eparhia Caransebesului, pentru simplul
motiv cd, i acest limp, nu exista Scaun episcopal in Vdget.
Nu este exclus ca Eutimie Damianovici sd fi fost
inteadevAr administrator al eparhiei Caransebesului, dar
nu in calitatea lui de VIddica al Varsetului, ci ca trimis
al Mitropolitului din Carlovet, dnde va fi functionat ca
arhiereu-vicar. Dacd ludm in considerare irnprejurdrile extra-
ordinar de grele in care i-a fost dat sd paistoreascd, toc
mai in anul 1738, când Turcii au pustiit orasul, ai cdrui
locuitori au fugit pAnd departe la Obreja, Recab Biled,
Arad §i unii chiar pAnd la Macau [Mako] dincolo de
Mures, in Ungaria4, vom intelege de ce timpul pdstoririi
lui Eutimie Damianovici este invdtuit in negurA nepdtrunsd.-
VMdica Eutimie pleacd ori moare la finea anului
1739, sau cel mai thrziu in Iunie 1740, cand Isaia
1. Kosticf, $ematizam, p. 16; Gbidiu-BAlan, op. c., p. 108; N. Cornean, ofi.
c., p. 20.
2, Pasty, A szeirényi bdnsagr, I, p. 357; Böhm, Geschichte des Temeser Ba-
nats, p. 414; Gh. Popovici, .Ist. Rom. beineifeni, p. 324 si Idem, Uniunea, p. 230.
3. Tincu-Velea, op. c., p. 154; N. Cornean, op. c., p. 20, pe baza &malts-
mului eparhiei Caransebesului, neschimbat de multi ani, i cupiinzand toate erorile
istorice semnalate pitni acum, crede verosimilà pArerea cuprinsä in sematism".-
4. Ghicliu Man, ojb. c., p. 27, n. I, si p. 39; Pasty, A szorényi beinseig, 1,
pp. 139-148.

www.dacoromanica.ro
 140

Antonovici, episcopul Aradului [dela 1731]1 a cerut guver-

nului vienez sd fie nuMit episcop in Scaunul vacant dela
Caransebes2. Cu data de 24 Ianuarie 1741, Vlddica Isaia
primeste, dar nurnai spre administrare, eparhia Caransebe-
sului3, care in urma acestei dispozitii irnparatesti, devine o
anexd a eparhiei arddane. In Mai 1742 baronul Engelshofen,
general in Timisoara, raporteazd Inaltului Consiliu de
rdzboiu din Viena [becsi Hofkriegsrathnak], cd directiunea
erariald din Tirnisoara4 a introdus pe Isaia Antonovici,
episcopul Aradului ci Caransebeplui in oficiul sdu5.
Niciunul din cei ce relateazd aceastd paradoxald irn-
perechere a cloud' eparhii, atat de distantate geografic una
de alta, nu aratä i motivul care a determinat Curtea vienezd
sa recurgd la asemenea expediente si cornbinatii. Cd se
urzea ceva in taind, nu mai incape nicio Indoia1.. Cred
cd nu gresesc când afirm cd ref uzul Curtii de a completa
vacanta dela Caransebes, prin numirea unui titular, cu
resedinta in Caransebes, std in strânsd legAturd cu planul
Habsburgilor de a sfdrâma unitatea national-româneascd,
prin desbinarea conjesionali16. Cu alte cuvinte : Divide et im-
,pera pe plan national si religios-bisericesc.
Constienti cä unafia a adus dufiii sine o mare urii
intre frati" 7 §i c. Rornânii odatd deslipiti de corpul intreg
al bisericii nationale" se vor desface si de natiunea lor"
Eabsburgii romano-catolici au dat mand liberd iezuitilor
1. Ibid., p. 373; Metes, Mdnclsiirile, p. 295.
2. Pesty, ibidem, pe baza datelor din arhiva tnilitard din Viena".
3. Ibidem ; Picot, Les Serbes de Hongrie, p. 427; Tincu-Velea, o. c., p. 154,
afirmA. cä Isaia Antonovici a cdpatat ambele dieceze find ambele deodatd vacante"
intelegand prin ambele eparhia Caransebesului si a Varsetului. Faptul cA Isaia
Antonovici nu se intituleaa. si al Varsetului", dovedeste Inca odatA cat de gresita
este teoria sustinutà de Tincu-Velea i de cei ce-1 urmeazA pe aceasta cale, cI am
avut douà episcopii deodatä sau paralele", la Caransebes si la Varset.
4. Ghidiu Ulan, op. c., p. 107, scrie gresit dir. cam. din Vdrset", and
Pesty, dela care-si culeg informatia spune apriat Timisaara.
5, Pesty, A szörényi bdnsdg, I, pp. 372-373. La cererea episcopului Isaia
de a i-se permite sä piece la Viena, Br. Engelshofen i-a rAspuns cà nu-i poate per-
mite sii cAlAtoreasea decat numai panä la Buda, motivand cä nici Comanda Gene-
rarä nu dA unor astfel de oameni permisiunea de indepArtare, decat numai cu au-
torizatia Consiliului militar al Curtii . Ibidem.
6. Gh. Ciuhandu, Disertatie comemorativei, in Triumful ortodoxiei, p. 138.
7. Alex. Pop, Desbinarea in Biserica Románilor din Ardeal si Ungaria,
_1697-1701, Bucuresti, 1892, p. 96; cf. N. lorga, Sate si pre*, p. 191 sq.
8. Alex. Pop, ibidem.

www.dacoromanica.ro
 141

conduatorilor politici romano-catolici ai Banatului sl

intrebuinteze toate mijloacele, spre- a desdvarsi
-
cat mai
de grabd acest plan putin crestinesc.
De Sarbii inzduzati cu platosa privilegiilor nu prea
indräsneau stdpanitorii Banatului sd se atingd, pe fatd.
Cu totul alta era situatia Romanilor bandteni, cad.
dupd actul rusinos dela 1697-1701 savarsit de apostatul
mitropolit Atanasie 1 si de cei ce I-au urmat, ahtiati cu
totii dupd onoruri si bunuri 1umesti2 fiind lipsiti de
ocrotirea unui cap bisericesc-national, usor puteau cadea
victime ale prozelitismului maghiaro-romano-catolic. Dacd
au reusit sd-si salveze credinta si prin ea nationalitatea
cad mice Roman care si-a pdrdsit credinta pdrintilor
all, si-a pierdut si nationalitatea"3, este a se multumi
in mare parte ieraihiei Bisericii surori sarbe,4 care in
virtutea spiritului privilegiilor illirice leopoldine a luat
i chiar avea datoria rnorald s. ia sub scutul sdu
pe Romanii ortodocsi bandteni, can i atunci formau ma-
joritatea sdrobitoare a credinciosilor celor doud eparhii
ortodoxe lodnatene, a Timisorii si a Caransebesului.
Prin prisma acestor considergiuni vom pätrunde si
mai bine sensul propunerii episcopului Stanislavich fdcutd
Vienei, de a infiinta tocmai in acest timp, cand lipsea
athipastorul din Caransebes, o episcopie greco-catolicd in
Lugoj. Propunerea a azut datoiitä interventiei energice
a Mitropolitului de Carlovet, Arsenie IV loanovici de .."a-
cabent, care si in cazul episcopului Isaia Antonovici, ca
administrator al eparhiei caransebesene, a Mcut sä i se
audd glasul pand la Viena, protestand cu energie contra
unor asemenea combinatii, operate peste capul sdu si cu
dispretul tuturor legilor in vigoare.
1. N. Iorga, Istoria bisericii si a vietii románesti, II, ed. II, pp. 18-23.
2. Alex. Pop, Desbinarea in Biserica Romeinilor din Ardeal, p. 101.
3. Pt. prof. univ. Nic. M. Popescu Cnvdntare tinutä ca delegat al Academiei
Romane 0 al Facultätii de Teologie din Bucure0i la serbarea centenarului dela
ii.ezarea celui dinthiu episcop roman la Arad, in Triumful ortodoxiei, p. 91.
4. Vezi, Iriuntful ortodoxiei la Arad, p. 14: Trebue sa accentuam in mod
deosebit ca episcopii sarbi au aparat legea ortodoxa a stramo0lor nintri". Neamul
sarbesc cu episcopii sai si cu privilegiile sau scutirile sale imparate0i ne-au fost,
in acele vremuri de mare ajutor". Ibidem, pp. 40, 73, 81, 116, 138, 140, 145,
147, 149; N. Iorga, Sate si Ire*, p. 193.

www.dacoromanica.ro
 .142

Abia peste 3 ani, in Congresul bisericesc din 1744,

la stdruinta'cornisarilor guverniali, Mitropolitul numai din
preaumilita supunere tatd de Majestatea Sa", a cedat,
.recunoscand, dar numai cat va tine pdstorirea lui Isaia2,
care la randu-i si-a cerut iertare, pentruca a acceptht,
-frA stirea sefului sdu ierarhic, sä devind indirect unealtit
in mana dusmanilor credintei ortodoxe, noua stare de
lucruri din eparhia Caransebeu1ui8.
.
Tot in 1744 pleacd din Banat in Transilvania cAlu-
gru1 ortodox Visarion, care cu predicile lui inspirate a
cutremurat toate constiintele romanesti, storcand lacrimi
.de caintit din ochii celor arnägiti de sirenele greco-cato-
lice-iezuite, galvanizand in acelasi timp vointa i hotdrirea,
de a rezista pand la capdt, a celor rdmasi in dreapta §i
_stramoseasca credintd4.
La 11 Noemvrie 1748 episcopul Isaia Antonovici
care in acel an, precum reiese dintr'o singhelie, s'a inti-
tulat Mitropolit al Aradului, Ienopolei si al Caransebesu-
Atli", - este confirmat ca Mitropolit de Carlovet, dar
n'avu fericirea sd se vadd instalat in Scaunul mitropo-
litan, cdci, adtorind la Viena spre a depune jurdrnantul
prescris, a murit in Capitala impdratiei, la 2 Februarie
4749. Ramdsitele lui pamantesti au fost aduse la Buda
-§i ingropate in cimitirul Taban"6.
1. Ghidiu-136.1an, op. c., pp. 108-109.
2. Cf. Dr. Ilarion Pu§cariu, Mitropolia Romelnilor ortodocsi din Ungaria si
Transilvania, Sibiu, 1900, p. 33.
3. loan Bartolomeiu, Sirul cronologic al E.piscopilor din Caransebes-Varset
[1690 1865] , in Foaia Diecezana, An. II, no. 44 din 8/20 Nov. 1888, P. 3;
Ghidiu-Btdan, op. c., p. 109.
4. Baroti, Adattdr, V, p. 95; Gh. Popovici, Istoria Romanilor bandteni, p.
321; La 21 Mai 1744 s'a dat ordin prefectului de Lipova a prinde §i a escorta
la Timipara pe eremitul valah", dupg ce stfabltuse pnä prin partile Devei §i
Dobrei". lbidem. Vezi pe larg despre misionarismul acestui sfânt Callugar, Ia Silviu
Dragornir, Istoria desrobirei religioase, I, pp. 137-150, §i Gh. Ciuhandu, Cdlugarii
Visarion i Sofronie, Sibiu, 1932, pp. 5-12.
5. Tincu-Velea, op. c., pp. 108-109, este de pgrerea, cg. Isaia Antonovici
a dat aceastá singhelie duptt ce a ajuns Mitropolit al Carlovetului, ceeace pare
putin probabil, deoarece el moare inainte de a fi introdus in Scaunul mitropolitan.
-Este posibil s o fi dat indatä dupâ alegerea sa ca Mitropolit, dar inainte
de insclunare.
6. loan Eartolomeiu, Sirul cronologic, ibidem, pp. 3-4; Ghidiu-B5lan, op.
,c., p. 109 ; Tincu-Velea, op. c., p. 108, credo cà Isaia Antonovici a petrecut ca
-episcop in Arad dela 1731 pant). la 1740, fi in Caransebes dela 1741 pink
a-la 1748".

www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL VIII.

EP1SCOPUL JOAN GEORGEVICI AL CARANSEBESULU1

Prin plecarea .din Arad a episcopului Isaia Antono-

vici, eparhia Caransebesului si-a recastigat independenta,
de care a fost lipsita vreo 7 ani. Alegerea i instalarea
ca episcop in Caransebes, la 1749, a lui loan Georsevicit,
trebue sä fi fost precedatd de puternice interventii la
Curte, facute atat de cdtre Mitropolia carlovitiana cat §i
de preotimea i credinciosii acestei eparhii, cea mai veche
din toate cAte avea sub jurisdictia sa Mitropolia din Car-
lovet. Joan Georgevici Inca in anul 1744 a fost numit
de Sinodul mitropolitan ca episcop sufragan, de sigur pen-
tru vacanta eparhie a Caransebesului, pe care n'a putut-o
ocupa din cauzele aratate mai sus.
Nicolae Tincu-Velea pretinde a sti ca la 1748 arhi-
ereul Ioan Georgevici a cerut d'ela imparateasa Maria
Terezia dieceza Caransebe,sului i in 14 Iu lie 1750 poate
la alt rogamânt a capatat i aceasta ci cea a Vdrfelului,
Intarindu-se prin diploma confirmationala: pro Episcopatu
Versetz et Caransebes curn appertinentibus eo districtibus
Lugoj et Ujpalanka"2. Nu ne arata insa pe ce-si bazeazd
afirmatia, care, precum voin vedea, este lipsita de temeiu,
deoarece n'a existat o eparhie de Varset, simultan cu una
de Caransebes. Joan Georgevici a fost numit si confirmat,
la 1749, ca episcop de Caransebes, nu de Varset.
Nici pdna la el nici dupei el, pdnii la 1865, Istoria nu
cunoage cloud serii de episcopi, la Caransebef i separat la
1. Pesty, A szörényi bdnsdg, I, p. 357 ; loan Bartolomeiu, $irul cronologic,
ibid., p. 4; Kostici, ,$ematizam, p. 16 ; St. Metes, Mdndstirile, p. 296; Ghidiu-Bilan,
op. c., p. 109; Gh. Popovici, Uniunea, p. 230.
2. Tincu-Velea, 0. c., pp. 154-155.

www.dacoromanica.ro
144

Vdrfel. Numai dragostea exageratd Ltd de nearnul sdu,

precum si resentimentele provocate de suferintele indurate
din partea ierarhiei sarbesti, au putut aprinde zelul i irna-
ginatia lui Nicolae Tincu-Velea, spre a-1 determina a sus-
tine cd eparhia Caransebesului, ca straveche institutie ro-
rnâneascd, a continuat sal ddinuiascd alaturi de nou creafa-
dieceth a Viir,selului", care in cele din urmd a inghitit-o
pe cea caransebesand, despre ai cdrei episcopi dupa,
pdrerea lui pand la Moise Stanoevici nimida nu ne
este cunoscut".
Cele mai multe tratate de istorie semnalate deja,
precum si sematismul eparhiei Caransebesului, pand in
zilele noastre, se resirnt de aceasta ipotezd fals42, care
1rebue dennitiv abandonaid.
D. Ruvarac in SItska Mitropo/rja Karlovacika oho to/o-
vine XVJIL veka, Karlovci, 1902 [Mitropolia sArbd. a
Carlovetului din jurndtatea veac. al XVIII".] a tratat
Slatisticiki tregled eparhzji Karansebefke [Vr,sacikeJ od 1749-
[Privire statistica asupra epathiei Caransebeplui (Varsetului)
din 174913. latEl deci, cEl un istoric sâib, serios, ca D.
Ruvarac, nu cunoaste, la 1749, cleat eparhia Caransebesului,
si numai spre a-si orienta cetitorii, pune in parantezd a
Varsetului", care, dupd 1785, intr'adevdr a luat locut
celeia din Caransebes.
Dupd acea statistica, eparhia Caransebesului [ a
Varsetului atunci Inca nu exista] s'a irnpartit in 4 distriete:
i. Caransebe§., 2. Illehadia, 3. k 4. _Palanca §i 5roth-
total in eparhie au fost: 266 sate
top/611u/ lu,gojului 4. In
cu 21.938 case si 215 preoti 5.
1. Ibid., pp. 146, 148-49.
2. I. Bartolorneiu, $irul cronologic, ibid., p. 2: vezi si Dr. Ilarion Puscariu,.
Mitropolia Ronuinilor, pp. 24, 33, 36, 50.
3. D. Ruvarac, Otis vrsaciko-sebeske eparkzje, p. 6.
4. Ibidem; Sub district" intelege unitatea administrativ-politick cgreia azi
Ii corespunde plasa. Face distinclie intre district §i protopopiat care ium impru-
muth numele totdeauna dela district pentrucä din districtul Lugoj numai o parts
facea parfe din eparhia Caransebesului, restul se tinea de cea tirnisoreang.
5. Ruvarac, ibidem; Tincu-Velea, scrie cä prin anii 1751-59 Ioan Georgevici
a adresat Imparalesei Maria Terezia un memoriu, in care a cerut O. se anexeze la
eparhia Caransebes drept compensatie pentru cele trei districte rámase dupl.
1739 in Serbia ocupatä de Turci ui celelalte 81 sate din districtul Lugojului,
can le tine Episcopul TimicoriPh
Iar I. Bartolomeiu, irul cronologic, ibid., p. 4, influentat de Tincu-Velea,.

www.dacoromanica.ro
 145

La Congresul national general, tinut in Carlovet la

21 Julie 1749, a fost de fatd si episeopul Ioan Georgevici
al Caransebesului. In acest Nationali Genera li Congressu
Carlovitziy" s'a luat, in lirnba germana, un proces verbal
privitor la mdnastirea Hodos, care exista ab immen2o
rabili tempore semnat intre altii de Georgiu Popovici
Eppus Temesvar et Lipovaensis i de loannes Georgevics,
Eppus Caransebesiensis et Versetziensis 1
Episcopul Joan Georgevici se inscduneaza in Caran
sebes, la 10 ani dupd plecarea Turcilor. Orasul nu mai
avea aproape nimic din strdlucirea lüi de odinioard. Pe-
locul mandrelor palate in care se desMtau nobilii romani
dinainte de 1658, acum se ridicd niste case modeste,.
locuite de cetateni agricultori, meseria§i si burghezi, in
constiinta carora Inca* mai clainuiau arnintirile unui trecut.
de glorie si cari simteau ca le curge in vine sassige nobiL.
Dupa recensamantul din 1717, Caransebesul era ce1
mai populat dintre toate localitatile Banatului, având pe
atunci 422 case, iar dupa constatarile din 1721, clack
acelea au fost inteadevar exacte, in Caransebe§ trdiath
600 familii" 2. Noii stapâni ai Banatului n'au avut niciun
interes sa restaureze un oras romanesc, ba dimpotrivar
ridicând si intarind alte orase, prin colonisti straini, i-au
dat acestuia loviturd de gratie, inmormantandu-1 in pro--
prile-i ruini, Idsate de nenumdratele razboaie cu Turcii,
cari cu ocaziunea invaziilor din 1738 si 1788 daramaserd
si ceeace s'a mai putut salva p'ana atunci.
ei deci tot atilt de gresit informat in acest domeniu, scria c in anul 1751 dieceza
Vársef-Caransebes [sic] era impartita in protopresbiteratele Vdrset cu 56 comune,
Palanca cu 43, Caransebes cu 62, Mehadia cu 41 si Lugoj cu 33 comune. La-
olalta 235 comune. lath in anul 1757 apartineau acestei episcopii protopresbiteratal
Veirsetului cu 64 comune, Palanca cu 66 comune, Caransebes cu 78 comune,
Mehadia cu 36 comune i Lugoj cu 17 comune. Laolaltft 261 comune". Ibidem,
p. 4-5; cf. Ghidiu-Balan, op. c., pp. 112-113; Milleker, A verseczi verb piispok-
sig multja, p. 10. Deci feta de Ruvarac o nepotrivire de 5-31 comune in minus.
Borovszky, Temes vdrmegye, p. 447, scrie ca. la 1751 apartineau acestei eparhii,
235 comune i urmatoarele manastiri: Mesici, Sredistea-Micei, Semlacul-Mic, Cusici,
Datita §it Bazias. Vezi i Ghidiu-Balan, oj5. c., pi 113; 1. Bartolomeiu, $irul cronolo-
gic, ib., p. 4.
1. Markt Sandor, Diplomatarium Aradiense, 11, manuscris in biblioteca Pala-
tului Cultural din Arad; cf. V. Vladuceanu, ojb. c., p. 95-97.
2. Traian Siam, Colonizarea vabilor in Banat, p. 44; DrAgalina, Din 1st.
Ban. Severin, III, p. 105.
10

www.dacoromanica.ro
146

In schimb, Varsetul, care pand la 1690-1723 nici

nu se putea compara cu Caransebesul, incepe in urma
colonizdrii lui cu Sarbi [1690] si cu Germani [1723] 1,
§i mai ales dupd asezarea unui insemnat grup de Sarbi
din cei imigrati cu Arsenie IV Ioanovici Sacabent, la
1737, sd se ridice, reusind sd-si chstige in scurtd vreme
un lo3 de cinste printre cele mai de seamd orase ale
Banatului. La 1779 erau deja in Varset 700 de case, iar
la 1792 din totalul de 8.402 locuitori, 5.212 au fost
.ortodocsi romano-sarbi si 3.140 rornano-catolici germani2.
Dupa. sematisrnul latin al Mitropoliei carlovitene, la 1846
in Varset erau deja 8564 suflete ortodoxe sarbo-romane3,
in vreme ce la Caransebes, in acelasi an, nurndrul sufle-
telor ortodoxe-rornane se ridicd abia la 2379 4.
Dacd la toate acestea mai adaugdm interesul Sarbilor
de a intdri centrele unde elernentul sarbesc castigd oare-
care preponderentd, ca stare si numdr, vom intelege de
cc episcopul Joan Georgevici, la scurtd vreme dela insta-
larea sa in Caransebes, este purtat de gandul de a-si
muta Scaunul la Varset. La 2 Mai 1750, vladica Joan isi
-cumpdra cloud vii in hotarul Varsetului, iar la 24_ Iulie
acelasi an cumpdrd in cartierul sarbesc al Varsetului,
dela Nedelcu Ioanovici, o casd ci gràdinà, cu p.etul de 68
"florini. Pe locul acestei case vechi, va zidi, peste cativa
ani, un frumos palat episcopesc, in care se vor instala
viitorii vlddici ai Varsetului-Caransebesului. Pentru cons-
truirea lui a adus un arhiteci din Prusia.
Miscdrile episcopului Joan Georgevici au parut suspecte
Caransebesenilor; de aceea, ca sa.-1 abatd dela drumul
pornit si dela planul urzit mai mult in taind deck pe
fatd, unii, la insdsi insistentele episcopului, au cerut, prin
anii 1756, restaurafea vechei resedinti episcopale din
1. Tr. Simu, ibidem.
2. Borovszky, Temes vdrmegye, p. 438.
3. Aloysium Reesch de Lewald, Universalis Schematismus ven: cleri orient.
ercles. graeci non uniti ritus 1. regni Hungariae etc., pro anno 184617, Budae, p. 192.
4. Ibid., p. 207. La 1900, din cei 6497 locuitori ai Caransebeului, erau
3305 Romani, 2028 Germani, 875 Maghiari, 106 Sarbi, 6 Croati. vi .159 de alto
limbi. Ghidiu-Balan, op. c., p. 309.

www.dacoromanica.ro
 147

Caransebes, care a avut de suferit _in rdzboiul diri 17381.

N'avem informatii dacd s'a facut ori nu aceastd restaurare.
Se pare cà flU s'a fa.cut 2 cdci numai asa se explicit ati-
tudinea intransigentd a vlddicai loan de a persista in
.desdvarsirea planului preconizat, pe care-I va pune in
.aplicare chiar in primdvara anului viitor. Altii si mai
prevAzatori dintre Caransebeseni si Lugojeni spre
.a impiedeca mutarea Scaunului irateun oras ajuns in raza
influentei sarbesti si pe deasupra asezat la periferia eparhiei,
au cumpArat, in Lugoj, un intravilan, cu gandul de a
ridica o a doua resedintd episcopeascd pe seama episco-
pului de Caransebes 5.
Toate incercdrile lor s'au izbit insa de intransigenta
.episcopului Joan, care, dupd atatea migäloase pregAtiri
ascultand glasul sangelui i chemarea minoritdtii sarbesti
din eparhie, in ziva de 8/20 Mai 1757 pune piatra
fundarnentald a resedintei i capelei episcopale din Varset,
care peste doi ani vor fi complet gata 4. Rand la 1763
_au lost ridicate si zidurile ce imprejmuesc intreg terenul
din jurul palatului episcopesc 5.
loan .8arIolomeiu secretar si consilier al episco-
pului loan Popasu, din momentul restaurdrii episcopiei
Caransebesului, la 1865, scrie eh' la zidirea acestei
resedinte au contribuit mai mult Romanii, find dieceza
Is preponderentd, ba putem zice aproape in absolutd ma-
joritate locuitd de Romani. Dupd. traditiune, episcopul
loan Georgevici a 'sill1 pe preotii rornani a lucra toata
vara sase aptdmani cu carul si cu mainile la zidirea
resedintei episcopesti, si mai multi preoti au lost si pe-
depsiti cu 6e7cii pentruca au intarziat a trimite cardle la
lucru ; asa parohul din Vdrädia, ./ancu ufu, cu 24
lbastoane" 6.
1. loan Bartolomeiu, Sirul cronologic.., ibid., p. 4, si Idem, Alegerea de
Arltiepiscop i ,Mitropolit la Garlovet, p. 23.
2. Ibid., scrie c6. in urma trdgdndrii repardrii" resedintei vechi episcopesti
.din Caransebes, loan Georgevici se mutd definitiv la Vdrset", ceeace me corespunde
zrealitdfii istorice.
3. Idem, irul cronologic..., p. 4.
4. Ibidem , Milleker, Kurze Geschichte der Stadt Vrsatz, p. 13; N. Tincu-
Welea, op. c., p. 163.
5. Bartolomeiu, ibidem.
6. Idem, Alegerea de Arhiepiscot i Mitropolit . . . , p. 24.
10*

www.dacoromanica.ro
148

In legAturd cu afirmatia privind nationalitatea cre-

dincio0or eparhiei caransebqene, putern preciza, pe bazd
de statistici, cd in ambele episcopii din Banat, adicd in
cea de Varpt i in cea de Timigmra, Sdrbii erau de tot
in minoritale, fatd de Romani. A§a la 17401, Romanii
erau in numAr de peste 183.000, iar Sarbii nu chiar
23.000. In episcopia de Arad, Sarbii erau chiar in un
numAr neinsemnatt" 2 - scrie istoricul nostru bisericesc
Euseviu Popovici, a cdrui Istorie, tradusd §i in sarbe§te,
este normativä azi la Facultatea de Teologie din Be1grad3_.
La 1829 in dieceza Aradului erau 292.897 Romani
numai 11,621 Sarbi ; in dieceza Timi§orii, 254.000
Romani i 170.432 Sarbi, iar in dieceza Varet-Caran-
sebq, 220.746 Romani i numai 28.959 Sarbi4. Statisti-.
cele oficiale, compuse de autoritätile militare austriace la
1717, dovedesc peremptoriu cd cel putin 80°A" din
totalul populatiei Banatului a fost rornaneascd5.
Ridicarea unui palat in Varptul sarbesc ilustreazd
in mod lurninos preocuparea episcopului Joan Georgevici
de a-§i strdmuta aici Scaunul din Caransebq. Unii din
cei ce s'au ocupat cu istoria acestei episcopii, cred cd
loan Georgevici §i-a mutat Scaunul la Var§et in _anul
1759, cand s'au isprdvit lucrdrile de zidire §i irnfrumu-
1. Cred cA la Euseviu Popovici, 1St. bis. univ.,. IV, p. 464, de unde dant
este gresit insernnat anul 1840 in loc de 1740, cad la- 1840 numArul Romitnilor
in aceste dieceze era deja indoit.
2. Ibidem.
3. Informatie primitA dela Pr. Simeon Vidac, fost Ora la 1938 paroh sirb.
in Sttnnicolaul-Mare i student la Facultatea de Teologie din Belgrad azi pro-
topop in Jugoslavia.
4. E. Popovici, Ist. bis. univ, , IV, p. 464, n. 1, aratä cA aceastA statisticA o.
detine dela Bianu, care la rindul ski a aflat-o intr'un calendar din 1829.
5. Pe baza tablourilor statistice compuse la 1717 de generalul Merczy, pu-
tem preciza care a fost raportul dintre nun-4ml comunelor române i stirbe, in
cele 11 districte bAnAtene, imediat dupa plecarea Turcilor. Astfel in districtul
Timisoarei gäsim 19 cornune locuite de Romfini si 17 de SArbi, iar 4 erau mixte.
In districtul Palanca 42 cornune rornitnesti si 8 sArbe. In districtul Panciova 12'
sirb., in Caransebes 75 coraune rominesti. In Ciacova 49 rominesti, 11 sirbesti
si 4 mixte; in Cenad 14 stirbesti si 1 rora.; in distr. Lipovei 22 ora. romitne si.
14 sarbe si 4 mixte. In distr. Lugoj 96 corn. rominesti. In Orsova toate 27 roma-
nesti". In cele 3 districte, sifuate in iraediata apropiere de Tisa, numArul comunelor
sarbesti, la un loc, este abia de 54, cAte comune romitnesti are de pilda distr. Cia-
covei. Dar distr. sArbesti erau si slab populate. Abia gasim in districtele siirbesti
1798 case, in vreme ce in districtele romitne erau spre pilda la viirfet 3503 case,
la Ciacova 3492, la Caransebes 3915 si la Palanca 2377 case". Vezi, S. Dragomir
Vechimea elem. de bastind din Banat, in Anuarul cit., pp. 285-86.

www.dacoromanica.ro
 149

setare a 2 resedinteil, cei rnai multi insa sustin cä s'a

mutat in anul in care si-a curnparat via si casa, adecd
la 17502, sau chiar in anul numirii, la 17493.
Ca argument pentru aceastd strarnutare, inainte de-
alegerea sa ca Mitropolit [1769], se aduc urrndtoarele
cuvinte de apreciere, la adresa episcopului Joan George-
vici, rostite de impäratul Iosif II [1765-1790], cu pri-
lejul trecerii sale prin .Caransebes, la 25 Aprilie 1768 :
,,Sonst fande sich hier zu Karansebes der Bischof von
Werschetz ein, der ein guter alter Mann zu sein scheint"4
[Intre ceilalti s'a aflat aici, in Caransebes, si Episcopul
de Varset, care pare a fi un om batrdn bun].
Fait indoiald cd vlaidica Joan si-a petrecut timpul
rnai bucuros in Vdrset, in mijlocul Sarbilor lui si in
resedinta ridicatä de el, deca't in Caransebes, unde nici
mediul românesc nici resedinta veche nu-1 ,atrdgeau. Nu-
mai din aceasta cauzd Iosif II il numeste Bischof von
Werschetz". Oficial si legal insa, el nu si-a mutat nici-
()data resedinta in Varset. Nu-i rnai putin adevdrat cd §i
teritoriul prea intins al eparhiei Caransebe ii va fi deter-
minat sa ridice la extremitatea sudicd a eparhiei o a
doua resedintd, in care sa. poposeascd cu ocaziunea vizi-
tatiilor canonice. Tot din cauza depärtdrii de centrul
eparhiei, episcopii caransebeseni aveau totdeauna in Tar-
set cdte un vicar sau exarh episcopesc3, probabil cu
titlu de arhiereu, care supraveghea parOle de jos ale
eparhiei. Vicarii aveau cancelaria lor si tineau sedinte
consistoriale6. Insasi v1ddica Ioan avea un astfel de vicar
in Vdrset, la 1753, pe un oarecare Dimitrie .1117hailovui'.
1. Ghidiu-B5.1an, op. c., p. 109; N. Cornean, o, c., p. 22.
2. D,- Ruvarac, Opis vrsaciko-sebqke eparhije, p, 6; Sr. Milleker, Proslost
1n7aciko vladicianstva, p. 8; Dragillina, Din ist. Ban. Severin, 111, p. 150, n. 1
Mata Kosovac, op. c., p. 553; I. Bartolomeiu, ibidem.
3. Szentklaray, Szdz év Delmagyarorszdg . , I, P. 206; I. Bartolomeiu,
ibidem ; Ghidiu-BAlan, op. c., p. 112.
4. Milleker, Kurze Gesch. der Stadt Wrschatz, p, 13 i dup5. el Borov-
.bzky, Tones vdrmegye, p. 447.
5. Euseviu Popovici, 1st. bis. univ., IV, p. 461; N. Tincu-Velea, op. c., p.
163, n. 103.
6. Tincu-Velea, ibidon.
7. Ibidem.

www.dacoromanica.ro
150

Zidirea palatului episcopal nu implica numaidecAt

mutarea Scaunului din Caransebes. a s'a ridicat aceasta
clddire in vederea unei viitoare strärnutdri de Scaun, nu
mai incape nicio Indoial& Putem preciza inSd cd pe vre--
mea episcopului loan GeoTevici nu s'a produs aceastei mutarer
doritd de SArbii din rarset si jur.
Prin decretul cancelariei aulice transilvane nr. 243.
din 7 Septemvrie 1768, Ioan Georgevici este numit ad-
ministrator provizoriu al diecezei" [rnitropoliei] vdduvite
a Ardealului, cu conditiunea ca numai din -limp in timp,.
anume in lunile de yard, sd cAldtoreasca in Transilvania,
spre a conduce administratia acelei dieceze, Mat sd im-
piedece insa ldtirea sfintei uniri"1.
Aceastd numire se face la citeva luni numai dela
vizita lui Iosif II in Caransebes, si de sigur pc baza ob-
servarilor i constatdrilor cuprinse in carnetul sail de
insemndri personale, cdci numai asa se explicd de ce in-
acest act aulic Joan Georgevici figureazd ca episcop de
Warset2. Designarea lui ca administrator al Ardealului a
fost impusa din motive de ordin geografic si practic,
Caransebesul fiind cel mai apropiat centru episcopesc de
Ardeal, cdci Aradul era vacant, si'n special din moti-
vul cd Georgevici era pentru cei dela Curte persona grata
sau un guter alter Mann ceeace in conceptia sbirilor
ortodoxiei insemna inofensig in lupta deschisd pentru
exterminarea neunitilor".
Nu se stie dacd vlddica Ioan va fi intreprins vreo,
vizitatie canonicd in Ardeal. Probabil cd interesul de a
ajunge mitropolit in Scaunul de curand vacantat dela Car-
I. Dr. Ilarion Puscariu, Docunrente pentru limbd si. istbrie, 1, Sibiu, 188g,
246-252. An den Grafen .Briiner den 7. September 1768. Z. 87. Nr. aul. 243.
...Da ausser dem bei der Auswahl des Subjects selbst das-Augenmerk dahin
zu richten kommt, dass man von der wahren -Devotion dieses Vorstehers und von
dessen Eifer fiir Meinen Dienst geniiglich vorsichert sein moge : dass er den Ihm
erthellenden Anleitungen in alien sich willig fügen und der Beförderung der Union
keine nachtheilige Iiinderniss entgegen setzen werde.
So habe den wegen dieser Eigenschaften vorzfiglich belobten Bischoff des
Verschietzer Districts in dem Temeschwarer Banate provisorio modo pro adminis-
tratore dergestallt zu benennen befunden, dass er mit Beibehaltung Seines Bisstums
nur von Zeit zu Zeit, besonders in den Sommer Monaten in Siebenbiirgen sich
begeben, und die gehorige Besorgung der Administration fiihren möge". Ibidem.
2. Cf. Lazar Iacob, Natura juridith a tatronatului suprem i drepturite.
suverane ale stedului român, Cluj, 1938, p. 20.

www.dacoromanica.ro
 15E

lovet, 11 va fi determinat sA facd plAcerea patronilor de

a sta linitit acasA a nu deranja, prin vizitatiile sale,
i
pe agentii Blajului, asistati, in actiunea lor rnisionarA",,
de jandarmii lui de Wallis, Tige sau Bucow.
La 26 August 1768 murind Mitropolitul de Carlovet,
Pavel Nenadovici, care la 31 Julie 1749 se intituleazd
Arhiepiscopul §i Mitropolitul gr.-oriental al Sarbilor ,si at
Valahilor", sau al nafiunii illiro-sdrbe ,si valahe", in
baza ordonantei imperiale din 19 Aprilie 1749, Curtea
nume§te ca administrator, pAnA la alegerea noului mitro-
polit,pe episcopul loan Georgevici al Caransebqu1ui2.
Congresul national-bisericesc, convocat pe ziva de
24 Aprilie 1769, avea : 1. SA statorniceascA, principiile
fundamentale ale organizArii Bisericii ortodoxe rAsAritene
din Ungaria, cuprinse in aa numitul Rescript declaralor
sau statut norrnativ general, pentru regularea
afacerilor clerului natiunii illirice; §i 2. S. aleagA pe
noul Mitropolit.
La 4 Mai s'a deschis Congresul, in prezenta comi-
sarului imperial-regal, contele An/on de Hadik, general de
cavalerie in Carlovet. Gingresul, conform rescriptului
aulic din 25 Iulie 1768, a fost compus din 25 deputati
alei din cler, 25 deputati ale§i ,in provincial [Ungaria pro-
priu zisA], §i din 25 deputati ale§i din granita mi/ilarac
apoi din Mitropolit §i episcopii sufragani, ca membri de
drept. Sedintele Congresului au durat mai mult de 5.
luni, panA la 7 Octomvrie 1769.
Alegerea de mitropolit s'a fAcut insA la 7 Septemvrie
1769 in congres electoral". Inainte de a se purcede la
actul propriu zis al alegerii, comisarul imperial, Anton de
Hadik, allerego al M. Sale, a tinut o alocutiune, in care
a cerut Congresului sd aleagd un bArbat care s'a aflat
§i mai inainte in idrile ereditare ale M. Sale, i care este
merituos, credincios serviciului prea inalt, expert i care
sd fie un §ef bisericesc folositor ins4i naOunei..."3.
1 . Procesul pentru nandstirile din Banat, la t. Meteq, Mdudstirile, p. 257.
2. J. Bartolomeiu, Alegerea de Arhiepiscop i Mitropolit la Carlovel, p. 14.
3. Ibident.

www.dacoromanica.ro
 152

A fost ales episcopul loan Georgevici al Caransebeplui

§i administrator mitropolitan, candidatul pe fatd al gu-
vernului". Majoritatea membrilor Congresului ar fi dorit
mai de graba pe contra-candidatul Danii Iaksich, episcop
-de Carlstadt, decat pe loan Georgevici, despre care exista
temerea cd hind rnai ingdduitor si mai puOn energic, nu
va apdra cu cuvenita tdrie i curaj, privilegiile, imunitdtile
pt libertätile Sdrbilor si ale bisericilor lor. La Curtea im-
periald frisd alegerea lui Ioan Georgevici a fost bine pri.
mitd, fiindca el era persona grata a curtii", de aceea dupd
7 zile numai dela alegere a si prima diploma de confir-
mare in scaunul mitropolitan al Carlovetului
Am in mând orzg-inalul protocolului" acestui Congres
constituit in Colegiu electoral provdzut cu sernndturile si
intdrit cu sigiliile sau pecatiile de ceard rosie ale tuturor
a-nembrilor lui. Documentul are urmdtorul cuprins:

Protocol!
Adam Carlovitz den 7 Septembris 1769 Sty/. /at :, die
Wahl des zu ersetzenden Erzbischoles und Metropolites Orient-
Eccles: graeci rize : n. unirt. PJ.
Die .11Tationis-Deputiertcn von dem flomlichen Z?_/
clero geben einfollig ihr vota bei der ,0,egenweh tigen Metropoliten
Wahl aut den hochwUrdigen Henn Bischojen von Caran-
sebes, und Adminish ator des Erzbishems lohann Georgevich,
.und eu wehlen dun freiwilig zu ihren E zbischojenund Metropoliten.
Vichenti Popouici* Dionisius Schiuojnouich
arhiMandrit Abbus sic Besdin
Isaias Stephanouicz Isaia narnestnic*
Arhimandrita Raczkeve nionastira Srediste
Teofil Alexi% Vasili protopop Zeki..[?]
igumen Gomirshi [2]
Antonia protopop*...[?]
Sofronius Stefanouics
Guardanus v Lepavina Georgi Nedici*
protolre[sbiter]
Maxim Popouici igumen*
Theodorius Moyateuici
Efrem Bosiciigum. bodnaiki*[?] protho prez od perrialrize
1. Mid , pp. 17-18.
*Asterixul pus in dreapta numelui aratà cà respectivul a semnat protocolul
[procesul verbal] cu cirilice, restul au semnat cu caractere latine.

www.dacoromanica.ro
 153

--I, 4/.."4,e44 :
.

/ (-144.4,,_,,e, 1.-,.. .7 c4,01,,,,,f- ?/:',4.

( --,./*,..4. /4.,/,<,,,/.4 sw, °
/vri',/ .-xl t"1,1
rm.',
Jr
.
7 /
44: ,),:,,,!4,:.,,,-). ,groii.,..4,- 1,...,... .4..... / ,
,/,,,,,-4.4,
-9
ei........ -,'..,., -t,
7
e
, )-.....1,
/ e

'V+ rt....1-i-- -,:4,..

t '
-..,/
C/14.,. tm-h.
.

c, /
: : ,,,,..._t:
.

, Az 4.0.0,,,,:-.1-t4.. =. 4 /s,44 "44,,

..t., ,, ,
, 64.,-..-... 4, ...4: A.,. ,-. co<J5n, 77..kipf,,,

,.
.
1,-. ,-1, '''y 1 :../ , 1
ii l..., .1.4,1i, ,1- ,-' 1 1, N. ,
, f-/ / .,..
'
/.'
4-1 :.. I

': -7.. ,...." eel _,.

,/ _JP
,0,0::. ta,-. it ...
'
''' ' .1
'/
4 to,
,
e
5:,,Z .
,

/ 4,.; I

i ?Ai 4
i
/
....CC' e`'..'' I }Le ../.
7 .....L. ,. r 'P.*
ejke' 1:
I I
;

, r 3a? 4-4Vir ),,r ...r.V..' '' ..,---,',:,--7.-

ifl'''tee,.
.ef

II
.".4:. 1- ' .."..4,-.... elk.,
..
fi
.
.
! _. ..... r ri....,.....,' :
--,'-','..-..-
.

,de a4t
Y
".

.-.0 -
,-.., " 'v...
,-.:
-
47,0", 11
.P,9l ..--/ - r le cr 4.&1"---470
,

z31:7
.1 Irk
.. '9 .
ie..0 er,1 4 4ax 4. sue
u
17101-3-r.i
?<A 4CAP.P '41/)
el .1-;:.47;)/.
* 4,7 C4*
44.7"7.4
dr Ic.) ,
gr:C
. -

i;

PROTOCOLL-ul Colegiului electoral [Congresul national-

bisericesc sArbo-rornAn], din Carlovet, dela 7 Sept. 1769
(pag. 1).

www.dacoromanica.ro
 155-

Ili Putnik protoprez.* Michaile Lukacheuich

Ghelosti.. Polana . . . PJ Irotho prez : od. gline [2]

Talpai Ipistouici*[?] Andrei Nicolici prot :*...[?]

troto trezbiter Petrus Cosmanouich
Hristofor Popouici* Prothotrezbyter Temesvariensis
protop Somu..[?] Saua Stoicouici*
Protoprez : Pahratki
Maxim Miladinouici
protopot Gauriil Nikitici*
Protolrez : God.
Kozma Pascu* Petru Bojidarouici
namesnic
Protopota Nadlacika
loann Radko: Narnest :* Sitheon Popouici
barciuski [?] Protolrez. Pesticski.

Die M. Z1J Militar - Deputirte erwehlen ebenfals ein-

hag und freiwilig den hohwardigen Herren" Bischofen von-
.Caransebes und damaligen Administrator des Erzbistums zu
ihren Erzbischofen und Metropoliten Johann Georgevich zu-
ihren Erzbischofen und Metropoliten.

lndescifrabil Marouich u. Feldstern

oberst oberst

Yon Bellgradini Au. Raskouici

oberst oberst
Jn. Vizkouicz
Michael Socinca haubtmann
major
Nicolla Bozin u. Banian,
Nic. Nicollitz haubtman
rittmeister Damian Boldor
u. Millornchouich calit
Haubtm[ann] lohan Sriukouieh
Haubt.
D. u. Boicheta
haubtm[annJ Alexius Ohindi
Rittmegster7
Lazar laszich Simon Nikollici.
Ritter Oberlient
loh: Porkouich Pauel Stoic[a]
Oberlient : 0. Ldut.
Radoss Dadassouich Abramouich
Oberlienth ober Lieutenant

www.dacoromanica.ro
156

Zaia Lonohareuich Theodor Borojeuici

Oberlienth U. Lieut.

A. lohan Kouacheu Georg Mihaillouich

U. liente. U. Lieut.

Dragossau Ilinnich
feihnrich.

Die 111. [1 Provincial Detutirte den Nation geben auch

einhelig ihrer Vota bei dieser Metropoliten Wahl auth den
Hochwfirdigen Herrn Bischojen von Caransebes und da-
maligen Administrator des Erzbistums Johann Georgevich.
Dauid Raczkouics louan Stoitsoeu
Nikolaus Folduciry Roxa: P: Loucsanszky
deputatus Zoinbor
Hagi Krsta bidet
lacobus Csokisy
Senator leftimiu Konci
Mar/al Nicolici* Georg Ca Ilinouici
Senator Rat Richer Temesvar

Schivan Pyuritsszo Atanasie Tiraskouici

Raths Verwandt von Tentesvar oberu kinez Fdget

M. Nycigulouitsia Latko[?] .Misici [?]

Temesz; Dist. Oberknez Niko la Markouici
Teodor lancouici Alixandru Prikasko [?]
Stefan Stankouici ober knee dila Logoj

luascu*...[?] Ritru [?] Bejan

oberknez dila Karansebq ober knez dila Besear[i]ka alba

Nicola Ludit Sava Maku [?]

oberknez v: Werschez Senator

Teodor Bogoeuici* Dimit. Gornt [?],

ober knez
Dumitru Lazici

Al le Herren Bischofe geben r,leichermassen ihren einfollig

:mita auf mehrgedachten Herrn Bischofen und damaligen Ad-

www.dacoromanica.ro
 15T

minisirator des Erzbistums Johann Genevich, und erwdhlen-

selben zu ihren Erzbischofen und Metroto
Daniel laksych A uxentius Radiuoiuich
Eppus Car lost. Etpus Pakratzuss in Slavonia
M 0 isis Putnik losephus Stoianouich
Etpus Bacien Episcopus Constanciensis
Vicentius loannouich
Eptus Temisvariensis et Lippoviensis.

Dass diese einmutige und freiwilli,oe _Vota zur Metroto-

liten und Erzhischofen Wahl -von mir als allergneidigste abge-
ordneten bevollmachagten Kaiserlich Königlich Comisario in
tleno congresu der Nation durch ihre Detutirte, und den
Bischofen, dunk den auch Kaiser Koniglich Hof.. ./7] Secre-
tarium lose,bh Razesbeq, ad Protocollum genommen worden...
g7 wird hiemit zu unserer Bekraftzgung mit meiner Hand-
Unterschrift und 7uN Siegel beurkundet und bezeugnet.
Karlovitz den 7. Settembris 1769.
*ton v. gadik
Kaiser Königlich Comisarius
Joseph 4azesberger I
Kaiser-Königlich Hof ... [?]
Secretarius et Consactusp]

Este aproape de prisos sa mai accentu6m marea im-

portantä a acestui document unic2, care pentru istoria
strAvechei episcopii ortodoxe române a Caransebevlui
poate fi considerat ca o adevArata revelatie. El confirma
tot ceeace am sustinut pAna aici referitor la vechimea
eparhiei Caransebevlui, precum §i la neexistenta unei
eparhii paralele a Vâr§etului. Consfintqte teza noastrit §i
spulbera teza contraM. SpulbeM §i supozitiile istoricilox
care au afirmat cä episcopul loan Georgevici §i-a stM-
mutat, prin anii 1749-1759, Scaunul la VArpt. De
1. Afarit de cinci ini, toti semnatarii protocolului au aplicat inaintea numelui
un sigil de ceard roi, cu emblemil i inscriptie diferitti.
2. Documentul a fost cumparat dela un anticvar din Miinchen-Bavaria. Azi
el se aflä in posesiunea d. Dr. Cornel Corneanu din Caransebes, fost secretar sl
consilier eparhial, care a avut builvointa sit mi-1 puni la dispozitie, spre
copia. i fotografla. Si din acest loc lin sh-i exprim multumirile mele sincere.

www.dacoromanica.ro
158

acest or nu se face nicio amintire. Joan Georgevici IA-

mane Bischof von Kcaansebes chiar dacd §i-a zidit o a
doua re§edinta Inteunul din ora§ele eparhiei, in care pe
vremuri de urgie calvino-catolica. au mai rezidat unii din
ierarhii acestei eparhii române.
Nu putem trece peste acest document fdrä a sublinia
faptul, destul de important pentru noi, cd deputatii con-
gresuali din Caransebe, Lugoj, Faget §i Biserica-Albd
subscriu romanqte, ceeace dovedete cd, in virtutea pri-
Vilegiilor illirice, §i Rornânii au participat efectiv la lucrd-
rile Congresului, cu aceley* drepturi ca fi &Irbil'.
Dela Ioan Georgevici ne-au rdrnas zeci de antimise,
care aldturi de documentul de mai sus, ne dau mdrturie
necontestatd cd el a ramas, pand la alegerea sa de Mitro-
pat, episcop al Caransebevlui. Pe un antimis din 1766
deci de pe timpul cand cei mai multi cercetatori ai
trecutului Bisericii bandtene romane il pun episcop la
Varet pastrat in Muzeul eparhial din Caransebq,
-vlaclica Ioan Georgevici se intituleazd: al Caransekului,
Ver,setului, Logojului, Orfova-ilfehadiei fi al cc/or/ate p&p." .
Pe o cutie pentru sf. Mir, a parohiei Agadici, din eparhia
,Caransebeului, se poate vedea aceea0 inscriptie'. Piatra
de pe prestolul bisericii catedrale Sf. Gheorghe din Ca-
ransebe§ s'a pus la 1759 cu binecuvdniarea Efiiscorsului
Joan Georgevici, al Caransebeplui, Vdr,vetului, Logojului,
etc ..." 2
Pe un prapor, rdmas dela biserica veche, se afld ur-
mdtoarea inscriptie : Fdcutu-s'au acest prapor in zilele
Prea Indltatei Kräesei noastre Hard Terezii, cu blagoslo-
Tenia prea osfintitului Arhiereului nostru loan Georgeviciu
al Caransebefului, al Vârptului i proci. Fiind protopres-
biter George Elinescu, §i s'au fAcut cu cheltuiala sucilor,
la anul 1762. Mta fevroare 27 i am zugravit eu Geor-
,sie Diaconoviciu §i cu Radu al Rovi"3.

1. N. Cornean, op. c., p. 22.

2. Ghidiu-1361an, op. c., p. 33.
3. Ibidem, p. 29.

www.dacoromanica.ro
 159

(- tirollre-
\

Ye
I
r.g..0

"V,

-
1,1CA " 7 4?
ry:,.:1,,,4

, ;.1 7, / 7

/217 --/4 Ph7 '

4111'A-Yr
,
-"-
A

4044.
.

-itInal:ansgleS161,2k1>:-

PROTOCOLL-ul Colegiului electoral din Carlovet,

7 Sept. 1790 (pag. 2).

www.dacoromanica.ro
 16t

Mitropolitul Joan Georgevici, moare in Carlovet, la

23 Mai 1773'. DupA pArerea lui I. Bartolorneiu ne-
confirmatA de istoricii s'arbi Joan Georgevici, inainte
de a veni la Caransebes, ar fi fost episcop in Timisoara2..
Fiind arhiereu-vicar la Mitropolie, Inca din 1744, este
foarte probabil ca dupa moartea lui Nicolae Dimitrievici
[25 VI. 1744], pana la inscAunarea lui Gheorghe Popovici
[24 Februarie 1745]2, timp de 8 luni sA fi fost locotenent
de episcop al Timisorii. Gheorghe Popovici [t 1 X. 1757]4
fiind succedat de Vichentie loanovici -Vidak [1759-17744,
si dela 1774-1780 succesor al mitropolitului Joan Geor-
gevici la Carlovet]' n'avem and pune la Timisoara, ca
episcop titular, si .pe episcopul Joan Georgevici.

1. Pesty, A szordnyibiinsag, I, p. 357; I.-Bartolomeiu, 'irul cronologic, ibidem.

2. Didern.
3. SI. Kostici, Grobovi Episkota, p. 5.
4. lbidem.
5. loan Bartolotneiu, .5'irul cronologic, ibid.
11

www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL IX.
EFIJSCOPUL VICHENTIE POPOVICI AL CARANSEBWLUI

MUTAREA SCAUNULUI EPISCOPAL LA VARgT

In locul vlddicdi loan, la Caransebes, chiar in acelasi

an 1769, a fost ales Vichentie Pofiovici, cu numele din
botez loan 1. Nu cunoastem pricina pentru care Curtea
de Viena abia dupd 5 ani dela alegere 1-a confirmat
[1774] in Scaun 2 Bdnuirn cd interesul Curtii de a
consolida vldstarul sf. uniri" din Ardeal i spre a promova
aceeasi blestematd actiune de desbinare a Romanilor orto-
docsi bandteni, a fost adevdratul mobil care a tdrAgdnat
confirmarea si deci inscdunarea episcopului Vichentie.
Pesty ne asigurd c Vichentie Popovici a fost instalat
in Caransebe ca efiiscoft al Caransebemlui . Dar si el ca
si inaintasul sdu va petrece mai bucuros in VArset deck
in Caransebes. La 1775 a luat flintd Consistorul efiarhial 4,
fait sa. stim precis in care din cele cloud orase a inceput
a functiona. Legal el nu putea functiona deck numai in
Caransebes, dar nu este exclus ca din lips(' de local
potrivit sä fi functionat chiar in palatul zidit de Joan
Georgevici, in Varsetul sarbesc, unde rezida i exarhul
episcopesc, sub a cdrui presedintie, cand episcopul nu era
de fatd, se tineau ,redintele consistoriale 5. Intre mernbrii
1. Ibidem ; Pesty, A szorényi bdnsdg, I, p. 357; Gh. Popovici, Uniunea, p.
230; Griselini, o. c., trad. Bolocan, p. 142 scrie : Episcopii sârbi Moise Putnic
dela Timisoara i Ioan Popovici dela Caransebes, acest din unng cu resedinta la
Niirset, amândoi fur& instalati in anul 17-74".
2. Pesty, ibidem ; I. Bartolomeiu, ibidem.
3. Pasty,- ibid., p. 356.
4. I. Bartolomeiu, irul cronologie, in Foaia Diecezanci, An. I, po,_,47, din
22 Noem. 4 Dec., 1887, pp. 1-2; Ghkliu-BAlan, op. c.,tp. 113.
5. Cf. Tincu-Velea, op. c., -p. 163, n. -103.

www.dacoromanica.ro
 163

consistorului figura i directorul §coalelor sarbo-române

din Varpt cu numele de loanovici, nobilitat la 1774,
pentru meritele c4tigate pe terenul colar 1 Insd0 impdrd-
teasa Maria Terezia ar fi conferit sigiliut Consistorului 2 cu
chipuI Sf. m. m. Gheorghe 3, care este i hram4dcatedralei
din Caransebq, fapt ce dovede0e cd si Consistorul a fost
Inflintat pe seama eparhiei Caransebesului, indiferent unde
iar fi avut episcopul repdinta.
Dup. Regulamentul illiric Eclat §i pentru Romani,
dovadd locul unde se ordond ca el sä fie sojs i in limbcz
fonnineasced4 din 27 Septemvrie 1770, in eparhia Caran-
sebewlui au fost 9 protopopiate : i. Caransebe,s, 2. Vdrfet,
j. Ferendia, 4. Biserica-Albii, 5. Lugo'', 6. Mehadia,
7. Vasiova, 8. Oraviftz sau Virddia §i 9. Moldova, cu
un total de 266 sate 5. Congresul national din 1774 a
Tedus numdrul protopopiatelor la 6 0 anume : z. Caran-
..sebef, 2. Vdr§4, 3. Mehadia, 4. .Lugoj, 5. Viircidia
to. Palanca-Nouci6. In aceste protopopiate erau 239 parohii
$i 29 filiale. AceastA organizare a rams in fiintd pand la
restaurarea Mitropoliei ort. române a Ardealului, din
.anul 1864 7.
La 26 Octomvrie 1777 episcopul Vichentie Popovici
publica, in fata credincio0lor romani §i ,sarbi din Varset,
asa-zisul Regulamentum privilegiorum" al doilea [ pri-
mul a fost deliberat i votat in Congresul din 1769],
acceptat de sinodul episcopesc, la 2 Ianuarie 1777. Prin
acest-Regulament, impus de Curte, se restrang slintitor
drepturile §i privileglile acordate Natiunii illirice in diploma
leopoldind. Indignarea poporului, la auzul articolelor acestui
nou Regulament, a fost atat de mare, incat era sd liqeze
pe vlddica Vichentie, baricadat in palatul rezidential,
.oAruia.i aduceau in mod brutal acuzatia cd impreund cu
I.. I. Bartblomeiu, irul cronalogic, ibid., dupl Milleker, Geschicbte dee-
Freistadt WerschetA I, Budapest, 1886, p. 185.
2. Didem.
3. Cf. N. Corneau, ,o. c., p. 19.
4. Gr. Popiti, Date-* documenteWnifette [1128-1887], Titntooara, 1939,
F495-36 sqq.
15. Ruvarac,'Opis voactko=sebeflte Oa:MA p. 6
6. Ibidem, p. P.
7. lbidem,
11*

www.dacoromanica.ro
164

ceilalti Episcopi §i cu Mitropolitul din prea mare supunere-

fatA de guvern ar fi lasat prada unele din drepturile
garantate in privilegiile lor nationale", strigAndu-i
Privilegiile noastre nu sunt date numai Episcopilor, ci
§i totalitatii clerului i natiunii intregi, de aceea Episcopii
nu sunt indreptatiti a hotari §i actiona singuri in cauza"1,
Revolta poporului, ranit in drepturile lui, a fost innecata
in sange de husarii din regimentul Kalnoky, aflat atunci
in Varet 2.
Dup. 5 zile dela aceasta. rebeliune, vladica Vichentie
a trimis credincio0or din protopopiatul Vdwitului o cir-
culara", in care cu multa sfiiciune incerca sa potoleasca
furia spiritelor agitate. Este eel din/di act scris ce ni s'a
pastrat dela VItidicii eparhiei Caransebeplui. Un exemplar.
s'a aflat, prin anii 1931, in biblioteca decedatului preot
Wan Pofia din Seleu,s, jud. Torontal. Pe verso sunt in-
§irate in sarbqte satele unde s'a trimis circulara
§i tot acolo, careva din preotii din Seleu a scris, tnt
române§te continutul acestui ordin episcopesc" 3. Extrag
din el partile mai caracteristice, pastrând ortografia tra-
ducatorului.
Vikentie4 cu mila lui Dumnezeu pravoslavnicul Eliscofi
al verfetului ca ansebemlui logojului a Ogavo-Illehadii fi a
celor[/alte]
Precucernicului protoprezbiter, preotilor i la tot clf-
rosul bisericesc inalt i de,- bun neam taps i ober ofi-
Vrilor, §i la tot de Hristos iubitori ost4, bine cinstitilor
iubitor cniaji Negutitorilor, Maistorilor, lucretorilor de Pamânt
§i la toti pravoslavnici creOni Fiilor Noao intru Hristos
preai ubitilor.
1. Schwicker, Politische Geschichte der Serben in .Ungarn, p. 313-318; cif,
I. Bartolomeiu, iru cronologic, ibid., p. 2; Ghidiu-BAlan, ot. c., pp. 115
2. Milleker, A verseczi szerb piispoksig inultja, p. 14; cf. Ghidiu Man, op,
c., p. 115.
3. I. Mioia Din necazurile Episcopului Vichentie Popovici [1769-17851
(sic), in Analele ianatului, An. IV, lan.Martie 1931, p. 104.
4. De§i VlAdica yichente insu0 a1rm5. a do trei ani a .primit eparhia
'aceasta", totu§i I. Miloia Care a achizitionat, pentru Muzeul ,Banatului din.
Timi§oara, al cArui director §I organizator a lost .pànA la-moarte [1940], acest.
document, pune inceputul pAstthirii lid Vichentie Popovici la 1769, is loc de:
,
1774, confuncliind astfel anul numirii cu cel al inscAunArii taptide, ,

www.dacoromanica.ro
 165

,
tt
-71/124' Pact71-'-' )
:
At*LA
2 I.0,14;it"Slei
1
" 1

tf&a,_ en.
-Arn;;;;.:a PI-
ri" ,aV :,%27'
.
^2.,50 -. 1

a.z.t
,
pr.:4
me"
T,-."'sb,
N.
N
rt.

-.2- c c
--
111 Yncs ...440414/04,
.%
2
Pfgao,vr'XZ
Cl% T.! \
Rath' r . . f tj et.",
7111101.A.

15Ikko,
t
414. ;., z 1;2 4/4 a.ftde.4 J
;,_;11 t kr, 1.1

et-r t 4of tt
0-9
/
se-12
1AP
'cter.i.74;e4
XIPI /4.4
4.
:CL 9 ' cr.
4tr
+14.,
d( R
.
, ,

1274

.4A,aca

PROTOCOLL-ul Colegiului electoral din Carlovet,

7 Sept. 1769 (pag. 3).

www.dacoromanica.ro
 167

Fiind cu darul Svantului Duh, treand trei ani pdn'

acum, pa cum am primit Noi n Eparhia aciasta drepterile
biserici Dumnezeului, a rdseritului Mdrturie, indieptand
turma noastra i invetind care ghendim che nici un tel
de lucru netrebuit nu niam slobozit nurnai cu adever
liai Dumnezeului pe pravila Sfintilor prin i sfintilor
apostoli pre com yam invetal, §i vain indreptat, pd. cum
preoti vostri, asa i mireni, pa calia ciea driapte se urn-
blat, credinta ciea pravoslavniche se o pezit, dragostia
ketre Dumnezeu si ketre Mai deaproape al teu se avet...
invetetura svntei Evgelii se ascultat, duminieca si in zile
de praznice la slujba dumniezeiascke sa margeti copii
vostri sei botezat ca se nu moare nebotezat, cei betieci
se se ispoviadaske si se se curniniece, bisericile voastre
liain osfintit, unde nao fost biserike am ajutat dam fecut.
Noi, la credinta Inaltatului imparal yam invetat... Patru
posturi se postit si duhovnici voao yam trimis, pentru
spovedanie si cuminiketure, pe voi yam indrefitat case dal'
copii r ofiri /a invekture, , se cunoaske pre Dumnezeu ren-
tru case puler din Ei pl Pre.* avia, ci sese invele nu cu
invetetura striine, numai pe alui linbe adeke serbie,ste i ru-
meniefle, Eu sint voios, dar tot crestin case fin: invetat,
i

adeke se avem din eine allege Preog se facem, a,sa si ofi/ir,

dar eu nu stiu ce reu at cunoscut voi dela mine, ori
dela Indltata Imparetie, ori .de alui domni precum kesao
fecut voao vo sile in liege, Vedet ce god1 am pohtit si
am_ cerut dela Indltata Imparetie, tot deauna slobozenie
Nisao dat Noao, unde god am cerut se facem bisierike
dake am avut cu ce, datuneo slobozenie case facem, si
nici odate nu nieo oprit, asijderie si pentru preoti unde God2'
am pohtit iar de cinieva [are] ceva indoiale pentru mi-
nie, pentru ce nal trimis, au trimitet cu pace si cu blen-
diete dela satele voastre, ate doi au trei oameni si pd
preotul vostru ca se me intreabe pe minie pentru asa
lucruri, iar de nu ye putet criede in minie, iaste domnut
Mitropolitul i alte vledici, i intrebat pre ei, iar de ye indoit.
si in minic si in Ei, avet voi ofitiri vostri si obercneji cres-
1. Ce god", ce godie" orice.
2. Unde god" = ori§iunde.

www.dacoromanica.ro
 168

tin, intrebat pe Ei, Eu am umblat firin Eparhie, ca se ve

ved ce fel de biserici avet, inveteture i blagoslovenie voao
yam dat i Eu am vezut cum sint preoti vo§tri neinve-
Iati, cad singuri inpotriva lor plansoare at dat, iar ce at
cunoscut asupra miea reu ca se fiu Eu premenit liegea,
dar dat fi i cunoscut ceva, pentru ce nu miat spus, voi
pre vledica pen satele voastre umblind invetind nat vezut,
prin multie locuri at rugat, case yin in satele voastre
precum am si venit, Mat prima si mat petrecut, find
ca se nu ve fac dosade nici odate, am _grit Amend fi
sietos dela voi, pentru aceasta se sovietuesc pre voi de
obste ca un pastor al vostru, care am dat jurement
inaintea lui Dumnezeu se vd pAzesc pre voi in liegea
crestiniaske. si in credinta inpäratului ca se murim pentru
credinta inperatului, si pentru liegea crestineaske, lesative
de toate confuzii, fiieste care cautat lucru vostru, si fiieste
care datoriea sa, inplinit, nu ye indoit Nimica, nu ascul-
tat pd. niminia din oameni eel ferde pace ce hie Ei, ke
asta va fi voao male kediere si piarerie acum trimit
voao aciasta scrisoarie prin protopopul Nostiu si duhovnici,
)iluesc tentru voi ,si tentru intemplaria ce sau intemplat ea se
ye cetiaske, si adeverdt 3ciasta seo primit fel de nici o
ndoiale, si lor se credet ce va spun voao cu adevdrat,
ke Eu aici nu fac singur nimica, mai sini cu minie inke zece
vameni care sin/ orindit dela al nostru Domnul Mitropolit,
§i dela ineltatul inpdrat, in consistorium, ca se poate Ei
cu minie toate laptele, si judeketile duhovnicesti indrepta,
dar ce se ajunce pentru liegia Noastra crestiniaske, acesti
oameni sunt crestin tot, doi Igumeni dela Menestiri, doi
Protopopi, doi Preoti, un ofitir din regement, un mali
span, doi scriitori si tot sint acestia crestini, si de liegia
cia pravoslavnike crestiniaske oameni, ferde care Eu nimica
singur Nu lucru, far aciasta in4ltatul inpdrat din osebite
drago'ste si mile Norodutui nostru case nu ne indoim
Nimic, asa a o orindit, cu aciasta pline, toate puteria
ascultaria i indreptaria Me nedeesc dela voi, si ye las
supt acoperementului dumnezeu pre vol. si sintem, in
Verfet in rezidentiia Noastre cia Episcupiaske, 31 octobrii,
1777. [L. S.] Vichentie Popovici".

www.dacoromanica.ro
 169

Ceeace izbeste mai mult in acest circular" este fap-

-
tul cd Vladica Vichentie se intituleaza mai intâiu al Vth-
isetului unde ii are si .rezidentia.. Episcupiaske",
§i apoi al Caransebesului. Daca avem in vedere Ca circu-
4ara pleach din resedinta episcopeasca, si dela Consistorul
instalat in VArsetul sArbesc; ca ea se adreseaza, in limba
-sarbeascd, numai comunelor: Sama [Jamul-Male], La-
tuna, Potoc, Forontic, [Forotic], Doc len, Binis, Bocsan
EBocsa], Jidovin, Ghertenis, Fizes, Semliug [ernlacul-Mic],
Ferendia, Clopotia [Clopodia] i Jam"1, toate, atunci,
in protopopiatul Varsetului, de unde au lost i rebelii,
prezenti la Varset in acea zi de tArg i sarbatoare, and
Vlddica a cetit Regulamentum privilegiorum; i cumpanind
pi imprejurarile in care s'a dat circulara, vom intelege de
ce Vichentie Popovici isi poate permite sd interverteascd
,ordinea oraselor in titulatura sa. Ca a dorit, si el si co-
nationalii lui, mutarea Scaunului, nirneni nu se indoieste.
Dar, precuin se va vedea din dovezile aduse, acest trist
,eveniment pentru Romanii bandteni s'a petrecut cu 8 ani
mai tArziu.
Pan& atunci vladica Vichentie va continua sä aibe
cloud resedinte. Cand va petrece in cea din Caransebes se
va intitula legal al Caransebesului si al VArsetului", iar
and va fi printre Sarbii lui, le va face placerea sa se
numeasca, aibitrar, mai intAiu al VArsetului" si apoi
al Caransebesului".
f,eiie tarii, organele administrative si peste tot fac-
torii politici si bisericesti cu rdspundere din Banat nu
cunosteau in aceasta provincie deal doud episcopii orto-
doxe : una la Timifoara i alta la Caransebef. Ceeace se
petrecea inlauntrul acestei eparhii cu 2 resedinte, erau
combinatii personale sugerate si mutual aprobate de
forul bisericesc suprem sarbesc din Carlovet ale episco-
pului Vichentie [si ale inaintasului sau], care, ca si loan
Georgevici, inafard de resedinta sa din Varset, era cu-
noscut, legal si oficial, ca Oise-0 al Caransebefului. lata,
§i dovada:
1. I. Mioia, D1n secazurile Episcopului V. Popovici, ib:d., p. 107.

www.dacoromanica.ro
170

Pe coridorul dela parter al palatului consistorial dirt

Caransebes se afld o piatra con2emorativd, avand urmdtoa--
rele dimensiuni: Lungimea=162 cm, Mtimea=65 cm, iar
grosimea variazd intre 11 $i 1g cm. Din informatiile pri-
mite dela consilierul eparhial Nicolae Cornean, piatra a
fost adusd aici prin anii 1929---,-30 de cdtre tostul prefect
al jud. Timis-Torontal, Dr. Valeriu Boleantu, care ar fl
ridicat-o din cimitirul" romano-catolic al unei comune
din apropiere de Deta. Alte informatiuni lamuritoare lip-
sesc cu desdvarsire, intru cat, fostul prefect [si fost prim-
pretor la Deta], afard de cele comunicate verbal regreta-
tului episcop Dr. Iosif Traian Badescu [1920-1933] n'a
Idsat Consistorului niciun act scris asupra imprejurdrilor
locului unde s'a descoperit tabla comemorativd.
Nernultumit de aceste sumare informatiuni, m'arn adre-
sat preotului Petru Bizerea un neobosit cercetdtor al trecu-
tului B.sericii $i scolii romanesti banatene dinDeta, care
mi-a cornunicat urrndtoarele date sigure privind originea
acestei pietre : Dela parohul romano-catolic .Nicolae Römer,
care a slujit in Moravita din anul 1911 pand la 31 Martie
1941, am aflat cä tabla de piati-ei din chestiune, a fast fi-
xatei in zidul vechii biserici cabolice din Moravita, dar nu-si
mai aduce arninte in care perete. A tost luatd de aci
adusd. la Pretura din Deta, in anul 1921, cand s'a ince-
put demolarea vechii biserici catolice. In anul 1921 am
vdzut si eu aceastd tabld la Pretura din Deta, in curte.
Dela Pretura din Deta a fost trimisd la Episcopia din
Caransebes" C.

Inscriptia care se pastreaza destul de bine pe piatrd,

aldturi de documentul dela 1769, este a doua dovadd
monurnentald privitor la vechimea episcopiei Caransebe
olui $i'n acelasi timp la inexistenta unei episcopii para-
lele" la Varset. Inscriptia are urrndtorul cuprins:
1. Preotul Petru Bizerea in scrisoarea sa din 8 Mal 1941 imi mai citt i urml.
toarele lAmuriri:. ,La Pretuta din Deta a existat un dosar sub Nr. 1720/1921 cu in.-
dicatia: Piatra monumental& din bisericre Moravita4. Dogarul nu 1-am mai
emit, arum clind 1-am cAutat. Am aflat nurnai indicatia de mai ens in Indexul
preturii din anul 1921, si in Registrul de intrare i iesire din acelasi an la ace1asi Nr,
[1720], unde se mai aratà cl s'au expediat scripte la data de: 17/V, 31 /V i 4/VI,
1921. Unde s'au expediat aceste scripte nu se poate afla, deoarece condica de ex-
peditie din 1921 a Preturii nu mai exista. La una din aceste -date, trebue- O. se fiA

www.dacoromanica.ro
 1711

ofa.

A'ee're

, C

'
Z -01 7. .4.44 .0140,
4; ,o1-." "'L' .

.0,46,r1F1 4,4Z -4-4.44 .

...1,-,. t......di'-n., .
/14,14' 9...,-(/J-k

?It:1,4(44

... AL / / ..., "4;4)

\ 4/ ) .
pen ...,4 0, ,-*,,Ly
(j <
-1'1 1.

!rad fx-r-v";,`". - yy/w19#

10.5, v41-
k;n14-f.:sr

k rv-ool
4 .
. ..

PROTOCOLL-ul Colegiului electoral din Carlovet,_

7 Sept. 1769 (pag. 5).

www.dacoromanica.ro
 A:A:
MARIA THERES : ROM : IMP : VID : REG : IVNG : BOH :
ET
IOSEPHO II : ROM : IMPERATORE
REGNANTIBUS

HIS VERAE SALVTIS. SVB DITORVM soLLICITIs

ERECTUM
TUNCADMINIS : PRES:
IOS : BAR : ABRIGIDO CAME : ET CONS : INT : CAES ?REG :
METROP :G:R:N:U: DE VIDAK
CARANSCH : VERO EPISC : DE POPOVITSCH
CURABI ESING DE BLESSE GEOMETRA

www.dacoromanica.ro
174

Desi anul când s'a facut inscriptia lipseste, totusi cu

ajutorul datelor din textul oi vorn putea stabili, cu apro-
:ximatie, timpul in care a fost asezata piatra pe peretele
bisericii catolice" din Moravita. Impardteasa .Maria Terezia
a Austriei dornneste intre anii 1740-1780, iar fiul ei
Josif II domneste Ca irnpArat al Germaniei f coregent al
mamei sale in statele ereditare" incepand cu anul 1765
[si pând la 1790]. Vicengu Ioanovici-Vidac, pdstoreste ca
mitropolit de Carlovet intre anii 1774-17811, iar pdsto-
rirea lui Vichentie .Pol5ovici la Caransebeb incepe tot la 1774.
Inscriptia nu se putea face, deci, inainte de 1774 &and
ajunge DE VIDAC, METROP[OLITA] [ORIENTALIS
ECCLESIAE] G[RAECI] R[1TUS] NEON] U[NITI], si
DE POPOVICI VERO EPISC[OPUS] CARAN[SEBE]SCH
[IENSIS], i dup. 1780, cand moare regina impArd-
teasd Maria Terezia.
Prin urmare, intre anii 1774 si 1780 Vichentie Po-
tpovici este cunoscut ca episcop al Caransebesului, chiar
si in comunele din apropierea Varsetului, unde s'a aflat
piatra comemorativd.
Naste oarecare nedurnerire faptul cà piatra s'a aflat
pe zidul unei biserici romano-catolice". 0 fugard privire
asupra trecutului cornunei Moravita, situatd spre Nord-
'Vest la cca 28 km. depdrtare de Var$et, deci tot pe teri-
toriul episcopiei de Caransebes [pând la 1940 cand a
trecut la restaurata episcopie a Tunisorii], si a bise-
ricii din aceastd cdmund, numitd de Unguri Temesmora,
wa risipi orice nedurnerire. Ortvay Tivadar si Borovszky
Samu ne asigurd cd pe locul Moravitei de azi a zAcut in
ivechime comuna Mora, Mura, care figureazd si in listele
de zecimi papale din 1332-1337. Documentele din nc.
,XV-lea deuemeni fac amintire de localitatea cu acest
nume. La 1_597 ea se nurneste Morava §i se aftd in po-
seziunea unor nobili [români] din Caransebes. Pe o hartd
toficiald din 1761 figureaza sub numirea de Moray' fa,
Ifiind locuitA ,de cei de religia veche", adicA ortodoxd:
sscris ceva Episcopiei din Caransebee. Am càutat in arhiva Consistorului, dar
tn'am aflat iiieio ssank 4espre 4&uiiteea pietril la Zaransebe§.
.1.Borosszky Smut, -Voiles virwegye, p. 1Q8.

www.dacoromanica.ro
 175

,.. az 1761. évi hivatalos terképen azonban Maraviza

alakban, lakott falukent van felttintetve". In
dhiluekilll
1784-86 au lost colonizati aici Nernti, pe seama cdrora
s'au zidit 145 case noJi : Az 1784-86 evekben törtent
gyarmatositáskor nernetek telepedtek itt le es reszukre
145 üj haz eptilt"2. Dintre cele dou. biserici romano-
catolice din comund,una s'a zidit la 1782, a doua la
1911 [A kozségbeli ket rórn. kath. templorn közill az
-egyik 1782-ben, a másik 1911-ben eptilt"]3.
Vechea cornund romaneascd Moravita [Mora, Mura,
Morava] a avut dupd plecarea Turcilor din Banat aceeasi
soartd vitregd i fatald ca multe alte comune romanesti
[Jimbolia, Comlosul-Mic, Teremia-Mare, Vizejdia, Torn-
natic, Perim, Cdrpinis, Sdcdlaz4, etc.] din aceasta pro-
vincie romaneascd, ai carei bastinasi au fost alunggi, spre
a face loc strdinilor colonizati de noua stApanire habsbur-
gicd romano-catolica,.
Borovszky greseste anul zidirii bisericii vechi din
Moravita, caci la 1782 Maria Terezia nu rnai era in
viatd. Biserica s'a zidit in cei din urmd ani ai vietii Im-
pdrdtesei, sub a carei domnie Romanii, elernentul autoh-
ton al Banatului, au avut o soartd din cele mai triste.
Faptul çà Nemtii au fost colonizati in aceastä comund,
locuitd, dupd mdrturia lui Borovszky, de cei de religia
veche [Ohitilek], adeca de Romani ortodocsi, abia la
1784, ne dispenseazd de a rnai aduce noui dovezi pri-
vitor la-originea bisericii vechi de aici si deci a pietrii
comemorative, fixatd inainte de 1780 pe unul din zi-
durile ei.
Revenind la vlAdica Vichentie Popovici vom aduce
alte argumente spre a dovedi ed el si la 1777 rezida
'Inca in Caransebes. In cuvantarea tinuta de episcopul
loan Popasu [1865-1889], la deschiderea prirnului Sinod
_1. Ibidem.
2. Ibidem.
3. Szentkhiray Jeno, -Oldizok költôzieti$e Debnagyarorszagon a,mult =had-
ban, 'Budapest, 1691,--ep.-7-111 sqs; Borovszky, Toronedl vdrmegye, p. 421.
4. -Szeptkhiray, ibidem, p. 14-15, 18-19 sq ; N. Iorga, Sate i preofi, p.
.164; cf. Gh. Gotopian, Din treeutal Banatului, I, Timivoam, 11/3,4, pp."01-101.
5. Ibidem ; Szentkhiray, ibidem, p. 20 sq.

www.dacoromanica.ro
 176

[Adunare] eparhial al restauratei eparhii caransebesene, la

1 Mai 1870, intre altele a spus
Daca vom arunca o privire in trecut i vom gandi
cum aceasta Episcopie drept mai itoare romana a Caran-
sebesului, veche de secoli, fu smulsa din bratele dulcei sale
mame, Mitropoliei ortodoxe romane din Alba-Iulia, Irr
Transilvania, i, in contra apriatului inteles al ss. canoane
bisericesti, fu incorporata, ca sa nu zicem aservith, la a
alta Mitropolie desi de aceeasi dogma, dar de alt neam ;
daca cugetain mai departe cum fu Episcopia aceasta
despoiata de toatä averea ei miscatoare i nemiscatoare,
cum umbla clerul si poporul ei roman deprimat, pardsit
si inapoiat in propria sa mostenire, cum ajunse ea dupa
stra'mutarea re,sedintei din Caransebe§. la Vdrpt inainte de 80.
ani, desi pierdu chiar ci numele numindu-se de atunci incoace
efiiscopia Vdrpfului "i
Printr'o simpla operatie matematica, scazand din
1865, cand realmente s'a restaurat Episcopia, cei 80 ani,.
obtinem cifra de 1785, care reprezinta anul in care
Vichentie Popovici, probabil cu aprobarea Curtii, si-a mutat
dejinitiv Scaunul la Varset.
Intamplarea nenorocitä din 1777 provocata de
amestecul puterii de stat in trebile Bisericii va fl in-
fluentat mult hotarirea Vladical Vichentie de a amana
definitiva strarnutare a Scaunului in Varset, ai carui ceta-
teni la un moment dat 1-au facut tradator"2.
In vara anului 1776, cand Fr. Griselini trece prirr
Caransebes, episcopia era Inca aicis. Episcopul sarbesc" .
Ii pastorea, din Caransebes, credinciosii, i isi administra
cele 24 jughere parnant, proprietatea episcopiei, situate
1. Vezi Protocólele Siedintielor celui d'anteiu Sinodu eparchialu alu Diecesei
romane dreltumaritórie din Caransebqiu, convocat e 19 Aprilie,1 Mai 1870, Pests,
1870, pp. 2-3.
2. Ghidiu-BAlan, ol.. c., p. 115.
3. Fr. Griselini, Geschichte des Temiser Banats, vol. II, Wien, 1780, p. 107.
Bei meinem Aufenthalte in Karansebes, habe ich zu Baldasserata welcher schön
gelegene Ort nicht weit von dieser Stadt entfernt und dem dasigen raizischen
.Bischofe zugehorig ist, im tiefen $chadten von Fruchtbaumen einen Sauerling
besucht". Cu ocaziunea sederii mele in Caransebes, am vizitat la Bane-Sara*
o localItate frumos situalft, nu departe de acest ores care apartine episcopului stirbesc,.
un izvor de aptt mineralk ascuns in umbra pomilor roditori"; Ibid., trad. N.
Bolocan, pp. 299-300.

www.dacoromanica.ro
 `r
. , ._._ -'4..s-,'....*--:-.' ..
rx.-..rrgti ...4%.
r,
., .b
.. ,
r%i );;\ 'R IA. Tilei E.'t, ..c. : liSkf 11 i ,
r: i i',1%L.J...f- (I ,
. . p'T' .v.i.

' 10!-;CFH(H. \TO

t.,.. . . n'.11,
1
...,-.

H I$ . LN/ -FIST
. D TOININ 01. Lit IT lo '
.

Tt.NCADinif\h'SPREF:
.
it'S,: 1)/..1*.k :A tinte't rr C
HET Rop C AMC : C.:1" e 0 N : CI :
Nyp CC K
f

(*Au. AN SCH 'v ERO ME POPO, .;CH

r WS.
CMA'RI SIIG, D LISE CE01'1ETP,0\
1

g- - I.
, "JEMS.X1-M41.... eltax..2

Piatra comemorativd dela Moravita.

www.dacoromanica.ro
 i79

la 2 kth .departare de oras, pe locul numit Balta-SiiratiV

unde Griselini a aflat un izvor cu apd limpede ca crista-
lul" si care lasd pe limbd un gust cam acru si putin amar" 2.
Presto lul bisericii sf. Ioan Bitezdtorul din Caransebes,
dela 1780, s'au facutu .cu chieltuiala domnului Toannu
de Groza... cu 61fai,00slovenia preaosfingtu/ui ep[is]c[o]pu alu
Caransebeiului ci alu Vdrviului d[o]llinului Vichentie Popoviciu
pentru pomenirea veacinicd a pdrintilor lui, Avraamm
Anna, in 13 zile a lui Augustu anulu 1780"3. Tar bise-
rica propriu zisd, dupd restaurare, la 1781 a fost tarnositd
de Vichentie Popovici, smeritul episcop a CaraTzsebe,sului ft.
Ver§.efului" 4.
Cum cd. vladica Vichentie intentiona sd rupd legdtu-
rile cu Caransebesul, se dovedeste i prin aceea, cd
desi avea in Varsetul sarbesc capeld la resedinta i o bi-
serica, ridicatd. in 1761, de cdtre Alexie IWicolici, numitd
biserica lui Alexie [Alexi templom]5 in anul 1783 a
inceput sEt zideascd, langd palatul episcopal, o noua si
impuntitodre bisericd, catedrald, cu hrarnul sf. Nicolae,
care la 21 Oct. 1785 a si fost tarnositd, in cadrul unor
stralucite serbdri, chiar de dare ctitorul ei6.
Ridicarea catedralei din Varset simboliza ddramarea
celeia din Caransebes, dupd cum resedinta episcopeascd
din satul sarbesc Varset prevestea abandonarea, intr'o bunt!,
zi, a istoricei resedinte din istoricul oras Caransebes.
Imptirtasesc parerea lui Pesty Frigyes, cd vlddica
Vichentie Popovici, dupd tiirnosirea catedralei sarbesti din
Varset, a mutat in acel oras Scaunul din Caransebes fi
de atunci scrie acelasi istoric maghiar arhipiistorii de
aid s'au numit 15e sine episcopi de Vcirpt, in urma cdrui
fapt, Caransebesul nu numai cEt a devenit orf an, dar si
eparhia cu totul s'a sarbizat"7. A piispoki szekhelyet Popo-
vici kincze tette dt Verseczve, az altala ott epitett lakepilletbe,
1. Cf. Ghidiu-Balan, op. c., p. 110 111.
2. Griselini, op. c., trad. Bolo can, 'p. 300.
3. Cf. Ghidiu-Balan, o. c., p. 25; N. Iorga, Scrisori i inscriptii ardelene fi
maramurepne, If, Bucurqti, 1906, p. 76.
4. Ghidiu-Billan, op. c., p. 24.
5. Borovszky, Tones vdrmegye, p. 438.
6. Ibidem; I. Bartolomeiu, Sirul cronologic, ibid., p. 4.
7. Pesty, A szôrdnyi beinseig, 1, p. 356; Gh. Popovici, Uninnea, S. 229.
12*

www.dacoromanica.ro
180

és azdta az ilteni frpafiok verseczi fiasfiököknek neveztA magu-

kat, mi dItal Kardnsebes nemcsak eldrvult, hanem a piis-
pokmegye egeszen elszerbesillt".
Iar in alt loc scrie cd in momentul in care ierarhia
shrbeascd a castigat mare influentd asupra celor de reli-
gia greco-neunita [adecd asupra Romani lor ortodocsi n. s.],
episcopia [Caransebesului] s'a mutat la Varset, pentruca
inrhurirea saibeascd sa poata fi si mai hotaritoare mi-
don a szerb hierarhia tulsulYra kapott a go.i5g nern egye-
silltek vallás felekezeteben, a piispokseg Verseczre tetetelt dl,
hogy- a szerbek befolydsa anndl job ban ervenyesithesse magdl"
Resedinta episcopeascd, o moard si 24 jughere de pdmânt
ardtor din Caransebes, care formau averea episcopiei, dupd
mutarea Scaunului la Vâie, s'au administrat, pând la
restaurarea episcopiei [1865], de dare Consistorul vârse-
leans. Una din cele doud biserici ortodoxe din Caransebes
scrie Pesty toldeauna a purled numele de bisericd
cated rata' : Az itteni ket g. n. e. te-mplomok egyike foly-
tonosan viselte a kathedralis templom elnevezéset".
Mutarea Scaunului n'a lost de bun augur pentru vld-
dica Vichentie, deoarece in 16 Decemvrie acelasi an, 1785,
moare5, spre regretul Sarbilor vdrsetenf, mai putin al
Romanilor caransebeseni, pentru care el a rdmas un da-
râmAtor de altare sfinte si istorice.
Dup. o sedisvacanta de un an ii urrneap in Scaun
Tosif loanovici-acabent, artnean de origine, irnigrat din
Balcani, fost episcop in Pacrat si Bacicaa, primul episcop
al etarhiei Vdrietului- Caransebemlui, cum se vor intitula
legal" de-acum incolo, pand la 1865, toti urinasii lui.
1. Pesty, ibidem; la note 3, pag. 356, respinge asa-zisa informatie oficialA,
dupa care aceastà mutare de Scaun s'ar fi fäcut la 1759, motivend cit Vichentie
Popovici a ajuns episcop abia la 1769: Ez, egy hivata'os közlemeny szerint, 1759
evben törtent volna, a mi lehetetlen, mert Popovici Vincze csak 1769 evben lett
piispökke".
2. Ibid., II, 211. Greseste '111sä punand anul muarii la 1770, dind VichenVe
Popovici incl nu era episcop aid, precurn insusi arata' in vol. I, pp. 356-357.
3. Ibid., II, p. 211.
4. Ibidem.
5. Ibid., I, p, 357; Kostici, .5ernatizam, p. 16; I. Bartolomeiu, irl crono-
logic, ibid., p. 4.
6. Kos,tici, .ematizam, p. 16; Pesty, A szarényi bdnscig, I, p. 357; Borovszky,
Temes vdrmegye, p. 448.

www.dacoromanica.ro
 181

Inscriptia din biserica sf. loan Botezdtorul, fácutd, cu

ocaziunea pictärii altarului si tamplei, la 11 Septemvrie
1787, este cea dinthiu dovadd despre vcicluvirea episcopiei
Caransebesului de mirele ei iubit. Aici se aratd ca pictura
s'a fdcut du blagoslovenia si indernnarea ocArrnuitorului
acestei eparhii Ina lt Preasnatiei Sale Dornnului Iosif loanovici
de 5.acabent, pravoslavnicul episcop al Varsetului-Caranse-
besului", In toate actele oficiale Ioanovici-Sacabent figu-
reazd ca episcop al Varsetului, Caransebesului, Lugoju-
lui, Orsova-Mehadiei si al celorlalte parti"2.
Cu vlädicra Iosif Ioanovici incepe in viga eparhiei
caransebesene o epocci noud, acea a influentei Kb-6ga, care
va forma obiectul unui studiu aparte. Inainte de a incheia
acest volurn, voiu reproduce unul din ordinele circulare,
date, in limba româneascd, de vlddica Iosif, protopopilor si
prin ei preotilor si credinciosilor din epaill'a varset-caran-
sebesand, prin care le poruncege sä primeasca pe rnosiile,
in casele si bisericile lor pe nod pribegi sArbi, preoti §i
popor, refugiati din tara turceasca" [Serbia], la 1788.
Bineincuviintate proloplesb. ci cucernicilor pnoti din to o-
fol5ofiiatul Vdracliei3.
Alor irnpärateasca crdia[s]cd si arostoliceasca ma-
rue, intru alte rândueli, din vremea aceasta a razboiului,
au vinit i aceasta cu milostivire a porunci, ca sä slo-
bozeascd preotilor acelora ce yin din tara turceascd, cu
oarneni de legea noastra. incoace au trecut, in bisericile
noastre pre limba lor slujba lui Durnnezeu a face.
Dup[a] care poruncd, binecuviintenilor
milostivd
voastre cu aceasta vä incredintez i v fioruncesc ca preo-
tilor a[ce]lora carii cu parohienii sei din tara turceascd
au iesit, si marturie sau singhilie pentru preotia lor va
avea, nu nurrrai slujba lui Dumnezeu in biserica Third
intralle locuri unde sdrbii intre romdni au vinit, i slujba
parohialnica a face sa nui opriti, ci Inca precum cdtre
1. Cf. Ghidiu-BAlan, ot. c., p. 27.
2. Pr. P. Olde, Indreptarea presviterilor, in Revista Teologicd, An. XXI, no.
8-9, din Aug.Sept., 1931, p. 282; cf. N. Iorga, Scrisori i inscriptii ardelene
si maramumene, II, p. 76.
3. Asemenea circulare sunt reproduse in Prolocolul tercularelor", purtat de
fiecare preot din eparhie.

www.dacoromanica.ro
182

preoti, asa cdtrd norodul acela ca ajutoriu fi trimire le

trebuiefle dragoste crestineascd sä ardtati si parohienii
vostri cdtrd asa datorin i faptd de laudd a dragostii si
indurdrii, adeseori sd indemnati, iar mie pentru primirea
si trebuincioasa ogldsuirel parohielnicilor a preainaltei
porunci acestia prin protopresviteri statornicd instiintare
sdmi faceti. Insd de ar vria cineva pre vreun preotu ce
au vinit din tara turceased spre ajutoriu sau ca pre un
capelan sal primeasca, acela mainainte mie sami instinteze.
Varset, in 26 lunie 1788.
Iasi/ Ioanovici ..acabent2
Episcop".

Avem in acest document icoana demograficd a epar-

hiei sarbesti" VArset-Caransebes, din epoca strdmutdrii
Scaunului episcopesc, si'n acelasi timp cel mai potrivit
rdspuns tuturor celor ce ne considerd pe noi, Românii,
venetici, iar pe Shrbi, autohtonii Banatului. Viddica Iosif
Ioanovici Sacabent [28 Oct. 1786-19 Dec. 1805] figu-
reazd printre Vlddicii sArbi cärturari, cu vederi largi si
cu spirit intelegdtor ,vi pentru nevoile pastoritilor lui de
limbd rornaneascd.5. Urmasii lui insd fPelru lovanovici-Vidac
23 Noem. 1806-9 Dec. 1818, Maxim Manuilovici 21
Ian. 1829-1833, Ion/ Raiacici 1834-1842, ,Ftefan Popo-
vici 1843-1849, Emilian Kenghelat 1853-1885p, afara
de vlddica Maxim, din ocrotitori5 s'au transformat in
asupritorii natiunei românec, pentru care ierarhia sAr-
beasca. a inceput sä devind o povard si un jug"7.
Aceasta patd rusinoasd din istoria raporturilor ierar-
hice romano-sArbe a sters-o geniul mitropolitului Andrei
.,5aguna, care, odatd cu istorica Mitropolie de Balgrad
[Alba-Iulia), a chemat la viata si stravechea Episcopie a
1. Promulgare, aducere la cunostinta enoriasilor.
2. Vezi, Romulus S. Molin, Contribufiuni la Istoria Romdnilor beindleni,
1783-1792. Doud circulare" din biserica ortodoxd din Mdidan i o patentci" a
sfatului crciesc" din Buda, in Foaia Diecezand, An. XXXVIII, no. 30 din 23
Iulie, 5 Aug. 1923, p. 3.
3. Paul lorgovici, ibidem.
4. Kostici, $ematizam, p. 16.
5. Triumful ortodoxiei la Arad, pp. 138, 140.
6. Ibidem, pp. 41, 57, 73, 81, 147-153, 162-163 198,
7. Gh. Ciuhandu, ibidem, v. 153.

www.dacoromanica.ro
 183

Caransebesului I, uzurpata martirizat., rand pe rand,

i
decenii si veacuri, de Irozii romano-catolici, calvini, uniti
pi, mai pe urma, de coreligionarii nostri Sarbi.
Dup. 80 de ani de vaduvire, prin diploma din 24
Decemvrie 1864 irnpAratul Francisc Iosif I [1848-1917],
redd Caransebesului ceeace a constituit podoaba si gloria
lui de-a-lungul v?acurilor trecute: EpiscoAia ortodoxd-ro-
nand2. Urm.torul pasaj din diploma imperial. confirm.,
ca i documentul din 1769 sau tabla de piatra come-
morativ. dela 1774-1780, toate argumentele i aser-
tiunile insirate in studiul de fat., privitor la vechimea
acestei Episcopii :
Tar orasu1 Caransebes, in care si in limpurile vechi
a fosl Epiicopie de ritul greco-oriental, decidem a-1 impo-
dObi de aici incolo cu Scaun si onoare de Episcop..."
[Urbem enim Karansebes, ubi jam anliquis temporibus
Episcopatus graeci ritus orientalis existiterat, sede et ho-
nore Episcopi denuo ornare decrevimus...13, a c.rui
eparhie va cuprinde toate parohiile romane, care se an
sau in viitor se vor afla in cercul protopopiatelor Caran-
sebemlui, Mehadiei, Lugoplui, Fdgelului, Varadiei sau Ora-
Vdrptului, Palancei, Panciovei i Ciacovei.
Care impArtire si marginire dup. ce se va face, ordonam
sd se tin. strict in viitor, pand cand sau prin voia
noastr. sau a urmatorilor nostri se va- decide altfel..."4.

1. Ioan Lupiq, Mitropolitul Andrei baron de ,$aguna, Sibiu, 1909, pp.

324-342.
2. Ibidem, p. 339; Lazar Iaeob, op. c., p. 21.
3. I. Bartolomeiu public& diploma in Foaia Diecezami, Nr. 1 din 1886, §i
dupl el Ghidiu-Bälan, op. c., pp. 122-125.
4. Ghidiu-Bälan, ibidem,

www.dacoromanica.ro
Lista Episcopilor §i Mitropolitilor ortodoc§i din Banat.
a) Episcopii de Caransebes.

1. Partenie, finea sec. XV-lea.

2. Teodor, 1594 [?].
3. Simeon, finea sec. XVI-lea 1619.
4. Antonie [Fost episcop in mitropolia Rudnicului, dela 16 Dec.
1611-1619], 1619-1625 [?], cu resedinta in
VArset [?].

6. Teodosie, mitropolit, -
5. Episcopul schismatiO dela 1641, cu resedinta in Var§et [?].
1662, apoi mitropolit al Belogoriei
flu Oboianei din Rusia, panä la t 28 August 1761.

7. Spiridon,5'tibita [fost episcop al Belota.rkvencii i Kursurnliei],

numit la 8 Decem. 1694, confirmat la 4
Martie 1695-1702 [?].
8. Moise Stankevici], sfintit 21 Dec. 1713
1724. Inmormântat in Caransebe.
-
j 10 Aprilie

Timisoara -
9. Maxim Nestor[ovici], administrator 1724-1726, trece la
1728.
10. Nicolae Dimitrie[vici], 1726-1723, trece la Timisoara
1744.
11. Maxim Nestor[ovici: I, 1 Mai 1728-1738.
12. Eutimie Damian[oviciJ, 1738-1739.
13. Isaia Anton[ovici], al Aradului [dela 101], administreaza
eparhia Caransebe 24 Ian. 1741 11
Noem. 1748, când este ales mitropolit

-
de Carlovet.
14. Ioan Georgevici, 1749
de Carlovet
7 Sept. 1769, apoi mitropolit
t 23 Mai 1773.
-
15. Vichentie Popovici, ales 1769, confirmat i insaunat 1774
t 16 Dec. 1785. In Oct. 1785 muth.
definitiv repdinta la Varset.
b) Episcopii fi Mitropolitii
1. Ioszj; mitropolit, 1529-1551 [?]. Inmormantat in bi-
serica mAnästirii din Partcq.
2. Neofit, mitropolit, 1606-1613.
3. Mihail, 1686.

www.dacoromanica.ro
 185

4. Vasile, 1688.
5. Vasile, mitropolit inainte de 1692, 1693 - [7].
6. Isaia Diacovici, episcop al Trrni$orii i Ienopolei, 8 Dec.
1694-1703 cu re$edinta in Becicherecul-
1708 in Arad,
Mare, 1- 20 Julie 1708
In Cru$edol ca mitropolit de Carlovet.
7. Constantin, 1704-1713, nurnit de patriarhul Calinic din Ipecl.
8. loanichie Vladislav[lievicq, mitropolit, Dec. 1713 t8
Oct. 1727. La 1724 se intitula
al Temi$varului $i Lipovei".
9. Maxim Nestorfovicil i Stefan Linbibratici, administratori,
1727-1728.
10. Nicolae Dimitrie[vici , rnitropolit al Timi$orit $i Lipovei,
21 Sept. 1728 - + 25 Iunie 1744.
11. Ioan Georgevici, loc. de episcop, 25 Iunie 1744 24
Febr. 1745 2.
12. Gheorghe PoPovici [fost mitropolit la Ni$], mitropolit al
Tirni$orii $i Lipovei, 24 Febr. 1745
1 Sept. 1757.
13. Vicentiu loanovici-Vidac, 1759-1774, apoi mitropolit
la Carlovet 1781.
14. Moise Putnic, 1774-1781, apoi mitropolit la Carlovet.
15. Sofronie Chirilovici, 3 Iunie 1781 - 1- 28 Febr. 1786.
c) Episcopii Lipovei.
I. Vlddica dela 1551- 52 ucis de Turci.
2. Daniil, 1563.
3. Sava, 1606.
4. Longhin, mitropolit, 1640.
5. Nicanor.
6. losif.
7: Ioan.
8. Sofronie, mitropolit, 1651, cu sediul in mAntistirea Hodo$-
Bodrog.
9. Stefan, 1664 3.
d) Episcopii din Becicherec.
1. Visarion, 1609.
2. Mihail, 1687.
3. Isaia Diacovici, 8 Dec. 1694--1703.

I. SI. Kostici, Grobovi Episkopa, p. 4; cf. Gh. Cotclman, Din trecutul

Banatului 1 p. 130.
2, 1. Bartolomeiu, $irul cronologic al Episcopilor din Caransebef-Veirvf,
p. 5. Vezi pag. 157.
3, S. Dragomir, Contributii privitoare la relatiile bis. rom. cu Rtaia, e. 1.

www.dacoromanica.ro
 Bibliografie
Ackner J. und Friedrich Mtil'er, Die Romischen Insclzriften in Dacien,
Wien, 1865.
Ardelean Rusu N., Biserica noastrd i cultele minoritare, Bucuresti, 1928.
Arion C. Dinu, Incercare asupra dominiului eminent, in Inchinare lui Nicolae
lorga cu prilejul implinirii vdrstei de 60 de ani, Cluj, 1931.
Baritiu Gheorghe, Catechismulu calvinescu impusu clerului i poporului ro-
manescu, sub domnia Principilor Georgiu Rakoczy I it II, Sibiu, 1879.
Baritiu Gheorghe, Studii i articole, Sibiu, 1912.
Baritiu Gheorghe, Parti alese din istoria Transilvaniei, I, Sibiu, 1889.
Baritiu Gheorghe, Despre documentele relative mai ales la istoria bisericeascd
a Romandor, in revista Transilvania, Sibiu, An. XIX, Nr. 11-12 [I-15
lunie, 1888].
Baritiu Gheorghe, Biserica romaneascd In luptd cu reformatiunea, in rev.
Transilvania, Brasov, An. IX, Nr. 1 [1 lanuarie 1876].
Baroti L. dr., Ada/tar, IV, Temesvar, 1893-1900.
Baroti L. dr., Adattar, P6tffizet, Temesvár, 1907.
Bartenstein I., Kurzer Bericht von der Beschaffenheit der zerstreuten Zahl-
reichen Illirischen Nation in Kaiserliclze Konigliche Erblanden, Frank-
furt, 1802.
.Bartolomeiu loan, Alegerea de Archiepiscop si Metropolit in Carlovet, la
anal 1769, manuscript in Muzeul eparlzial ain Caransebes.
Bartolomeiu loan, Sirul cronologic al Episcopilor din Caransebef-Vaqet
[1690-1865], in Foaia Diecezand, Caransebes, An. 11, No. 45, 1887.
Bartolomeiu loan, 0 privire fugitiva asupra trecutului orafului Caransebef,
In Foaia Diecezana, An. 11, No. 5, 1887.
BArseanu Andrei, Catehismul luteran romanesc, Bucuresti, 1928.
Bianu Ion, Despre introducerea limbii romane,sti in Bisefica Romanilor, dis-
curs rostit la 21 Martie 1904 la Academia Romanä.
BianuHodos, Bibliogra-fia veche romaneascd, I, Bucuresti, 1903.
Bitay Arpad dr., Az erdélyi romdnok a protestdns fejedelmek alatt, DiciosAn-
martin, 1925, si recenzia, fa'cuta' de N. Dr5gan, in Dacoromania, III,
Cluj, 1924.
Bitay Arpad dr., Gheorghe Baitul, cel dint& Roman care fi-a fdcut studiile
la Roma, In Dacoromania, III, Cluj, 1924.
Bizerea Petre Pr., Cel dintdi poet roman din Banat a fost invlifdtor, Mi-
hail Halici [1643-1712], in rev. Scoala Banateand, An. XV, No. 1-2,
1935.
Bizerea Petre Pr., Românii din Banatul jugoslav, In biblioteca Cunoftinte
folositoare, seria C., Nr. 31.
Bizerea Petre Pr., Stantul Iosif cel Nou, Mitropolitul Timiforii, in Biserica
Ortodoxd Romand, An. LVIII, No. 5, 1930.
,Bizerca Petre Pr., Vechimea colii romdnesti in Banat, in rev, .5'coala Band-
feand, No. din 8 Sept. 1935.
Bogrea V., Din toponimia romaneascd, in Dacoromania, II, Cluj, 1922.
Boros loan, Monografia parohiei romcinefti unite din Timipara, 1907.
Borovszky Samu dr., Temes veirmegye, Budapest- [carA ind. de an].
t)orovszky Samu dr., Torontd1 varmegye, Budapest, 1908.

www.dacoromanica.ro
 187

Borovszky Samu dr., Temeswir törtenete, Budapest [fall ind. de an].

Böhm Lénard,DelmagyarorsZeig vagyis az ugynevezett Ekinsfig kiilontörtenete,
Budapest, .1868.
Böhm L., Geschichte des Tenzeser Banats, Leipzig, I, 1861.
Bunea Augustin dr., Incercare de Istoria Romdnilor pdnd la 1382, Bucu-
resti, 1912.
Bunea Augustin dr., lerarhia Romdnilor din Ardeal i Ungaria, Bias, 1904.
Bunea Augustin dr., Mitropolitul Sava Brancovici, Blaj, 1906.
Bunea Augustin dr., Vechile episcopii romdnesci, Bias, 1902.
Capidan Th Romdnii nomazi. Studiu din viata Romdnilor din sudul Penin-
sulei Beilcanice, In Dacoromania, IV, partea I, Cluj, 1927.
Cartojan N., Istoria literaturii romdne vechi, 1, Bucuresti, 1940.
Cipariu Timotei, Acte i fragmente latine romanesci pentru istoria beserecei
romane mai alesu unite, Blasiu, MDCCCLV.
Ciuhandu Gh. dr., Doi loanovici pe tronul episcopese ort. dela Arad,
Arad, 1929.
_Ciuhandu Gh. dr., Cdlugdrii Visarion ci Sofronie, Sibiu, 1932.
Ciuhandu Gh. dr., Disertatie comemorativd, in Triumful ortodoxiel la Arad,
Arad, 1929.
Cornean Nicolae, Monografia eparhiei Caransebef, Caransebes, 1940.
Cotosman Gh. Pr., Din trecutul Banatului, 1, Titnisoara, 1934.
Cotosman Gh. Pr., Comuna i bisericile din Comloful-Mare i Lunga, Timi-
soara, 1934.
Cotosman Gh. Pr., Tragedia Ronzdnilor scirbizati din Banat, in rev. Francea,
Timisoara, 1937.
Cotosman Gh. Pr, , &Indiana i episcopia Timisorii, Caransebes, 1938.
Cr'aciun loachim, 1iri despre episcopii loan Cernea al Vadului, Teodor al
Veirsetului i Sava al Indului la cronicarul ardelean ,*fan Szamoskozy,
in Inc'hinare lui N. lorga.
Cziple Alex., Documente privitoare la episcopia din Maramuref, in Anal.
Academiei Rom., s. 11, t. XXXVI1I, 1915-1916, Bucuresti, 1916.
Cum Ii sporefte credinciosii episcopia unietd din Lugoj, Arad, 1938.
Dobrescu Nicolae, Fragmente privitoare la istoria bisericii romdne, Buda-
pesta, 1905.
Dobr..scu Nicolae, Istoria bisericii romiine din Oltenia in timpul ocupatiunii
austriace, Bucuresti, 1906.
Drägalina Patriciu Din Istoria Banatului Severin, I-111, Caransebes, 1889,
1900, 1902.
Diagan N , Mihail Halici, In Dacoromania, IV, partea 1.
DrtgatiNicolae, Recenzii, in Dacoromania, III, 1923, Cluj, 1924.
Dragomir S'Iviu, Contributii privitoare la relatille bisericii romdne.,sti cu Rusia
in sec. al XVII-lea, in Anale. Acad. ROM., secfia ist., seria 11, tom.
XXXIV, Bucuresti, 1911-12.
Dragomir Silviu, Din istoria luptelor noastre pentru ortodoxie, In Revista
Teologicd, Sibiu, An. V, No. 9, 1911.
Dragnmir Silviu, Istoria desrobirei religioase a Romailor din Ardeal, in sec.
al XVIII-lea, 1-11, S biu, 1920, 1930.
Dragomir Silviti dr., Studii din istoria mai veche a Romdnilor de pe teritoriul
diecezei anidane, Sibiu, 1917.
Dragomir Silviu, Vechimea elementului romdnesc si colonizdrile sireine in
Banat, in Anuarul Irzstitutului de istorie nationald, III, Cluj, 1926.
Dragom r Silviu, Vlahii i Ivlorlacii, Cluj, 1924, si recenzia facuta.' de Alex.
P. Arbore in Dacoromania, IV, par. II.
Dragomir Silviu, Doud monografii istorice [recenzie], In Revista Teologicd,
Nr. 1-2 [1-15 Ian. 1914].
Fessler I. A., Die Geschichten der Ungern und ihrer Landsassen, ed. Klein,
Leipzig, 1867.
Fermendzin E., Acta Bosnae, Zagreb, 1894.

www.dacoromanica.ro
 188

Giurescu C. Const., Istoria Romani for, vol. 11 part. I, Bucuresti, 1937.

Ghidiu Andrei-Balan losif, Monografia oraftilui C'aransebes, Caransebas, 1909.
Grama Alex. dr., Institutiunile calvinesci in biserica romaneascd din Ardélu,
fasele lor in trecutu Si valoarea lor in presente, Blasiu, 1895,
Griselini Fr. Versuch einer politischen natfirlichen Geschichte des Temes-
warer Banats, Wien, 1780.
Griselini Fr., Istoria Banatului Timisan, trad. N. Bolocan, Bucuresti, 1926.
Hasdeu B. P., Negru Vodii, Bucuresti, 1898.
Hurmuzaki Eudoxiu, Documente privitoare la Istoria Romani lor, 1, 2, 11, 1,
2, 3, V, 2, XIV, XV, Bucuresci, 1885, 1887, 1890, 1891, 1892.
lacob Lazar, Natura juridicei a patronatului suprem i drepturile suverane
ale statului roman, Cluj, 1938.
lankovici D. D., .ematizam srpske pravoslavne Eparhtje Vrfacike od 1898.
godine, VArse].
,Iepure A., Epoca de bronz in Banat, In Revista Institutului Social Banat-
Crisana, de sub dir. Dr. C. Grofsoreanu, An. X, No. 33-36, Ti-
misoara, 1940.
lorga Nicolae Neamul Romanesc In Ardeal fi Tara Ungureascti, Bucu-
resti,
lorga Nicolae, Istoria Bisericii romidneftisi a vigil religioase a Romani lor,
I-11, VAlenii-de-Munte, 1908-1909, si ed. II-a, 1929.
lorga Nicolae, Istoria Romani lor, Ill Ctitorii, IV Cavalerii, V Vitejii, Bucu-
resti, 1937.
Iorga Nicolae, Scrisori si inscriptii ardelene i maramurefene, II, Bucu-
resti, 1906.
lorga Nicolae, .5tefan cel Mare, Mihaiu Viteazul fi Mitropolia Ardealului,
extras din Anal. Acad. Rom., seria II, tom. XXVII, sectia istoria.
lorga Nicolae, Sate fi preoti din Ardeal, Bucuresti, 1902.
lorgovici Paul, Observatii de limbd romdneascd prin... fdcute, Buia, 1799.
Juhász Kolomän und Adam Schicht, Das Bistum Tim4soara-Temesvcir, Timi-
soara, 1934.
Kosovac Mata, Srpska pravoslavna mitropolzja Karlovacika, Sr. Karlovci,1908.
Kostici Slobodan Prot., Grobovi Episkopa i gradjana temisvarskih u pra-
voslavnom srpskom hramu a Temisvaru 1757-1838, Timisoara, 1938.
Kostici Slobodan Prot., Sematizam pravoslavne srpske Eparluje Temiparskeu
kraljevini Rumunijz za 1924. godinu, Timisoara, 1925.
Laurian Treboniu A. si BAlcescu, Magazin istoric pentru Dacia, III, Bu-
curesti, 1'846.
Lecca 0. C., Dictionar istoric, arheologic si geografic al Romdniei, Bu-
curesti, 1937. -
thipas loan dr., Istoria bisericeascd a Romdnilor ardeleni, Sibiu, 1918.
I.Lupas loan, Mitropolitul Andrei baron de tiguna, Sibiu, 1909.
Lupas loan dr., Contributiuni la Istoria Romdnilor ardeleni, Bucuresti, 1915.
- Magyar protestOns egyhdztdrténeti adattdr, VIII, Budapest, 1910.
Magyar tiirténelem tdr, I, Budapest, 1855.
Maior Petru, Istoria pentru inceputul Romilnilor in Dacia, Buda, 1912.
Mai multi ortodoxi, La Ierarhia Romtinilor din Ardeal fi Ungaria", Sibiu, 1905.
Mangra V., Mitropolitul Sava II Brancovici, Arad, 1906.
M[angra] V[asile], Contributiune la Istoria bisericei romdne, Sibiu, 1917.
MArki SOndor, Diplomatartum Aradiense, 11, manuscript in biblioteca Pala-
tului Cultural din Arad.
Metes $tefan, Istoria Bisericii si a vigil religioase a Romdtzilor din Tran-
silvania fi Ungaria, vol. I, 'Sibiu, 1935.
Metes $tefan, Mdatistirile romdnesti din Transilvania si Ungaria, Sibiu,
1936.
(Metes Stefan, Viata bisericeascd a Romdnilor din Tara Oltului, Sibiu, 1930.
Milleker Felix, Geschichte der kdniglich Freistadt Werschetz, I, Buda-
pesti 1886.

www.dacoromanica.ro
 tA4

Milleker Felix, Kurze Geschichte der Stadt Wrschatz 1427-1918, Wrschatz,

1921.
Milleker F., A verseczi gorlig-keleti szerb piispokseg multja, Temesvar, 1890.
Milleker Sreciko [Felix], Pro flost Vrfacikog vladicianstva, Varset.
Miloia Ioachim, Clivtiranul in Evul Mediu, In Analele Banatului, An. IV, No.
din lan.Martie, 1931.
Miloia loachim, Biserica medievald dela Cdvdran, in Analele Banatului, An.
111, No. Oct.Dec. 1930.
Miloia loachim, Din necazurile EpiscOpului Vichentie Popovici 11769-1785],
In Analele Banatului, An. IV, No. din Ian.Mart. 1931.
Molin S. Romulus, Contributiuni la Istoria Ronzanilor biindteni, 1783-92.
Doud circulare" din biserica ortodoxti din Mdidan, in Foaia Diecezand,
An. XXXVIII, No. 30, 1923.
Nettoianu P., Colonizarea Sdrbilor in Banat, in Analele Banatului, An. III,
No. din Ian.Martie 1930.
Nilles Nicolao S. J., Symbolae ad illustrandam historiam eccle§iae orientalis,
I-11, Oeniponte, 1885.
Olde P. Pr., Indreptarea presviterilor, diaconilor i tuturor clirosului biseri-
cesc din de Dumnezeu mántuita eparhie a Verptului, C'aransebesului,
Logojului, Orfova-Mehadiei fi al celorlalte pdrti, de Vlddica Iosif Ibano-
vici pcabent, in Revista Teologicti, An. XXI, No. 8-9, 1931.
Oltvanyi Pal, A csanddi piispölc megye birtok viszonyainak rdvid tdrtenete,
Szeged, 1867.
Oltványi Pal, Bezmiti telepitvenyek a mutt is jelen szdzadban,in Tortenelmi
es regeszeti ertesitd, Temesvár, An. IV, 1888.
Pacatian Teodor, Istoriografi vechi, istoriografi noui, Sibiu, 1904.
Pacatian Teodor, Cartea de Aur, I, ed. II-a, Sibiu, 1904.
Pesty Frigyes, A szörenyi bdnság és Szöreny vdrmegye tdrtenete, IIII,
Budapest, 1877, 1878.
Pesty Frigyes, Krassd vdrmegye törtenete, I-1V, Budapest, 1882-1884.
Pop $tefan dr., La trecutul diecezei Caransebe§ului, I, Caransebes, 1932.
Pop Alex., Desbinarea in Biserica Romtinilor din Ardeal t Ungaria, 1697
1701, Bucuresti, 1892.
Popescu M. Niculae Diac., Ptin Banatul Timifoarii In vara anului 1909,
Bucuresti, 1919.
,Popea Nicolae, Vechia Mitropolie ortodoxa romana a Transilvaniei, supri-
marea fi restaurarea ei, Sabiniu, 1870.
Popovici Gh. Dr. theol., Istoria Romdnilor bdndteni, Lugoj, 1904.
Popovici Gh. Dr., Uniunea Romfinilor din Transilvania cu biserica romano-
catoticd sub imp. Leopold I, Lugos, 1901.
.Popovici Gh. Dr., Menzorii cu privire la integritatea Banatului, Caran-
sebes, 1929.
Popovici Euseviu, Istoria bisericeascd universald i statisfica bisericeascd,
trad. At. Mironescu. vol. IV, Manastirea Cernica, 1928.
Popovici losif, Palia dela Ortigie, 1582, Bucuresti, 1911, [Anal. Acad. Rom.,
sec. II, torn. XXXII', lit.].
Popili Gr, , Date si documente &Ira-gene [1728-1887], Timisoara, 1939.
Procesul pentru 'Mancistirile din Banat. Sentinta tablet regegi din Buda-
pesta, la St. Metes, Mdtzdstirile romdtze.,sti din Transilvania §i Ungaria,
Sibiu, 1936.
Procopius, De aedificiis, trad. de G. Popa-Lisseanu, in lzvoarele lstoriei
Romilnilor, vol. XV, Bucuresti, 1939.
Protocdlele Siedintielor celui d'anteiu Sinodu eparchialu alu Diecesei ro-
mane dreptumarildrie din Caransebqiu convocat pe 19 Aprilie, I Maiu
1870, Pesta, 1870.
Protocoll"-ul original [in limba germana], al Congresului Na[ional-Biseri-
cesc din Carlovet, dela 7 Sept. 1769.
Puscariu Sextil, Dacoromanid, IIV , partea II-a, Cluj, 1921-27.

www.dacoromanica.ro
 go

Puscariu Ilarion Dr., Documente pentru timbd si Isto lid, I, §ibiu, 189.
Puscarlu Ilarion Dr., Metropolia Romani lor oitodocfi din Ungaria si Tran-
silvania, Sibiu, 1900.
Radu Jacob Dr., Istoria vicariatului greco-catolic al Hategului, Lugob 1914.
Radonici lovan, Histoire des Serbes de Hongrie, Paris, 1919.
Reesch de Lewald Aloysium, Universalis Schematismus Ven. Cleri orient.
eccles. graeci non uniti ritus in regni Hungariae etc... pro anno
1846/7, Budae.
Reli Simeon Dr., Biserica ortodoxd romand din Maramure.; in vremurile--
trecute, CernAuti, 1938.
Rosetti A., Les catechismes roumains du XVI-e siecle, In Romania, Nr. 191,
Julie, 1922.
Rogues Mario, Les premieres traductions roumaines de l'Ancien Testament,
Palia d'Ordftie [1581-1582]. Preface et livre de la Genese, Paris, 1925.
Ruvarac D., Opis Tepziparske eparhije 1727. godine, Sr. Karlovci, 1923.
Ruvarac D., Opis Vrfaciko-Sebefke eparhije od 1713. godine, Srem Karlov-
ci, 1924.
Ruvarac D., Temiparska eparhija od njenog postanka do 1758. god., Sr.
Karlovci, 1914.
Ruvarac llarion, 0 Pecikim patriarfima od Macarija do Arsentja III [1557-
1690], u Zadru, 1888.
Sacerdoteanu Aurelian, Predosloviile artilor romdnegi, I [1508-1647], Bu-
curesti, 1938.
Salamon Ferencz, Magyarorszcig a tariik hoditds kordban, ed. Il-a, Buda-
.
pest, 1886.
Sandici Alex., Todor Nestorovici Vrfaciki Episkop, In Srpski Sion, Nr. 16
din 1891.
Sarbu Ion dr., Istoria lui Mihai-Vodd Viteazul, Domnul Tdrii Romtinegi,
Bucuresti, 1904.
- &matismul eparhiei Caransebefului, In Calendarul Romdnului, Caran-
sebes, 1927, 1940.
Simu Traian, Drumuri si cetati romane in Banat, Lugoj. 1924.
Simu Traian, Originea Crafovenilor, Lugoj, 1939.
6Simu Traian, C'olonizarea 3vabitor In Banat, Timisoara, 1924.
Sincal G., Hronica Ronzdnilor ci a mai multor neamuri, 1-117, Iassi, 1853.
Stanca Sebastian, Episcopia ort. romdnd a Vadului, Feleacului i Clujului.
Cluj, 1930.
Stanojevici St.,Istoriski Atlas za op.,stu i narodnu istoriju, Zagreb, 1925.
Stojanovici L., Stari srpski zapisi z natpisi, VI ] 1926].
Stoia-Udrea Ion, Cine s'au rdsculat la 1594 in Banat? Rdspuns lui Dupn
Ivacikovici, in Dacia, An. I, No. 35, 1939, Timisoara.
Stoia-Udrea Ion, Marginate la istoria bandteand, Timisoara, 1940.
Szalay Ldszlifi, A magyarorszdgi szerbtelepek jogviszonya az dllamhoz, Pest,
1861.
Szentklaray Jeno dr., A szerb monostoregyhtizak tarteneti emlékei Délmagyar-
orszdgon, Budapest, 1908.
Szentklaray Jenti dr., Oldlzok kaltaztetese Delmagyarorszdgon a mult században,
Budapest, 1891.
Szentkldray Jeno, A csancid-egyhdzmegyei plebdniak tortenete, I, Temesvár,
1898.
Szentklaray Jenö, Szdz év Delmagyarorszzig ujabb tarténetébal, Temesvár, 1879,
Szentklaray Jeno, Merczy kormOnyzata a temesi bOnsdgban ujabb részletek
Delmagyarorszag XVII. szdzadi torténetéhez, Budapest, 1909.
Schwicker Heinr. Joh., Geschichte des Temeser Banats, ed. II, Pest, 1872.
Schwicker H. J., Die Vereinigung der Serbischen Metropolien von Belgrad
und Carlowitz im Jahre 1731, Wien, 1881.
Schwicker H. J. Dr., Politisclze Geschichte der Serben in Ungarn, Buda-
pest, 1880.

www.dacoromanica.ro
 01.

Temifiana Salt scurtd istorie a Banatultd Temifan, Bucuresci, 1848.

Tincti-Ve1ea Nicolae, Istoriora bisericeascd politico-nafiunale a Romdnilor
preste totu, mai ales a celor ortodocfi-orientali din Austria i cu dis-
tinctiunea bidultenilor fold de pretensiunile ierarltice Si politice ale colo-
nilor serbefci din Austria, dupd traditiutd, monumente i documente
istorice, Sibiu, In, tip. archidiecezanä, 1865.
Topliceanu Traian, Opera lui Paul lorgovici, In rev. Luceafdrul, Timi§oara,
Au. VI, s. II, Nr. 11-12, 1940.
Triumful ortodoxiei la Arad, Arac171929.
Turchanyi Tihamér, Krass6-Sz3rény vármegye néprajzi visszonyai a moluicsi
vész elötti idökben, I, Lugos, 1901.
Uj Magyar Muzeum, I, Budapest, 1859.
Vanicek Fr., Specialgeschichte der Militdrgrenze, Wien, 1875.
Veress Andreas, Acta et epistOlae relationum Transilvaniae Hungariaque clint
Moldavia et Valachia, I, Budapest, 1914.
Veress Andreas, Fontes rerum Transilvanicarum, II, Budapest:1912..
VlAduceanu Victor, Vechitt monument istorico-religios, Mandstirea Bodrog,
Timisoara, 1939.
Xenopol D. A., Istoria Romilnilor din Dacia Traiand, VVI, ed, Ill-a, Bu-,
cure§ti, 1927, 1928.

www.dacoromanica.ro
 CUPRIN8UL
CAPITOLUL I.

Pag.
I. Isiorictii orasului Caranimbes.
a) Din punct de vedere politic-administrativ 1-12
b) Caransebesul din punct d,e vedere bisericesc 12713
c) Istoricul comunitAtii romano-catolice din Caransebe§ . 13-20
dl Istoricul comunitatii calvine din Caransebes . . . . . 20-28
Istoricul vietii biserice§ti ortodoxe-române din Caransebe§ 28-40

CAPITOLUL II.
2. Episcopia Caransebesului in sec. al XVXVI-Iea. Dela Partenie
la VlAclica Teodor. Propaganda calvind 40-68

CAPITOLUL III.
3. Episcopia Caransebesului in sec. al XVII-lea. Dela Vládica
Teodor la Spiridon Stibita.
Mitropolia Timi§orii si episcopia Lipovei 68-83

CAPITOLUL IV.
4. Eparhia Caransebesului sub episcopii Spiridon Stibita pi
Isaia Diacovici. Reorganizarea eparhillor románe bänä-
tene dupá imigrarea In Ungaria a patriarhului Arsenie III
Cernoievici al lpecului 83-104

CAPITOLUL V.
5. Biserica ortodoxii din Banat dela pacea din Passarovitz
pAnä dupi cea din Belgrad. Propaganda catolicl Sinodul
din Timisoara, dela 1721 104-118

CAPITOLUL VI.
6. Urmasii lui Spiridon Stibita la Caransebes. VIAdica Moise
Stanoevici. Urmasii lui Isaia Diacovici la Timi§oara-Ieno-
polea, pAnd la Nicolae Dimitrievici 118-133

www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL VII.
1. Urtnisii lui ikkoise Stanoevici.
a) Maxim Nestorovici $i Nicolae Dimitrievici. Propaganda
Segarcea . . . . ........ .
unionistd. Misionarul" Petronie Popovici §i Petronie de
. . .
b) Episcopul caransebe§an Eutimie Damianovici i
.
Isaia
133-139
Antonovici al Aradului 139-143

CAPITOLUL VIII.
8. Episcopal loan Georgevici al Caransebe§utui ..... . . 143-162
CAPITOLUL IX.
9. Episcopal Vichentie Popovici al Caransebevilui. Mutarea
scaunului episcopal la Vaget [1785] 162-184
Lista Episcopilor §i Mitropolitilor din Banat:
a) Episcopii de Caranseb . . .........
b) Episcopii i Mitropolitii Timi§orli
184
181-185
c) Episcopii Lipovei 185
d) Episcopii din Becicherec 185
Bibliografie 186-191
Indice de nume 191-201

ER RATA

Paz. Randal In loc de Citgte

46 4 de sus Geoagiul-de-Jos Geoagiul-de-Sus
48 nota T se inlocue§te cu: $tefan Mete§, Istoria Bisericii fi a
vietii relig. a Romdnilor din Transit-
vania fi Ungaria, p. 77.
118 3 de sus Staneovki Stanoevici
134 6 de sus Wallachey zu Wallachey, schickhet ein dass vom
dem Caransebeser zu
Greplele neobservate i literile neie§ite sau eau ie§ite la tipar, ceti-
torul este rugat sa le Indrepte cu bunavointä.

www.dacoromanica.ro
 hidice de nume
Abauj-Szebes, 3. Bardosy, 43.
Achner J. Michael, 2, 3, 4. Baritiu Gh., 51, 61, 77, 96, 121.
Agadici, 158. Bardusan, 65.
Alba-lulia, 29, 51, 52. Baroti, 99, 108, 124, 126, 142.
Alexie Mihailovici, tar, 82. Bärnutiu Simeon, 121.
Alexandru-cel-Bun, 47. Bartolomeiu loan, 84, 88, 142-
Anastasie, episcop, 45. 145, 151, 161, 164, 183, 185.
Antonie, episcop, 72, 74, 81. Barseanu Andrei, 20.
Anton de Hadic, gen., 151, 157. Barzava, 70.
Antonovici lsaia, episcop,138, Basta, 9, 31.
139-143. Bazias, 70, 145.
Antim, mitropolit, 46. Buzias, 97.
Apafi Mihai I, 34. Báthory Cristofor, 23.
Aquae, Ad Aquas, episcopie, 42. Báthory Sigismund, 9, 21, 48,
Arad, 54, 88. 54, 56, 57, 59, 67.
Arbore P. Alex., 78. Báthory Stefan, 9, 46, 48,
Ardelean-Rusu N., 57. (Gabriel, Cristofor, 48), 50,
Arsenie, episcop, 74. 51, 80.
Arsenie, egumen, 131. Becicherecul-Mare, 56-58, 63,
Arsenie Ill Cernoievici, 64, 84, 67, 81, 88, 102.
87, 89-96, 102-3, 128. Becse, 88.
Arsenie IV loanovici acabent, Belgrad, 75.
88, 116, 141, 146. Benianin Efrem, episcop, 92.
Atanasie Anghel, mitropolit, Bela IV, 132.
46, 52, 106, 141. ... Bethlen Gabriel, 14, 19, 22,
Atanasievici Const., prot., 36. 30, 74.
Badescu losif, episcop, 170. Bezdin, mdndstire, 134.
Baloni, 65. Bianu Ion, 21.
Banatul Caransebesului-Lugo- Bianu-Hodos, 3.
jului, 10, 11, 19, 23, 48, 58, Binis, 169.
60, 62, 77. Bitay Arpad, dr, 23, 26.
Banatul Severinului, 7, 8, 10, Biserica-A1135, 163.
13, 15-20, 34, 40, 42, 70, 79. Biled, 139.
Banatul Timisan, 10, 11, 19, Bizere loan, 8.
59, 68. Bizere Elena, 6.
Bandulaevich Marcus, 75. Bizerea Petre Pr., 21, 25, 66,
Baratin Lucaci, episcop, 18. 70, 72, 170.
Barbu, 65. Bocsan, 169.
Bartenstein, 107. Bocskay Stefan, 48, 62, 68.
Barnaba Bela, 7. Bogdan, 65.
Barcsai Acatiu, 10, 11, 23, 48, 79. Bogdan Dula, 23, 24.

www.dacoromanica.ro
 195

Bogrea V., 3. Cavaransebes, CAvdransebes,

Bolland, colonel, 11. 3, 21.
Bo leantu V. Dr., 170. Cdvdran, 3, 4, 35, 36.
Bolocan N , 96, 133, 176. Cetatea de Baltd, 45.
Boros loan, 122, 135. Cenad, 54, 88, 148.
Borovszky Samu Dr., 29, 30, Chalcedon, 43.
57, 60, 64, 65, 68, 74, 81, Chesint, 136.
87, 92, 108, 110, 114, 124, Chizätäu, 8.
125, 128, 133, 145, 149, 174, Chinezul Paul, 9.
175, 179, 180. Ciceiul, 45.
Brancovici Gh., despot, 30. Ciocolu, 65.
Brancovici Pavel, 68. Ciacova, 148.
Brancovici Maxim, mitrop., 90. Ciacea Arsenie, 1.
Brancovici Moise, 73. Cipariu Tim., 47, 51.
Branisce, 77. Ciprovat, 131.
Bratovo, 77. Ciuhandu Gh. Dr., 82, 102, 130,
Brigido Pompeius, 137. 136, 140, 142, 182.
Bucow, 151. Clopodia, 169.
Buitul Gh., 14, 26, 27, 74. Clivina, 138.
Buda, 9, 42, 88, 142. Cluici, 138.
Bunea Aug. Dr., 16, 17, 34, 43, Cluj, 4, 29, 50, 51.
45, 46, 48, 50, 52, 54, 55, Comiat, 5.
60, 80, 90. Comlosul-Mic, 175.
Cacova, 136. Comoriste, 77, 136.
Cali nic, patriarh, 89, 90, 95, 129. Costa loan,7.
Calixt, episcop, 47. Coresi, diacon, 21, 49.
Cadar, 136. Corneanu Cornel Dr., 157.
Calnic, 77. Cornean Nicolae, 2, 5, 65, 92,
Calvin, 48. 99, 134, 139, 158, 163, 170,
Canija, 88. Cotosman Gh. Pr., 88 97, 175.
Canisius Petru, 26. Craina, 138.
Capidan Th., 78. CrAciun loachim, 58, 59, 62
Capistran loan, 13. 73, 81.
Caran, 2, 3, .9, 18, 19. Cretu Gr., 25.
Caransebes, 1-12, 14, 21, 24, Cristofor, episcop, 46.
25, 29, 33, etc. Cristovici, episcop, 64, 97.
Carasova, 16, 74, 75, 76. Crusedol, 90.
Carol VI, 104, 118, 124, 128. Csikma dëfalvi Szentandrdsy
Carlovet, 11, 83, 105, 115, 117, István, 26.
121. Csojaghy Sándor, 97.
Carnecea, 77. Cuisor, 65.
Cdrpinis, 175. Cziple Alex., 45.
Cartojan N., prof. univ., 21. Cusici, 145.
Casovia, 26. Cutina, 89.
Cauran, Caran, Cavaran, 3. Cuvin, 17.
Cavaran Nicolae, 3. Cziple Alex., 45.

www.dacoromanica.ro
196
Datnaschin, episcap, 136.
Damian, mitropolit, 46.
Damianovici Eutimie, epp., 138.
Dan Stefan, 33.
Daniil, eptscop, FAgAraq, 34.
Daniil, aridepiscop, Feleac, 45.
Daniil, episcop, Lipova, 52, 81.
Deciani, Indrastire, 64.
Deta, 77, 179.
Deva, 31, 56.
Dezmanici loan, 76, 77.
Diacovici Isaia, episcop, 83,
84, 91-93, 100, 101, 129.
Diaconovici Gh., 158.
Dimitrie, comite, 29.
Dimitrievici Nicolae, episcap,
99, 115, 117, 123, 130, 133.
Dimitrievici st., protopop, 74.
Dinu C. Arion, 18.
Dobrescu Nic., 73, 123, 134.
Doman, 77.
Domitian, imparat, 132.
Dotian, episcop, 2, 54, 56, 60.
DrAgA1ina P., 8, 12, 32, 56, 87,
89, 102, 145, 149.
DrAgan N., prof. univ., 11, 20,
21, 23, 25-27.
Dragomer Barnabas, 7.
Dragomir Silviu, prof. univ., 29,
32, 47, 52, 55, 58, 64, 78,
79, 82, 88, 105, 121, 124,
142, 148, 185.
Efrem, 131.
Eftimie, mitropolit, 46, 52, 80.
Engelshofen, baron, 140.
Episcopia Aradului, 69, 82, 90,
93, 97, 102, 103, 129.
Episcopia de Becicherec ?, 58,
69, 82, 90, 129.
Episcopia Caransebqutui, 41,
43, 48, 49, 52, 66, 68, 73,
90, 93-97, 129, 140, 141,
148, 169, 176.
Episcopia de InAu, 69, 90.
Episcopia de Lipova, 19, 52,
69, 82, 90, 97.
www.dacoromanica.ro
Episcopia unitA din Moldova-
NouA, 137.
Episcopia Timiprii, 69, 82, 90,
93, 97, 102, 103, 129, 148, 169.
Episcopia de VArpt?, 58, 64,
68, 72, 82, 90, 92-94, 97,
144, 148, etc.
EpiscopHle, sufragane Mitrop.
de C'arlovet, 105.
Ermenie Gim., 131.
Esztergom, 88.
Eugen de Savoya, 14, 104, 132.
Eutyches, 1.
Fabian G., 92, 103.
FagAra§, 21.
FAget, 136.
Feleac, 45.
Fenlac, 136.
Ferdinand 1, imp. Rerman, 29
Ferendia, 163, 169.
Fermendzin E., 75-77.
Fessler 1. A., 46.
Fiat L., 14, 28, 33.
Fize§, 136, 169.
Floca Ladislau, 6 18.
FogarW tefan, 22, 28.
Forotic, 77, 169.
Forro Mic1Au§, 49.
Francisc losif I, 183.
Franciscanii, 14, 17.
Frater Gh., episcop, 30.
G Arliste, 77.
GArliste lacob, 7; Gheorghe,
28, 33.
Geleji Katona St., 22.
Geoagiul-de-Sus, 46.
Georgevici loan, episcop, 37,
143, 144-161.
Geszti Fr., 21, 56.
Ghenadie 1, mitropolit, 53.
Gheorghe de SAngeon, superin.,
48, 50; de Vad, episcop, 48.
Gherasim, episcop, 130.
Gherteni§, 169.
Ghidiu A.-BAlan I., 2, 3, 5, 6,
11, 22, 28, 29, 30, 36, 38,

94, 99, 118, 133, 158, 164,
176, 179, 181-183.
Gina Damaschin, preot, 36.
Giurescu C. C., 52, 54, 82.
Giurita Gh., 31.
Giula, 54.
Glimboca, 7.
Golubinski, 73.
Gornia, 77.
Grama Alex. Dr., 47, 50.
Gratz, 26.
Grigorie, episcop, 16, 17.,
Griselini Fr., 96, 130, 133, 138,
162, 176, 179.
Groza loan, 36, 179.
Gyercze Stefan, pastor, 23, 40.
GyOr, 16.
Hadji-Calinic, patriarh, 117.
Hagi Pavel, 131.
Halici Mihail, 11, 22, 24, 25.
Hälmaj Nic., 8.
Hasdeu P. B., 16, 25.
Hateg, 12, 25, 49, 77.
Heltai Gdspdr, 20, 21.
Hennel, 113.
Herce Stefan, 21, 28.
Herczeg Stefan, 21.
Hericich Pavel, 77.
Hodos-Bianu, 22.
Hodos-Bodrog, mdndstire, 82.
Honterus Idan, 20.
Horváth M., 97.
Hrisanth, patriarh, 81.
Huniade loan, 6.
Hurmuzaki Eudoxiu, 5-7, 9-13,
16, 34, 49, 89, 92.
lacob, chenez, 6.
lacob L., prof. univ., 150,183.
laksich Daniil, eptscop, 152.
lambrecovici losif, 131.
lancu (Halabur), 54-57, 60.
lancul de MAcicas, chenez, 6.
lankovici D., 70, 78, 92, 93, 98.
Iasi, 4.
lepure A., 1.
lezuitii, 14, 108-114,
Iladia, cetate, 5,
www.dacoromanica.ro
197
llarie, egumen, 45.
Ilarion, episcop, 45.
luau, 54, 57, 60, (lenopolea),
62, 67, 69, 76, 85. 101.
Inoehentie, episcop, 134, 135.
loan, patriarti, 74; episcop, 81.
loan de Lugoj, 54, 56.
loan Parcalabul, 7.
loanichie, episcop, 47.
loanovici Nedelcu, 146.
loanovici Vichentie, episcop-
mitropolit, 115, 116, 130;
Sacabent losif, episcop, 180-
182; Vidac Vich., mitrOpolit,
161, 173-4.
loasaf, mitropolit, 121.
lorga N., 3, 4, 18, 39, 45-50,
54, 61, 66, 88, 90, 119, 130,
134, 141, 175, 179, 181.
lorgovici Paul, 107, 182.
losif, episcop, 81.
losif, mitropolit, 46, 70, 72, 81.
losif 11, imparat, 149,150,173-4.
Isabela, regind, 10, 29, 48.
lustinian I, impdrat, 42.
Ivacicovici Dusan, 59.
Ivul, castelan, 5; Nicolae, preot,
5; Petru,38; Gavril, iezuit, 26.
Jamul-Mare, 169.
Jidovin, 169.
Jimbolia, 175.
Jirecek C., 78,
Juhász Kalman, 15, 64, 97.
Jupa, 4.
Karan, 8; Karansebes, 6, 8, 9,10.
Kasstrucz Ana, 25.
Kenghelat E., episcop, 133, 182.
Kosovac Mata, 68, 72-74,78,
81, 83, 95, 99, 102, 149.
Kostici Slobodan, prot., 30, 58,
65, 68, 73, 78, 91, 82, 88,
89, 95, 102, 103, 117, 118,
125, 130, 131, 133, 143, 161.
Kutenperger Dr., 131.
Ladislau IV Cumanul, 4, 43.
LAtunas, 169.
LaOr Matei, 8; Nicolae, 61 7.
198
Leca G. 0., 9.
Leopold I, impdrat, 11, 84, 85,
90, 91, 96, 110, 129.
Lipova, 10, 11, 29, 32, 41, 52,
54, 56, 62, 76, 77, 84.
Liubibratici Stefa, arhiereu, 131.
Lody Stefan, ban, 16, 31.
Longhin (Brancovici), 73, 81.
Longhin R., epp. In Sirmium 89.
Lonovici, episcop, 64, 97.
Lordntfly Susana, 22.
Lucaci, preot, 13; episcop, 16, 18.
Ludovic 11, rege ungar, 8, 30.
Ludovic de Baden, 83.
Lukics D., 54, 59.
Lugoj, 5, 8, 11, 32, etc.
Lupas loan Dr., prof. univ.,120,
129, 130, 183.
Macarie, mitropolit, 46.
Macarie, patriarh, 69.
Macau, 139.
MAcicas Petru, 11.
Magnus Clemens, 7; Toma,7, 9.
Maior Petru, 51, 52.
Majsocz, Maijos, 56, 57, 60.
Mako Stefan, 14.
Mandukici, 74.
Mangra V., 34, 73, 80, 120.
Manuilovici Maxim, epp. 182.
Marcus Turanus, 1.
Marga lacob, ban, 6.
Maria Terezia, 143, -1.44, 158,
173, 174.
Marien, tipograf, 21.
Nikki S., 73, 145.
Martinovici loanichie, epp., 130.
Matei, episcop, 47.
Matei Corvinul, 9, 45.
Maximilian, imparat, 30.
Mehadia, 2, 32, 41, (episcopie),
42, 43, 144, 163.
Melanchthon, 21.
Melchisedec, episcop, 47.
Meletie Macedoneanul, 22.
Membrii Congr. bis. dela 1769,
152-157.
Mesici, nidnästire, 145.
www.dacoromanica.ro
Merczy, guvernator, 115.
Metes tefatt, 20, 22-26, 45-55.
59, 70, 73, 74, 79, 81, 89, 93,
103, 118, 125, 134, 140, 143.
Metoviach tefan, 92.
Mih. de Porecea, 43; de Zlatna,6.
Mihail, epp., 81; mitropolit, 118.
Mihai Viteazul, 31, 55,. 60, 61.
Mihailovici D., vicar, 149.
Miloia I. Dr., 3, 4, 35, 164, 169.
Milleker Felix Sreciko, 41, 57,
64, 69, 70, 74, 87, 92, 98,
114, 145, 149, 163.
Mircea-cel-Mare, 41.
Mironescu At., 45.
Mironit Veli, 55, 58, 62.
Miscovici Daia, preot, 37.
Mitropolia de Alba lulia, 45,
46, 51; de Belgrad, 81, 115,
116, 117, 128; de Carlovet,
81, 115, 116; a Rudnicului,
74; a Severinului, 41, 42, 80;
a Timisorii, 68, 71, 72, 80,
107, 116, 128, 130, 134; _a
Ungro-Vlahiei, 42, 46, 80.
Mohamed Sokolovici, 49, 69.
Mohács, 88, 94.
Moldovan, 65.
Molin S. Romul, 182.
Monasterli loan, 90.
Moravita, 170, 174.
Morisena-Cenad, 41,
Muncaci, 98.
Muntean (Muncia) Nic., 132.
Murani, 136.
Muller Fr., 2, 3, 4.
Nadasdy L., grof, 15, 97.
Nemoianu P. 39, 85, 87, 88, 90.
Nenadovici Pavel, mitr., 151.
Neofit, mitropolit, 73, 81.
Nestorovici Maxim, episcop,
131, 133, 135, 138.
Nicanor, episcop, 81.
Nicolici Alexie, 179.
Nilles Nicolao J., 89, 110-113,
119-121, 124, 130, 135.
Nis, 83.

Novisad, 58, 70, 94.
Obreja, 35, 139.
Olde Petru Pr., 133, 181.
Olsawszky St., episcop, 135.
Oltványi Pal, 108-110, 114.
Oprisa, preot, 7.
Oravita, 14, 163.
Orban Balázs, 59.
Orsova, 8, 10, 17, 84,
Ortvay Tivadar, 174.
Oswald L., 13.
Ovidiu, 4.
Pacatian Teodor, 45, 54, 55, 72,
84, 89, 116, 117, 121.
Pacrat., 89.
Palanca, 144, 145, 163.
Palia dela OrAstie, 20.
Palatici Gh. ban, 40, 54, 56, 58.
Panciova, 88, 148.
Partos, mcincistfre, 70, 71.
Partenie, episcop, Caransebes,
41, 43, 44, 45, 47, 69, 73, 74.
['adz Papal, 24.
Pataky, episcop unit, 124, 125.
Patriarhia de Ipec, 68, 69, 72,
81, 117, 121.
Pécs, 88.
Periam, 175.
Pesta, 10, 42.
Pestisel Moise, 21.
Pesty Frigyes, 1-15, 17, 23,
25, 27-30, 32, 35, 38-40,
42, 43, 58, 60, 63, 67, 78,
83, 90, 91, 94, 96, 99, 103,
118, 125, 130, 133, 139, 161,
162, 179, 180,
Petru-cel-Mare, far, 114.
Petronie, 119, 136.
Petrovici Moise, mitropolit,
106-109, 114-116, 122, 125,
133, 134; Petru, 29.
Petru de Mutnic, 8.
Piccolomini, 84.
Picot, 74, 133, 140.
Pigler Carol, 113.
Plugova, 2.
www.dacoromanica.ro
i66
Plugovita Blaj, 6. 7. Pojega, 89
Pop Alex., 140, 141.
Pop Stefan Dr., 92, 93, 108-110,
118, 119, 121-125, 129, 133.
Popa Grigorie de Mahaciu, 20.
Popa-Lisseanu G., 132.
Popa Stefan, preot, 164.
Popasu loan, episcop, 147, 175.
Popescu M. Niculae, prof. univ.
141.
Popescul loan, preot, 12, 37.
Popiti Gr., 163
Popovici Eftimie, 92; usevitli
45, 48, 52, 54, 55, 72, 81, 82,
88, 93, 121, 125, 136, 148.
Gheorghe, epp. 117, 145,161;
Gheorghe Dr., 12, 29, 41, 42,
59, 67, 79, 80, 81, 83, 84,
92, 93, 97, 99, 117, 118, 126,
132, 139, 162, 179; loan epp.,
99,102,130; losif, 20; Petronie,
caisnic, preot unit, 135;
Stefan, episcop, 182; Vichen-
tie-Haczilovici, mitropolit,
106, 115; Vichentie, episcop,
36, 37, 162-164, 168, 173,
174, 175-180.
Potoc, 169.
Pozsony, 26.
Pressburg, 26.
Primarii Caransebesului, 13-16,
33, 54.
Procopius, 132.
Puscariu Ilarion Dr., 142, 144,
150; Sextil, prof. univ., 5.
Putnic Wise, episcop, 162.
Racovita, 6.
Radonici lovan, 87, 101,
Radu lacob Dr., 47.
Raiacici losif, episcop, 182.
Raiovici Moise, patriarlz, 104,
118, 128.
Rainu Voivodul, 6.
Rakoczy Gh. I, 30; Gheorghe
II, 34, 96.
Mos, 30.
toO
Ratz loan de Mehadia, 133.
Ravanician Sofronie, epp. 131.
Recq, 139.
Reesch de Lewald Al., 146.
Reforma (Calvinismul) In Banat,
19-21, 24, 48, 50, 76.
Reli Simeon Dr., prof. univ., 45.
Roma, 26.
Roman, episcopie, 46.
Romano §i greco-catolicismul
In Banat, 13, 15, 18, 19, 44,
74-75, 108-114, 124, 135-137.
Romer Nlic., preot, 170,
Rosetti A., 20.
Rogues Mario, 20, 21.
Rucha Nic., 7.
Rudolf II, impdrat, 60.
Rusca, 77.
Ruvarac D., 58, 67, 70, 72-74,
78-81, 92, 95, 97, 99-101,
104, 118, 121, 125, 128, 131,
144, 149, 163; Ilarion, 89.
Sacosul-Turcesc, 136.
Salamon Ferencz, 30.
Sandici Alex., prof, 58, 70.
Sandor Pal, 3.
Sdros-Szebes, 3.
Sarmizegethusa, 2.
Sasul L. 18.
Sava, ban, 55, 58, 62.
Sava, episcop de Geoagiu, 49,
50; de InAu-Lipova, 73.
Sava I Brancovici, 73; 11 Bran-
covici, 34, 73, 80, 96.
Sava Nemaia, 70.
Sacabent loanovici, episcop, 37.
Sk51az, 175.
S'angeorz, mdneistire, 71.
Sannicolaul-Mare, 148.
Sarbova, 97.
Sarbu loan Dr., preot, 56,60,67.
Schicht Adam, 15, 64, 97.
Schwicker Heinr. Joh., prof, 15,
56, 57, 60-63, 67, 69, 79, 84,
87, 88, 90-96, 102, 104, 109,
110, 117, 132, 164.
www.dacoromanica.ro
Scoplie, 75.
Sebq, cetate, 2-5, 30; district,
5, 6; oras, 6, 9, 18, 19, 36.
Seca§, 76, 78.
Seciiu, 99.
Segarcea, 176,
Seghedin, 15, 88, 94.
Severin, banal, district, cetate,
6, 41.
Seri losa, coinite, 18; Pop,
castelan, 5.
emlacul-Mic, 145, 169.
Serban, -clienez, 6, 55.
Silvestru, episcop, 74.
Simeon, episcop, 72, 73, 94.
Simion Ion, 33.
Simu Traian, prof, 74-77, 109,
113, 132, 145, 146.
Sibiu, 4, 24, 25, 50, 54, 59, 67.
Sigismund, rege, 5, 42.
Sincai Gheorghe, 11, 91.
Slena, 77.
Sobieszky loan, rege, 83.
Sobotska, 89.
Sofronie, epp.-mitrop., 81-82.
Sopron-Szebes, 3.
Spiridon, episcop, 74.
SrediVea-Mick 145. .
Stanca Sebastian, 46.
Stanislavici, episcop, 64, 97.
Stanoevici Moise, episcop,104,
109, 118, 121, 122, 125-.128.
Stanojevici St, 69.
Stefan, episcop, 123, 134; preot,
40; voievod, 47.
Stefan-cel-Mare, 45; cel-sf., 18.
Stefan de Steinwilles. 118, 119.
Stefan Stoica, voievod, 9.
Stoicul loan, 38.
Stojanovici L., 67.
Stoia-Udrea, I., prof, 59.
Sturza, jade, 33.
Stibita Spiridon, episcop, 72,
80, 83, 92-100, 118.
Sulici A., 76, 77.
Sutu lancu, preot, 147.
Szalay L., 59, 63.

Szamoskozy István, 33, 58,
61-63, 73, 8L
Szdsz-Szebes, 3, 48.
'Székely Moise, 29, 31, 54-57,
59, 61, 63, 68.
Szentkláray Jen8 :Dr., 52, 71,
72, 81, 87, 88, 90, 97, 104,
105, 108, 109, 114, 124, 128,
132, 148, 175.
Sztipanich Andrei, preot, 77.
Tarasie, episcop, 45.
Tarnok Petru, 7.
Tég las Gator, 132.
Teius, 59.
Temeresti, 136.
Teodor (Tivodorovici, Nesto-
rovici), episcop, 53, 54, 56-57,
72, 94; mitropolit, egumen,
logofdt, protopop, 66.
Teodora, Toader, Tudor, 66, 67.
Teodosie, epp.-mitr. 72, 78, 79.
Teofil III Szerémi, mitr., 97.
Teregova, 77.
Teremia-Mare, 175.
Tetovács Eftimie, 92,
Thakaro Gr., episcop, 16.
Thalloczy Ludwig, 78.
Tibiscum, 2.
Tige, general, 151.
Tiktin, 4.
Timisoara, 10, 11, 18, 19, 29,
42, 54, 64, 70, 75, 88.
Timus Gherasim, 136.
Tincu-Velea Nicolae, preot, 49,
64, 65, 66, 71, 72, 78, 92,
99, 116, 117, 122, 130, 139.
Tocilescu Gr., 25.
Todor Gr., 25; Petru, 32.
Tomnatic, 175.
Topliceanu Tr., prof, 107.
Tordas Mihai, 21.
Tot Petru, 32.
Tokoly, 83.
Ttirök Antal, 97.
Tudor Vladimirescu, 66.
TurchAnyi Tihamer, 34.
Turda, 79.
www.dacoromanica.ro
201
Ubul, castelan, 5.
Ulpia Tralana, 2.
Vad, episcopie, 45, 46.
Vanicsek Fr., 84, 88, 89.
Varlaam, episcop, 45.
Vasici, 74.
Vasile, episcop, 81.
Vasiova, 163.
VA cArescu, 65.
Värädia, 163.
VArset, 5, 39, 49, 52, 55, 57,
59, 60, 63-67 etc.
Veress Andreas Dr., 9, 53, 55.
Verovita, 89.
Veterani, general, 11.
Vicariatul VArset, 49, 66.
Vidac Simeon, preot, 149.
Vidin, 83, 84.
Viena, 26.
Visarion, episcop, 73; cdlugdr,
142; protosincel, 131.
Vitu Capitanul, 8.
Vizejdia, 175.
Vizma, 136.
Vlad (Vi nti là) Voda, 9; Dracul 5.
Vladislavlievici Ioanichie, epp.
108, 124, 128, 130, 131.
Vladuceanu V., preot, 145.
Vlaicu, clzenez, 6.
Vodita, meindstire, 41, 79,
Vota P., 11.
Vucasin, rege sorb, 29.
Vuia Ignat,e, vicar episcop, 93.
Wallis Francisc, 108, 136, 151.
Weigand G., 5.
Wittemberg, 20.
Zdpolya loan I, 9, 10; loan II
Sigismund, 9, 14, 17, 48-52.
ZAcan Gavrilg, dasceil de dds-
cdlie, 40; Stefan, preot, 53.
Z6gorian Gh., 14.
Zenta, 88.
Zlatita, mdndstire, 145.
Zoroniensis, Zewriniensis, 7, 8.
Zurobara, 132.
Zwpa Mathias, 7.
Xenopol A., 20, 61.
 DE ACELA$ AUTOR

1. Din trecutul Banatului. Studiu introductiv de istorie national-

bisericeasca. Timipara, 1934, pg. 132.
2. Comuna si bisericile din Sdnnicolaul-Mare. Monografie isto-
flea. Timi§oara, 1934, pg. 114.
3. Comuna si bisericili din Comlosul-Mare si Lunga. Timi§oara,
1934, pg. 146.
4. Comuna si bisericile din Giridava-Morisena-Cenad. Timi§oara,
1935, pg. 105.
5. Restaurarea Episcopiei Tirnisorii. Timisoara, 1935, pg. 96.
6. Comuna si bisericile din Nerdu. Timipara, 1935, pg. 73.
7. Comuna si bisericile din Pesac. Timipara, 1936, pg. 94.
8. Dusrnanol Banatului Concubinajul. Timi§oara, 1936, pg. 130.
9. Manastirile streivechi ortodoxe-romeine din Beba-Veche, Sara-
vale si Igris, (in revista Luceafdrul din Timipara), 1936.
10. Tragedia Romani tor sclrbizati din Banat (in revista Fruncea
'din Timi§oara), 1937.
11. Beinatenii si Episcopia Timi,sorii (cu binecuvantarea Pariar-
hului Miron Cristea). Caransebes, 1938, pg. 388+40.
12. Memoriei Prea Fericitului Patriarh Miron (in colaborare).
Caransebe§, 1939, pg. XXXIX + 45.
13. Rezidentttl regal AT. Marta in slujba Banatului. Caransebq,
1940, pg. 38. ,
14. Geneza Arianismului. Puncte de sprijin pentru Arianism In
Teologia cre§tina anterioara. Caransebe§, 1940, pg. 123.
15. Contribufii la Istoria vigii romanesti din Transilvania la
finea veac. al XIX-lea. InsemnAri inedite ale Prea Fericitului
Patriarh Miron. Caransebq, 1940, pg. 84.

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro