UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA ŞTIINŢE ECONOMICE

Departamentul „Finanţe şi Bănci”

Lucrul Individual
REFERAT
Planificarea fiscală internațională

La disciplina

· Planificare fiscală

Responsabilă de disciplină:

Caprian Iulia, dr.conf.univ.

A efectuat:

Țurcan Tatiana

M_GFCA 181

Chișinău, 2019
CUPRINS

Introducere

Capitolul I. Planificarea fiscală internațională. Paradisul fiscal

I.1 Dubla impunere internațională

Capitolul II. Modalități de folosire a paradisurilor fiscale

Capitolul III. Compania Offshore ca instrument al planificării fiscale internaţionale

Capitolul IV. Controlul aplicat tranzacțiilor, companiilor și contractelor internaționale

Capitolul V. Regimul fiscal în Cipru

V.1. Cipru vs Crimeea. Alertă fiscală

Capitolul VI. Companie străină rezidentă în RM

Concluzii

Bibliografie
Introducere

Necesitatea planificării fiscale este determinată de însăşi legislația fiscală, care prevede
diverse regimuri fiscale pentru situații concrete, permite aplicarea diferitelor metode de calcul
al bazei de impozitare și oferă unele facilităţi fiscale pentru contribuabili, în cazul în care
aceştia vor activa în domeniile cerute de stat. În plus, planificarea fiscală este condiţionată de
interesul statului în acordarea de facilităţi fiscale, pentru încurajarea procesului de producție, a
unor categorii de contribuabili, în reglementarea dezvoltării sociale și economice. Planificarea
fiscală este de natură obiectivă, dictată de cerințele de concurență pe piață, de dorința
întreprinderilor de a reduce presiunea fiscală și de a-şi majora resursele proprii necesare
dezvoltării afacerilor. Planificarea fiscală este una dintre cele mai importante componente ale
managementului financiar al entităţii. Esența ei constă în faptul că fiecare contribuabil are
dreptul de a utiliza mijloacele, metodele și modalitățile legale de minimizare a obligațiilor
fiscale.
Metode aplicate şi abordări conceptuale Există diferite abordări ale conceptului de
planificare fiscală. Prima abordare pune accentul pe ideea minimizării impozitelor şi taxelor.
Astfel, planificarea fiscală poate fi definită ca planificare a activităților financiare și
economice ale entităţii, în scopul reducerii la minimum a plăţii impozitelor.
Întrucât impozitele şi taxele nu pot fi, pur și simplu, „mecanic” minimizate, este
important să fie optimizate, deoarece:
• reducerea mărimii unor impozite ar putea duce la o majorare a altora;
• minimizarea sumei impozitelor prin majorarea cheltuielilor, costurilor şi, în final, a
profitului poate reduce rezultatele financiare și perspectivele de dezvoltare a entităţii;
• reducerea „matematică” a impozitelor poate duce la superioritatea formei asupra
conţinutului și, ulterior, la situaţii de judecată.
O altă viziune asupra planificării fiscale porneşte de la faptul că impozitele şi taxele nu
trebuie doar reduse, dar optimizate şi corelate cu alte direcții de dezvoltare ale entităţii. Ca
urmare a celor menţionate, planificarea fiscală este abordată ca o procedură de optimizare
fiscală şi definită ca organizare a sistemului de impozitare pentru a obține rezultate financiare
maxime la costuri minime. Planificarea fiscală are la bază unele principii, care tind să plaseze
acest proces într-o arie legală, necesară entității și cu rezultate optime.
Printre principiile planificării fiscale, pot fi menționate următoarele:
a. Principiul legalităţii planificării fiscale;
b. Principiul raționamentului aferent plăților fiscale, conform căruia se consideră optimă
achitarea sumei minime și cât mai aproape de scadență;
c. Optimizarea impozitelor şi taxelor, dar nu reducerea „matematică” a acestora;
d. Planificarea fiscală trebuie executată în contextul afacerii în întregime;
e. Planificarea fiscală trebuie să fie bazată pe rațiune și logică și mai puțin pe lacunele
legislației;
f. Minimizarea plăților fiscale nu trebuie efectuată prin evitarea lor, ci prin calcule și
optimizări ale operațiilor economice;
g. Principiul oportunităţii cheltuielilor. Costul schemei de optimizare fiscală nu trebuie să
depăşească suma impozitelor, care vor fi reduse;
h. Principiul confidelității.
Capitolul I. Planificarea fiscală internațională. Paradisul fiscal

Planificarea fiscală reprezintă un complex de măsuri, care constă în micşorarea, în baza

legii, a plăţilor fiscale. Planificarea fiscală, la întreprindere, porneşte de la structurarea iniţială
a activităţii agentului economic, ea fiind efectuată atât la nivelul entității (corporativă), cât şi
pentru persoana fizică (individuală).
Spre deosebire de evaziunea fiscală, planificarea fiscală se efectuează numai în baza
legislaţiei prin reducerea mărimii impozitelor și taxelor. Optimizarea plăților fiscale este
posibilă prin organizarea activităţii, în aşa mod, încât legislaţia să permită evitarea sau
micşorarea bazei impozabile, a cotei impozitului și aplicarea facilităților fiscale.
Planificarea fiscală strategică are drept scop soluționarea problemelor generale la nivel
de entitate, folosind tehnici și metode care reduc obligaţiile fiscale pe termen lung.
În literatura de specialitate paradisurile fiscale pot îmbrăca diverse definiții. Conform
economistului Hoanță paradisurile fiscale sunt centre financiare care oferă condiții de
impozitare mai favorabile.
În viziunea economistei Corduneanu paradisurile fiscale reprezintă orice țară care este
considerată ca atare și care dorește să fie astfel, sau orice teritoriu în care persoanele fizice sau
societățile au impresia de a fi impuse mai puțin decât alt undeva.

Tabelul. 1. Avantajele paradisurilor fiscale. Sursa: www.fiscality.com/beneficiars/3292

Avantaje fiscale Avantaje conexe privind

scutire de impozit secretul operaţiunilor

aplicarea unor cote de impozitare extrem privind contabilitatea (în unele ţări nu este
de reduse necesară ţinerea contabilităţii, plătindu-se
doar o taxă, ex. Bahamas, Belize)

privind conducerea sau acţionarii (care îşi

pot păstra anonimatul)

Clasificarea paradisurilor fiscale

1. În funcție de sistemul de impunere:

• Țări în care veniturile realizate în străinătate sunt scutite total de impozitul pe profit
plătindu-se astfel o taxă anuală fixă;

• Țări în care baza de impozitare nu este profitul, ci valoarea capitalului social;

• Țări în care impozitarea are loc în sistem liniar – indiferent de valoarea profitului
realizat se impune un venit fix.

2. După specificul propriu avem:

• Țări specializate în industria maritimă (Malta);

• Țări specializate pe industria financiar – bancară (Luxemburg);

• Țări specializate pe sistemul valorilor mobiliare, imobiliare și financiare (Monaco).

3. Pe zone geografice:

• Țări ce fac publicitate pe piașa SUA, Canadei;

• Țări ce fac publicitate pe piața Marei Britaniei.

4. În funcție de importanță:

• Paradisuri fiscale principale;

• Paradisuri fiscale secundare.

Printre paradisurile fiscale principale avem următoarele categorii de țări:

a) Țări care nu aplică nici un fel de impunere asupra veniturilor și creșterii de capital pt
persoanele fizice (Principatul Monaco, Insulele Bermude);

b) Țări în care impozitul pe venit este stabilit pe o bază teritorială (Konkong, Insulele
Filipine),

c) Țări în care cotele de impunere sunt ft scăzute (datorate acordurilor privind evitarea
dublei impuneri cu țările în care fiscalitatea este ridicată) (Cipru, Elveția, Irlanda);

d) Țări care oferă avantaje specifice societăților de tip holding (ex: reduceri parțiale a
impozitului pe venit)(Luxemburg, Olanda);

Printre paradisurile fiscale secundare distingem:

a) Țări mici care sunt caracterizate printr-o suprafață mică și o populație redusă numeric.
Acestea nu ,îmbină toate caracteristicile paradisurilor fiscale (Vatican);

b) Țări industrializate (SUA, Franța, Germania, Austria).

Factorii ce determină alegerea unui paradis fiscal pot fi:

1. Generali;
2. Particulari;
3. Specifici.

Factorii generali sunt:

a) Statutul juridic;

b) Consensul politic;

c) Situația geografică;

d) Stabilitatea politică și economică;

e) Structura socială;

f) Moneda și controul schimburilor;

g) Regimul fiscal.

Factorii particulari sunt:

a) Domiciliul sau rezidența persoanelor fizice;

b) Sediul societății și transferul acestora;

c) Transferul capitalurilor;

d) Accesibilitatea paradisului;

e) Asigurarea secretului operațiunilor

f) Existența acordurilor fiscale.

Factorii specifici țin de particularitățile diverse ale regimurilor juridice, ale

sistemelor fiscale și avantajelor acordate de guvern.

Principalele caracteristici ale paradisurilor fiscale:

1. Impozitele scăzute sau chiar neexistente asupra veniturilor, atât pentru persoane fizice,
cât și juridice;

2. Protecția prin lege a operațiunilor financiare sau/și comerciale și refuzul de a coopera

cu organe fiscale străine;
 3. Dispun de acorduri fiscale în vederea evitării dublei impuneri a veniturilor cu țările
industrializate;

4. Aceste entități, pentru a asigura un regim fiscal privilegiat, își adaptează în

permanență legislația fiscală în concordanță cu evoluția acesteia în plan internațional;

5. Dezvoltarea unui sistem bancar lipsit de reglementare restrictive care asigură

rapiditatea operațiunilor în interiorul și în afara hotarelor.

Este firesc să ne punem întrebarea: De ce nu trebuie să plătească impozit (sau de ce

plăteşte un impozit foarte mic) o companie offshore? În toate paradisurile fiscale regimul
uşor de impozitare este garantat prin LEGE. De exemplu în Insulele Virgine Britanice
legea generală a impozitului din 1984 stabileşte că, companiile offshore nu trebuie să
plătească nici un impozit indiferent care este valoarea profitului, cifra de afaceri sau a
capitalului social.
Singura obligaţie a acestor companii este plata unei taxe fixe de 300 USD. În
Bahamas şi în Belize această taxă anuală este de 100 USD, în Panama 150 USD. Aceste
sarcini fiscale sunt mult mai uşor de suportat decât impozitul pe profit de 30-50% impuse
de ţările europene.

Fig. 1. O diagramă comparativă a jurisdicțiilor companiilor offshore comune

O companie offshore este o societate înregistrată într-o țară sau într-un teritoriu
dependent al unei țări cu legislație autonomă, dar care nu desfășoară activități economice pe
teritoriul respectiv, deci nu obține profit în țara unde a fost înregistrată, ci în afara granițelor
acelui stat. Prin zonă off-shore se înțelege o țară sau un teritoriu cu un regim de înlesniri
fiscale, care limitează accesul la informațiile despre operațiunile financiare efectuate prin
această zonă, motiv pentru care se consideră a fi un paradis fiscal. Principalele motive pentru
care un offshore este profitabil sunt legate de optimizarea fiscală în mod legal, protejarea unor
proprietăți sau a unor bunuri, confidențialitatea structurii acționariatului și accesul la piețele
financiare și de investiții din toată lumea.
Există un articol pentru fiecare tip de companie care detaliază beneficiile și cerințele
sale. Am evaluat multe dintre jurisdicțiile de top cu un sistem de stele pentru protecția
activelor, comoditate, accesibilitate și avantaje fiscale. Formăm companii și trusturi în toate
jurisdicțiile. Deci, intenția este de a oferi un rating imparțial bazat pe trei decenii de
experiență managerială în industria serviciilor offshore.
Tabelul. 2. Descrierea paradisurilor fiscal. Sursa: www.orgfisc.net/off-shore-in-the-world

Anguilla Anguilla este un teritoriu din Regatul Unit, deci are un guvern stabil și un
mediu de reglementare. Legislație nu la fel de favorabilă ca Nevis, dar nimic
negativ vine în minte cu privire la această jurisdicție

Bahamas Un fost campion. Dar legislația lor nu a ținut pasul cu vremurile. În plus,
reglementarea a depășit avantajele. Deci, nu rău, dar nu la fel de strălucitor
ca reputația trecutului.

Belize Competență foarte bună. Ne place în mod special țările cele mai puțin
dezvoltate, ceea ce este aproape echivalent cu LLC în alte regiuni. Mita și
banii în cadrul tranzacțiilor de la masă sunt obișnuite și crime de înaltă în
Belize City, împiedică reputația. (Deși destul de sigur în zonele turistice de
coastă.) Unul dintre centrele noastre bancare favorite din regiunea
Caraibelor. Bun pentru mai puțin de $ 250,000. Pentru orice altceva de mai
sus, am merge cu un cont bancar Nevis LLC sau Belize LDC plus Elveția,
Luxemburg sau Liechtenstein.

Bermuda Un fost campion care se bazează pe vechea sa reputație de lungă durată. Un

coșmar regulator. Zece-cincisprezece ori mai scumpe decât multe alte
jurisdicții, în ciuda faptului că legislația lor rămâne în spatele timpului
(comparați Nevis, Insulele Cook, Belize). Prea mult timp pentru a forma
decât alte jurisdicții. Solicitările de informare cu privire la diligența (know-
your-client) sunt în mod constant îndeplinite cu alte solicitări de diligență.
Un loc frumos de vizitat, dar nu și pentru formarea companiei. Nu-ți folosești
memoria despre reputația trecută. Utilizați realitatea de astăzi și realizați că
nu merită banii sau hassle-ul. Vizitați acest loc minunat, dar înființați o
companie în altă parte. Pe de altă parte, aceștia au un sector financiar
dezvoltat și destul de respectat și furnizori asociați (deși puțin pretențioși).
Deci, dacă banii sunt mai puțin importanți decât prestigiul perceput și
preferați să purtați un Patek Philippe (un ceas de mână foarte scump) decât
un Rolex, sunați-ne. Am stabilit un număr de companii aici.
Insulele Fosta jurisdicție a campionilor care a devenit prea reglementată. A devenit un
Virgine sector al autorităților de reglementare, al autorităților de reglementare și al
Britanice autorităților de reglementare. Asta ar fi acceptabil dacă prețurile lor ar fi
(BVI)
scăzute și legile lor ar fi superioare. Deși taxele de formare destul de
rezonabile, legile lor nu au respectat cerințele actuale. Un loc bun pentru a
forma o companie, dar alte jurisdicții din regiune sunt mai bune.

Brunei Reglementări decente, șeful statului foarte bogat, dar companiile sale nu
distrug pământul. Companiile pot avea 100% proprietate străină, protecție
pasivă, nu are capital social minim, doi acționari minim. Engleză este al
doilea limbaj oficial.

Chile Taxe foarte scumpe în curs de desfășurare deoarece compania are nevoie de
un administrator local (obligatoriu) între $ 1200 și $ 3500 pe lună plus o
adresă legală la $ 750 pe lună plus aproximativ $ 990 pe lună în taxe
administrative până când afacerea funcționează. Există regulamente din
capitolul XIV din Compendiul privind reglementările valutare ale Băncii
Centrale a Chinei. Ca urmare, profesioniștii locali trebuie să propună o
alternativă de planificare fiscală pentru fluxul de capitaluri sau credite,
inclusiv consiliere privind sarcinile fiscale și dovada veniturilor.

China Foarte restrictiv pentru cine poate deține o companie și ce tip de afacere este
permisă. Întreprinderile cu capital integral străin sunt una dintre puținele
companii pe care străinii le pot deține și controla. Foarte scump și
consumator de timp proces de formare a companiei care poate dura două
până la cinci luni. Trebuie să furnizați mai întâi un plan de afaceri în limba
chineză guvernului. Vor fi aprobate numai dacă tipul de afacere se califică.
Nu toate tipurile sunt aprobate și lista tipurilor se schimbă continuu.
Proprietarul trebuie să prezinte resurse semnificative și operațiuni de afaceri
existente. Trebuie să prezinte bugetul și planul pentru gestionarea capitalului,
inclusiv salariile și beneficiile pentru angajați. Trebuie, de asemenea, să
prezinte închirierea spațiilor de birouri înainte de depunerea companiei.

Comore Situat între Mozambic și Madagascar lângă coasta Africii de Est. A Comoros
SRL are următoarele avantaje: fără impozite, proprietate străină 100%,
intimitate, un membru care poate fi, de asemenea, singurul administrator,
minim de capital social minim și răspundere limitată. Membrii nu sunt
publici. Managerii sunt. Sunt disponibili manageri nominali.
Dominica Una dintre cele mai bune jurisdicții din Caraibe, dar nu la fel de benefică ca
Nevis pentru protecția activelor. Mita și sub masă plățile către oficiali
guvernamentali reprezintă un mod de viață.

Hong Kong Regiune cu o economie puternică și o parte din China. Mult mai ușor și mai
puțin costisitor pentru a forma o companie aici decât China. Nu este nevoie
să călătoriți aici pentru a forma o companie, dar semnatarii trebuie să
călătorească aici pentru a deschide un cont bancar.

India Destul de dificil de stabilit. Corporațiile și societățile cu răspundere limitată

pot avea proprietari străini cu număr de 100, dar trebuie să depună o
declarație auditată a conturilor lor anuale. Sedintele actionarilor trebuie sa
aiba loc in India. Evidența acționarilor, directorilor, auditurilor și
înregistrărilor financiare este o chestiune publică.

Lichtenstein Venituri extrem de ridicate pe cap de locuitor; unul dintre cele mai mari din
întreaga lume. Formarea companiei este costisitoare, cu un nivel mediu de
diligență necesară în comparație cu alte jurisdicții. Sector bancar puternic.

Luxemburg Venit extrem de ridicat pe cap de locuitor. Formarea companiei este

costisitoare, cu un nivel mediu de diligență necesară în comparație cu alte
jurisdicții. Sector bancar puternic.

Nauru Nimic nu se remarcă ca fiind deosebit de bun sau rău în comparație cu alte
jurisdicții. Nauru IBC-urile au proprietate străină 100%, nu există taxe,
confidențialitate, confidențialitate, răspundere limitată, înregistrare rapidă, un
singur acționar poate fi singurul director, niciun capital minim, iar limba
engleză o limbă oficială.

Nevis Cel mai bun paradis al companiei offshore pentru protecția activelor (LLC),
ușurința și viteza formării și a prețului. Criminalitate scăzută, în siguranță
(spre deosebire de vecinul St Kitts) și reputație. Legile se îmbunătățesc
regulat pentru a ține pasul cu cerințele moderne. Protecție avansată a
activelor de la statutul de proces în statutul lor de încredere și LLC.

Rusia Dacă vă aflați în petrol, aurul este industria de diamante, ar putea fi nevoie de
bani pentru a fi făcute prin formarea unei companii aici. Nu este un loc ușor
pentru a forma o companie, dar putem stabili una aici.
Seychelles Unul dintre cele mai bune paradisuri de afaceri offshore din lume. Cost
rezonabil. Fusul orar foarte incomod pentru oamenii din SUA. Mai
convenabil pentru europeni.

Singapur Unul dintre locurile mai bune pentru a forma o companie din Asia pentru a
asigura confidențialitatea financiară și ușurința de formare. Cu toate acestea,
locul al doilea în spatele Hong Kong-ului. A fost nevoie de cel puțin un
acționar, care poate fi o persoană sau o companie. Are nevoie de un rezident
din Singapore ca director și adresa fizică în Singapore.

Slovacia Beneficiile includ următoarele: 100% proprietate străină, răspundere limitată,

(SRO) confidențialitate, permite unui singur acționar / director, capital social scăzut
și apartenență la UE. Dacă aveți nevoie de o companie în UE, aceasta poate
fi o alegere bună.

Spania Există alte jurisdicții care sunt alegeri mai bune pentru protecția activelor și
confidențialitatea financiară. De la această scriere, capitalul minim este puțin
mai mult decât 60000 euro. Va trebui să faceți o depunere într-o bancă de un
sfert din această sumă într-o bancă sau în jurul valorii de 15000 Euro înainte
de a forma compania.

St Maarten Cel mai comun tip de companie pentru străini este BV sau "Besloten
Vennootschap" în limba olandeză. O parte din Țările de Jos, limba lor
principală este olandeză. Engleză este vorbită pe scară largă. Legile privind
formarea companiei sunt favorabile. Proprietatea străină 100% și companiile
de o singură persoană sunt legale. Nu este la fel de bun ca Nevis pentru
protecția bunurilor, dar este un loc bun pentru a fi încorporat.

Elveţia Îi plac băncile aici mai bine decât companiile. Poveștile incomplete de știri îi
determină pe oameni să creadă că Elveția nu este centrul bancar pe care îl
fusese. Nu neapărat așa. Ei nu vor lăsa pe oameni să-și folosească țara pentru
evaziune fiscală. În caz contrar, sistemul bancar este foarte puternic și îl
recomandăm foarte mult. Formarea companiei, însă, este destul de scumpă
fără beneficiile semnificative corespunzătoare pentru plasarea investițiilor
lichide. Mai bine să formați un SRL în Nevis și să înființeze un cont bancar
elvețian. Veți avea nevoie de aproximativ jumătate de milion de dolari pentru
a deschide un cont bancar aici.
Insulele Străinii pot deține 100% dintr-o companie scutită. Compania este scutită de
Turks și plata impozitelor, chiar dacă noile legi fiscale sunt impuse în următorii ani
Caicos 20. Proprietari și directori care nu sunt în evidențe publice. Nu este nevoie să
raportați înregistrări contabile.

Tuvalu În Pacificul de Sud, în nord-estul Australiei și în sud-vestul Hawaii. Tuvalu

IBCs au proprietate străină 100%, fără impozite, formare rapidă,
confidențialitate, capital minim, răspundere limitată, răspundere personală
limitată și limba engleză ca limbă oficială. O alegere destul de bună. Îi place
Insulele Cook mai bine pentru protecția activelor.

Insulele Un teritoriu din SUA cu beneficii enorme de impozit pe profit. Beneficii

Virgine fiscale favorabile pentru persoanele care deschid afaceri aici, inclusiv până la
SUA o reducere de impozitare de până la 90% și până la 100% pentru accize,
(USVI)
proprietăți comerciale și impozite brute de primire. Are nevoie doar de un
singur acționar și de doi directori. Friendly pentru investitorii offshore și
economia stabilă oferită de SUA.

Emiratele Companiile formate aici sunt în scopul de a beneficia de economia locală,

Arabe Unite atragerea de investitori și profesioniști educați. Local corporațiile și LLC-
(EAU) urile au nevoie de proprietari locali 51%. Companiile din zonele libere poate
avea proprietari străini 100, dar poate desfășura numai anumite tipuri de
afaceri și numai într-o mică bandă de teren care înconjoară portul (porturile)
și trebuie să închirieze spații de birouri acolo. Companiile offshore nu au
impozit pe profit și pot avea proprietate străină 100%. Poate deține un cont în
mai multe valute în Emiratele Arabe Unite. RAK Offshore sau RAK
International Company sunt companii offshore fără a avea nevoie de
prezența fizică. Foarte restrictivă în privința a ceea ce poate face în
EAU. Companie civilă este un parteneriat pentru profesioniști precum
medici, avocați, ingineri și contabili. Este de obicei necesar un agent local de
servicii. O companie străină poate fi parte-proprietar dacă se află în același
domeniu.

Marea Compania cea mai rentabilă dacă aveți nevoie de una în Europa. Formarea
Britanie rapidă. Guvern bine respectat și stabil. Desigur, nu este un loc pentru
(UK) protecția activelor, deoarece Marea Britanie recunoaște și aplică hotărâri
judecătorești străine. Poate fi un loc bun pentru cei care au nevoie de un cont
PayPal sau Amazon.
 Uruguay Cunoscuta ca Elvetia Americii de Sud, companiile formate aici nu
impoziteaza activele sau veniturile externe, nici dividendele fiscale. LLC
Uruguay este singura entitate scutită de taxe din America de Sud. Pentru
corporație, numai impozitele pe profit câștigate din interiorul țării. Are
nevoie de doi acționari și de un director, care pot trăi oriunde. Dolari SUA și
euro acceptate pe scară largă. Din punct de vedere economic și stabil, cu cea
mai bună rată a alfabetizării pe continent. Locatie strategica. Nu se
impozitează câștigurile de capital pentru străini. Acțiunile purtătorului sunt
disponibile. Credem că aceasta este o jurisdicție de încorporare mult mai
puțin trecută. Nu am constatat beneficii semnificative de protecție a activelor
cu un URUguay LLC.

I.1 Dubla impunere internațională

Urmare a mobilității cooperării transfrontaliere internaționale și a dezvoltării relațiilor

economice internaționale, a mobilității persoanelor și capitalurilor a apărut fenomenul de
dubla impunere internațională. Dubla impunere internațională reprezintă supunerea la impozit
a aceleiași materii impozabile pentru aceeași perioadă de timp de către 2 autorități fiscale din
țări diferite. Dubla impunere internațională se poate manifesta sub 2 forme:
1.dubla impunere economică care reprezintă impunerea în cadrul unui stat a aceleiași . averi
sau venit la mai mult impozit:
2.dubla impunere juridică care reprezintă impunerea aceleeși materii impozabile de 2 ori în
state diferite.
Dubla impunere poate apărea numai în cazul impozitelor directe, adică impozitul pe
venit și/sau impozitul pe avere.
Apariția dublei impuneri internaționale este posibilă datorită folosirii următoarelor
criterii (aplicabile în practica fiscală internațională):
1. criteriul rezidenței (domiciliuui fiscal)
2. criteriul naționalității
3. criteriul originii veniturilor (teritorialității)
Conform criteriului rezidenței impunerea veniturilor se efectuează de autoritatea
fiscală din țara căruia îi aparține rezidentul, indiferent dacă venitul sau averea care fac
obiectul impunerii sunt obținute sau se află pe teitoriul acelui stat sau în afara acestuia.
 Potrivit criteriului naționalității un stat impune rezidenților săi care realizează
venituri sau posedă avere din statul respectiv, indiferent dacă aceștea locuiesc sau nu în țara
lor.
În cazul criteriului de origine a veniturilor impunerea se efectuează de către
organele fiscale din țara pe al cărui teritoriu sau realizat veniturile sau averea, făcîndu-se
abstracție de rezidența sau naționalitatea beneficiarului de venit.
Criteriul rezidenței și originii veniturilor este aplicabil, de regulă, în țările dezvoltate.
Efectele negative induse de dubla impunere internațională asupra dezvoltării relațiilor
economice și financiare din diferite țări, au făcut posibilă identificarea unr soluții pentru
înlăturarea acesteia. Dubla impunere poate fi evitată, fie pe baza unor măsuri legislative
unilaterale, fie prin încheerea unor acorduri bilaterale sau multilaterale între state. RM are
încheeate 45 acorduri privind evitarea dublei impuneri. (Tratate bilaterale încheiate de RM cu
alte state – 1344).
Pentru evitarea propriu – zisă a dublei impuneri intenaționale în practica fiscală
internațională se utilizează mai multe metode și procedee tehnice cum ar fi:
1. metoda scutirii totale
2. metoda scutirii progresive
3. metoda creditării obișnuite
4. metoda creditării integrale (totale)
Conform metodei scutirii totale organul fiscal din țara de reședință nu ia în calculul
venitului impozabil, venitul realizat peste hotare, dacă s-a pătit impozitul în țara de origine a
venitului.
Potrivit metodei scutirii progresive organul fiscal din țara de reședință cumulează
veniturile obținute în țară și străinătate, stabilește cota de impunere aferentă acestui venit
cumulat și cumuează impozitele aplicînd cota astfel stabilită numai la venitul realizat în țara
de reședință.
Metoda creditării obișnuite se aplică astfel: se cumulează veniturile obținute în țară
și străinătate, se calculează impozitul aferent acestui venit total din care se scade impozitul
plătit în străinătate, dar nu integral, ci numai pînă la limita impozitului ce revine în țara de
reședință la un venit egal cu cel obținut în străinătate.
În cazul metodei creditării integrale impozitul plătit în străinătate pentru veniturile
realizate acolo se deduce integral din impozitele datorate în țara de reședință, inclusiv în
situațiile în care impozitul plătit în străinătate este mai mare decît impozitul intern aferent
aceluiași venit.
 Dubla impunere afectează eficienţa exportului şi competitivitatea externă a mărfurilor,
deoarece sarcina fiscală este mai mare decât dacă venitul sau averea ar fi supuse numai legislaţiei
fiscale dintr-un singur stat. În aceste condiţii, dubla impunere devine un obstacol în calea
dezvoltării comerţului exterior şi a cooperării economice şi tehnico-ştiinţifice, dacă nu se creează
instrumente juridice prin care statele interesate să se oblige reciproc la măsuri corespunzătoare
pentru înlăturarea sau micşorarea efectelor dăunătoare ale acestui fenomen.
Eliminarea dublei impuneri internaţionale reprezintă o necesitate pentru a asigura
dezvoltarea nestânjenită a relaţiilor economice internaţionale. Este necesară clarificarea şi
garantarea situaţiei fiscale a contribuabililor (persoane fizice şi juridice) care sunt principalii
„actori" ai activităţii economice, financiare etc. Limitarea şi combaterea fenomenului de dublă
impunere internaţională au devenit probleme importante şi pentru Republica Moldova.

Capitolul II. Modalități de folosire a paradisurilor fiscale

Tendinta de a cauta cai si mijloace de diminuare a impozitelor s-a manifestat

probabil înca din momentul inventarii lor. Exista numeroase metode prin care se poate
realiza micsorarea impozitului datorat, însă de departe metoda cea mai eficienta si cu
gradul cel mai ridicat de legalitate de „lupta” cu fiscalitatea este Compania Offshore.
Compania offshore nu desfasoara activitate comerciala în tara în care a fost
înmatriculata, deci ea nu realizeaza venituri din tara de rezidenta, ci numai din alte tari.
Conceptele de paradis fiscal si de companie offshore sunt strâns legate; astfel, tara
paradis fiscal ofera conditii de impozitare foarte favorabile companiilor offshore, în
sensul ca acestea din urma nu realizeaza venituri pe teritoriul sau. În concluzie, o
asemenea companie este scutita de impozit nu pentru ca este offshore, ci pentru ca este
offshore într-un paradis fiscal.
De cele mai multe ori, aceste paradisuri financiare au tratate de evitare a dublei
impuneri semnate cu majoritatea statelor lumii, de aici si avantajul lor principal; în
absenta acestor tratate, conditiile de evitare a fiscalitatii din statul origine al veniturilor
companiei offshore nu mai sunt optime.
La prima vedere utilizarea acestor companii poate parea foarte complicata. În
realitate însa, o companie offshore are o structura mult mai simpla decât multe companii
onshore.

Avantajele care decurg din statutul de offshore al unei companii dintr-un paradis
fiscal se pot clasifica în doua categorii:

Ø Avantaje conexe Ø Avantaje fiscale

Avantajele conexe constau în faptul ca beneficiarul poate dispune liber, fara nici o
îngradire, de rezervele sale valutare, evitând astfel pierderile datorita diferentei de curs.
De asemenea, în multe paradisuri fiscale nu este obligatorie tinerea unei contabilitati, si în
plus, de multe ori o companie straina este mai bine vazuta decât una româneasca - un
investitor strain se bucura deseori de o încredere mai mare decât oamenii de afaceri din
tara.
Avantajele fiscale au ca principal izvor faptul ca profitul acumulat de aceste
companii se impoziteaza de obicei în statul de rezidenta, iar acestea fie nu aplica nici un
impozit, fie aplica unul foarte mic comparativ cu cele din statele în care sunt generate
veniturile, realizându-se astfel o minimizare a partii din profit platita statului în care
companiile îsi desfasoara activitatea comerciala.
O mai atenta analiza a acestor avantaje din punctul de vedere al beneficiarului
conduce la concluzii surprinzatoare.
De exemplu, o persoana fizica poate încerca, pe de o parte, sa profite de politicile
guvernamentale având ca obiectiv dezvoltarea anumitor activitati. Aceasta va cauta, pe de
alta parte, tarile unde impozitarea este scazuta, respectiv nula, sau unde s-au stabilit
acorduri cu tarile cu impozitare puternica care ofera posibilitatea unor reduceri pentru
impozitele platite în prima tara.

Însa din punctul de vedere al beneficiarului persoana juridica, avantajele sunt

multiple:
v În anumite tari beneficiile sunt impozitate în anul imediat urmator realizarii lor,
impozitul fiind calculat pe ansamblul beneficiilor nationale si straine. Aceasta permite
întreprinderilor care au filiale în strainatate sa întârzie impozitarea, care este asadar
subordonata repatrierii beneficiilor;
v Paradisurile fiscale sunt adesea folosite pentru a efectua tranzactii de brevete, marci
si procedee de fabricatie, care constituie active necorporale;
v Conturile în monede convertibile si secretul bancar pot usura obligatiile
gestionarilor în perioada de fluctuatie a monedelor si a impozitelor pe dobânzi;
v Înfiintarea unei filiale într-un paradis fiscal permite o mai mare suplete si o
discretie marita în gestiune;
v O filiala în cadrul unui paradis fiscal poate fi utilizata de o companie ca punct de
cumparare pentru propriile sale marfuri. Acestea din urma sunt revândute uzinelor din
strainatate profitându-se de reducerile de impozite rezultate, fara a pierde beneficiul
vânzarii;
v Cumpararea de material la pretul pietei locale printr-o filiala implantata într-un
paradis fiscal permite realizarea de beneficii neimpozabile;
v Companiile de asigurari captive sunt utilizate de firme multinationale incitate sa
devina astfel propriul lor asigurator, datorita costurilor substantiale ale asigurarilor (în
plus, rezervele de asigurari nu sunt deductibile din beneficiile impozabile), precum si
datorita caracterului neasigurabil al unora dintre activitatilor lor. Compania de asigurari
captiva poate deveni totodata un mijloc de finantare al investitiilor firmei-mama;
v Bancile captive sunt organisme create pentru necesitatile proprii ale unui grup de
indivizi. Acestea au statut de banca non-rezidenta si pot efectua operatiuni de orice
natura, cu exceptia celor ce implica rezidenti din tarile în care acestea sunt instalate.
Fig.3. Schemă de funcționare a unei companii off-shore din RM
Fiscalitatea ridicata din Republica Moldova împinge companiile autohtone la
diferite tertipuri prin care sa-si fereasca profiturile de impozitarea din tara. Solutia cea
mai la îndemâna si cu un grad ridicat de legalitate este înfiintarea unei companii offshore
într-unul din paradisurile fiscale din lume. Ideea este destul de simpla, profiturile obtinute
de firmele din RM sunt transferate în conturile companiilor offshore, fiind impozitate cu
o suma modica sau chiar deloc. În cele mai multe cazuri, transferurile de fonduri se fac în
baza unor contracte-fantoma de prestari servicii, fiind aproape imposibil pentru organele
de control sa dovedeasca faptul ca respectivele servicii nu au fost prestate în realitate.
Profitul obtinut de companiile offshore se impoziteaza în statul de rezidenta, unde fie nu
se aplica nici o forma de impozit pe profit, fie acesta este foarte mic.
Practica înfiintarii companiilor offshore a depasit orice imaginatie. Analistii sustin
ca circa 70% din masa monetara mondială este rulata din umbra paradisurilor fiscale. O
firma offshore se poate livra la cheie si în 48 de ore. Când se doreste înfiintarea unei
astfel de companii trebuie avut în vedere scopul urmarit, existenta unui tratat de evitare a
dublei impuneri si compatibilitatea dintre legislatia paradisului fiscal cu nivelul
veniturilor si a profitului viitoarei companii pentru a se alege varianta optima de
impozitare - taxa fixa anuala care nu depinde de nivelul veniturilor si a profitului sau
procentajul cel mai mic aplicat veniturilor sau profitului.
Pentru constituirea unei banci sau a unei societati de asigurari offshore, tarifele
ajung si la câteva zeci de mii de dolari. În aceasta suma este inclus si onorariul firmei de
consultanta, care se ocupa de toate formalitatile necesare.
Înregistrarea unei companii offshore dureaza, în medie, între patru si sase
saptamâni, dar, în caz de urgenta, platind un pret substantial, societatile de consultanta
pot livra astfel de firme în 48 de ore. Acestea au fost înfiintate cu ceva timp în urma si nu
au savârsit nici un act comercial, singurul lor inconvenient fiind faptul ca au deja o
denumire ce nu poate fi schimbata de cumparator. O companie offshore poate fi o
referință la o societate comercială sau orice tip de persoană juridică care este creată în
conformitate cu legislația unei țări diferite decât cea în care este sau al cărei beneficiar are
reședința într-o altă țară decât cea în care compania offshore are sediul legal. De
asemenea termenul offshore se referă la o companie sau un grup corporatist care se ocupă
de offshoring, adică relocarea unor afaceri dintr-o țară în alta – de obicei, un proces
operațional, cum ar fi producția sau contabilitatea.
Scandalurile financiare izbucnite la nivel mondial, în care sunt implicați unii dintre
cei mai bogați și influenți oameni de pe planetă, așa cum este Paradise Papers, fac referire
la prima categorie de offshore-uri. Un offshore este un loc în afara reglementărilor fiscale
ale propriei țări în care companiile sau persoanele fizice pot redirecționa bani, active sau
profituri pentru a profita de impozite mai mici și scutiri de taxe. Aceste „societăţi
internaţionale de afaceri” („international business corporation” sau IBC) nu exercită nicio
activitate economică reală pe teritoriul țării în care sunt înregistrate , ele fiind simple
cochilii pentru activități desfășurate în alte colțuri ale lumii.
Jurisdicțiile în care pot fi create companii offshore sunt cunoscute drept paradisuri
fiscale. Ele sunt, în general, stabile, discrete și de încredere, cele mai multe dintre ele sunt
insule mici, dar asta nu este o regulă.

Capitolul III. Compania Offshore ca instrument al planificării fiscale internaţionale

Off – shore explicat în termeni economici, reprezintă activitatea desfășurată în

exterior, efectuată în afara legilor țării din care provine investitorul, alt fel spus, o zonă
off – shore reprezintă spațiul restrîns pe teritoriul unui stat, de obicei, în cadrul unui port
sau aeroport ș.a., unde taxele vamale asupra mărfurilor intrate și destinate reexporturilor
sunt suspendate și se autorizează realizarea unor operațiuni comerciale, industriale,
bancre, financiare și de asigurare.
Scopul pentru care se decide înființarea unei comapnii off – shore este în principal
minimizarea taxării și reducerea poverii fiscale. Companiile off – shore, pe lîngă regimul
de impozitare lejer, mai beneficiază și de mult dorita confidențialitate în fața unui control
valutar avînd protecție împotriva intervenției guvernamentale și a schimbărilor politice
exterioare.
Schemele off – shore constau în stabilirea și domicilierea unei entități juridice prin
intermediul căreia se derulează afaceri cu alte entități domiciliate în afara statului
respectiv. Aceste entități și sunt denumite off – shore, careoferă scutire la plata
impozitelor pe profit, pe creștere de capital, pe dividende, pe dobînzi ș.a.

Există următoarele tipuri de companii off – shore:

1. Societăți holding; 2. Societăți de bază; 3. Societăți fictive

v Costurile pe care le implica functionarea unei firme offshore

Desi compania offshore în unele cazuri este scutita de impozitul pe profit, totusi
functionarea unei asemenea companii implica urmatoarele costuri generale anuala:
Ø Taxa anuala;

Ø Cheltuielile pentru mentinerea unui birou registrat si al unui reprezentat registrat,

al carui rol este acela de a tine legatura cu autoritatile, cu compania, precum si sa se
îngrijeasca de plata taxei anuale;

Ø Onorariile functionarilor nominalizati;

Ø Cheltuieli cu serviciile postale

Ø Cheltuieli cu serviciile bancare;

Ø Cheltuieli pentru Biroul de prestigiu;

Ø Taxa pentru emiterea diferitelor certificate.

Este de retinut ca aceste cheltuieli sunt modice, statele paradis fiscal aplicând o
politica "mai putin de la mai multi" care se doveste mai eficienta decât cea a statelor cu
fiscalitate excesiva - "mai mult de la mai putini".

v Directorii, proprietarii companiilor offshore

În majoritatea paradisurilor fiscale nu exista nici o îngradire legala cu privire la

proprietarii sau directorii companiilor offshore. În alte jurisdictii exista anumite conditii
care trebuie îndeplinite de proprietari sau manageri, si anume trebuie declarat numarul
lor. Uneori se stabileste prin lege numarul minim al actionarilor si/sau al directorilor. În
Panama, de exemplu, companiile trebuie sa aiba cel putin trei directori.
Nationalitatea directorilor - prin aceasta cerinta legala se asigura locuri de munca
cetatenilor statului în care firma este înmatriculata. În Lichtenstein, de exemplu, cel putin
unul din directori trebuie sa fie cetatean al acestui stat.

v Publicarea datelor directorilor sau ale proprietarilor

Din acest punct de vedere companiile offshore pot fi clasificate în trei categorii:

Ø Anonimitate totala - Identitatea proprietarilor/directorilor nu poate fi descoperita

din registrele publice, neexistând obligativitatea declararii lor (de exemplu: Bahamas,
Belize, Insulele Virgine);

Ø Publicitate partiala - În Panama, de exemplu, în Registrul Comertului se

înregistreaza numai datele de identitate a directorilor , dar nu si ale proprietarilor.

Ø Publicitatea totala - Atât directorii, cât si proprietarii sunt trecuti în registre

publice. De exemplu: Cipru.

v Directori/proprietari nominalizati
 La utilizarea directorilor/proprietarilor nominalizati se recurge atunci când
adevaratii proprietari si/sau directori nu doresc ca numele lor sa apara în actele
constitutive ale firmei. În aceste situatii, una sau mai multe persoane accepta - contra cost
- sa fie trecute în actele constitutive. De obicei, functionarii nominalizati apar numai în
aceste acte. În cazul în care beneficiarul firmei (adevaratul proprietar) nu doreste sa-si
dezvaluie identitatea, atunci directorii nominalizati vor semna contractele, ordinele de
plata etc., bineînteles contra cost. Practica juridica a elaborat o serie de mijloace prin care
se realizeaza o protectie deplina împotriva eventualelor fraude ale functionarilor
nominalizati:

Ø Împuternicirea - "Deed of Trust". Este un contract încheiat între adevaratul

beneficiar al companiei si directorul nominalizat, prin care se stabileste ca functionarul
nominalizat nu are nici un drept asupra companiei, ci executa ordinele beneficiarului.
Asemenea contracte sunt permise de legislatia anglo-saxona;

Ø Declaratia de renuntare la functia de director - "Letter of Resignation". Aceasta

declaratie se remite beneficiarului, semnata, dar fara data. Astfel, beneficiarul poate
demite retroactiv directorul. Daca directorul nominalizat a abuzat de functia lui, prin
demiterea sa retroactiva toate actele încheiate de acesta pot fi anulate;

Ø Formularul pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra actiunilor - "Stock

Transfer Form". Aceste formulare sunt semnate de proprietarul nominalizat si transmise
beneficiarului, care îl poate exclude oricând pe cel nominalizat;

Ø Controlul asupra conturilor. Functionarii nominalizati nu au drept de semnatura.

Acestia nu cunosc nici unde are societatea contul deschis. Dreptul de semnatura este
rezervat beneficiarului adevarat al companiei.

v Obligativitatea tinerii contabilitatii si regimul capitalului social

Din punctul de vedere al obligativitatii tinerii contabilitatii, firmele offshore pot fi

clasificate în doua categorii:

Ø Companii care nu sunt obligate prin legislatia respectivului paradis fiscal sa tina
contabilitate, fiind în schimb obligate sa plateasca o taxa fixa anuala (Bahamas, Belize
etc).

Ø În alte paradisuri fiscale companiile offshore sunt obligate la tinerea contabilitatii.

De exemplu Irlanda, Cipru, Uruguay etc. De multe ori trebuie angajat un expert contabil
rezident în tara în care compania a fost înmatriculata. Îndeplinirea acestor obligatii legale
implica costuri suplimentare (trimiterea facturilor, a chitantelor si a extraselor de cont
etc.).
Este foarte important de precizat faptul ca în paradisurile fiscale se aplica fie
sistemul juridic anglo-saxon fie cel continental. Sistemul juridic anglo-saxon este
caracterizat de o flexibilitate ridicata, mai ales în Caraibe. De exemplu, în Bahamas,
capitalul social standard subscris este de 5000 USD, dar uimitor este faptul ca nu este
 obligatoriu sa fie varsat în totalitate, uneori chiar nu este varsat deloc.
Deci aceste firme pot fi constituite formal, fara sa aiba un cent capital social varsat.
În sistemul juridic continental, marimea capitalului social si modul de punere la dispozitia
firmei este riguros reglementata. În Lichtenstein, de exemplu, actiunile firmei trebuie
subscrise si achitate.
Un offshore este profitabil deoarece permite optimizarea fiscală în mod legal,
protejarea unor proprietăți sau a unor bunuri, confidențialitatea structurii acționariatului și
accesul la piețele financiare și de investiții din toată lumea. În mod normal societățile
offshore sunt autorizate de majoritatea țărilor, în unele țări din Asia, sau în Rusia,
existența acestora reprezintă o normalitate. Alte națiuni, precum Franța, le acceptă atâta
timp cât sunt declarate, dar pot intra în ilegalitate dacă activitățile sau banii înbținuți prin
intermediul lor contravine cu legislația țării.
Principala problemă legată de offshore-uri este faptul că cei care se folosesc de
aceste companii o fac pentru a evita să plătească taxe în țara lor, ceea ce înseamnă un
minus la bugetul național. Faptul că aceste paradisuri fiscale nu sunt înclinate să renunțe
la păstrarea secretului fiscal al activității clienților lor complică activitatea justiţiei şi a
fiscului din țările de origine a celor care investesc banii, de recuperarea banilor ilegali
sustraşi.

Capitolul IV. Controlul aplicat tranzacțiilor, companiilor și contractelor

internaționale

Tranzacţia internaţională este un act comercial complex care ne permite să conturăm

o imagine de ansamblu asupra diferitelor aspecte ale practicii comerţului internaţional, să
separăm principalele sfere de competenţă în acest domeniu.
Importul şi exportul sunt doi termeni care definesc aceeaşi operaţie: tranzacţia
internaţională. Deci, avem de-a face cu acordul a două voinţe, cea a cumpărătorului şi cea a
vânzătorului.
Realizarea efectivă a tranzacţiei între cei doi parteneri, are loc în situaţia în care pe cei
doi multe lucruri îi separă (spaţiul, limba, cultura, economia) decât îi apropie.
Trebuie remarcată existenţa unei ştiinţe a tranzacţiilor internaţionale, al cărui obiect
specific, propriu de studiu este lumea afacerilor internaţionale.
Afacerile internaţionale se delimitează în trei mari grupe:
• afaceri economice;
• afaceri financiare;
• afaceri monetare.
În prima categorie, sunt incluse afacerile industriale (activităţi productive cu
participare de capital străin) şi afacerile comerciale (schimburile externe cu produse şi
servicii).
Cea de-a doua grupă, cuprinde:
investiţiile străine directe şi investiţiile de portofoliu.
Grupa a treia vizează operaţiunile desfăşurate pe pieţele valutare şi interbancare
internaţionale.
 Tranzacţiile comerciale, într-o formă mai explicită, se referă la1:
• comerţul internaţional (exportul şi importul) cu bunuri fizice;
• schimburile internaţionale cu servicii comerciale (comerţul invizibil) ce
cuprind: transporturile internaţionale, asigurările internaţionale, turismul
internaţional etc.;
• operaţiunile comerciale combinate concretizate sub formă de: reexport,
contrapartidă, swith etc.
Trăsăturile tranzacţiei internaţionale se pot rezuma la:
1. necesitatea existenţei a minimum doi parteneri din ţări diferite;
2. „se încheie“ în urma unei negocieri în care părţile cedează reciproc din
intenţiile iniţiale;
3. se finalizează numai dacă există un interes specific al fiecărui partener;
4. se consemnează/încheie „în scris“ sub forma de acord/convenţie/contract
comercial.

Fiind un act comercial complex, tranzacţia internaţională implică mai mulţi

participanţi la realizarea sa.

În cadrul întreprinderii participă mai activ următorii:

• comercialistul care se ocupă de găsirea acelor soluţii de desfacere a produsului
care să corespundă cel mai bine aşteptărilor clienţilor săi;
• juristul este cel care verifică dacă s-au încheiat contracte adecvate între părţi,
dacă s-a avut în vedere respectarea exigenţelor de securitate, analizând totodată
cadrul juridic ales ca referinţă;
• finanţistul este preocupat de a asigura echilibrul financiar al întreprinderii, atât
în timpul duratei de realizare a contractului, cât şi în timpul perioadei de
credit;
• logisticianul are ca sarcină să organizeze fluxurile fizice şi fluxurile de
informaţii, în special în întreprinderile mari.

1
I. Popa - Tranzacţii de comerţ exterior, Ed. Economică, Bucureşti, 2002, p. 13.
Fig. 4. Sursa: www.novo-econimist.co/table-export

În cadrul firmelor mici şi mijlocii este necesar un personal cu pregătire polivalentă.

Dacă resursele disponibile sunt insuficiente, se recurge la competenţe exterioare.
Din exteriorul întreprinderii îşi aduc contribuţia la derularea unei tranzacţii
internaţionale printre alţii, următorii: bancherii, asiguratorii, transportatorii şi administraţiile
(vamale, portuare etc.).
Succesul, respectiv eficacitatea firmei care participă la o tranzacţie comercială
internaţională, depinde de capacitatea sa de a integra diferitele puncte de vedere emise de

Actorii tranzacţiilor

Tranzitorii

Asiguratorii

comercialistul comercialistul
· juristul plata · juristul
Administraţiile

Administraţiile
Importatorul Exportatorul

finanţistul finanţistul
logisticianul logisticianul

BANCHERII

participanţii la un asemenea act complex.

Tendinţa de internaţionalizare a tranzacţiilor comerciale şi implicit a serviciilor, are la

bază volumul şi amplitudinea crescândă a actelor comerciale, atât pe pieţele naţionale, cât şi
pe cele internaţionale.
Serviciile care însoţesc tranzacţiile comerciale internaţionale, şi care în acelaşi timp
fac obiectul acestora, constituie un domeniu cu reglementari specifice referitoare la importuri
şi exporturi.
Ponderea exporturilor de servicii în totalul exporturilor de bunuri şi servicii este în
prezent de 24%. Valoarea serviciilor exportate în 2003 s-a cifrat la 1763 miliarde dolari.
Anumite domenii de activitate a serviciilor au o puternică vocaţie pentru
internaţionalizare. Printre acestea menţionam: transporturile, sistemul bancar, asigurările etc.
Tranzacţionarea cunoştinţelor tehnice se realizează prin:
 - cesionare de licenţe;
- acordare de asistenţă tehnică şi de consultanţă;
- acorduri de cooperare şi de joint-venture;
- contracte de pregătire profesională;
- vânzarea de cunoştinţe tehnice nebrevetate (know-how).
Ca şi în cazul serviciilor, transferul de tehnologie poate fi o activitate autonomă, sau se
poate înscrie în complementul ofertei produsului întreprinderii. Exemplu: cesiunea unei
licenţe pentru utilizarea unui brevet de invenţii; vânzarea unui echipament sau utilaj
completată de un contract de pregătire a forţei de muncă.
Practica tranzacţiilor comerciale internaţionale demonstrează că oferta întreprinderii
nu este universală, ea se adresează unei pieţe numită segment ţintă. Demersul care asigură
accesul pe o piaţă cuprinde trei elemente:
• segmentarea;
• alegerea ţintei;
• poziţionarea.
Segmentarea
Constă în a analiza şi a împărţi piaţa în subansambluri distincte, în funcţie de
motivaţiile şi aşteptările consumatorilor. Fiecare subansamblu poate face obiectul unei
abordări comerciale specifice (marketing mixt, diferenţiat). Studiul de piaţă al părţilor avute
în vedere trebuie să permită degajarea criteriilor pertinente referitoare la segmentare pentru
produsul şi ţările considerate.
Alegerea ţintei
Constituie de fapt strategia de dezvoltare internaţională care determină alegerea
segmentelor pe care le vizăm într-o perspectivă de ansamblu a evoluţiei pieţelor. Această
alegere depăşeşte cadrul fiecărei ţări, iar noţiunea de segment ţintă nu trebuie să fie
confundată cu cea a pieţelor diferitelor ţări.
Poziţionarea
În cadrul segmentelor ţintă, firma, este foarte rar singură, ea trebuie să-şi definească
oferta sa pentru a se deosebi foarte clar de concurenţi. Deosebirea (diferenţierea) se bazează
pe concepţia produsului şi pe prezentarea imaginii sale. În acest context se pune problema
adaptării produsului care este strâns legată de caracteristicile ţintei şi de poziţionarea stabilită.

Capitolul V. Regimul fiscal în Cipru

O companie este considerata a fi rezidenta fiscal in Cipru daca conducerea si controlul

ei sunt exercitate in Cipru. Profituri din activităţile de comerţ sunt impozitate cu rata de zece
la sută (10%), după deducerea cheltuielilor aferente generării de venit. Dividendele primite de
o societate rezidenta fiscal in Cipru de la o altă societate sunt scutite de orice impozit in
Cipru.
Dividendele primite din străinătate sunt scutite de la plata impozitului pe profit în
Cipru. Sunt, de asemenea, scutite de contribuţia specială pentru apărare (SCD), în cazul în
care una dintre următoarele două condiţii sunt îndeplinite:
1. societatea plătitoare de dividende nu trebuie să se angajeze, direct sau indirect, cu mai mult
de cincizeci la sută în activităţi din care provin venituri pasive (venituri ne comerciale), sau
2. sarcina externa fiscală pe venitul societăţii plătitoare de dividende nu este substanţial mai
mică decât sarcina fiscală în Cipru. (O rata efectivă de impozitare de cel puţin cinci la sută
(5%), în ţară plătitoare de dividende îndeplineşte această condiţie)
Daca condiţiile de mai sus nu sunt îndeplinite, atunci dividendele primite din
străinătate sunt taxate pentru contribuţia specială pentru apărare (SCA), la douăzeci de
procente (20%).
Nu se reţin taxe pentru plăţile către persoane care nu sunt rezidente fiscal (companii
sau persoane fizice), pentru dividende, dobânzi şi redevenţe. Toate profiturile realizate din
vânzarea de "valori mobiliare" sunt scutite de la impozitul pe profit în Cipru. Termenii
"Valori mobiliare" includ acţiuni ordinare şi preferenţiale, acţiuni ale fondatorului, opţiuni pe
titluri, obligaţiuni, titluri, redirectionari pe titluri, titluri swap-uri, certificate de actiuni pe
titluri, drepturi de creanţe la obligaţiuni şi titluri de valoare, participaţii index (numai în cazul
în care conduc către titluri), acordurile de răscumpărare sau operaţiuni repo, participaţii la
companii, acţiuni în cadrul sistemelor colective de investiţii, deschise sau închise, cum ar fi
fondurile mutuale, Sisteme colective de investiţii Internaţionale ( SCII) şi de plasamente
pentru investiţii colective în valori mobiliare (UCITS).

Fig. 5. Estimări efectuale de Mihai Păcuraru, dr. în științe economice

Venitul din dobânzi active (derivate din activităţi comerciale sau afaceri a companiei)
este supusă la rata de impozit pe venit de 10%, după deducerea cheltuielilor.
Veniturile din dobânzi pasive, (nu sunt derivate din activităţi comerciale sau afaceri),
este supusă impozitului pe SCA de cincisprezece la suta (15%), înaintea deducerii
cheltuielilor.
Sume brute ale redevenţelor provenite din surse aflate în Cipru de la o societate care nu
este rezidenta fiscal in Cipru sunt supuse impozitului reţinut la sursă de 10%. Daca dreptul de
proprietate este atribuit unei companii Cipriote pentru utilizare in afara Ciprului, atunci nu se
taxează la sursă şi se aplică doar taxa corporativa pe marja de profit rămasa în firma Cipriota.
Profituri realizate de o companie cipriotă de la o filială externă (PE)
Profiturile realizate de o societate din Cipru de la o filiala externa permanenta PE sunt
complet scutite de orice impozite în Cipru, dacă una dintre următoarele două condiţii este
îndeplinită:
1. PE nu trebuie să se angajeze mai mult de 50%, direct sau indirect, în activităţi care conduc
la venitul pasiv, sau
2. Sarcina fiscală străină impusă pe PE nu trebuie să fie substanţial mai mica decât în Cipru.
Pierderile fiscale pot fi reportate pe termen nelimitat pentru a fi utilizate in vederea
acoperirii viitoarelor profituri impozabile.
Câştigurile de capital nu sunt incluse în profiturile comerciale obişnuite ale unei
companii ci sunt impozitate separat, în conformitate cu legea privind impozitul pe câştigurile
de capital (ICC). Câştigurile de capital din vânzarea de bunuri imobile situate în Cipru,
precum şi din vânzarea de acţiuni în companii (altele decât acţiunile cotate) în care respectivul
activ este bun imobil situat în Cipru, sunt impozitate la o rată fixă de douăzeci la sută (20 %),
după permiterea indexării.
Câştigurile de capital care apar din vânzarea de proprietăţi imobiliare deţinute în afara
Ciprului sau din vânzarea de acţiuni în companii (altele decât acţiunile cotate), în care
respectivul activ este bun imobil situat în afara Ciprului, sunt complet scutite de impozitul pe
câştiguri de capital. Nu exista impozite pe moştenire sau avere in Cipru. Nu exista reguli de
capitalizare redusa in legislatia fiscala a Ciprului.
In Cipru nu există o legislaţie specifică cu privire la preţurile de transfer din
considerente fiscale. În conformitate cu articolul 33 din legislaţia impozitului pe venit in
Cipru, toate tranzacţiile între părţi afiliate trebuie sa fie realizate pe baza principiului valorii
de piata. Cipru oferă o cale de ieşire ideală prin vânzarea propriilor acţiuni fără taxa sau prin
lichidarea societăţii şi distribuirea veniturilor către acţionari nerezidenţi, fara nici o taxa.
In prezent Cipru a încheiat TDI cu mai mult de 45 de ţări, inclusiv majoritatea ţărilor
europene, Statele Unite ale Americii, Canada, India, China, Rusia şi ţările CSI (Comunitatea
Statelor Independente). Cipru a adoptat pe deplin toate directivele UE, inclusiv filiala mama,
dobânzile şi redevenţele şi directiva privind fuziunile. Rata TVA in Cipru este de 17%
În cazul în care scopul exclusiv al unei companii este achiziţionarea şi deţinerea de
acţiuni în alte societăţi, cu intenţia de a deriva veniturile, o astfel de societate este considerata
fara activităţii economice în scopuri de TVA şi, prin urmare, ea nu are statutul de persoană
impozabilă. Companiile care nu desfăşoară activităţi economice nu au nici dreptul si nici
datoria să se înregistreze în scopuri de TVA şi nu pot pretinde returnare de TVA.
În cazul în care o societate de holding este înregistrată în scopuri de TVA, aceasta poate
solicita returnarea de TVA pentru bunuri şi servicii achiziţionate în Cipru şi în alte state
membre ale UE. Dreptul de a solicita returnarea de TVA depinde de tipul de activităţi ale
companiei, de bunurile sau serviciile achiziţionate, în mod direct sau indirect.
In Cipru impozitul pe capital este estimat la o rată fixă de 105 EUR plătibila la
încorporare, plus valoarea de 0,6% pe capitalul iniţial autorizat. Acţiunile emise din capitalul
iniţial autorizat, nu vor plăti taxa de capital suplimentar. Dacă o companie are nevoie să îşi
majoreze capitalul social autorizat,atunci rata de 0,6% va fi aplicată la suma respectiva.
Impozitul pe capital poate fi minimalizat prin emiterea de acţiuni premium, deoarece acestea
nu sunt supuse impozitului pe capital.
 Taxa de Timbru este obligatorie pentru documentele scrise cu referire la proprietatii
situate in Cipru sau aspecte care vor fi efectuate in Cipru, indiferent unde se semnează
contractul. Taxa de timbru pe contracte variază intre 0.15%-0.25% cu taxa maxima de
17.086 Eur. Taxa este plătibila in 30 de zile de la semnarea contractului. In urma unei cereri
se pot obţine decizii in avans de la Direcţia de Impozite, pentru a confirma impozitele ce vor
fi aplicate in viitor pentru o a numita tranzacţie.

V.1. Cipru vs Crimeea. Alertă fiscală

Cu ceva timp in urma, bancile cipriote ajunsesera pe drojdie si cineva trebuia sa le

salveze. Cine altcineva decat UE, care salveaza si Grecia, dar si alti inotatori, care dau sa se
inece agatati de un pai. Este prea recent cazul ca sa nu-si aminteasca de el toata lumea, iar
Uniunea Europeana era prea versata ca sa se fi lasat pacalita de situatia bizara a Ciprului.
Fost paradis fiscal imediat dupa prabusirea URSS, Ciprul a devenit imediat prima
poarta de scurgere a capitalului rusesc spre Vest. Au folosit-o din plin primii magnati rusi,
imbogatiti subit din te miri ce. Afacerea se profila stralucita. Impozitul era mai mic decat
oriunde, competenta financiara parea solida, iar cand au observat rusii ca nici stabilitatea
monetara nu e de neglijat, s-au fixat definitiv pe Cipru. Ulterior, banii depusi in Cipru au fost
reinvestiti in Rusia sau Ucraina, iar profiturile depuse din nou in respectivul paradis.
Principalele doua banci cipriote, Laiki si Bank of Cyprus, incarcate cu depozitele rusesti, au
investit si ele la randul lor, uneori fara noima. S-au orientat spre Grecia, cu care aveau vechi
legaturi si s-au umplut de credite neperformante, intrucat statul elen nu le putea oferi la acea
data altceva. Conform protocolului încheiat în 2010 de modificare a tratatului pentru evitarea
dublei impuneri Cipru-Rusia, articolul 13 a oferit dreptul la statele contractante sa
impoziteze caștiguri de capital din vanzarea actiunilor or alte drepturi similare, derivand mai
mult de 50% din valoarea lor din bun uri imobile situate in propriul lor teritoriu. Aceste
dispozitii ar fi intrat in vigoare incepand cu 1 ianuarie 2017.
Aplicarea dispozitiilor articolului 13 au fast amanate pentru a fi aplicate atunci cand
dispozitiile similare sunt introduse In alte tratate fiscale bilaterale incheiate de catre Federatia
Rusa și In alte tari europene. Pe baza celor de mai sus, Cipru ramane a jurisdictie atractiva
pentru caștiguri de capital realizate din vanzarea actiunilor în entități rusești. Ramanem la
dispozitia dvs. complet pentru a furniza consultanta de structurare pentru utilizarea Cipru
Holding, SPV In astfel de operatiuni.
Fig. 5. Investițiile efectuate în perioada 2017-2018 de societăți străine în paradisurile fiscale

Cele doua banci s-au pomenit a fi primele victime ale crizei cipriote, intrucat natura
datoriilor le punea in imposibilitate sa beneficieze de programul BCE pentru acces la
lichiditatile de urgenta. Atunci s-a observat ca datoriile nu sunt grecesti, ci rusesti, intrucat
Rusia creditase in 2011 bancile cipriote cu 2,5 miliarde de euro, iar acum astepta sa-si
recupereze banii, dupa ce Uniunea Europeana va salva cumva respectivele banci. La acest joc,
a venit o replica violenta din partea Berlinului. Angela Merkel stia ca, dupa alegeri, partidele
de la putere nu vor accepta in ruptul capului ca UE sau contribuabilul german sa plateasca
pentru afacerile paguboase ale rusilor sositi in paradisul fiscal. Cancelarul a decis deci sa-i
lase pe rusi sa-si plateasca datoriile singuri, daca vor sa salveze bancile unde si-au depus
capitalurile si unde si-au derulat afacerile paradisiace.
Este interesant faptul ca si asupra Kremlinului presau proprii mari afaceristi tot pentru
o rezolvare favorabila a solutiei propuse de Germania, singura care le salva capitalurile si
afacerile, unde se lansasera. Falimentul bancilor insemna falimentul lor.
Totusi, nici cetatenii UE nu erau scutiti de aportul la recapitalizarea bancilor. S-a
stabilit ca acestia sa contribuie cu tot ce depaseste 100.000 de euro. Fondurile sunt tinute sub
administrare judiciara sau transformate in actiuni ale Bank of Cyprus, singura supravietuitoare
din acest colaps.
Pentru succesul operatiunii, a fost introdus un control al schimburilor, aflat inca in
vigoare, menit sa impiedice repatrierea de capital de catre investitorii straini. Germanii
rezolvasera problema cu formula "sa plateasca rusii", iar rusii trebuiau sa achite nota, numai
astfel putand salva bancile unde isi aveau interesele.
Capitolul VI. Companie străină rezidentă în RM

Impozitul pe venit al rezidentului RM ce activează în cadrul companiei străine în RM

și peste hotare. Un cetățean al Republicii Moldova activează în calitate de angajat în cadrul
unei reprezentanțe permanente de pe teritoriul RM a unei companii din România. Ulterior,
acesta se deleagă să activeze în cadrul entității-mame din România pe o perioada de 8 luni.
În conformitate cu prevederile art.4 alin.(1) din Codul fiscal, dacă un tratat
internaţional care reglementează impozitarea sau include norme care reglementează
impozitarea la care Republica Moldova este parte, stipulează alte reguli şi prevederi decât cele
prevăzute de legislația fiscală, se aplică regulile şi prevederile tratatului internaţional.
Funcționarea eficientă a economiei naționale a oricărui stat în lume se bazează
inclusiv pe organizarea unei circulații monetare (a banilor) optimale, adecvate nivelului de
dezvoltare și corespunzătoare necesităților companiilor și cetățenilor.

Din punct de vedere a circulației monetare, fluxurile financiare într-o economie națională pot
fi divizate în:
1. Fluxuri externe a valutei străine – intrări și ieșiri de valută străină din țară, cauzate de
activitatea externă a companiilor și intrări și ieșiri de valută străină în numerar și fără
numerar legate de operațiunile persoanelor fizice rezidente și nerezidente;
2. Fluxurile interne a valutei străine în numerar – vânzarea și cumpărarea valutei străine
de persoane fizice rezidente și nerezidente, și unele operațiuni ale agenților economici;
3. Fluxuri interne de monedă națională fără numerar – transferurile intre conturi a
monedei naționale cauzate de activitatea economică internă a agenților economici și
operațiunile fără numerar a persoanelor fizice;
4. Fluxuri interne de monedă națională în numerar – unele operațiuni, limitate prin
legislație a agenților economici și operațiunile persoanelor fizice rezidente și
nerezidente.
Atribuția statului, prin instituțiile publice abilitate este organizarea, reglementarea,
supravegherea și dezvoltarea circulației monetare și a instrumentelor de plată necesare
funcționării normale și dezvoltării de durată a economiei naționale.
Reglementarea componentelor circulației monetare și instrumentelor de plată este
necesară pentru a evita posibilitățile de evaziune fiscală, spălare de bani și utilizarea monedei
naționale în activități economice subterane.
Pe parcursul ultimilor decenii, în țările lumii se observă o tendință de micșorare a
volumului banilor în circulație și de dezvoltare a unui spectru larg de instrumente și modalități
de plată fără numerar, adică prin intermediul cardurilor bancare sau plăților on-line.
Experiența unor țări arată că odată cu dezvoltarea modalităților de plată fără numerar, cota
achitărilor cheș a scăzut semnificativ, în unele cazuri sub 10% din totalul comerțului cu
amănuntul, iar la nivelul Băncilor Centrale se discută posibilitatea de a renunţa la utilizarea
banilor cheș de către persoane fizice, cu excepția turiștilor. În Republica Moldova cota
cheșului în comerțul cu amănuntul este peste 80%, iar cca. 70% din operațiunile cu carduri
este ridicarea numerarului. Din cele menționate, se observă că existența instrumentelor și
metodelor de plată fără numerar nu stimulează populația în utilizarea lor.
Analizând experiența țărilor dezvoltate și situația în Republica Moldova cu privire la
circulația banilor cheș, se propun următoarele măsuri pentru optimizarea circulației
numerarului și dezvoltarea plăților cu cardul electronic sau on-line:
1. Ridicarea banilor cheș de la agent economic de către persoană fizică.
Una din cauzele principale a ponderii înalte de ridicare a cheșului de pe carduri bancare de
către cetățeni (cca. 70% din toate tranzacții cu carduri bancare) este rețeaua mică a
bancomatelor în RM. Deținătorii de carduri bancare nu sunt siguri de posibilitatea de a ridica
numerarul la solicitare. Totodată, băncile aplică comisioane semnificative la ridicarea banilor
cheș de către posesori de carduri bancare emise de alte bănci și consecutiv, cetățeanul retrage
cu mult mai mulți bani în numerar de la ATM a băncii care-l deservește.
De exemplu, în Austria și Germania în magazinele mari fiecare cumpărător este întrebat de
casier dacă mai are nevoie de bani cheș care la solicitare, este eliberat din casa magazinului.
Astfel, ar fi bine de a permite agenților economici, care utilizează POS terminale, de a
elibera bani cheș din casă persoanelor fizice deținătorilor de carduri bancare, la solicitarea
acestora. Deținătorii de carduri vor deveni mai siguri în posibilitatea de ridica numerarul la
solicitare și psihologic vor fi mai încrezuți în cardul bancar ca mijloc de plată și mijloc de
deținere a banilor. Din punct de vedere al agentului economic, acest lucru va micșora
cheltuielile de prelucrare și încasare a numerarului.
2. Posibilitatea de a afișa diferite prețuri pentru același bun sau serviciu de către agenții
economici.
Aplicarea comisioanelor pentru ridicarea și depunerea banilor cheș va condiționa
scumpirea lor considerabilă. Aceste costuri suplimentare vor fi suportate de companii și firme,
care la rândul lor le vor include în prețul final al produselor și serviciilor comercializate.
Agenții economici trebuie să aibă dreptul de a indica două prețuri – pentru achitarea cu bani
cheș și pentru achitarea cu cardul bancar. Consumatorii observând diferența în preț vor selecta
un preț mai mic, adică achitarea fără numerar utilizând card bancar, sau altă modalitate de
achitare electronică.
3. Comisionul la retragerea banilor cheș aplicat de BNM.
Stimularea plăților cu carduri bancare se bazează și pe prețul banilor cheș pentru cetățeni. În
cazul când ridicarea banilor în numerar de la ATM va fi semnificativ mai costisitoare,
cetățeanul va prefera o plată cu cardul bancar sau altă metodă de plată electronică.
Prețul banilor cheș este stabilit de Banca Centrală prin comisioanele la retragerea
numerarului și prin această autoritatea monetară stimulează o administrare mai eficientă a
cheșului de către băncile licențiate, companiile și cetățeni.
Introducerea unor comisioane mai mari de către Banca Națională a Moldovei va
condiționa băncile de a majora semnificativ comisioanele la ridicarea numerarului de pe
carduri bancare și va impune cetățenii să nu retragă bani cheș, astfel stimulând achitările cu
cardul sau on-line.
Totodată, pentru a nu defavoriza păturile social vulnerabile, băncile nu vor avea dreptul
de a aplica comision la retragerea banilor cheș de pe cardurile destinate pensiilor, alocațiilor,
îndemnizațiilor, compensațiilor. Periodic (lunar, trimestrial) BNM va returna proporțional
comisionul aplicat pentru retragere de numerar din BNM pentru banii cheș ridicați de pe
carduri bancare cu destinație socială.

4. Comisionul la depunerea numerarului aplicat de BNM.

 Un alt aspect al circulației adecvate și eficiente a banilor cheș este utilizarea lor fără
depunerea la Banca Centrală pe parcursul întregii durate de viață a bancnotei și monedei
metalice. Depunerea banilor în numerar la Banca Centrală pe de o parte implică costuri
suplimentare asupra băncilor și autorității monetare, iar pe de altă parte nu stimulează
managementul eficient al cheșului de economia națională și cetățeni.
Practică țărilor dezvoltate, inclusiv din Uniunea Europeană, ne arată că Băncile
Centrale aplică comisioane semnificative pentru depunerea banilor în numerar. Aceste
comisioane se transpun asupra companiilor care pentru micșorarea costurilor solicită
modalități de plată electronice. Totodată, este necesar de menționat că aceste comisioanele nu
se aplică pentru depunerea bancnotelor și monedelor metalice uzate destinate distrugerii.
5. Comisioanele aplicate de bănci pentru efectuarea plăților fără numerar.
La momentul actual, băncile adesea aplică un comision relativ (%) din suma plății cu
cardul bancar, dar nu mai mic de o sumă absolută (MDL). Din aceste considerente, agenții
economici mici nu sunt interesați în recepționarea plăților fără numerar (card bancar). Practica
internațională limitează comisioanele aplicate pentru plăți fără numerar (inclusiv card bancar)
la o valoare relativă (%) din volumul plății și interzice perceperea altor comisioane direct sau
indirect conexate. Această va stimula agenții economici în recepționarea plăților fără numerar,
deoarece odată cu mărirea comisioanelor aferente gestionării banilor cheș, achitările fără
numerar vor deveni mai ieftine.
Totodată, în cazul achitărilor cu carduri (ale rezidenților și nerezidenților) conexate cu
conturi în valută străină sau emise de bănci din afara RM, băncile autohtone trebuie să fie
limitate în aplicarea comisioanelor prin stabilirea unui % din sumă, dar cu aplicarea deplină a
comisioanelor externe (care sunt stabilite de băncile străine și centrele de decontare de peste
hotare).
6. Dezvoltarea sistemului național de plăți al RM.
Avansarea plăților fără numerar este imposibilă fără dezvoltarea sistemului național de
plăți. La momentul actual, în RM există și funcționează sistemul automatizat de plăți
interbancare (SAPI), care este facilitat de un serviciu de clearing. SAPI este un sistem destul
de costisitor și efectuarea transferurilor durează datorită specificului aplicației.
Experiența țărilor dezvoltate, inclusiv din Uniunea Europeană (Portugalia, Danemarca,
etc.), arată că pentru dezvoltarea plăților fără numerar este necesar un sistem (aplicație) multi-
valutar destinat în exclusivitate transferurilor și clearingului plăților fără numerar cu
amănuntul. Acest sistem poate fi gestionat de autoritatea monetară (Banca Centrală) sau poate
fi un agent economic controlat și supravegheat de autoritatea monetară.
Existența unui sistem destinat plăților cu amănuntul accelerează considerabil viteza
tranzacțiilor – cele mai moderne aplicații asigură acceptarea aproape imediată (1-2 secunde) a
plății fără numerar și executarea tranzacției (transfer de bani și primirea tuturor confirmărilor)
pe parcurs a 7-10 secunde.
Beneficii: acest sistem va prelucra toate tranzacțiile (în moneda națională și valută
străină) cu amănuntul în interiorul țări și doar tranzacții direcționate beneficiarilor din afara
țării vor fi transferate pe extern. Prelucrarea internă a tranzacțiilor, indiferent de moneda de
referință, va permite micșorarea considerabilă a comisioanelor aplicate și prin urmare
facilitarea plăților fără numerar în RM.
7. Dezvoltarea modalităților de plată moderne.
 Implementarea practicii internaționale cu privire la noile instrumente de plată poate fi
efectuată având ca bază sistemul național de plăți al RM. Printre instrumentele moderne de
plată fără numerar, pentru Republica Moldova sunt avantajoase următoarele:

I. QR code – (Quick Response) este standardul de codare a informației sub forma de

bare bidimensionale. Această tehnologie necesită doar smartphone pentru scanare și
aplicația mobilă pentru transfer de mijloace financiare. Informativ: RFID și NFC
necesită echipament special (costuri mai mari). În RM beneficiarii acestei tehnologii
pot deveni agenții economici (comercianții) mici, de ex. cafea, țigări, cafenele,
achitarea serviciilor de taxi, etc. Utilizarea doar a QR code nu va cere deținerea
aparatului de casă și a POS terminalului.
O altă modalitate de utilizarea QR code poate fi atribuirea fiecărui fermier unui QR
code unic și utilizarea lui la comercializarea produselor agricole, inclusiv la piețe
agricole. Practica internațională: în China există cafenele unde se poate achita doar
prin QR code, și cca 70% din achitări în magazinele mari se efectuează utilizând QR
code.

II. RFID -Radio-Frequency Identification (ex. carduri bancare cu posibilitatea de

achitare contactless) – identificarea, citirea, păstrarea și schimbul de datela distanță
prin unde radio folosind dispozitive (etichete) RFID (RFID tag) și transpondere RFID.
Se utilizează de prestatorii de servicii contactless ex. Visa (payWave), MasterCard
(PayPass), American Express (ExpressPay). Acest serviciu permite stabilirea unei
limite spre achitare și în cazul depășirii este necesar de a introduce PIN cod.
Tehnologia RFID este folosită în mai multe domenii, de exemplu: achitarea taxelor
rutiere pe anumite autostrăzi, urmărirea produselor, urmărirea locomotivelor și
vagoanelor la căile ferate.

III. NFC- (Near-field communication) – sunt utilizate două dispozitive electronice,

conexiunea și schimbul de date se efectuează la distanță de până de 4 centimetri.
Comparativ cu RFID care poate fi doar pasiv sau doar activ, NFC lucrează în ambele
părți (reader sau tag), cu posibilitate de reprogramare pentru diferite acțiuni. La
momentul actual NFC este utilizat pentru:
a. Emularea cardurilor bancare pentru tranzacționare contactless, emularea altor
tipuri de carduri ex. biletelor electronice.

b. Scanarea etichetelor NFC (NFC tag), spre exemplu aceste tag-uri sunt utilizate
în unele magazine pentru informarea consumatorului despre preț, termen de
valabilitate, compoziția produsului.

c. Regimul peer-to-peer - conectarea directă a două dispozitive electronice pentru

schimbul de informație (contacte, configurări, informații despre rețele wi-fi,
etc.).
 „Google, Facebook și alte companii internaționale vor fi impozitate în Moldova pentru
serviciile oferite persoanelor fizice”

Ministerul Finanțelor (MF) vrea să impoziteze companiile străine care nu au rezidență

sau reprezentanță în Republica Moldova (cum ar fi Google, Facebook, Yandex etc) și care
prestează servicii electronice pentru persoane fizice – publicitate online, transmisie digitală de
programe radio sau TV, acordarea accesului la conținutul audiovizual, jocuri video etc. Aceste
măsuri se regăsesc în proiectul politicii fiscale și vamale a Guvernului Chicu pentru anul
2020, aprobat miercuri, 27 noiembrie 2019, de către Executiv.
Documentul include propuneri de modificare a legislație fiscale, vamale și a legilor
conexe. Astfel, potrivit documentului, MF propune un șir de modificări la legislația fiscală. În
primul rând, la capitolul subiecții impozabili se adaugă și „nerezidenții ce desfășoară
activitate de întreprinzător fără deținerea formei organizatorico-juridice în Republica
Moldova, ce prestează servicii prin intermediul rețelelor electronice și obțin venituri de la
persoanele fizice rezidente în Republica Moldova ce nu desfășoară activitate de
întreprinzător”.
De asemenea, subiecți impozabili vor deveni și nerezidenții ce desfășoară activitate de
întreprinzător fără deținerea formei organizatorico-juridice în RM, așa-numiții intermediari,
cu ajutorul cărora persoanele fizice rezidente, care nu fac antreprenoriat, achită diferite
servicii prin intermediul rețelelor electronice de la alți nerezidenți, locul livrării cărora se
consideră a fi Republica Moldova.
Serviciile prestate prin intermediul rețelelor electronice se vor considera servicii
prestate prin rețelele informaționale de telecomunicații, inclusiv prin rețeaua web mondială
Internet, automatizat cu utilizarea tehnologiilor informaționale.
La acest capitol sunt incluse: transmisia digitală de programe radio sau TV, acordarea
accesului la contentul audiovizual, acordarea prin rețeaua Internet a drepturilor de utilizare a
cărților, electronice și altor publicații electronice, materialelor informaționale, de învățământ,
inclusiv prin acordarea accesului la distanță pentru vizualizare sau ascultare, acordarea
dreptului de utilizare a programelor pentru, bazelor de date prin rețeaua Internet, inclusiv prin
acordarea accesului la distanță la ele,acordarea serviciilor de publicitate în rețeaua Internet,
inclusiv utilizarea programelor pentru calculatoare și a bazelor de date, precum și acordarea
suprafețelor de publicitate în rețeaua Internet, plasarea ofertelor privind procurarea mărfurilor,
acordarea în regim online puterii computaționale pentru plasarea informației în sistemele
informaționale,acordarea domen-urilor, prestarea serviciilor de hosting și multe alte de acest
gen.
Această practică de aplicare a TVA pentru serviciile electronice prestate de agenți
economici nerezindenți către populație se utilizează de la 1 ianuarie 2018 în Uniunea
Europeană. De asemenea, autorii proiectului susțin că, potrivit legislațiilor fiscale din
Australia, Bahrain, Belarus, Uniunea Europeană, India, Japonia, Rusia, Arabia Saudită,
Serbia, Coreea de Sud, Emiratele Arabe Unite și Statele Unite, companiile internaționale sunt
responsabile de stabilirea, taxarea și achitarea TVA către autoritățile competente pentru toate
achizițiile de aplicații cu plată și pentru achizițiile în aplicație făcute de clienții din țările
respective.
 Astfel, conform conceptului, compania nerezidentă care prestează servicii electronice
persoanelor fizice rezidente urmează să se înregistreze la Serviciul Fiscal de Stat, cu achitarea
și declararea trimestrială a TVA pe livrările de servicii în adresa persoanelor fizice rezidente.
Procesul de solicitare a codului fiscal, de prezentare a informației privind TVA va putea fi
efectuat la distanță prin intermediul serviciului electronic: E-commerce-VAT office amplasat
pe pagina oficială a Serviciului Fiscal de Stat. „Este de menționat că măsura dată va asigura o
concurență loială între prestatorii de servicii electronice naționali și internaționali prin
aplicarea aceluiași tratament fiscal prin prisma achitării TVA la buget. Se estimează că
această măsură va asigura creșteri suplimentare de venituri pe perioada anului 2020 de
aproximativ 100 mil. lei”, se arată în proiect.

Fig. 7. Achitări peste hotare fără prezența fizică cardului

În 2020 moldovenii vor procura online de peste hotarele țării bunuri și servicii în
valoare de 4,3 miliarde de lei, cea ce este de două ori mai mult decât acum trei ani, când
procurările online au fost de 2 miliarde de lei.
Această piață înregistrează o creștere anuală de 30% și este cea mai dinamică în
Moldova. Nu este greu de calculat că în 2020 procurările online de peste hotare se vor apropia
de 6 miliarde de lei, iar în mai puțin de trei ani vor depăși suma de 10 miliarde de lei. Acesta
recunoaște că este greu de stabilit mărimea pieței, însă Guvernul presupune că e vorba de cel
puțin 500 milioane de lei anual, iar impozitarea acestor servicii ar aduce suplimentar la
bugetul de stat circa 100 milioane de lei.
 Noutatea proiectului – impozitarea persoanelor fizice
Intenția Guvernului de a impozita divertismentul online va crea o motivație financiară
pentru el să lupte cu pirateria și furtul intelectual din Internet, deoarece Guvernul va dori ca
totul să fie legal și impozabil. Pentru companii acest lucru cel mai probabil va fi benefic,
unicii care trebuie să înțeleagă că ceva se întâmplă suntem noi consumatorii, care din 2020
vom fi „rugați” de Guvern să nu mai „furăm” filme, muzică, jocuri online, dar să le procurăm
și să mai plătim și impozite pentru ele. Astfel, noutatea proiectului constă în faptul că vor fi
impozitate și persoanele fizice pentru serviciile sau bunurile procurate.
Legea își propune să pună pe picior de egalitate o companie locală, care plătește taxe,
și una internațională, care doar colectează sumele în Moldova. Putem vorbi aici de iTaxi vs
Yandex, sau de agenții de publicitate locale care plătesc 20% import de servicii publicitate vs
băieții și fete care plătesc reclama cu cardul personal și nu plătesc taxe, creând un fel de
concurență neloială. Deci, legea ar pune egal între toți. Marea dilemă: Va reuși Moldova să
convingă toți playerii mari, precum FB, Google, Netflix și alți prestatori de servicii să-ți
deschidă reprezentanțe în cea mai săracă țară pentru a colecta taxe?!
Proiectul de lege al MF a fost aprobat de principiu astăzi de către Cabinetul de Miniștri
și urmează să fie înaintat ca inițiativă legislativă Parlamentului spre examinare. Ministrul
Finanțelor Sergiu Pușcuță a precizat, după ședința Guvernului, că propunerile privind
aplicarea taxei pe valoarea adăugată pentru serviciile electronice prestate de agenții
economici nerezidenți către populația pe teritoriul Republicii Moldova au fost preluate din
proiectul politicilor fiscale, elaborat de Guvernului Sandu. Acesta a adăugat că prevederile au
fost discutate și cu partenerii externi.
Companiile din Moldova care au sau doresc să obțină rezidență fiscală în România:
Persoanele juridice străine vor trebui să completeze un chestionar, ce va fi analizat de
către Fisc, pentru a afla dacă vor avea rezidență fiscală în România. În plus, în cazul în care se
va ajunge în situația în care firma va avea rezidență fiscală atât în România, cât și în alt stat,
vor deveni incidente prevederile unui tratat de evitare a dublei impuneri, dacă acesta există.
Schimbările sunt propuse într-un proiect de Ordonanță a Guvernului român pentru
modificarea Codului fiscal.
Firmele străine vor trebui să depună un chestionar la Fisc, pentru a afla dacă au sau nu
rezidență fiscală în România. Prevederea este conținută într-un Proiect de Ordonanță a
Guvernului pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Având
în vedere, însă, că modelul chestionarului nu a fost introdus în proiect, va fi nevoie să treacă o
perioadă de timp, până ce vor fi adoptate norme de implementare care să conțină și acel
model. În același timp, chestionarul va trebui să fie trimis alături de o serie de alte documente.
După cum se vede, modalitatea de stabilire a rezidenței fiscale are la bază luarea în
considerare a locului conducerii efective. O altă prevedere care există în cadrul proiectului de
ordonanță este că, dacă o firmă străină va fi considerată rezidentă atât în România, cât şi într-
un stat semnatar al unei convenţii de evitare a dublei impuneri la care România este parte,
rezidenţa acestei persoane se va stabili potrivit prevederilor convenției de evitare a dublei
impuneri. Prevederea nu va aduce, în mod particular, ceva nou, ci doar clarifică importanța și
statutul convențiilor de evitare a dublei impuneri.
Concluzii

La nivel internațional se fac presiuni pentru modificarea practicilor fiscale din aceste
țări și se încearcă găsirea unei soluții de transparență, mai este încă mult de lucru în acest sens
în special din cauza slabei implicări a autorităţile locale în identificarea beneficiarilor reali ai
societăţilor şi originea fondurilor lor.
De asemenea, intervine principiul inegalității. În timp ce bogații care câștigă sume
foarte mari de bani evită plata impozitelor, clasa mijlocie și persoanele sărace, cre trăiesc doar
din salariu, sunt obligați să își achite datoriile către stat.
Ni se tot spune că a crea o companie offshore nu este un delict in sine. Sigur, în multe țări,
Germania sau Belgia, de pildă, a căuta să plătești cât mai puține impozite nu este un delict în
sine. De accea și ai în Germania, la fiecare colț de stradă, câte un Steuerberater, câte un
consilier fiscal.
Statele nu înfruntă în mod unit fenomenul, întrucât regimul fiscalității este foarte diferit
de la o țară la alta. Astfel, în Franța, fiscul are acces direct în conturile din bancă ale
cetățenilor. In Belgia în schimb, ca să nu mai vorbim de Luxembourg, ba chiar și Austria, țări
din UE care încă mai practică, sub o formă sau alta, secretul bancar, fiscul nu poate avea
acces la conturi decât printr-un control anunțat din timp, sau printr-o decizie judecătorească.
Experții, fiscaliștii și juriștii nu încetează să repete că recursul la offshore e de multe ori
justificat. De pildă, unele familii înstărite pot avea recurs la societăți offshore din motive de
discreție. Nu vizavi de fisc, ci pentru a-și ascunde averea de răuvoitori. A crea o societate
offshore este astfel perfect legal dacă fondurile, capitalul exploatat acolo, sunt declarate în
țara de origine.
De aceea, lista în sine a celor care trec prin structuri financiare cum sunt cele din
Panama poate, într-adevăr, crea suspiciuni, dar nu constituie în sine dovada unui delict. Dacă
unele din acele fonduri sunt realizate legal și declarate fiscului din țara de origine, atunci
respectiva societrate offshore este perfect legală.
E limpede însă că situația se schimbă total atunci când avem de-a face cu politicieni, sau
chiar de șefi de stat și guvern care au recurs la asemenea combinații potențial suspecte.
Politicienii și șefii de stat nu se pot prevala de argumentul discreției, întrucât ei trebuie să
ofere o transparență totală, ba chiar în multe țări sunt obligați să-și publice nu doar starea
averii, dar și buletinul periodic de sănătate. Chiar și în caz de fraudă, rămâne posibilitatea de a
negocia. Fiscul, a cărui primă misiune este de a recupera bani pentru stat, iar nu de a pedepsi,
poate propune vinovaților o tranzacție care are ca rezultat ștergerea urmărilor penale.
Peste tot pot exista așadar tranzacții cu fiscul, tot ceea ce li se cere cetățenilor fiind: să
nu mintă. Sau, mai precis, să nu mintă în mod repetat.
Astfel, în urma scurgerilor de informații din Elveția care au fost numite Swiss Leaks,
mai multe state, Belgia și Franța de pildă, au oferit cetățenilor înstăriți care aveau conturi în
Elveția o amnistie fiscală: să își aducă banii înapoi în țară, în schimbul renunțării la urmările
penale și trecerea la o transparență totală. Acum, însă, atât Franța cât și Belgia anunță pedepse
severe pentru cei care, și după scandalul elvețian, au continuat să mintă, ascunzând structurile
din Panama.
 Marea majoritate a investitorilor ce constituie companii offshore cauta doar un regim
fiscal mai "blând" însa exista si organizatii criminale care gasesc în paradisurile fiscale
instrumentul cel mai eficient pentru spalarea banilor din afaceri ilegale, atinzând astfel un
nivel destul de ridicat de legalitate, destul cât sa nu mai intre în vizorul autoritatilor din tarile
lor de origine sau destul cât sa le evite permanenta intruziune în "afacerile lor".
Din acest punct de vedere, în cazul în care legile unei anumite tari lasa loc de
interpretari sau pot fi ocolite, recurgerea la paradisurile fiscale poate fi o adevarata cutie a
Pandorei, care poate duce la o "hemoragie" de fonduri peste granita, afectând grav nu numai
veniturile fiscale, dar si Produsul Intern Brut al respectivei tari. Din acest motiv, autoritatile
au început sa faca pasi mici, dar hotarâti pentru a corecta legislatia si pentru a minimiza
modurile de ocolire a ei, fara a putea emite pretentia ca ar putea eradica fenomenul.
Un prim pas trebuia facut în directia limitarii exploziei de contracte de prestari servicii
"fictive" în legatura cu transportul pe parcurs extern al marfii importate sau a contractelor de
management sau de consultanta folosite deseori pentru a masca veniturile impozabile si care
consta într-o evaziune fiscala aflata la marginea legislatiei. Acest obiectiv poate fi atins fie
printr-o impozitare mai accentuata a partenerului român ce solicita aceste servicii în conditii
ce pot da de banuit, fie printr-un control mai accentuat.
În Republica Moldova au fost câteva tentative de a identifica companiile înregistrate în
offshore şi de a le aduce cumva în arii mai transparente ori chiar de a le elimina din diferite
activităţi economice. Mai întâi în 2003 președintele Vladimir Voronin, apoi şi în 2011
premierul Vlad Filat au cerut instituţiilor abilitate să identifice o soluţie legislativă pentru
restricţionarea utiizarii companiilor offshore, inclusiv în media şi sistemul bancar. Nu s-a
ajuns însă nici măcar la formularea unei propuneri concrete privind temeiurile şi formele de
aplicare a eventualelor restricţii. Mediul de experţi se arată mai degrabă sceptic în privinţa
voinţei politicienilor de a face ordine în acest domeniu. Or asta ar însemna ca politicienii să-şi
taie creanga de sub picioare.
O mare parte din tot comerţul internaţional se bazează pe firme care au reşedinţă în
offshore. În sine aceasta nu este ilegal până la momentul în care tu nu declari şi nu plăteşti
impozite în ţara ta. Chiar ţara noastră a fost offshore şi avem în continuare alături, în regiunea
transnistreană, acum noi dăm voie la companii care sunt înregistrate în regiunea transnistreană
să facă operaţiuni financiare, operaţiuni economice, fără să plătească taxe în bugetul
Republicii Moldova. Sunt mai mulţi politicieni, oameni de afaceri din Moldova, inclusiv din
regiunea transnistreană, care utilizează pe larg aceste firme şi servicii din offshore, pentru a se
ascunde şi pentru a face tranzacţii ferite de ochii lumii. Zonele offshore, în esenţă, nu sunt
ilegale. De multe ori însă acestea sunt folosite în scopuri obscure.
Problema nu este doar în faptul că nu se raportează, nu se comunică faptul că anumiți
mercenari deţin conturi în zone offshore, dar chiar faptul că deţin şi şi-au deschis conturi în
zone offshore. Serviciile oferite de firmele din zone offshore nu sunt cu nimic deosebite, nu
sunt gen de servicii pe care o bancă dintr-un stat dezvoltat, sau chiar din Moldova nu poate să
ţi-l ofere. Faptul că te-ai adresat la o zonă offshore deja vorbeşte despre anumite intenţii de a
fugi, de a te eschiva de la plata anumitor taxe.
Bibliografie

1. Radu Buziernescu – Fiscalitate, Ed. Universitară Craiova, Craiova, 2012 ;

2. Sorin Burnete, Elemente de economie mondială, Ed, Universităţii Lucian Blaga din
Sibiu, 2010 ;
3. Cristian George Buzan - Paradisurile fiscale şi centrele financiare offshore în
contextual economiei mondiale, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2013;
4. Global Financial Integrity “Illicit financial flows from developing countries 2000-
2009”, January 2011
5. James Henry, Tax Justice Network (2015) The Price of Offshore Revisited New
Estimates for Missing Global Private Wealth, Income, Inequality, and Lost Taxes;
6. Alina Letia, Unele puncte de vedere referitoare la paradisurile fiscale, în Dreptul nr.
9/2012;
7. Consiliului din 13 noiembrie 1991 pe tema protecţiei intereselor financiare
comunitare (OJC 328 17.12.1991 p.1
8. http://manager.euroconta.net/2010/12/inginerii-financiarefrauduloase-cazul.html
9. http://www.fatf-gafi.org/dataOCDE/30/46/37627377.pdf 20.
10. http://www.hmrc.gov.uk/leaflets/cop9/htm.
11. http://ec.europa.eu/taxation_customs/common/publications/com_reports/tax
ation/index_en.html
12. Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu - Un plan de acțiune în
vederea consolidării luptei împotriva fraudei și a evaziunii fiscale,
http://ec.europa.eu/taxation_customs/resources/documents/taxation/tax_frau
d_evasion/com_2012_722
13. I. Popa - Tranzacţii de comerţ exterior, Ed. Economică, Bucureşti, 2002, p. 13.