“Revoluţia intelectuală”.

Apariţia
Iluminismului și reverberațiile sale
continentale
Asemeni Renașterii, Iluminismul a reprezentat un moment cheie în istoria
universală, marcând secolele XVII-XVIII, perioadă cunoscută și sub numele de
“Epoca Luminilor”. Într-o societate în care cunoașterea pe baza experiențelor
proprii era o noutate, acest curent a căpătat o mare amploare, inovând toate
palierele societăţii.

De ce numele de Epoca Luminilor ?

Apărut ca o reacție împotriva barocului, curent cultural și artistic caracterizat de

utilizarea temelor religioase în domenii precum filosofie, pictură, literatură etc., dar și
ca dorință a răspândirii culturii, luminării  în masă, noul curent de gândire venea  și
cu noi metode de organizare a societății. Potrivit acestuia, societatea trebuia clădită
pe următoarele principii:libertate, fraternitate, guvern constituțional și separarea
dintre stat si biserică.

Începutul Iluminismului

Perioada ce a precedat Epoca Luminilor, a fost aceea a Revoluției științifice. Printre

protagoniștii acestei perioade se numără:Francis Bacon, Rene Descartes, John
Locke şi Baruch Spinoza, filosofi ale căror lucrări au stat la baza modelării culturale a
noii epoci. Iluminismul a avut printre personalitățile marcante pe:Voltaire, Denis
Diderot, Jean-Jacques Rousseau, Adam Smith și Immanuel Kant, cu toții fiind filosofi
și scriitori prin excelență.

Dacă în domeniul cultural avem de-a face cu o schimbare în gândire, în plan politic
întâlnim conducători ai secolului XVII, care își repliază politicile conform tiparelor
vremii. Ecaterina a II-a a Rusiei, Iosif al II-lea de Habsburg și Frederick al II-lea al
Prusiei au încercat să aplice principiile iluministe asupra toleraței politice și
religioase, ceea ce a dat naștere unui nou tip de guvernare, cunoscut sub numele
de”absolutism luminat”.

Iluminismul și religia

Ampla mișcare intelectuală a avut repercursiuni și în plan confesional. Cu alte

cuvinte, iluminismul a creat  propria“şcoală teologică”, anume Deismul. Deiștii negau
necesitatea revelației, susținând că Dumnezeu nu s-a mai implicat în treburile
pământești după crearea lumii. De menționat  că mulți filosofi care au contribuit la
realizarea enciclopediillor, au fost deiști.

Schimbări în gândirea politică

Războiul de 30 de ani (1618-1648) a zdruncinat Europa pe toate planurile, însă după
pacea de la Westfalia situaţia politică se remediază. Astfel, acest avânt intelectual
înlocuieşte modelul societăţii în care cunoaşterea izvora din dogmele religioase, cu o
societate a spiritului filosofic.

Marii gânditori francezi precum Montesquieu (1689-1755), şi Jean-Jacques

Rousseau (1712-1778) au inovat sistemul politic. Montesquieu aduce în discuţie trei
forme de guvernare:republici, monarhii şi despotismul. Doar acestea garantau
respectarea principiului separării puterilor în stat, respectiv puterea executivă,
puterea legislativă şi puterea judecătorească. Ca o completare, Jean-Jacques
Rousseau prezintă in lucrarea sa „Contractul social” (1762), modelul statului de
drept, bazat pe libera voinţă a cetăţenilor, exprimată prin legi.

Ca o concluzie, Epoca Luminilor s-a tradus print-o perioadă în care oameni având o
raţiune „de nezdruncinat”, au căutat să descopere principii valabil universale care să
guverneze umanitatea, natura și societatea, și să acționeze în baza acestora.