Sunteți pe pagina 1din 2

Tema și viziunea despre lume

Riga Crypto și lapona Enigel de Ion Barbu


Introducere:
Publicată în 1924, integrată apoi în volumul „Joc secund” (1930), balada „Riga Crypto şi
lapona Enigel” face parte din a doua etapă de creaţie barbiană ce anunţă dezvoltarea ulterioară a
poeziei lui Barbu.
1. Evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea operei într-un curent literar:
,,Riga Crypto şi lapona Enigel” este subintitulată „Baladă", începe ca un cântec bătrânesc de
nuntă, dar se realizează în viziune modernă, ca un amplu poem de cunoaştere şi poem alegoric, o
poveste de iubire din lumea vegetală. Autorul păstrează din specia tradiţională schema epică şi
personajele antagonice, dar evenimentele narate sunt de natură fantastică (dialogul în vis dintre rigă şi
laponă) şi alegorică. Scenariul epic este dublat de caracterul dramatic şi de „lirismul de măşti",
personajele având semnificaţii simbolice multiple (materia şi spiritul etc.).
Poemul se încadrează modernismului interbelic prin intelectualizarea emoţiei, ambiguitate și
metafore surprinzătoare.
2. Ilustrarea a 4 elemente de structură, de compoziție și de limbaj ale operei(ex.:acțiune, conflict,
relații temporale și spațiale, perspectivă narativă):
Titlul prefigurează imaginea unui cuplu asemenea celui din celebra poveste de dragoste
Romeo şi Julieta. În plus, aici este atrasă atenţia asupra statutului social al primului personaj (riga-
rege) şi asupra originii celuilalt (lapona- locuitoare a Laponiei). Numele Crypto face trimitere la
caracterul ascuns al regelui, dar şi la natura sa vegetală, la specia de ciuperci a criptogramelor. Enigel
provine din englezescul angel (înger), subliniindu-se astfel puritatea, inocenţa personajului feminin.
Textul este structurat pe două părţi reunite după tehnica povestirii în ramă (a povestirii în
povestire), ambele înfăţişând câte o nuntă: una lumească (posibilă), alta fantastică (imposibilă). Partea
întâi, considerată ramă a povestirii, are şi rolul de incipit şi sugerează câteva detalii spaţio-temporale,
substantivul ,,menestrel’’ făcând trimitere la un Ev Mediu european. Este conturată o atmosferă
lumească, de nuntă, momentul surprins fiind cel al spartului nunţii, în cămară, când îndemnat de
nuntaşi, menestrelul zice despre o poveste de dragoste tristă, dintre lapona Enigel şi Crypto, regele
ciupearcă.
În a doua parte, este prezentat regatul craiului Crypto, o lume ascunsă, un ţinut al
întunericului, simbolizând lipsa cunoaşterii. Este surprins, de asemenea, portretul regelui, o fire
ciudată, închisă, un neînţeles, ocărât de supuşi că nu aduce nimic frumos pe lume, că nu îşi împlineşte
menirea: Şi răi ghioci şi toporaşi /Din gropi ieşeau, să-l ocărască, / Sterp îl făceau, şi nărăvaş, /Că nu
voia să înflorească. În continuare, este conturat portretul laponei, care se remarcă prin gingăşie,
puritate Laponă mică, liniştită/ Cu piei, pe nume Enigel. Tânăra Enigel vine din ţinuturile arctice,
geroase şi se îndreaptă spre sud, în căutare de soare şi lumină – simbol al cunoaşterii. În drumul său, ea
poposeşte la Crypto, mirele poienii, ca să se odihnească şi să-şi adape renii. Întâlnirea celor două fiinţe
care provin din lumi diferite, dialogul lor, povestea de dragoste au loc în vis, spaţiu oniric ce aminteşte
de Luceafărul eminescian, de aceea textul semnat de Ion Barbu a fost considerat un Luceafăr întors.
Astfel, există un paralelism al celor două poeme, protagoniştii care aparţin unor lumi
inferioare aspirând să-şi depăşească statutul, condiţia. Însă dacă în Luceafărul eminescian principiul
feminin era cel inferior, încercând să acceadă către planul cosmic al luceafărului, în Riga Crypto şi
lapona Enigel regele ciupearcă este cel care vrea să-şi depăşească statutul aspirând la iubirea pentru o
fiinţă umană.
Ca şi în poemul eminescian, dialogul regelui cu lapona presupune o serie de chemări şi de
refuzuri. Prima dată, regele îi oferă fetei fragi, simbol al iubirii, fruct analog mărului edenic, pentru a o
determina să-i rămână alături, însă este refuzat: Enigel, Enigel, / Ţi-am adus dulceaţă, iacă/ Uite fragi,
ţie dragi/ Ia-i şi toarnă-i în puiacă. A doua oară, Crypto îşi oferă întreaga fiinţă Dacă pleci să culegi,/
Începi, rogu-te, cu mine, iar în final, întreaga sa împărăţie, somnul fraged şi răcoarea.
Există o anumită gradaţie în refuzul fetei: la început, verbul la indicativ mă duc sugerează
hotărârea de a-şi urma calea; a doua oară, condiţional-optativul te-aş culege exprimă nehotărârea
acesteia, iar în final, sintagma ca o lamă de blestem sugerează suferinţa tinerei care înţelege că nu
poate rămâne alături de rege. Pentru Enigel, somnul fraged şi răcoarea definesc biologicul, materia
aflate în opoziţie cu soarele-nţelept, simbol al devenirii spirituale – astfel poemul poate fi interpretat ca
o alegorie a raportului spirit-materie.
Încercând a-şi depăşi condiţia prin iubire, riga intră în spaţiul ucigător al soarelui şi
înnebuneşte, devine o ciupercă otrăvitoare, însoţindu-se cu măselariţa mireasă, o fiinţă din propria
lume.
3. Ilustrarea temei romanului prin două secvențe/episoade/citate comentate:
Tematica ilustrează imposibilitatea iubirii văzută ca o cale de acces spre înţelegerea
sensurilor lumii, neputinţa depăşirii propriei condiţii.
Viziunea despre lume a poetului-matematician se reflectă în universul poetic original care
exprimă, într-un limbaj încifrat, o lume de esenţe contemplate de spirit. Ion Barbu ilustrează conceptul
modem de poezie pură, o lirică esenţializată, a ideilor, pentru care este nevoie de un cititor iniţiat.
Concluzie:
Poemul „Riga Crypto şi lapona Enigel" impune o viziune modernă. Interpretarea dată de
însuşi Ion Barbu poemului, „un Luceafăr întors", relevă asemănarea cu problematica capodoperei lui
Mihai Eminescu, dar poemul modem este totuşi „un Luceafăr cu rolurile inversate şi într-un decor de
o nebănuită noutate", cum remarcă Nicolae Manolescu. Ion Barbu răstoarnă clişeele mentalităţii
tradiţionale, astfel încât axa uman - feminin - comun devine superioară axei nonuman - masculin -
regal.

S-ar putea să vă placă și