Universitatea”Babeş-Bolyai’’

Facultatea de Teologie Greco-Catolică

Departamentul Blaj

LUCRARE DE SEMINAR

Alcoolism

Coordonator referat

Pr. Prof. Dr. William A. Bleiziffer

Student teolog, an IV

FĂRCAŞ Ioan-Paul

Blaj, ianuarie, 2020

 Introducere

Alcoolismul este o problemă majoră, morală, socială și de sănătate. El destramă familii, ruinează
cariere, distruge sănătatea, îndepărtează de prieteni, conduce la nenumărate suferinţe şi mizerii umane.
Statisticile arată că cel puţin 50% din accidentele rutiere fatale, incendii, arestări, crime, abuzuri asupra copiilor
şi alte tipuri de violenţă în cămin sunt datorate alcoolului. Alcoolul este implicat în 41% dintre tâlhării, 34%
dintre violuri şi 30% dintre sinucideri. Departamentul de justiţie american constată că o treime dintre cei închişi
au comis actele sub influenţa alcoolului. O familie din patru este afectată, într-un fel sau altul, de consumul de
alcool şi aceste statistici par să se agraveze pe zi ce trece. In prezent, în jur de zece milioane de americani şi
şase sute de mii de canadieni sunt alcoolici.

Aceştia sunt recrutaţi din fiecare nivel socio-economic, din majoritatea grupurilor etnice şi aproape din
orice grup de vârstă. Alcoolismul este comun, atât la bărbaţi, cât şi la femei, afectează creştinii, cât şi
necreştinii, mai puţin confesiunile care l-au înlăturat din consum, aşa cum se întâmplă în cazul adventiştilor de
ziua a şaptea. Alcoolul este unul dintre cei mai importanţi ucigaşi, situându-se pe locul al treilea, împreună cu
tutunul, după bolile de inimă şi cancer. El provoacă de douăzeci şi cinci de ori mai multe decese decât cocaina,
heroina şi alte droguri la un loc. Tratamentul alcoolismului presupune o cheltuială de peste un miliard de dolari
în fiecare an, dar această sumă trebuie înmulţită de o suta de ori, daca luam în calcul si scăderea randamentului
în muncă absenteismul, distrugerile de proprietăţi morţile premature.

Prevalenţa alcoolismului variază în diferite părţi ale lumii. În orientul apropiat în țările musulmane,
alcoolismul este aproape inexistent. Dar în anumite părţi ale Europei, aproape toată lumea bea. In Statele Unite
aproximativ două treimi consumă alcool de-a lungul vieţii, cel puţin la ocazii; 95% dintre studenţii din facultăţi,
jumătate din slujitorii religioşi, o treime din cei ce îşi SpUn evanghelici consumă alcool, cel puţin ocazional.
Desigur, acest consum este moderat. Dar 25% dintre consumatori devin băutori care nu se pot stăpâni sau au
dificultăţi de control al consumului, iar 10% dintre toti băutorii devin alcoolici.

Potrivit studiului Global Burden of Disease, realizat în 2010, alcoolul ocupă locul 5 în lista factorilor de
risc globali implicaţi în îmbolnăviri şi leziuni, la nivel mondial, fiind depăşit doar de sexul neprotejat, obezitate,
fumat şi hipertensiune arterială.

Istoria

2
 Denumirea de „alcool” provine de la „al-kuhl” din limba arabă, care înseamnă „cel mai bun”. După cum
ştim, Mahomed le-a cerut credincioşilor săi să renunţe la băuturile alcoolice. Nu ne vom mira deci că, iniţial,
termenul de „al-kuhl” nu avea nicio legătură cu substanţa de care ne ocupăm. În lumea arabă se referea la o
alifie pentru ochi, care conţinea antimoniu, folosită în scop cosmetic.

Pe că întortocheate, probabil în Peninsula Iberică, ocupată în Evul Mediu de arabi, noţiunea a intrat în
alchimia medievală, însemnând o substanţă alcătuită dintr-o pulbere foarte fină.

Abia în secolul al XVI-Iea, alchimistul şi filosoful Theophrastus Bombastus von Hohenheim, mai bine
cunoscut ca Paracelsus, i-a dat această denumire alcoolului din vin.

Noţiunea de „alcool” a intrat în circulaţia generală, abia la începutul secolului al XlX-lea, pe măsură ce
substanţa a început să fie utilizată în terminologia de specialitate, de unde a pătruns în vorbirea uzuală.

Acum aproximativ 4.000 de ani, în regiunea dintre Tigru şi Eufrat, trăiau sumerienii de la care avem
documentele cele mai vechi ale istoriei universale, printre care şi modul de a produce băuturi alcoolice.
„Monumentul Bleu” - după numele descoperitorului, un anumit domn Bleu - constă din numeroase tăbliţe de
lut, cu o vechime de aproximativ 5.000 de ani, care prezintă modul în care se produceau băuturile alcoolice din
cereale. Aceste tăbliţe pot fi văzute în Muzeul Luvru din Paris.

Tot din perioada sumerienilor datează renumita „Epopee a lui Ghilgameş”, în care, de asemenea, este
amintit consumul de bere.

În timp ce prepararea vinului depindea de fructele disponibile care, dacă nu erau consumate sau
prelucrate se alterau, cerealele puteau fi păstrate timp îndelungat şi folosite după cum era nevoie, pentru a
obţine bere. In felul acesta, băuturile alcoolice din cereale puteau fi fabricate oricând, fiind accesibile nu numai
straturilor privilegiate ale societăţii. Aşa se face că, în timpurile acelea, berea se găsea în corturi, iar vinul, în
palate.

Cu aproximativ 800 de ani înainte de era noastră, în Asia Mică, în ţinuturile Frigiei, s-a introdus cultul
lui Dionysos. Exercitarea acestui cult putea avea loc numai într-o stare de beţie, motiv pentru care consumul de
vin a primit o semnificaţie deosebită.

Grecii au preluat acest cult, ceea ce a dus la extinderea plantaţiilor de vită-de-vie.

Cultul orgiastic al lui Dionysos a fost perfecţionat de romani. Lipsiţi de o creativitate religioasă proprie,
romanii au preluat în întregime sistemul complex al zeităţilor, miturilor şi ritualurilor greceşti.

Şi, pentru a marca şi contribuţia lor cât de cât au dat denumiri noi zeităţilor, aşa că Dionysos a devenit
Bacchus. De aici „bacanalele”, orgiile excesive, în care, pe lângă alte activităţi imorale consumul de alcool juca
rolul principal.

3
 În anul 98 d.Cr., scriitorul roman Cornelius Tacit, relatând obiceiurile triburilor germane, aminteşte
băutura făcută din orz cu efecte asemănătoare celor produse de consumul de vin.

În Evul Mediu, între anii 1150 şi 1350, provenind din ţările arabe pătrunde în Europa tehnica distilării
alcoolului, tehnică ce permite obţinerea unei băuturi cu o concentraţie mare de alcool. Un timp, alcoolul
concentrat s-a folosit în scopuri medicale.

Producţia de băuturi alcoolice în Evul Mediu a luat proporţii mari acolo unde ne-am fi aşteptat cel mai
puţin: în mănăstiri. S-a dorit o băutură hrănitoare şi gustoasă mai ales pentru perioadele de post. Şi, pentru ca
săptămânile de post să nu fie prea chinuitoare, biserica a luat următoarea decizie: Liquida non frangunt ieunum,
adică lichidele nu duc la încălcarea postului. Ca urmare a punerii în practică a acestei reguli generoase,
consumul de bere, inclusiv în mănăstiri, a luat proporţii respectabile. Fiecare călugăr avea dreptul să consume
zilnic până la 5 litri de bere, adică aproximativ 250 g alcool pur.

Dar consumul de bere a luat proporţii excesive şi în afara mănăstirilor, ajungând, în zonele populate de
germani, la 900 de itri pe cap de locuitor pe an. Pentru a avea un termen de comparaţie, să amintim că în zilele
noastre, în Germania, consumul anual de bere este de 117 litri pe cap de locuitor. Să ne grăbim sa adaugam ca
în Evul Mediu durata medie de viaţă era între 30 şi 40 de ani. Se pare că alcoolul contribuia la prelungirea
duratei de viață.

N-a trecut mult timp și un stareţ cu perspicacitate în cele materiale a descoperit că fabricarea de bere
pentru vânzare poate ameliora în mod substanţial veniturile mănăstirii. În anul 1040, Mănăstirea
Weihenstephan primeşte dreptul de a comercializa berea. Produsele acestei mănăstiri se găsesc chiar şi în zilele
noastre în orice magazin bine asortat cu băuturi alcoolice.

In secolele XIII şi XIV, Europa a fost bântuită de nenumărate războaie cu consecinţele inevitabile:
suferinţe şi haos. Transportul mărfurilor fiind mult îngreunat, comercianţilor le-a venit ideea că alcoolul pur
putea fi deplasat mai uşor. Foarte curând s-a observat cu satisfacţie că, în ciuda faptului că gustul nu mai era
acelaşi, efectele n-au dispărut.

Documentele istorice arată că în Evul Mediu obiceiul de a bea până ce se cădea sub masă era considerat
ca fiind normal, cel puţin printre nobili şi cetăţenii bine situaţi. Se relatează că în anul 1530, primăria oraşului
Nürnberg a cumpărat o trăsură cu care îi aduna de pe străzi şi îi transporta acasă pe cei care nu se mai puteau
ţine pe picioare din cauza alcoolului.

Alcoolul a jucat un rol semnificativ şi în colonizarea continentului american. Primul document datează
din anul 1534 şi precizează că francezul Jacques Cartier a început să plătească în alcool blănurile oferite de
indieni. Consecinţele fatale nu s-au lăsat aşteptate: decimarea populaţiei indiene. Chiar şi azi, descendenţii
indienilor de odinioară au probleme mari cu băuturile alcoolice. Consumul moderat este şi azi o excepţie.

4
 În Europa, revoluţia industrială din secolele XVIII şi XIX a fost însoţită de un consum mare de băuturi
alcoolice concentrate. în multe fabrici, muncitorii, inclusiv copiii, în timpul celor 12-16 ore de lucru, primeau
gratuit ţuică, pentru a rezista condiţiilor mizerabile de lucru. Speranţa medie de viaţă a unui muncitor în oraşul
englez Leeds era de 19 ani. Alcoolul a devenit anestezicul maselor pentru a nu percepe realităţile vieţii.

În Statele Unite, între anii 1920 şi 1933, fabricarea, transportul şi comercializarea băuturilor alcoolice
au fost interzise. De fapt, încercările de a reglementa consumul de alcool în Lumea Nouă sunt mult mai vechi.

Începând din anul 1750, atât guvernul Marii Britanii, cât si acela al Statelor Unite, după Declaraţia de
Independenţă de la 4 iulie 1776, au încercat de mai multe ori să reducă, e drept fără succes consumul excesiv de
alcool. Nimeni nu se mai îndoia de faptul că pauperizarea populaţiei şi creşterea violenţei şi a criminalităţii era
într-o strânsă legătură cu băuturile alcoolice.

Deja în anul 1851, în statul Maine, s-a votat prima lege prohibiţionistă. Până în anul 1855, în total 13
state s-au asociat în această direcţie, încât, în sfârşit, în ianuarie 1919, Congresul a votat cu o mare majoritate
interzicerea producerii, vânzării şi transportului băuturilor alcoolice pe întreg teritoriul Statelor Unite.

Şi ştim ce a urmat: distileriile ilegale au apărut ca ciupercile după ploaie, iar comerţul ilegal cu băuturi
alcoolice a dus la o criminalitate organizată de dimensiuni nemaiîntâlnite. Corupţia în rândurile poliţiei, ale
administraţiei şi ale politicienilor, reprezentată la Hollywood mai ales prin Al Capone datorită câştigurilor de
milioane s-a instalat pentru un timp îndelungat.

Însă succesul legilor prohibiţioniste n-a fost cel aşteptat. Statisticile spun că s-a obţinut o scădere a
consumului de alcool pur pe cap de locuitor de la 9,8 litri la 3,7 litri pe an.

Către sfârşitul anilor 1920, majoritatea americanilor era pentru anularea prohibiţiei şi motive economice
au determinat guvernul Statelor Unite ca, în decembrie 1933, să anuleze legea care interzicea producţia şi
comerţul cu alcool.

Să nu ne mirăm dacă producția de alcool nu e lăsată numai pe seama ciupercilor de drojdie. În special în
industrie, necesarul de etanol se acoperă prin procese de sinteză.

Alcoolul produs pentru nevoile industriale este scutit de impozitul pe băuturile spirtoase, deci e mult
mai ieftin. Pentru ca nimănui să nu-i vină ideea de a-l consuma, etanolul este denaturat cu o substanță foarte
amară.

5
 Alcoolul și religia

Este discutată și controversată problema dacă Biblia învață abstinența sau cumpătarea, temperanța în
materie de alcool. În psalmul 104, vinul este inclus între binecuvântările lui Dumnezeu și este descris ca unul
care înveselește inima omului (Ps 104:15; In 2:9; Mt 11:19; 26:27-29; Lc 7:33-34). Teologii adventiști au făcut
distincția binevenită între sucul de struguri și produsul fermentației, vinul, respectiv tiroș și iain, expresiile
ebraice. Este clar că atât în vremurile antice, cât și în perioada Domnului Cristos și apostolică, utilizarea
băuturilor alcoolice era o practică; la nunta din Cana, nuntașii nu puteau aprecia calitatea vinului în partea a
doua a nunții, deoarece sufereau influența alcoolului (In 2, 10).

6
 De asemenea, apostolul Paul atrage atenția asupra ordinii, deoarece la primele cine, în timp ce unii
începuseră încă să mănânce sau erau mai săraci, nu aveau ce să aducă, ceilalți deveniseră deja îmbuibați și se
îmbătaseră (1Cor 11, 21). Și controversatul îndemn al lui Paul către Timotei de a folosi din când în când câte
puțin vin, una din puținele indicații medicale directe, care include problematica alcoolului.

Prezentarea puținelor date istorice ar fi incompletă dacă n-am face câteva referiri și la atitudinea
principalelor religii față de consumul de băuturi alcoolice.

Hinduismul și budismul, cele două religii mari din Asia, în comparație cu religiile monoteiste, sunt
mai puțin dogmatice și par să fie mai liberale, concomitent cu o tendinţă spre ascetism. Chiar dacă băuturile
alcoolice nu sunt interzise, se recomandă evitarea lor. Dacă totuşi se folosesc, este indicată moderaţia.

Taoismul, una dintre filozofiile religioase cele mai vechi ale Orientului, este fundamentat pe conceptul
Yin şi Yang, ce simbolizează răul si binele. Pentru reîntoarcerea la tăria morală si la autostăpânire, taoismul
învaţă că toate forţele trebuie să fie echilibrate. Este amestecul binelui cu răul, al adevărului cu minciuna şi nu
o separare clară între adevăr şi eroare. Nu ne putem aştepta ca taoismul să propage o atitudine tranşantă de
abstinenţă în materie de alcool.

Islamul interzice în mod categoric consumul de alcool, probabil şi pentru a accentua deosebirea dintre
islamici şi evrei şi creştini.

Iudaismul sau mozaismul acceptă folosirea alcoolului, ce devine o ceremonie cu ocazia mesei festive
de ia începutul fiecărei zile de sabat (vineri seara) sau cu ocazia serviciului de cununie. Totuşi, printre evrei,
stările de intoxicaţie alcoolică se întâlnesc foarte rar în comparaţie cu alte grupări etnice.

Creştinismul. Cu regret trebuie să spunem că bisericile creştine sunt, în mare măsură responsabile de
epidemia de alcoolism ce bântuie pe tot globul, deoarece prin crezurile, învăţăturile şi amvoanele lor pot
influenţa valorile morale şi practicile societăţii mai mult decât orice altă instituţie.

Ceea ce clerul învaţă în legătură cu băuturile alcoolice determină într-o mare măsură poziţia pe care
creştinii o iau faţă de alcool. Majoritatea sutelor de milioane de consumatori de alcool frecventează bisericile
creştine şi li se spune că Biblia aprobă uzul moderat al băuturilor alcoolice. Până şi cele mai conservatoare
biserici evanghelice au abandonat, în mod treptat, poziţia de abstinenţă totală, în schimbul concepţiei că Biblia
condamnă doar beţia şi nu consumul moderat. Iar consumul moderat a făcut zeci de milioane de alcoolici din
consumatorii care nu se mai pot stăpâni. Se trece cu vederea faptul că alcoolul este un drog care duce la
dependenţă şi care slăbeşte capacitatea de autocontrol.

7
 Pe de o parte, Biblia dezaprobă, fără echivoc, folosirea vinului (Lev 10,8-11; Jud13,3-4; Prov 31, 4-5;
23, 31-34; 20, 1; Hab 2,5), pe de altă parte, aprobă folosirea lui ca fiind o binecuvântare divină pentru om (Gen
27, 28; Gen 49, 10-12; Ps 104, 14-15; Is 55,1; Am 9, 13; In 2, 10-11).

Aparenta contradicţie între aprobarea şi dezaprobarea vinului provine din faptul că termenii folosiţi în
ebraica şi greaca biblică nu specifică dacă se referă la vinul fermentat sau nefermentat.

Deoarece în textul biblic nu se face deosebirea între vinul fermentat şi cel nealcoolizat, s-a slăbit
convingerea că abstinenţa totală este un principiu biblic clar şi un principiu moral ce trebuie să fie respectat la
fel ca toate celelalte legi date de Dumnezeu. Se pare că numai avertizările privind efectele alcoolului asupra
sănătăţii nu sunt suficiente. Este nevoie de o convingere morală care se dovedeşte a fi cea mai eficientă barieră
împotriva presiunilor din partea societăţii sau chiar împotriva curiozităţii.

8
Bibliografie

1. Biblia, Departamentul de Cercetare Biblică, Iași 2016.

2. Rădulescu Emil, Adio, pahar!, Ed. Viață și Sănătate, București 2009.
3. Săndulache Sorin, Consiliere și psihoterapie pastorală, Ed. Casa Cărții, Oradea 2009.