-VALOAREA NUTRITIVĂ A

PRODUSELOR ALIMENTARE-

ELEV: BĂLOI MARIA-CRISTINA

CLASA: A 11-A H
 • Produsele alimentare sunt constituite dintr-un amestec de substanțe
nutritive, necesare organismului uman pentru desfășurarea normală a
metabolismului. Pentru a putea utiliza substanțele complexe din
alimente, organismul le hidrolizează cu ajutorul echipamentului
enzimatic existent în sucurile cavității bucale și ale tractului gastro-
intestinal până la constituenții de bază: glucoză, acizi grași, aminoacizi,
direct prelucrabile în procesele metabolice.

În literatura științifică din domeniile biochimiei și igienei alimentare, a

tehnologiei și merceologiei alimentare, valoarea nutritivă este prezentată
deseori sub forma compoziției chimice procentuale, cu sublinierea prezenței
unora sau altora dintre trofine sau, uneori, însoțite de potențialul energetic
exprimat în kcal/100 g produs.
 CUM SE DETERMINĂ VALOAREA NUTRITIVĂ A
ALIMENTELOR?
• DETERMINAREA VALORII NUTRITIVE A UNUI PRODUS ALIMENTAR PRESUPUNE EVIDENȚIEREA
RAPORTULUI DINTRE NECESARUL ZILNIC DE SUBSTANȚE NUTRITIVE ȘI APORTUL ÎN ACESTE
SUBSTANȚE FURNIZAT DE O UNITATE DE PRODUS, DE OBICEI 100 G. VALOAREA NUTRITIVĂ A
PRODUSELOR ALIMENTARE ESTE O ASOCIERE A URMĂTOARELOR COMPONENTE INSEPARABILE:
• VALOARE PSIHO-SENZORIALĂ (RESPECTIV ORGANOLEPTICĂ ȘI ESTETICĂ);
• VALOARE ENERGETICĂ (APORTUL DE ENERGIE PRIN METABOLIZAREA SUBSTANȚELOR
CALORIGENE);
• VALOARE BIOLOGICĂ (AMINOACIZI ESENȚIALI, ACIZI GRAȘI ESENȚIALI, VITAMINE, ELEMENTE
MINERALE);
• VALOARE IGIENICĂ (RAPORTUL DINTRE SUBSTANȚELE NUTRITIVE ȘI SUBSTANȚELE INDIFERENTE,
 Substantele nutritive din alimente
Produsul alimentar este constituit dintr-
un amestec de substante organice sianorganice necesare or
ganismului uman, dar si substante indiferente si chiarsubsta
nte antinutritionale. Pentru asigurarea unei stari de nutritie
normale este necesar ca
alimentele consumatesa aduca toate
substantele nutritive in cantitati optime si, mai ales, pe cele
esentiale.
 Alimentele consumate de om trebuie sa contina protide, glucide, lipide, vitamine,
saruri minerale, apa, fibre alimentare, sa aiba insusiri senzoriale placute si sa fie
salubre.
Un produs alimentar trebuie sa aiba urmatoarele proprietati (J. Tremolieres):
sa hraneasca organismul – adica sa-i aduca nutrienti utilizabili;
sa detina un anumit tonus emotiv, adica sa provoace unele excitatii si senzatii care
declanseaza functiile digestive;
sa detina un anumit prestigiu social, in sensul unei valori recunoscute, care ne
determina sa-l acceptam cu incredere.
Pentru a stabili o relatie intre aliment si organismul uman trebuie sa cunoastem
necesitatile organismului.
In ratia unui adult normal, grupele de alimente trebuie sa participe in valoarea calorica
zilnica dupa cum urmeaza:
Carnea si produsele din carne – 4-8%
Laptele si produsele din lapte – 30-35%
Oua – 3-4%
Grasimi alimentare – 12-17%
Cereale si produse din cereale -20-48%
Leguminoase uscate – 1-4%
Legume si fructe – 13-17%
Zahar si produse zaharoase – 8%

Determinarea valorii nutritive a unui produs alimentar presupune

evidentierea raportului dintre necesarul de substante nutritive zilnic si
aportul in aceste substante furnizat de o unitate de produs (de obicei
100 g).
Produsele alimentare destinate unei alimentatii speciale sunt produse
alimentare care, datorita compozitiei lor speciale sau procesului de
fabricatie, se disting net de produsele alimentare de consum curent si
corespund unor scopuri nutritive speciale, fiind comercializate intr-o
forma care indica faptul ca ele corespund acestui obiectiv. Se considera
alimentatie speciala alimentatia care raspunde unor cerinte nutritive
speciale ale: anumitor categorii de persoane al caror metabolism sau
procese de asimilare sunt perturbate; sau anumitor categorii de
persoane care sunt intr-o stare fiziologica speciala si care pot obtine un
avantaj deosebit din consumul controlat al unor substante din
alimente; sau sugarilor ori copiilor de varsta mica sanatosi.
 Modalitati de declarare a valorii nutritive.
Una din caracteristicile esentiale ale modernizarii productiei
si comertului cu bunuri de consum consta în reconsiderarea
marfii ca sistem bicomponent. Conceptia sistemica asupra
marfii, din punctul de vedere al celor doua componente ale
sistemului (produsul + ambalajul), care se conditioneaza
reciproc, reprezinta o necesitate obiectiva pentru realizarea
ei, ambalajul avand functii multiple, binecunoscute:

•de conservare si de protectie;

•functii legate de manipularea, depozitarea si transportul
produselor;
•de informare si promovare ale desfacerilor de marfuri.