Justiția reprezintă totalitatea organelor de justiție dintr-un stat, ansamblul legilor și al instanțelor

judecătorești, sistemul de funcționare a acestor instanțe.

2 înțelesuri:

Sens larg: Sentiment de etichetate (poartă amprenta subiectivismului celui care e chemat să înfăptuiască
dreptatea)

Sens juridic: Activitatea instanțelor judecătorești dintr-un stat/ organele care înfăptuiesc Justiția într-un stat

Jurisdicție (dex) teritoriu în care un judecător/ instanță judecătorească își exercită puterea; are mai multe
sensuri(accepțiuni):

Vizează prerogativele și autoritatea conferite unor categorii statale în scopul aplicării legii, mai concrect al
înfăptuirii justiției; puterea de a decide asupra unor conflicte ivite între diferitele subiecte de drept-
persoane fizice sau juridice prin aplicarea legii

Desemnează totalitatea organelor prin care statul distribuie justiția, instanțe, tribunale; totalitatea
persoanelor cărora legea le recunoaște „puterea” de a decide asupra litigiilor(conflict între persoane,
instituții, state care pot forma obiectul unui proces) prin acte având autoritatea de lucru judecat