Functia de relatie

Sistemul nervos al unui animal (incluzând omul)

coordonează activitatea mușchilor, monitorizează organele,

primește și prelucrează informațiile primite prin organele de simț și inițiază acțiuni.

Sistemul muscular esti format din muschii capului, muschii mimicii, muschii masticatori,

muschii limbii, muschii extrinseci ai globilor oculari,etc.

Sistemul osos este format din Scheletul capului, scheletul trunchiului si scheletul membrelor.

Sistemul nervos central (SNC) este partea principală a sistemului nervos (numit și nevrax) care
se ocupă cu prelucrarea informației venită de la receptori (de exemplu, receptori vizuali, tactili,
de durere etc.) și generarea de răspunsuri.

SNC este format din encefal(care cuprinde:creierul mare,creierul mic si trunchiul cerebral) și
măduva spinării. Aceste două componente sunt protejate de cutia craniana și, respectiv, de
coloana vertebrală.

Măduva spinării (Medulla spinalis) face parte din sistemul nervos central al vertebratelor,

fiind protejată de canalul vertebral, legat de gât,

trunchi și extremitățile corpului prin intermediul nervilor spinali, fiind învelit la fel ca și creierul
într-o membrană conjunctivă denumită meninge.

Pe lângă rolul de a transmite informațiile creierului, sau preluarea comenzilor acestuia,

măduva spinării mai poate prelua în centrii din măduvă independent de creier controlul, luând în
acest caz reflexele nervoase.

Paralizia reprezintă pierderea sau afectarea funcţiei musculare, a forţei musculare, a mişcării
voluntare, într-o anumită parte a corpului.

Paralizia poate apărea ca urmare fie a bolilor care produc modificări în structura nervilor sau a
muşchilor, fie a bolilor care produc tulburări metabolice care interferă cu funcţiile nervoase sau
musculare.

Nu există remediu pentru paralizia cerebrala; totuși, tratamentele de susținere, medicamentele și

chirurgia ar putea ajuta mulți indivizi.
 Organe de simt la mamifere
Organele de simţ sunt organe care recepţionează informaţii din mediul extern al organismului
căruia îi aparţin, asigurând astfel integrarea în mediu.

Aceste informaţii sunt folosite la elaborarea unor reacţii de răspuns ale organismului.

Receptorul este partea sensibila specializata care traduce semnalul sonor, termic, luminos in
impuls nervos (potential de actiune) care va ajunge la centrii nervosi.