Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ia, eu fac ce fac demult, Dorinţa
Iarna viscolu-l ascult,
Crengile-mi rupându-le, Vino-n codru la izvorul
Care tremură pe prund,
Apele-astupându-le,
Unde prispa cea de brazde
Troienind cărările
Crengi plecate o ascund.
Și gonind cântările;
Și mai fac ce fac demult, Şi în braţele-mi întinse
Vara doina mi-o ascult Să alergi, pe piept să-mi cazi,
Pe cărarea spre izvor Să-ţi desprind din creştet vălul,
Ce le-am dat-o tuturor, Să-l ridic de pe obraz.
Împlându-și cofeile,
Pe genunchii mei şedea-vei,
Mi-o cântă femeile. Vom fi singuri-singurei,
Iar în păr înfiorate
Or să-ţi cadă flori de tei.
Codrule cu râuri line,
Vreme trece, vreme vine,
Fruntea albă-n părul galben
Tu din tânăr precum ești Pe-al meu braţ încet s-o culci,
Tot mereu întinerești. Lăsând pradă gurii mele
Ale tale buze dulci...
Ce mi-i vremea, când de veacuri
Vom visa un vis ferice,
Stele-mi scânteie pe lacuri, Îngâna-ne-vor c-un cânt
Că de-i vremea rea sau bună, Singuratece izvoare,
Vântu-mi bate, frunza-mi sună; Blânda batere de vânt;
Și de-i vremea bună, rea,
Adormind de armonia
Mie-mi curge Dunărea,
Codrului bătut de gânduri,
Numai omu-i schimbător,
Flori de tei deasupra noastră
Pe pământ rătăcitor, Or să cadă rânduri-rânduri.
Iar noi locului ne ținem,