ddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddd

PROIECT
PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICARE
A CALIFICĂRII PROFESIONALE

NIVELUL: 5
DOMENIUL: SĂNĂTATE SI ASISTENŢĂ PEDAGOGICĂ
CALIFICAREA PROFESIONALĂ: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU
LOMBALGIE CRONICĂ ACUTIZATĂ

PROFESOR ÎNDRUMĂTOR,
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

ABSOLVENT,
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

1
 CUPRINS

INTRODUCERE ........................................................................................................................ 3
CAPITOLUL I ............................................................................................................................ 5
NOŢIUNI GENERALE PRIVIND ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA COLOANEI
VERTEBRALE .......................................................................................................................... 5
1.1. ANATOMIA COLOANEI VERTEBRALE .....................................................................5
1.2. FIZIOLOGIA COLOANEI VERTEBRALE ....................................................................8
CAPITOLUL II ........................................................................................................................ 10
NOŢIUNI TEORETICE PRIVIND LOMBALGIA CRONICĂ ACUTIZATĂ.......................... 10
CAPITOLUL III ....................................................................................................................... 29
ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU LOMBALGIE
CRONICĂ ACUTIZATĂ ......................................................................................................... 29
3.1. NEVOILE FUNDAMENTALE ALE FIINŢEI UMANE .................................................. 32
3.2. PROCESUL DE INGRIJIRE............................................................................................. 33
3.3. ÎNGRIJIRI GENERALE - PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA INTEVENŢII
AUTONOME, INTERVENŢII DELEGATE ŞI TRATAMENT DE SPECIALITATE............ 33
3.4. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EX. COMPUTER - TOMOGRAF CT) ........... 37
CAPITOLUL IV ....................................................................................................................... 41
ÎNGRIJIRI SPECIFICE ACORDATE PACIENŢILOR CU LOMBALGIE CRONICĂ
ACUTIZATĂ ........................................................................................................................... 41

2
 INTRODUCERE

Motto: “Să ajuţi individul şi acesta bolnav sau sănătos să-şi afle calea spre sănătate sau recuperare, să
ajuţi individul fie bolnav sau sănătos să-şi folosească fiecare acţiune pentru a promova sănătatea sau
recuperarea, cu condiţia ca acesta să aibe tăria, voinţa sau cunoaşterea necesară pentru a o face şi să
acţioneze în aşa fel încât să-şi poarte de grijă singură cât mai curând posibil”
Virginia Hendersen

Coloana vertebrală ocupă o poziţie centrală în cadrul aparatului locomotor. “Doar acela
care cunoaşte în ce fel este angrenată coloana în jocul static şi dinamic al forţelor organismului
uman, va putea integra corect întreaga importanţă a acestui organ central, în gândirea sa
diagnostică şi terapeutica” (Schmore-Iughanns).
Lombalgia este un simptom de multe ori întâlnit de-a lungul vieţii. Regiunea joasă a
spatelui poartă numele de zona lombară. Acesta este un sediu frecvent al durerii care cauzează
disconfort şi împiedică activităţile obişnuite.
Durerea poate fi surdă sau poate avea o intensitate puternică, sub formă de junghi.
Durerea de spate este acută atunci când apare instantaneu, de regulă după un traumatism cauzat
de activităţi sportive sau ridicatul unor lucrurui grele. Devine cronică dacă durează mai mult de
3 luni.
Durerea de spate severă apărută în urma unui traumatism sau o cădere trebuie examinată
de către un specialist. Simptome îngrijorătoare sunt slăbiciunea membrelor inferioare, febră,
durere la tuse sau la urinat. Dacă durerea nu se ameliorează în 72 de ore de la debut este necesar
să fie consultat un medic. Durerea de spate care urmează unui efort fizic intens sau ridicării unui
obiect greu este cauzată de regulă de o întindere musculară. Dar uneori este asociată unei
deplasări şi bombări ale discului aflat între două vertebre. Dacă acest disc face compresie asupra
nervilor din zonă, precum nervul sciatic, durerea pleacă de la şold de-a lungul membrului
inferior iar afecţiunea poartă numele de sciatică. Fie că se poartă o geantă de umăr sau un rucsac,
regiunea lombară a coloanei vertebrale este cea care susţine greutatea porţiunii superioare a
corpului, astfel un bagaj greu poate declanşa lombalgia.
Efortul fizic în exces din sala de sport după o săptămână de lucru la birou este o altă
cauză posibilă a durerii, în urma solicitării musculare.

3
 Nu în ultimul rând, obezitatea suprasolicită coloana vertebrală, iar durerile lombare nu
vor întârzia să apară. Durerea joasă de spate poate fi corelată şi cu afectarea rinichilor, organe
interne aflate în zona lombară.
Proiectul este structurat în patru capitole, primul cuprinde noţiuni generale privind
anatomia şi fiziologia coloanei vertebrale, în al doilea capitol sunt prezentate noţiuni teoretice
privind lombalgia cronică acutizată, în al treilea capitol este prezentat rolul asistentului medical
în îngrijirea pacienţilor cu lombalgie cronică acutizată şi ultimul capitol cuprinde îngrijirile
specifice şi planul de îngrijire.

4
 CAPITOLUL I

NOŢIUNI GENERALE PRIVIND

ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA COLOANEI VERTEBRALE

1.1. ANATOMIA COLOANEI VERTEBRALE

Coloana vertebrală ocupă o poziţie centrală în cadrul aparatului locomotor.

Coloana vertebrală este alcătuită din 33-34 de piese osoase numite vertebre repartizate
în cinci grupe:
- vertebre cervicale (7),
- vertebrele toracice (12),
- vertebrele lombare (5),
- sacrum (5),
- coccis (4-5).
Corpii vertebrali sunt legaţi prin discurile intervertebrale care sunt articulaţii nesinoviale,
în timp ce apofizele articulare sunt legate prin articulaţii sinoviale. Între vertebre se mai găsesc şi
ligamente care împreună cu discul intervertebral şi cu capsulele articulare formează segmentul
de mobilitate.

Fig. nr. 1.1. Coloana vertebrala

Segmentele osoase care alcatuiesc coloana vertebrala se numesc vertebre. Vertebrele au o
parte anterioara numita corp si o parte posterioara numita arc. Aceste doua parti inchid intre ele
canalul vertebral.

5
 Vertebrele sunt dispuse metametric una deasupra alteia şi sunt împărţite după regiunile
cărora le aparţin în:
-cervicale,
- toracale,
- lombare,
- sacrale
- coccigiene.
Coloana vertebrala se imparte in patru regiuni, fiecare din ele fiind alcatuita, in mod
normal, dintr-un numar fix de vertebre:
- regiunea cervicala: 7 vertebre;
- regiunea dorsala: 12 vertebre;
- regiunea lombara: 5 vertebre;
- regiunea sacrococcigiana: 9 – 10 vertebre;
Notarea acestora împrumută denumirea regiunii corespunzătoare după cum urmează:
- Vertebrele cervicale sunt cele care corespund gâtului, sunt în număr de 7 şi se notează de la
C1 la C7 .
- Vertebrele toracice sunt vertebrele care corespund zonei toracelui, ele sunt în număr de 12
notându-se de la T1 la T12 .
- Vertebrele lombare sune cele care corespund regiunii lombare, sunt în număr de 5 notându-se
de la L1 şi L5.
- Vertebrele sacrale în număr de 5 (se notează de la S1 la S5) – şi vertebrele coccigiene – în
număr de 4 – 5 se notează de la Co1 la Co5. (1)
Vertebrele cervicale au corpul alungit transversal şi mai mic decât al celorlalte vertebre.
Vertebrele toracale (dorsale) au corpul aproape cilindric, intermediar că mărime.
Vertebrele lombare au corpul foarte voluminos şi diametrul transversal mult mai mare.
Vertebrele acestor regiuni menţionate anterior sunt mobile, realizând mişcările din articulaţii.
Vertebrele regiunii sacrale şi coccigiene, dată fiind greutatea corpului care le apasă s-au sudat
între ele, formând osul sacrum şi coccisul.

6
Particularitati anatomice ale coloanei cervicale

La acest nivel, cele 7 vertebre trebuie sa permita miscari ample de rotatie. Tocmai de-
aceea, intre primele doua vertebre, C1 si C2 (sau atlas si axis), nu exista disc intervertebral.
Vertebra C2 prezinta un dinte, numit odontoida, care patrunde intr-un spatiu de la nivelul
vertebrei C1. O serie de ligamente puternice, mentin capul atasat la vertebra C1 si pe aceasta la
C2. Un mare numar de muschi de la acest nivel, care se insera pe vertebrele cervicale si pe
regiunea occipitala a capului, permit ca la acest nivel sa se realizeze peste 50% din miscarea de
rotatie a gatului. Celalalte vertebre cervicale contribuie mult mai putin la rotatie, in schimb
contribuie mai mult la flexie si extensie. Cea mai frecventa patologie care apare la acest nivel
este hernia de disc cervicala.

a) Particularitati anatomice ale coloanei vertebrale toracice

Are in mod fiziologic o curba cifotica si este rigida datorita faptului ca se articuleaza cu
12 perechi de coaste. Vertebrele toracice nu au aceasi dimensiune, ci cresc in dimensiune in
directie cranio-caudala-de sus in jos. Marimea maxima este de obicei in zona T7-T8, iar discurile
intervertebrale de la acest nivel au un rol major in a influenta gradul cifozei toracice. Valoarea
acesteia este intre 10° si 40°. Din acest punct de vedere, coloana vertebrala toracica, se
diferentiaza de coloana lombara. La nivelul T1-T8, la baza pediculilor exista doua demi-fatete
articulare costale, care se ataseaza la coastele adiacente. Vertebra T1 prezinta o singura fateta
articulara pentru prima coasta. Vertebra T9 nu se mai articuleaza cu coasta 10, de-aceea prezinta
doar procesul articular superior. Orientarea proceselor articulare la acest nivel permite numai o
usoara miscare de rotatie, care este restrictionata si mai mult de existenta coastelor (3). Avand in
vedere segmentele mobile adiacente, zonele de tranzitie (C7-D1) si (T12-L1) prezinta un risc
crescut de lezare, in special un risc crescut de aparitie a fracturilor vertebrale(5).

Canalul medular este cel mai ingust la nivel toracic superior, comparativ cu zonele
adiacente. Pe de alta parte, in aceasta zona se gaseste cusca toracia si si cea mai mare masa de
muschi paravertebrali, care sa protejeze, impreuna cu osul, canalul medular. Combinatia acestor
aspecte determina ca fracturile toracice, sa fie de felul « totul sau nimic ». Este nevoie de o forta
kinetica mult mai mare decat in celalalte zone pentru ca o fractura sa apara, insa daca aceasta
aper, exista o sansa mult mai mare ca ea sa afecteze elementele nervoase (5). Riscul de aparitie a
herniei de disc toracice este mult mai mica fata de celalalte zone.

7
 b) Particularitati anatomice ale coloanei vertebrale lombare

Cele 5 vertebre lombare sunt mult mai mari decat cele din regiunea cervico-dorsala iar la
acest nivel curbura este una lordotica.Procesele spinoase sunt mai groase, iar in timp ce pediculii
verterbrali sunt mai mici, corpii vertebrali sunt mai mari atat in plan coronal cat si sagital.
Procesele transverse sunt mai mari decat cele din regiunile superioare, se prelungesc pana la
nivelul corpului vertebral nu doar de pediculi, vertebrele lombare fiind usor de recunoscut din
acest motiv. La nivel L2-L4 peretii anteriori si posteriori ai corpilor vertebrali au dimensiun
asemanatoare. La nivel L1 si L5, peretii posteriori au dimensiuni mai reduse decat cei anteriori,
datorita angulatiei toracolombare si lombosacrate. Foramenele intervertebrale sunt triunghiulare
in plan sagital (lateral) si sa aiba o dimensiune mai mica. In cazul patologiilor care determina
hipertrofia proceselor articulare, cum ar fi stenoza lombara acest lucru poate determina o
compresiune mai timpurie si mai accentuata a radacinilor nervoase in aceasta regiune (10).

Procesele spinoase sunt orientate inferior, dimensiunea lor crescand de la L1 pana la L3 si

apoi scazand la nivelul ultimelor doua vertebre (7). Discurile intervertebrale lombare sunt cele
mai solicitate, deoarece asupra lor actioneaza cea mai mare presiune, iar acesta este motivul
pentru care cea mai frecventa patologie neurochirurgicala care apare la nivelul coloanei lombare
este hernia de disc.

1.2. FIZIOLOGIA COLOANEI VERTEBRALE

Coloana vertebrală normală nu este rectilinie ci prezintă o serie de curburi în regiunea

cervicală, toracală şi lombară. La nivelul coloanei toracice există o curbură cu concavitate
anterioară denumită cifoză. La nivelui coloanei lombare există o curbură cu concavitate
posterioară care se numeşte lordoză. Apare la sfârşitul primului an de viaţă când copilul începe
să meargă, dar nu se consolidează decât la vârsta de adult. În regiunea pelviană (la nivelul
bazinului) există o curbură cu concavitate orientată anterior şi este formată de sacru şi oasele
coccigiene. Curburile coloanei vertebrale sunt condiţionate mecanic de înclinaţia bazinului.
Ortostatismul (statul îndelungat în picioare) şi mersul biped al omului s-au putut realiza
prin rotirea bazinului din poziţia orizontală (la patruped) spre verticală. Verticalizarea bazinului
nu este însă completă. Pentru a putea realiza o construcţie echilibrată, coloana lombară aşezată
pe bazinul uşor înclinat înainte este forţată să se curbeze apărând lordoza lombară. Dacă coloana
lombară ar rămâne rectilinie atunci proiecţia centrului de greutate a corpului s-ar face în fţaa

8
poligonului de susţinere, iar drept urmare trunchiul ar cădea înainte. Aceleaşi condiţii mecanice
necesare echilibrării corpului antrenează mai departe cifoza toracică şi lordoza cervicală.
Coloana vertebrală îndeplineşte în organismul omului următoarele funcţii:
-funcţia de susţinere (susţine trunchiul imprimând individului o postură caracteristică)
-funcţia de protecţie (apără măduva spinării împotriva agresiunilor mecanice)
-funcţia de mobilitate (prin complexitatea construcţiei sale conferă corpului posibilitatea de a se
mişca şi de a se deplasa în spaţiu)
-funcia morfogenetică (particularităţile mecanicii coloanei vertebrale se răsfrâng asupra formei şi
a aşezării viscerelor toraco-abdominale)
Organul axial este un complex structural şi funcţional la realizarea căruia participă:
- componenta dură osoasă (vertebrele care alcătuiesc coloana vertebrală)
- componenta conjunctivă formată din structuri fibroase şi elastice de legătură dintre vertebre
(discurile intervertebrale, capsule articulare, ligamente)
- componenta musculară (muşchii coloanei vertebrale)
- componenta neuro-vasculară (măduva spinării, rădăcinile nervoase, vase de sânge).
Alterarea oricărei din aceste componente se răsfrânge negativ asupra funcţiei întregului
organ axial. Se înţelege astfel cât de alarmante pot fi perturbările produse de modificările
patologice ale vertebrelor sau ale discurilor intervertebrale.

9
 CAPITOLUL II
NOŢIUNI TEORETICE PRIVIND LOMBALGIA CRONICĂ
ACUTIZATĂ

2.1. DEFINITIE

Lombalgia reprezinta durerea lombara cu debut brutal, cu limitatarea severa a miscarii şi

afectarea sensibilitatii în dermatomul corespunzator radacinii afectate şi/sau deficit motor.
Lombalgia poate fi de cauză mecanică şi poate fi generată atat de suferinta unor tesuturi
moi lombare, cat si de afectarea structurilor vertebrale(ligament, pediculi vertebrali, disc, etc.).
Tratamentul acestor afectiuni poate fi medicamentos, postural, fizioterapie si kinetoterapie.
Durerea localizata în regiunea lombara ca şi cea care iradiaza de-a lungul membrului
inferior constituie o referinta extrem de frecventa ce determina incapacitatea de munca cu
repercursiuni economice importante.
Lombalgia este un sindrom care se manifesta prin dureri simultane în regiunea lombara,
iradiind de-a lungul membrului inferior pe fata posterioara a coapsei şi gambei, extinzandu-se
uneori în directia halucelui (degetul mare) sau degetului 5 (degetul mic). În cazul discopatiei şi
herniei de disc, lombalgia este consecinta iritarii mecanice a radacinilor nervului sciatic de catre
inelul fibros degradat sau de fragmentele migrate ale nucleului pulpos care ingusteaza zonele de
trecere ale filetelor nervoase la nivelul gaurilor de conjugare.
Lombalgia este în acelasi timp o problema importanta de sanatate publica în conditiile în
care aproximativ 55% din populatie prezinta la un moment dat dureri lombare. Aceasta din cauza
ca jonctiunea dorso-lombara şi segmental lombar sunt zonele cele mai expuse unor solicitari
mecanice. În plus datorita proceselor de imbatranire se produce degenerarea discului
intervertebral şi în aceste conditi la un moment dat, solicitarii minime ale coloanei lombare
(ridicatul greutatilor, rasucirea trunchului) sunt suficiente sa provoace durerea acuta sau cronica.
Nervul sciatic deriva din radacinile nervilor L5, S1 şi S2 în timp ce nervul crural deriva din
radacinile L2, 3, 4. Se discuta în general de lombalgia, deoarece în 80% din cazuri este afectata
radacina L5 şi S1.

10
2.2. ETIOPATOGENIE

Cunoasterea conditiilor etiologice şi a mecanismelor patogenice are o deosebita

importanta practica atat din punct de vedere al tratamentului curativ cat şi al celui profilactic.
a) Varsta:
Sciatica apare la indivizii adulti intre 25 - 50 de ani şi cu deosebire dupa varsta de 40 de
ani.
La copii şi la adolescenti rezistenta discului intervertebral este considerabila, deoarece nu
s-au produs inca alterarile structurale mentionate. Astfel, traumatismele sau surmenajul
functional al regiunii lombo - sacrate nu pot produce leziuni discale sau disco - radiculare.
Batranii nu prezinta de obicei manifestarile clinice ale discopatiilor clinice ale
discopatiilor, deoarece sunt mai rar supusi traumatismelor sau eforturilor fizice, desi ei au leziuni
spondilozice uneori importante.
La individul adult se produce un anumit decalaj intre solicitarile functionale ale sistemului osteo
- musculo - ligamentar al coloanei vertebrale şi structura acestor tesuturi. Un individ dupa 30 de
ani indeplineste în general aceleasi munci fizice ca unul de 20 de ani desi se stie ca dupa varsta
de 30 de ani discurile vertebrale prezinta leziuni degenerative de senescenta. În acest mod se
poate intelege incidenta crescuta a sciaticii la indivizii de varsta mijlocie.
b) Sexul:
Sciatica apare mai frecvent la barbati decat la femei ceea ce se poate explica prin faptul
ca barbatii sunt mai expusi traumatismelor şi surmenajului functional al coloanei. La femei în
afara de traumatisme şi surmenaj functional sciatica poate sa apara ca urmare a modificarilor
coloanei lombare suprasolicitata de pilda în obezitatile endocrine dupa sarcini.
Conditiile de viata şi munca. Sciatica apare mai frecvent la indivizii care sunt supusi prin
profesiunea lor, traumatismelor şi eforturilor. Astfel, dupa Huttman şi colaboratorii, 62% dintre
bolnavii cu sciatica sunt muncitori manuali iar dupa observatiile noastre, aceeasi categorie este
reprezentata cu 65%. Din expunerea factorilor etiologici de pana acum rezulta un element comun
şi anume surmenajul functional. Insusi faptul ca sciaticele se intalnesc mai mult la partea stanga
este explicata de Arseni şi lacob prin acest factor. Asfel, în cursul miscarilor obisnuite dreptacii
fac o flexie spre dreapta a coloanei vertebrale, tractiunile cele mai mari fiind suportate de
muschii vertebrali şi de segmentul lombar din stanga.
În producerea sciaticii rolul hotarator il au 2 factori: unul mecanic, legat de tulburarile discului
intervertebral şi unul inflamator, legat de iritatia radacinilor nervului sciatic prin compresiune
discala. Insumarea acestor doi factori da nastere elementului esential al patogeniei sciaticii:
conflictul disco-radicular.

11
2.3 ISTORICUL BOLII
Istoricul bolii trebuie constituit cat mai fidel posibil, trecandu-se în revista modalitatile de
debut (brusc sau insidios), conditiile de aparitie (expunerea la frigul umed, curenti reci de aer,
traume psihice sau familiale, stari conflictuale la locul de munca, surmenajul), vechimea bolii,
tratamentele urmate.
Vor fi de asemenea consemnate manifestarile care au precedat debutul: traumatisme,
infectii de focar, uretrite, prostatite, anexite, tulburari digestive.
O valoare incontestabila pentru istoricul bolii o prezinta localizarea initiala a durerii
(articulara, abarticulara sau periarticulara) insotita sau nu de tumefactii şi impotenta functionala.
Caracterul durerii poate furniza date care sa diferentieze procesul inflamator de cel degenerativ.
Astfel durerea poate fi continua sau intermitenta avand un caracter fugar sau persistent; ea mai
depinde de momentul aparitiei ei (noaptea sau ziua), modul cum e influentata de repaus sau de
miscare. O mentiune specifica se refera la unele malformatii congenitale ce pot determina
modificari statice care constituie conditii favorabile în producerea manifestarilor reumatice ca:
genu varum sau valgum, coxa vara sau valga, piciorul plat. Traumatismele recente ca şi cele
vechi pot constitui puncte de plecare ale afectiunilor degenerative sau pot declansa primele
simptome ale unei boli inflamatoare reumatismale. Infectiile de focar, tulburarile endocrine-
metabolice (insuficienta ovariana, hipo şi hipertiroidism, hiperfunctia hipofizara, obezitatea)
constituie factori favorizanti.
Anamneza:
Din datele anamnezice subliniem valoarea factorilor reumatogeni corelati conditiilor de
mediu, munca şi viata, dintre care pot fi luati în consideratie: umiditatea şi igrasia locuintei,
imbracamintea necorespunzatoare, alimentatia deficitara sau dimpotriva supraalimentatia. În
cadrul diferitelor profesiuni o importanta deosebita în aparitia sau declansarea unor boli
reumatice are exercitarea muncii în conditii de micro şi macroclimat nefavorabil la care se
adauga pozitiile vicioase, obositoare, suprasolicitarea articulara, microtraumatismele
profesionale.
Interogatoriul trebuie sa urmareasca unele afectiuni asociate (urinare, genitale) şi sa
obtina date referitoare la suferinta actuala insistand asupra modalitatii de debut şi asupra cauzei
declansante; la 20% dintre bolnavi pot fi identificate drept cauza traumatismele, la 50% durerile
apar cu ocazia unui efort, a unei miscari gresite sau a unui traumatism indirect iar la restul de
30% durerile survin fara o cauza evidenta.
Trebuie precizate: caracterul durerii initiale, evolutia sa şi influenta diferitelor tratamente.
În ceea ce priveste durerea pentru care bolnavii se prezinta la medic, aceasta trebuie analizata
precizandu-se urmatorii parametri.

12
− Severitatea durerii este relativ greu de apreciat deoarece factorul individual este foarte
important: se poate considera intensitatea unei dureri dupa rasunetul ei privind capacitatea
bolnavbului de a lucra sau de a dormi.
− Calitatea durerii depinde de mecanismul ei de producere. Astfel deosebim: durerea somatica
produsa prin actiunea unor stimuli nocivi asupra structurilor musculo-scheletale profunde
(ligamente, fascii, tendoane, muschi, periost); e o durere difuza, vag localizata cu debut
insidios şi durata lunga; durerea radicular nervoasa produsa prin agresiunea directa asupra
structurilor nervoase; este o durere cu debut brusc, ascutita, insotita de parestezii, de tulburar i
senzitive şi motorii.
− Localizarea durerii şi mai ales iradierea ei sunt date importante pe care bolnavul ni le poate
preciza.
− Durata durerii trebuie de asemenea analizata; uneori durerea este permanenta alteori
intermitenta. Durerea permanenta poate avea o intensitate constanta sau poate prezenta unele
exacerbari. Durerea intermitenta poate fi declansata de anumiti factori care trebuie precizati.
Durerea care prezinta o intensificare nocturna sau dimineata la sculare e posibil sa aiba o
origine articulara.
− Reproducerea poate avea loc prin miscari sau prin diferite manevre, pe care bolnavul le poate
efectua în timpul examinarii.
− Cauzele agravante trebuie precizate; durerea poate fi exacerbata de tuse, stranut sau de
efortul de defecatie (este posibil în acest caz sa fie vorba de o durere radiculo-nervoasa); în
general efortul fizic poate accentua durerea.
− Factorii ce usureaza durerea sunt: repausul la pat, diverse medicamente sau mijloace
ortopedice.

2.4. TABLOU CLINIC

a) Simptome subiective:
Tabloul clinic al lombalgiei de cauza mecanica, în special prin hernie de disc, este
dominat de durere care are urmaroarele caractere:
- debuteaza brusc în timpul efortului sau la cateva ore dupa efort şi iradiaza în membrul
inferior pe traiectul nervului sciatic;
- este agravata de efortul fizic şi de miscariledin cursul zilei, de tuse, stranut, defecatie;
- este ameliorata de repaus;
Topografia durerii permite recunoasterea tipului de radacina afectata. Astfel în afectarea
radacinii:

13
- S1 durerea iradiaza la nivelul fesei, fata posterioara a coapsei, gambei, tendonul lui Achile,
calcai, marginea externa a piciorului pana la degetul 5 şi fata plntara a piciorului;
- L5 durerea cuprinde fesa, fata posteroexterna a coapsei, anteroexterna a gambei, regiunea
dorsala a piciorului şi halucele;
- L4 durerea iradiaza pe fata externa a soldului, anteroexterna a coapsei, anterioara a
genunchiului, anterointerna a gambei pana la glezna;
- L3 durerea iradiaza în regiunea anteroexterna a soldului, pe fata anterioara a coapsei şi
genunchiului;
- L2 durerea intereseaza portiunea a coapsei (anterior, medial, lateral).
Tulburarile de sensibilitate ca parastezii, hipoestezii sau chiar anestezie în dermatomul
radacinii afectate sunt asociate durerii. Distributia tulburarilor de sensibilitate difera în funcţie de
radacina afectata. Astfel în afectarea radacinii L5 se inregistreaza tulburari de sensibilitate pa
fata externa a gambei şi fata dorsala a piciorului, în timp ce în afectarea radacinii S1 acestea se
inregistreaza la nivelul regiunii plantare apiciorului. În cazul proictiei mediane posterioare a
nucleului pulpos al discului se produc parestezii în zona perianala, fese şi sacru,iar mictiunea şi
defecatia pot fi afectate.

b) Simptome obiective:
Scaderae fortei musculare şi hipotrofia musculara fac ca în afectarea radacinii L5
mersul pe calcai sa fie imposibil, iar flexia dorsala a piciorului şi degetelor (mai ales a halucelui)
sa fie deficitare. În afectarea radacinii S1 mersul pe varfuri şi flexia plantara a piciorului sunt
dificile.
Examenul fizic al bolnavului cu lombalgia evidentiaza atitudine antalalgica, trunchiul
fiind inlinat de partea opusa celei durereroase, scoliaza concava de partea suferinda, stergerea
lordozei, contractura unilaterala a musculaturii paravertebrale.Aceste elemente asociaza limitarea
miscarilor de flexie şi inclinari laterale la nivelul coloanei lombare. Percutia maselor
paravertebrale la 2-3 cm de apofizele spinoase permite precizarea sediului confictului
discoradicular (semnul soneriei).
Testele de elongatie sciatica sunt pozitive. Manevra Lasègue se executa prin ridicarea
membrului inferior deasupra planului patului şi este pazitiva cand apare o durere vie în coapsa şi
gamba la diverse grade (sub 90°) de la planul patului. Manevra Bragard consta din ridicarea
membrului inferior extins pana la aparitia durerii. Testul de elongatie femurala pentru radacina
L2-L4 se executa cu pacientul în decubit ventral cu genunchiul indoit. Ridicarea coapsei de la
nivelul patului decalnseaza durere pe fata anterioara a coapsei pentru radacinile L2 şi L3 şi pe
fata mediala pentru radacina L4.

14
 Modificarea reflexelor asteotendinnoase depinde de radacina afectata.Astfel acestea sunt
normale în sciatalgia L5. Afectarea radacinii S1 face ca relexul achilian sa fei diminual sau
abolit, iar cea a radacinii L3, L4 detrmina o diminuare sau abolire a refelexului rotulian.

2.5. FORME CLINICE

a) LHD (Lombalgia prin hernie de disc)

Dupa o perioada varibila de tratament sau chiar spontan, în profunzimiile discale,
expansiunile nucleului pulpos se retrag sau se resorb, contracture musculara se reduce sidurerile
pot dispare. Astfel, se poate termina o criza de lumbago acut, dar terenul pregatit ramane, ceea ce
paote da nastere la recidive. Mai complicate sunt lucrurile în herniile de disc unde durerile
persista şi pot determina leziuni radiculare cu atrofii musculare etc. În aceste cazuri, de foarte
multe ori numai o interventie chirurgicala poate rezolva problema.
Din nefericire, în aceasta faza se comit imprudente regretabile din partea bolnavilor care
amana consultul medical continuandu-şi activitatea şi efortul fizic. Continuarea activitatii supune
zona lezata la presiuni mari ce pot atinge valori pana la 120-180 kg care deplaseaza nucleul
pulpos sau chiar il fragmenteaza ajungand la hernia de disc. Evolutia în aceasta situatie poate fi
severa, presupunand tratamente complicate şi costisitoare uneori necesitand interventia
chirurgicala. Scurtarea evolutiei lombosciaticii discale depinde deci de acest gest simplu, care
consta din adoptarea imediata a repausului la pat şi consultul medical în primele ore de la
aparitia durerii.
Lombalgia prin hernie de disc se manifesta prin dureri violente care se agraveaza pe
parcurs ,insotita de dificultate în mers şi o seama de simptome neurologice, descoperite la
examenul medical. Persistenta acestor semen impune interventia chirurgicala. De foarte multe
ori, bolnavii refuza în timp util, fapt ce poate avea consecinte severe, intrucat leziunile nervoase
pot evolua catre forma paralizanta.
Orice lombalgia trebuie în principiu investigata cu un tomograf computer sau RMN
pentru a se pune un diagnostic corect, daca este cazul, de hernie de disc. În multe cazuri, simtul
clinic nu este suficient pentru diagnostic, intrucat multe sciatici ascund tumori intratecale sau
compresii exerne.
Se urmaresc trei obiective:
- despovararea mecanica a coloanei lombare
- combaterea contracturii musculare
- calmarea durerii

15
 Asupra combaterii solicitarii mecanice prin repaus la pat, este necesar sa dam cateva
indrumari. Exista conceptia eronata ca numai un pat moale cu multe perne poate asigura repausul
coloanei vertebrale. Odihna în aceasta pozitie, departe de a feri coloana de solicitari, le
accentueaza prin crearea de noi curburi, care provoaca puncte noi de presiune pe disc.
Repausul ideal se face pe un pat dur. Bolnavul va gasi pozitia convenabila, culcat pe o
parte cu genunchii indoiti. Aceasta pozitie combate formarea de noi curburi la nivelul coloanei,
relaxeaza în acelasi timp musculatura contractata şi scade presiunea asupra discului şi radacinilor
nervului sciatic, prin marirea spatiilor posterioare de unde ies acestea. O atentie deosebita trebuie
acordata bolnavilor cu obezitate care trebuie sa respecte regimul hipocaloric fiindca fiecare
kilogram în plus apasa uneori cu forte de zeci de kilograme pe discul degradat şi implicit pe
radacinile nervoase.
În perioada repausului la pat, bolnavul trebuie sa dea dovada de calm şi sa accepte durata
de repaus, prescrisa de medic în raport cu evolutia. Contractura musculara lombara (lumbago)
care dureaza de la cateva zile pana la 2-3 saptamani, trebuie combatuta energic, intrucat
determina ingustarea gaurilor de conjugare şi mareste conflictul disco-radicular. În practica
curenta se fac blocaje cu xilina sau procaina 1% concomitent cu administrarea tabletelor de
clorzoxazona şi diazepam, dupa prescriptie medicala.
Evolutia contracturii este conditionata de refacerea discului. În unele cazuri,
decontractarea se poate obtine dupa cateva infiltratii cu procaina, iar aceasta nu indreptateste pe
bolnav sa inceapa miscarile imediat, intrucat discul vertebral nu se reface inainte de 2-3
saptamani. Este o grava eroare ca bolnavul sa primeasca aceste blocaje în mod ambulatoriu, fara
asigurarea imobilizarii la pat, chiar daca forma clinica aparent este benigna.

b) Lombalgia prin stenoza de canal spinal:

Stenoza canalului vertebral lombar (SCVL), sinonim "canalul lombar ingust", este o
entitate clinica distincta, consecinta a diminuarii diametrelor canalului spinal, a recesurilor
laterale şi a foramenelor radiculare, congenitala sau dobandita, care genereaza o simptomatologie
pluriradiculara, prin compresiunea neurala directa (de regula, pe un segment mai intins), precum
şi prin afectarea vascularizatiei conului medular şi a cozii de cal.
SCVL este o afectiune caracterizata prin sciatica progresiva cu evolutie trenanta,
bilaterala, asimetria traiectului radicular, parestezii distale, cludicatie radiculara sau sindrom al
cozii de cal; investigatiile paraclinice permit stabilirea indicatiei de tratament, în particular, în
cazul interventiilor chirurgicale, calitatea rezultatelor postoperatorii este data de evaluarea
corecta a elementelor compresive, pe care chirurgul isi propune sa le elibereze.

16
 Stenoza canalului vertebral lombar poate fi congenitala sau dobandita, dar exista şi forme
mixte.
- SCVL congenitala a fost descrisa de Sarpyener la copii, şi de Verbiest la adulti, în unele
afectiuni genotipice (achondroplazia, respectiv osteochondrodistrofia sau boala Morquio), dar şi
în unele condrodisplazii rare, situatie în care stenoza intereseaza canalul spinal pe toata lungimea
lui.
În SCVL congenitala, pediculii sunt scurti, grosi; lamele vertebrale sunt orientate
vertical, fiind scurte şi groase; articularele au suprafetele orientate aproape în plan sagital;
uneori, partea mediala a articularelor vine în contact cu procesul spinos; spatiile interspinoase şi
interlamare sunt reduse, iar diametrul interpedicular fiind cu dimensiuni cvasinormale sau -
SCVL dobandita. Stenoza degenerativa (mai frecvent la varstnici) prezinta: hipertrofia,
frecvent asimetrica, a proceselor articulare (proemina în interiorul canalului), protruzii discale
(cu frecvente calcificari), osteofite compresive, varice epidurale lombare compresive, hipertrofia,
uneori calcificarea sau chiar osificarea, ligamentului galben, sacralizarea vertebrei L5 şi
lombalizarea vertebrei S1, spondilolistezis. Modificarile anatomice sunt cel mai des asociate unei
anomalii de dezvoltare a arcului posterior cu pediculi scurti, lame vertebrale lombare ingrosate,
dispuse vertical - stenoza idiopatica de crestere Verbiest, pe care se suprapun modificari
artrozice.
Stenoze dobandite nonartrozice se intalnesc în: boala Paget, spondilita ankilopoietica,
tumori vertebrale (hemangiom, chist anevrismal osos, osteom, osteoblastom), postraumatic,
secundar unor afectiuni (artropatia tabetica, acromegalia, hipoparatiroidism, osteodistrofie
renala, lipomatoza epidurala din boala Cushing), secundar grefoanelor osose folosite pentru
osteosinteza pozitionate incorect.
Desi mecanismul exact, care genereaza simptomatologia în SCVL, nu este cunoscut, se
pare ca prin compresiunea mecanica a radacinilor nervoase sunt implicati atat factorul vascular
arterial, cat şi cel venos. Experimental, s-a demonstrat ca presiunea exercitata pe coada de cal,
similar celei intalnite în SCVL, reduce fluxul sanguin, genereaza staza venoasa, compromitand
transmiterea influxului nervos în radacinile comprimate, prin demielinizare locala şi
degenerescenta axonala.
Manifestarile clinice apar cel mai frecvent intre 30 şi 60 ani, fiind declansate de eforturi
fizice, de traumatismele lombare. Stenoza centrala pura apare mai des la barbat în decada 4;
stenozele laterale apar la femei în decadele 5-6.
La debut, spre deosebire de tabloul clinic al herniei de disc lombare, apar insiduos, cel
mai des fara un factor declansator sau dupa un traumatism minor: parestezii, scaderea de forta
crural, care domina tabloul clinic, fata de lombalgii, sciatalgii, rar cruralgii. Manifestarile

17
dureroase au caracter pluriradicular, cu traiect imprecis, frecvent bilateral, asimetric, cu
intensitate moderata, intermitente, accentuate de ortostatism, mai ales în hiperextensie, şi de
mers, care cedeaza la repaus. Durerile pot deveni permanente, cu exacerbari nocturne. Uneori,
tabloul clinic evidentiaza (10% din cazuri) un sindrom de coada de cal, cu tulburari de
sensibilitate în sa, tulburari genitourinare (disurie, polakiurie, mictiuni imperioase sau
incontinenta, erectii declansate de mers, impotenta).
Claudicatia radiculara (lat. claudico = a schiopata) neurogena caracterizeaza mai ales
stenozele centrale, prin: sciatalgii, parestezii (lombare, perineale, crurale), uni- sau bilaterale,
deficite motorii - cel mai des instabilitate, initiate sau agravate de mers, cedand partial la repaus -
în pozitie verticala şi în anteflexie, nu în pozitie sezand, impunand bolnavului sa se opreasca la o
distanta variabila, care se reduce în funcţie de evolutia bolii (distanta care declanseaza
simptomatologia şi timpul de repaus sunt constante). Fenomenele de claudicatie apar ca expresie
a ischemiei intermitente a radacinilor lombosacrate, secundar compresiunii induse de structurile
adiacente. Spre deosebire de claudicatia neurogena radiculara din SCVL, în claudicatia
vasculara, pulsul în extremitatea distala a membrului inferior este redus sau abolit, lombalgiile
sunt absente, distanta care declanseaza simptomatologia şi timpul de repaus sunt variabile, iar
durerile cedeaza la repaus.
Tratamentul este atat medical, cat şi chirurgical, desi aparent doar gestul decompresiv ar
fi salutar; trebuie precizat ca exista şi SCVL asimptomatice. Tratamentul medical este util în 50-
65% din cazuri cu radiculalgii, în absenta deficitelor majore, diminuand durerile, ameliorand
perimetrul de mers, fiind o alternativa terapeutica la bolnavii inoperabili din cauza altor tare. Se
recomanda repaus absolut la pat, timp de 2-3 saptamani, în pozitie de suprarepaus, sau repausul
partial, cu folosirea unui lombostat. Se asociaza antalgice, antiinflamatoare nesteroidiene ,
infiltratii epidurale sau intratecale cu corticosteroizi, vazodilatatoare periferice.
Tratamentul chirurgical are indicatie în SCVL simptomatica, în caz de esec a
tratamentului medical, avand ca scop ameliorarea manifestarilor algice dependente de
schimbarea pozitiei şi de mers, oprirea evolutiei simptomatologiei, posibila remisiune a
deficitelor neurologice existente. Majoritatea autorilor recomanda gestul chirurgical în caz de
esec al tratamentului conservator dupa minimum 3 luni de tratament, la bolnavi cu durata a
simptomatologiei de peste 1 an.
Scopul este realizarea unei decompresiuni suficiente, fara a genera instabilitate spinala.
Interventia trebuie sa fie individualizata fiecarui caz în parte, în funcţie de: varsta bolnavului,
vechimea şi analiza temeinica a simptomelor, gradul de invaliditate, de modificarile morfologice
identificate la examenul CT lombar, de tipul de stenoza, de ca-racterul localizat sau etajat al
stenozei, uni- sau bilateral, de tehnica de decompresiune agreata de chirurg.

18
 Tehnicile de osteosinteza, recomandate de unii autori de rutina, pentru a evita
instabilitatea spinala cu listezis postoperator, trebuie destinate numai bolnavilor cu
spondilolistezis degenerativ, altfel materialul de osteosinteza poate genera stenoza la mai multe
niveluri, cicatrice epidurala lombara compresiva. De altfel, se considera ca stabilitatea vertebrala
este conservata, daca peste 50-66% din articulare sunt pastrate, fara lezarea spatiului discal.
Rezultate. În absenta unor studii randomizate compa-rative, pentru aprecierea rezultatelor
tratamentului conservator şi medical, se constata utilitatea gestului chirurgical imediat
postoperator în diminuarea manifestarilor dureroase şi ameliorarea tolerantei la mers. Cu toata
ameliorarea imediata (rezultate bune în 64% din cazuri), în timp este posibil sa apara deteriorare
neurologica (dupa 5 ani, la 27% din cazuri, se constata reaparitia manifestarilor prin: 30%
restenozare la nivelul operat, 30% stenoza la alt nivel).

c) Lombalgia simptomatica
Lombalgia poate fi generata şi în afara leziunilor discale, de catre boli neurologice
infectioase, proliferative sau toxice, care afecteaza radacinile (radiculite) sau nervul (nevrite). De
aceea în cazul aparitiei starii dureroase lombosciatice este necesar consultul medical, pentru a se
stabili diagnosticul cauzal şi tratamentul. În formele simple, care traduc fisurarea inelului fibros,
unde predomina semnele de lumbago, despovararea coloanei prin repaus la pat şi evitarea
eforturilor fizice timp de 14 zile asigura vindecarea fara a mai fi necesare alte tratamente.
Criza de lumbago acut se caracterizeaza prin dureri şi contracture în masele musculare
lombare, generate fie de boli musculare locale, fie de boli ale coloanei vertebrale lombare
(spondiloza, discopatiile). Durerea foarte intensa este declansata fie de un efort deosebit, fie în
mod spontan, imobilizand pacientul.
La examenul obiectiv, de obicei foarte dificil de efectuat din cauza intensificarii
durerilor, se observa atitudini vicioase, cu limitarea miscarilor şi aspect de coloana vertebrala
lombara drepta. Muschii situati de oparte şi de cealalta a vertevrelor sunt contractati şi foarte
durerosi la palpare. Acesta simptomatologie poate dura 1-3 zile sau 1-2 saptamani dupa care
dispare în totalitate sau se cronicizeaza, realizand un lumbago cronic.
Durerile lombare se mai produc cand fisurile inelului fibros sunt destines mai lent de
nucleul pulpos.Acest proces da o stare durabila de durere,de o intesitate mai mica,care apare mai
ales la solicitarile modeste ale coloanei lombare.Cu anii insa,fragmentele de nucleu pulpos
strecurate în fisurile inelului fibros se usuca, se atrofiaza, discul isi reduce din inaltime şi, cu
pretul scaderii mobilitatii, coloana lombara nu mai e dureroasa.
Uzura colanei este principala sursa de durere lombare, totusi eforturile şi traumatismele
pot produce adesea, şi la tineri, asemenea dureri. Ridicarea unei greutati, un effort professional

19
sau casnic care atinge un anumit grad de intensitate pot rupe un disc sansatos, iar prin aceasta
ruptura nucleul pulpos sa-şi paraseaca locul pe care se afla şi strecurat prin ruptura inelului fibros
sa proemine dincolo de marginea unui platou vertebral, comprimand o radacina nervoasa, în
aceste cazuri apare ceea ce se numeste lumbago acut de efort.
Examenul radiografic al coloanei lombare, foarte important pentru stabilirea cauzei,
evindetiaza fie aspecte normale, fie modificari cu caracter de discopatie lombara sau spondiloza
lombara, care genereaza cel mai frecvent crize de lumbago.
Tratament:
Crizele de lumbago acut impun repaus la pat,intruncat la cea mai mica miscare,durerea se
accentueaza considerabil.Pozitia pe pat dur contribuie în mare masura la diminuarea durerii,
Se recomanda,de asemenea:-Aspirina 3-4 tb/zi
-Algocalmin 2-3tb/zi
-Indometacin supozitoare 2-3/zi
- Florzoxazonă 3-4drajeuri/zi, administrate timp de 7-10 zile
pot avea efect favorabil în mule cazuri,ca şi administrarea de: -Paduden 3 drajeuri/zi sau
-indometacin 3 drajeuri/zi.
Clorzoxazonă 3-4 tb/zi cu caracter decontracturant,trebuie de asemenea, sa figureze, pe
lista medicamentelor.În plus se recomandă aplicaţii locale cu unguent (antireumatice:
Diclofenac, Fenilbutazonă) şi mentinerea caldurii locale,în cazurile în care durea persista, se
impune internarea în spital pentru alte proceduri terapeutice.
O indicatie terapeutica utila o constituie tratamentul balnear intr-o statiune cu profil
reumatologic (Băile Herculane, Băile Felix, Borsec, Covasna, Călimăneşti Căciulata, Vatra
Dornei, Geoagiu Băi), pacientul trebuie sa evite efort fizic mare pana la cedarea completa a
durerilor; folosirea unui brau care sa stranga bine mijlocul este recomandata pentru
preintampinare a unei noi crize de lumbago.

2.6. DIAGNOSTIC POZITIV

a) Examen clinic
Având în vedere că structura coloanei este complexă, iar prezentarea durerilor este
subiectivă şi afectată de factori sociali, diagnosticarea durerii lombare nu este simplă. Dacă
majoritatea durerilor lombare sunt cauzate de probleme musculare şi articulare, această cauză
trebuie să fie separată de problemele neurologice, tumorile spinale, fracturi spinale şi infecţii,
printre altele.

20
 Prezenţa anumitor semnale, denumite semnale de avertizare, indică necesitatea efectuării
unor teste suplimentare pentru a identifica problemele subiacente mai grave, care ar putea
necesita tratament imediat sau specializat. Prezenţa unui semnal de avertizare nu înseamnă că
există o problemă semnificativă, ci doar sugerează anumite probleme, iar majoritatea
persoanelor care prezintă semnale de avertizare nu au nicio problemă subiacentă gravă. Dacă nu
există niciun semnal de avertizare, s-a demonstrat că efectuarea unor radiografii de diagnosticare
sau a unor teste de laborator în primele patru săptămâni de la apariţia simptomelor este inutilă.
După eliminarea celorlalte cauze, persoanele cu durere lombară nespecifică sunt, în
general, tratate simptomatic, fără o stabilire exactă a cauzei. Eforturile de a identifica factorii
care ar putea duce la o complicaţie a diagnosticului, precum depresia, abuzul de substanţe ar
putea fi utile.
În sciatica exista o serie de semne caracteristice, legate în general fie de elongatica
nervului sau a radacinilor sale, fie de presiunea trunchiului nervos dureros.
Semnul Lasequé este cel mai fidel şi mai pretios. Bolnavului, fiind culcat pe spate, cu
genunchii intinsi, i se ridica calcaiul, astfel incat sa produca o flexie a membrului inferior pe
bazin. În raport în intensitatea fenomenelor inflamatoare radiculare, durerea apare la unghiuri
diferite, imediat dupa ridicarea calcaiului, în formele hiperalgice, sau la un unghi de 45°, facut de
coapsa pe bazin în formele moderate. Uneori în formele de sciatica severa, chiar şi ridicarea în
aceleasi conditii a membrului sanatos desteapta durerea de partea bolnava. Acest semn este
denumit "Lasequé contralateral".
Semnul coborarii piciorului apare daca bolnavul în decubit dorsal, ridica ambele membre
inferioare cu genunchii intinsi, pana incepe durerea.
Semnul este pozitiv daca la coborarea membrului sanatos durerea în membrul bolnav se
intensifica.
Semnul Ulatkievici apare daca bolnavul, asezat în decubit ventral, executa o extensie
maxima a piciorului, ridicand coapsa flutand gamba.
Semnul Leri consta în provocarea durerii prin flexia capului pe trunchi.
Semnul Bonnet consta în producerea durerii prin aductia fortata a coapsei.
Punctele Valleix corespund zonelor unde diferite fascicule ale nervului sciatic
incruciseaza planuri dure, astfel incat presiunea acestora provoaca durere. Urmarite descendent
intalnim: punctul fesier la extremitatea superioara a incizurii sciatice; punctul trohanterian, în
santul ischio-trohanterian; punctul popliteu, în regiunea respectiva; punctul peronier, la gatul
peroneului; punctul maleolar peronier pe fata dorsala a maleolei respective etc.

21
 Daca semnele mentionate pana acum permit un diagnostic clinic de sciatica, examenul
clinic mai poate fumiza o serie de indicii care sa faca posibila localizarea discului şi a radacinilor
atinse.
Topografia durerii şi a tulburarilor de sensibilitate este foarte importanta.
Atitudinea coloanei vertebrale poate sa dea detalii importante în afara de limitarea
miscarilor de extensie şi flexie a coloanei caracteristice atat sciaticilor L4 - L5 cat şi celor L5 –
S1. La bolnavul asezat în picioare se poate constata scolioza antalgica. În sciaticile foarte
dureroase se constata o pozitie scoliotica în care concavitatea se afla de partea dureroasa.
Totodata se poate constata contractura unilaterala a muschilor lombari. Scolioza antalgica
caracteristica mai ales sciaticilor L4 - L5. Scolioza homolaterala sau inflexia laterala directa se
observa mai ales în sciaticile L5-S1.Mersul pe calcai este imposibil în sciatica L4 - L5 ca şi
miscarea de bataie a tactului cu piciorul pe podea.
Examenul reflexelor arata anumite deosebiri. Astfel reflexele achiliene sunt reduse sau
lipsesc în sciaticile L5 – S1 în timp ce reflexele rotuliene lipsesc în discopatiile L3 - L4. Avand
insa în vedere raritatea discopatiilor L3 - L4 abolirea reflexelor rotuliene impun cautarea cu grija
a unei sciatici simptomatice.
Atrofiile musculare ofera mai rar posibilitatea unei localizari a leziunii. Astfel atrofiile
musculare ale muschilor gluteali ai gambei şi ai degetului mare se intalnesc mai frecvent în
sciaticile L5 - S1.

b) Examen radiologic.
Este indicată efectuarea unor radiografii în cazul existenţei unor semnale de avertizare,
simptome neurologice persistente care nu dispar sau dureri constante ori agravante. În special,
utilizarea timpurie a radiografiilor (IRM sau CT) este recomandată în cazul în care pacientul este
suspectat de cancer, infecţii sau sindromul cozii de cal. Imagistica prin rezonanţă magnetică
(IRM) este uşor mai bună decât testele CT pentru a identifica bolile de coloană - cele două
tehnologii sunt la fel de utile pentru a diagnostica stenoza spinală. Numai câteva teste de
diagnosticare fizică sunt utile. Testul de elongaţie femurală iese aproape întotdeauna pozitiv la
persoanele cu hernie de disc. Discografia lombară stimulată poate fi utilă pentru a identifica un
anumit disc care provoacă durere persoanelor cu niveluri ridicate cronice de durere lombară.
În mod obisnuit se efectueaza radiografii de fata şi de profil ale coloanei lombare.
Acestea evidentiaza:
- rectitudinea coloanei lombare, cu stergerea lordozei fiziologice (pe cliseu de profil);
- scolioza antalgica;

22
- pensarea discului lezat L4 - L5 sau L5 – S1 (pot fi pensari lombare laterale sau posterioare) şi
torsiunea coloanei lombare.

c) Examen de laborator (de rutina)

Examenele efectuate în mod obisnuit sunt: hemoleucograma, V.S.H., electroforeza; ele
sunt normale în cazul unui bolnav cu nevralgie determinata de un proces degenerativ al coloanei
lombare.
Studiul metabolismului fosfocalcic şi dozarea fosfatazei alcaline sunt utile ori de cate ori
constatam o rarefiere a tesutului osos (osteoporoza, osteomalacie); dozarea acidului uric,
introdermoreactia la tuberculina, testele serologice pentru Brucala, testele de depistare a
factorului reumatoid, electromiografia pot fi de asemenea utile.

2.7. DIAGNOSTIC DIFERENTIAL

a) Spondilita anchilozanta.
Acesta boala nu este cuprinsa în reumatismele degenerative, ci inflamatoare. Ea apare la
tineri în a treia decada a vietii, cu dureri lombare, la inceput intermitente, apoi permanente,
neameliorate de repausuri, uneori cu exacerbari nocturne ale durerilor. O radiografie de bazin
pune în evidenta o dubla artrita sacroiliaca caracteristica din perioada de inceput a spondilitei.
b) Morbul lui Pott.
În aceasta boala este vorba de un proces de distrugere la inceput discala, de natura
tuberculoasa. Mai tarziu ataca şi vertebrele, producand adevarate “carii” vertebrale şi turtiri de
vertebre. Apare mai ales la tineri dar poate fi gasita şi la adulti şi varstnici. Rigiditatea coloanei
este considerabila, febra are uneori un caracter neregulat. Diagnosticul poate fi sugerat şi de
antecedentele tuberculoase (pleurezie, t.b.c. pulmonar, t.b.c. ganglionar), morbul liu Pott în
esenta fiind o tuberculoza vertebrala.
c) Decalcifierea coloanei.
În general este vorba de doua procese asemanatoare, totusi de natura diferita:
osteoporoza şi osteomalacia. Durerile sint general permanente şi exacerbate de efort, de o
strangere a coastelor, sau numai de miscarea din timpul tusei.
d) Osteoporoza.
Este decalcifierea coloanei datorata lipsei de hormoni (foliculina sau testosteron), care au
un rol important de a reinnoi substratul chimic (proteic) pe care se fixeaza calciul în vertebre.
Aspectul bolnavilor este dominat de exagerarea curburilor ale coloanei, mai ales cifoza toracica
(spate boltit, incurbat). La examenul radiologicse vede transparenta crescuta în asamblul

23
coloanei. Intratamentul acestor bolnavi nu au ce cauta vitaminele, ci hormonii anabolizanti
(Naposin, Decadurabolin etc).
e) Osteomalacia
Imbraca unele dintrasaturile osteoporozei: este insa mai rara şi uneori se insoteste de
fracturi ale unor parti ale bazinului (fracturi ischiopubiene), care se pun în evidenta pe
radiografii. În aceste cazuri este vorba de o lipsa de calciu în organism ca urmare a unui regim
pre sarac în calciu (lipsa de producte lactate), tulburari digestive inabsorbtia calciului sau prin
elimnarea lui exgerata. Tratamentul medicametos consta în administrarea de calciu şi vitamina
D.

2.8. COMPLICATII

a) Hiperlordoza lombara.
Preferam sa adoptam termenul de hiperlordoza pentru ca în mod normal segmentul
lombar al coloanei are o curbura cu concavitatea posterioara. Spre deosebire de aceasta curbura
concava (lordoza) care este normala, fiziologica, pot apare exagerari ale curburii lombare –
hiperlordoze. Aceasta se intalneste şi la barbati, mai ales la cei la care se dezvolta abdomenul ca
semn al obezitatii. Dar cel mai frecvent se observa la femei şi mai ales dupa menopauza.
Exagerarea lordozei lombare incepe intre 30 şi 50 de ani dar aspectele cele mai evidente se
inregistreaza la femei intre 55 şi 60 ani, durerea lombara apărând mai ales la acestea. Ea este
resimtita cu deosebire la oboseala, dupa o zi de lucru sau de stat intr-o pozitie aplecata (spalat,
calcat). Uneori insa durerile lombare devin aproape permanente dimineata la sculare, la
intoarcerea corpului în pat sau chiar in repaus la o modificare de pozitie. Aspectul clinic este
caracteristic : o femeie obeza cu musculatura abdominală disparută sau foarte relaxată,deseori cu
cicatricele unor operatii chirurgicale are un abdomen proeminent care plonjeaza în fata şi în jos.
Pentru a compensa aceasta sarcina intreaga coloana se modifica : coloana toracala este impinsa
inapoi, umerii sunt coborati, iar segmentul lombar este foarte cambrat. Este evident ca intr-o
asemenea pozitie raporturile intre vertebre se modifica : corpii vertebrali au tendinta de a fi
impinsi inainte, în tmp ce arcurile vertebrale şi apofizele spinoase aflate în arcul mic al curburii
fac ca discurile sa sufere (discartroza), iar articulatiile arcurilor vertebrale (articulatiile vertebrale
superioare) sa devina sediul unor artroze.

24
 b) Spondilolistezis.
Termenul vine din limba greaca (spondil=vertebra şi listezis=alunecare). Aceasta
tulburare apare ca urmare sau mai bine spus ca o exagerare a procesului precedent descris. Sub
presiunea puternica la care sunt supuse mai ales vertebrele L4 şi L5, apofizele articulare se
inclina inainte avand ca urmare o launecare a corpului vertebrei. Daca tractiunile exercitate sunt
mari un arc vertebral se poate rupe dand o spondiloza (rupere de vertebra).
c) Osteoporoza de involutie.
La aspectele aratate se mai aduga în mod obisnuit şi o declacifiere a corpilor vertebrali
(osteoporoza). Osteoporoza apare ca rezultat al menopauzei, al tulburarilor de metabolism şi
endocrine, dar poate apare şi la femei mai tinere carora dintr-un motiv sau altul li s-au scos
ovarele pe cale chirurgicala.
Un cumul de tulburari ale regiunii lombare au mai fost descrise sub numele de sindromul
trofotatic vertebral al femeilor, caracterizat prin exagerarea curburii lombare, artroze
interapofizare lombare şi alunecarea vetebrelor L4 şi L5. Este usor de inteles ca în asemenea
situatii durerae reprezinta un sindrom destul de intens şi rebel la tratamente.
d) Scolioza.
Aceasta deviere a coloanei are loc intr-un plan paralel cu cel al umerilor sau fruntii
denumit şi plan frontal. Curburile patoligice ale coloanei vertebrale sunt laterale la dreapta sau la
stanga. Ce cele mai multe ori vorba de “atitudini” scoliotice, de devieri moderate ale coloanei şi
nu de devieri considerabile.
De obicei, durerea sau atitudinea scoliotica a coloanei se produce în copilarie sau la
pubertate. Durerile apar insa mult mai tarziu (dupa 30 de ani) mai ales dupa o sarcina, un
accident sau un efort prelungit. Durerae are de cele ami multe ori caracterul de lombalgie de
efort.
Filmele radiografice arata în asemenea cazuri ca în partea aoncava a curburilor se gasesc
mari osteofite, discartroze şi artroze posterioare.

2.9. EVOLUTIE
Folosind mijloacele terapeutice actuale în cea mai mare parte din cazuri disparitia
durerilor apare intre 2 saptamani şi o luna. De obicei dupa aceasta perioada persista parestezii
care pot sa dureze 3-4 luni. Intensitatea durerilor şi a contracturilor musculare este legata în mod
obisnuit de formele cu evolutie mai prelungita. Aceeasi mentiune se poate face pentru sciaticile
care apar la indivizii mai tineri.
Unele forme dureroase se dovedesc rebele la tratament sau numai în mod trecator sensibile.
Dintre aceste cazuri se remarca formele de sciatica cu nevrita sau sciatica paralizanta.

25
2.10. TRATAMENTUL

1. Tratamentul profilactic
Masurile profilactice urmaresc intarirea aparatului musculo-ligamentar, calirea
organismului, marirea rezistentei la eforturi şi evitarea factorilor patogeni.
Conditiile de munca sunt deosebit de importante astfel incat trebuie evitate
traumatismele, eforturile exagerate, solicitarea fara rost a coloanei lombare (ridicarea de jos a
unor obiecte grele, cu genuchii intinsi), expunerea indelungata la frig etc.
În cazurile în care unii bolnavi de sciatica, prin natura profesiunii lor, articulatia lombo-
sacrata este mult solicitata, se recomanda schimbarea profesiunii.
Lombostatul este de un real folos, mai ales la bolnavii care au devieri ale coloanei
lombare, ca urmare a dezvoltarii adipoase şi a slabirii chingii musculare abdominale.

2. Tratamentul curativ
a) Tratamentul igieno-dietetic
Acesta se compune dintr-un regim alimentar cu proteine de calitatea I (carne, branza,
oua, lapte).
Va avea minimum 3 mese pe zi, dar aici se va avea grija la repartizarea meselor în funcţie
de tratamentul balnear.
Se va evita o alimentatie hipercalorica (glucide în exces) exista risc de supraponderalitate
tinand seama de faptul ca un pacient, în mod brusc, este obligat sa pastreze repaus la pat.
În acest regim va intra şi o alimentatie desodata din cauza antiinflamatoarelor de tip
cortizon şi indometacin, care retin ionii de sodiu şi implicit apa.
Cum de regula boala respectiva se asociaza cu anemia, se recomanda un tratament
antianemic. Tot aici se mai poate recomanda un tratament de tonifiere generala cu polivitamine
de tipul:
- Vitamina B (tractul nervos);
- Vitamina E (refacerea musculara);
- Vitamina C.

26
 b) Corectia starii psihice
Este foarte important sa-l convingem pe pacient sa nu se dea în laturi de la nici un
tratament. Daca ii va face rau tratamentul respectiv acesta se intrerupe imediat dar trebuie
incercat orice pentru binele sau.
Bolnavul trebuie sa inteleaga ca boala de care sufera se poate vindeca, moralul ridicat al
acestuia avand un rol hotarator în tratamentul recuperator.
Este necesara perseverenta deosebita şi incredere în grupa de recuperare.

c) Tratamentul medicamentos
Se recomanda medicamente analgezice (pentru cuparea durerii) şi antiinflamatorii
(AINS):
- Aspirina, 1 tb/zi;
- Indometacin, unguent sau supozitoare;
- Fenilbutazona;
- Ibuprofen;
- Mydocalm 3 tb/zi;
- Refen 1f/zi;
- Tador;
- Movalis.
- infiltratii paravertebrale, epidurale sau peridurale cu hidrocortizon şi xilina; în formele
hiperalgice folosim cure scurte (7-10 zile) de prednison (grija la alimentatia desodata).
Se mai recomandă:
- medicamente decontracturante: clorzoxazon 750 mg/zi; mydocalm 750 mg/zi;
- sedative: diazepam 10 - 15 mg/zi;
- antialgice: Algocalmin 2-3g/zi, Piafen 1-2f/zi
- perfuzie iv SF 250ml + vit. B1, B6, B12
- Milgamma 1f
- Nurofen 1 f
- perfuzie iv cu Thiossen 1 fl/zi
Sunt utile în prima parte a episodului dureros cand contractura musculara antalgica
mentine pozitia vicioasa.

d) Tratamentul ortopedic
Repaus pe un plan dur (pat tare) timp de 15 - 20 de zile, tractiuni şi manipulari vertebrale,
lombostat.

27
 e) Tratamentul chirurgical
Nu constituie un tratament de rutina al sciaticii prin hernie de disc, el este rezervat numai
unor forme clinice particulare;
- sciatica paralizanta (în acest caz interventia chirurgicala pentru a fi eficace, trebuie
realizata de urgenta);
- sciatica prelungita şi sciatica hiperalgica ce nu raspund la un tratament medical corect şi
perseverent.
Tratamentul sciaticii nediscale este constituit din tratamentul afectiunii cauzale: Morbul
Pott, boala Hodkin, neoplasm de prostata.

f) Terapia fizicala de recuperare:

- hidroterapia:
- termoterapia;
- electroterapia.
Procedurile termice actioneaza printr-o vasodilatatie a capilarelor, o marire a circulatiei
nervoase şi cresterea metabolismului celular. Este procedeul cel mai des intrebuintat: în sedarea
duretilor nevralgice şi e bine suportat în mai toate formele de nevralgii. În procesele acute
inflamatoare, în starile congestive caldura agraveaza durerea şi este contraindicata. Ca şi acolo
unde starea vaselor impiedica irigarea tesuturilor. Procedurile termice trebuie apiicate cu grija
acolo unde nevralgiile se insotesc cu tulburari de sensibilitate., ca sa nu provoace arsuri, ca şi
acolo unde exista leziuni de nervi sau tegument.

28
 CAPITOLUL III
ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA
PACIENŢILOR CU LOMBALGIE CRONICĂ ACUTIZATĂ

S-au scris foarte multe definiţii despre nursing, dar toate au în comun faptul că nursingul
reprezintă ideea de a ajuta persoanele care au nevoie de a fi ajutate în modul cel mai eficient
posibil. Nevoile umane reprezintă originea îngrijirilor de bază în toate serviciile de sănătate.
Misiunea socială a nursei nu este întotdeauna clară. Dacă pentru unii asistenta medicală este cea
care ajută medicul, pentru alţii, ea practică o profesiune autonomă. În realitate ea se plasează
între cele două extreme.
Astăzi nursa este acea persoană pregătită printr-un program de studiu care include
promovarea sănătăţii, prevenirea îmbolnăvirilor şi îngrijirea bolnavilor din punct de vedere fizic,
mintal, cu deficienţe, indiferent de vârstă şi în orice unitate sanitară. Această definiţie este
acceptată de toată lumea, fiind în prezent utilizată şi în România. Scopul nursingului este acela
de a acorda îngrijiri cu rol în păstrarea sau restabilirea independenţei individului pentru
satisfacerea nevoilor proprii. Persoana va fi ajutată să-şi conserve sau să-şi restabilească
independenţa sa, astfel încât să-şi poată satisface nevoile singur.
Fără calităţi morale remarcabile, activitatea asistentului medical nu este posibilă. Numai
priceperea, oricât de mare ar fi ea este insuficientă. Ideal ar fi ca asistentul medical când vine în
contact cu bolnavul să aibă un mod de comportament adecvat îmbinând profesionalismul cu
umanismul. Bolnavul este atent la felul cum se prezintă un asistent medical. Comportamentul
etic, general al asistentului medical include o atitudine colegială, prietenească faţă de restul
personalului medical. El va evita orice afirmaţie care ar putea submina autoritatea sau scădea
prestigiul cuiva. Va trebui să fie desciplinat şi animat de un adevărat spirit de echipă, să cultive
spiritul de ordine şi de economie, să respecte regulile de igienă şi sterilizare, nu de teama unei
sancţiuni ci din raţiune şi convigere, contribuind astfel la reducerea infecţiilor nosocomiale.
OMS (1995) defineşte asistentul medical astfel: "o persoană care find admisă în mod
oficial la un program educational în nursing, recunoscut de statul membru în care se afla, care a
parcurs cu succes studiile în nursing şi a obţinut calificarea necesară pentru a fi inregistrată
şi/sau a obtinut licenţa de practică a nursingului."
Consiliul Europei (1994) dă următoarea definiţie: "Rolul nursingului în societate este
de a ajuta indivizii, familiile şi grupurile să-şi determine şi să-şi îndeplinească potenţialul for
fizic, mintal şi social şi să facă aceasta într-un context plin de provocări în ceea ce priveşte

29
mediul în care ei trăiesc sau lucrează. Aceasta impune asistenţilor să realizeze funcţii care
promovează şi menţ în sănătatea şi în aceeaşi măsura previn îmbolnăvirile."
Misiunea asistenţilor medicali este de a îndeplini funcţii care să promoveze şi să
menţină starea de sănătate, dar şi să prevină îmbolnăvirile. Nursingul include, de asemenea,
planificarea şi acordarea de îngrijiri în timpul bolii şi în timpul convalescenţei şi cuprinde
aspectele fizice, mintale şi sociale ale vieţii în măsura în care ele au legătura cu sănătatea, boala,
invaliditatea şi moartea.
Asistentul medical îşi asumă răspunderea şi exercită autoritatea necesară pentru
prestarea directă a îngrijirilor de sănătate. El este un practician autonom responsabil pentru
prestaţiile sale.
În persoana bolnavului este lovită inevitabil şi familia. Faţă de vizitatori asistentul trebuie
să-şi cunoască bine obligaţiile, să fie politicos şi sfătuitor, dar să interzică scenele zgomotoase.
Nu va manifesta o atitudine deplasată sau dezgust în unele îngrijiri ale bolnavului si nu-l va lăsa
pe acesta în voia sorţii sub pretextul terminării programului. Violarea secretului
profesional, înstrăinarea obiectelor pacienţilor şi folosirea bunurilor instituţiei în
scopuri personale indică incorectitudine şi o abdicare de la principiile deontologiei şi de la
comportamentul etic. Asistentul medical are responsabilităţi individuale, de grup precum şi
specificul unde lucrează. El îşi desfăşoară activitatea în cadrul echipei de îngrijire bazându-se pe
relaţii de parteneriat şi solidaritate profesională, complementaritate. Activitatea în echipă
presupune respectarea autonomiei, profesiei cât şi buna colaborare pentru realizarea scopului
propus ducând astfel la satisfacţia profesională.
Asistentele au posibilitatea de a propaga drepturile pacientului:
- să-i asigure o îngrijire adecvată în orice condiţie,
- îngrijirea să fie echitabilă, umană şi fără discriminări privind rasa, culoarea,
naţionalitatea, resursele financiare ori convingerile etice
- să informeze pacientul despre tratament, riscurile aferente în termeni pe care el şi
familia lui să-i înţeleagă cu uşurinţă, iar el să-şi dea consimţământul după ce s-au informat şi a
înţeles tot,
- să-i informeze şi să-i facă să participe la toate deciziile legate de sănătatea lor,
- să li se asigure confidenţialitate în timpul discuţiilor, examinărilor şi tratamentelor,
-să le respecte decizia privind refuzul tratamentelor, participarea la cercetări sau
experimente fără să recurgă la acţiuni primitive împotriva lor,
- pacienţii au dreptul să fie educaţi, informaţi de către personalul care îi îngrijeşte în aşa
fel încât să fie capabili să-şi asigure un nivel optim de stare de bine şi să înţeleagă care sunt
nevoile de bază.

30
Legislativ asistenta medicală are datoria de a:
- promova ce e cel mai bine pentru pacient,
- să se asigure că toate nevoile pacientului au fost rezolvate,
- a proteja drepturile pacientului,
Standardele de îngrijire pe care asistenta medicală trebuie să le respecte:
- standardul de îngrijire profesională: evaluare, diagnostic, identificarea rezultatelor,
planning,
- standardul de practică profesională: îngrijiri de calitate, educaţie, colaborare, etică,
utilizarea resurselor, cercetare, performanţă, evaluare,
Responsabilitatea profesională este o autoangajare conştientă şi voită într-o acţiune. Fiind
conştienţi de fiecare atitudine şi acţiune înţelegem să justificăm şi să luăm asupra noastră toate
consecinţele.
Rolul asistentei medicale este acela de:
- suplinire a dependenţei, adică ceea ce nu poate face persoana şi de a încerca să
înlocuiască necesitatea în aşa fel încât persoana să-şi poată satisface cerinţele mai uşor;
- să se ocupe de aspectele psiho-somatice şi psiho-sociale care afectează sănătatea,
boala şi moartea; de aceea nursingul foloseşte cunoştinţe şi tehnici de ştiinţe fizice, sociale,
medicale, biologice şi de umanitate (arta şi ştiinţa);
- personalul nursing lucrează ca partener alături de lucrători de alte profesiuni sau
ocupaţii, ce participă la asigurarea sănătăţii.
În activitatea sa, asistenta medicală se poate confrunta cu surse de dificultate. Acestea
sunt reprezentate de lipsa de forţă, voinţă sau cunoştinţe ale pacienţilor. Competenţa asistentei
rezidă tocmai în cunoaşterea sursei de dificultate şi în adaptarea îngrijirilor acordate în această
situaţie. Ea trebuie să fie o iniţiativă proprie a asistentei, nefiind determinată de recomandarea
medicului. În urma procesului nursing, se tinde să se obţină ameliorarea dependenţei, iar ideal ar
fi câştigarea independenţei pacientului. Rolul profesional al asistentului medical îi oferă
abilitatea de a comunica eficient cu pacientul şi cu familia acestuia, de a fi un bun educator,
furnizor de îngrijire, manager al îngrijirilor dar şi mediator, găsind modul cel mai corespunzător
de îngrijire de care pacientul are nevoie.

31
3.1. NEVOILE FUNDAMENTALE ALE FIINŢEI UMANE

Cadrul conceptual al Virginiei Henderson recunoaşte cele 14 nevoi fundamentale cu

componentele bio-psiho-sociale, culturale şi spirituale ale individului. Asigurarea independenţei
pacienţilor în indeplinirea acestor nevoi este ţelul profesiei asistentului medical.
Nevoia fundamentală este o necesitate vitală esenţială a fiinţei umane pentru a-şi asigura
o stare de bine fizică şi mentală.
Cele 14 nevoi fundamentale sunt:
1. a respira şi a avea o bună circulatie;
2. a se alimenta şi a se hidrata;
3. a elimina;
4. a se mişca, a păstra o bună postură;
5. a dormi, a se odihni;
6. a se îmbrăca şi dezbrăca;
7. a-şi menţine temperatura corpului în limite normale;
8. a fi curat, a-şi proteja tegumentele;
9. a evita pericolele;
10. a comunica;
11. a acţiona după credinţele sale şi valorile sale;
12. a se realiza
13. a se recrea;
14. a învăţa;
La fiecare nevoie se urmăresc diferite dimensiuni ale fiinţei umane:
o dimensiune biologică;
o dimensiune psihologică;
o dimensiune socială;
o dimensiune culturală;
o dimensiune spirituală.
Aceste 14 nevoi îmbracă forme variate în funcţie de individ, stare de sanătate, de
maturitate, de obiceiuri personale şi culturale. Ele formează un tot şi nu poate face abstracţie de
la una din ele în favoarea altora.

32
3.2. PROCESUL DE INGRIJIRE

Procesul de îngrijire cuprinde 5 etape:

1. Culegerea de date sau aprecierea ;
2. Analiza şi interpretarea datelor culese (problemle pacienţilor cu surse de dificultate şi
manifestări de dependenţă şi cu diagnosticul de îngrijire);
3. Planificarea îngrijirilor (plan de intervenţii) sunt determinate obiectivele de îngrijire şi
acţiunile pe care asistentul le face pentru a îndeplini obiectivele propuse;
4. Realizarea intervenţiilor, aplicarea în practică a intervenţiilor propuse în etapa a III-a;
5. Evaluarea – verificarea dacă s-au realizat obiectivele pe care s-au propus. Dacă ceea ce s-a
propus nu s-a realizat sau apar alte date noi în evoluţia stării pacientului se face reajustarea
intervenţiilor şi obiectivelor.

3.3. ÎNGRIJIRI GENERALE - PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA

INTEVENŢII AUTONOME, INTERVENŢII DELEGATE ŞI TRATAMENT DE
SPECIALITATE

 Internarea pacientului în spital

Pacienţii vor fi examinaţi la internare de medicul de gardă în cabinetul de consultaţii. Se
stabileşte diagnosticul prezumtiv şi i se întocmeşte foaia de observaţie.
Pacientul va fi condus să-şi schimbe îmbrăcămintea în lenjerie de spital. Hainele vor fi
depuse în magazie pe baza unui bon şi păstrate cu grijă, pe umeraşe indiferent de starea lor.
Dacă este cazul pacientul va fi îmbăiat şi la nevoie deparazitat. Urmează conducerea pacienţilor
pe secţie şi apoi în salon.

 Asigurarea condiţiilor de spitalizare

Este bine ca saloanele să fie amplasate în partea mai liniştită a spitalului. Zgomotele
constituie o sursă de tensiune nervoasă cu consecinţe nefavorabile asupra pacienţilor.
Pacienţilor internaţi atât în saloanele secţiei cât şi în terapie intensivă trebuie să li se
asigure cele mai bune condiţii. Dacă internarea se face în salon, patul va trebui să aibă o sursă de
oxigen, soneria de alarmă să fie la îndemână şi să fie cât mai accesibil pentru o intervenţie de
urgenţă. Camera pacientului trebuie să fie bine aerisită, să aibă o temperatură de 19-20oC şi
luminoasă.

33
  Asigurarea condiţiilor igienice pacienţilor internaţi

Pregătirea patului şi a accesoriilor lui

Paturile pacienţilor vor fi cât mai comode pentru a evita poziţiile forţate şi pentru a
asigura confortul necesar pe o durată mai lungă de spitalizare.
Pernele trebuie să fie în număr de două, una umplută cu păr de cal sau iarbă de mare, alta
cu burete sau puf, iar pătura să fie confecţionată din lână moale.
Lenjeria patului trebuie să conţină două cearceafuri sau una şi un plic, două feţe de pernă,
o aleză sau traversă, muşama.
Schimbarea lenjeriei de pat
Dacă pacientul nu este dependent de aparate şi se poate mobiliza, schimbarea lenjeriei se
va face fără pacient în pat. Dacă starea pacientului nu permite mobilizarea lui atunci schimbarea
lenjeriei se va face cu pacientul în pat. Când pacientul se poate întoarce în decubit lateral
schimbarea lenjeriei se va face în lungimea patului, iar când poate fi sprijinit în poziţie şezând
schimbarea se face în lăţime.
Pacienţi care se pot mobiliza vor fi instruiţi să folosească duşul şi să se spele pe mâini
după fiecare folosire a toaletei. Dacă medicul permite îmbăierea pacientului, atunci aceasta se va
face la o temperatură indiferentă, plăcută pentru pacient care se situează de obicei între 34-36oC.
După terminarea băii, pacientului i se va face o frecţie cu alcool pentru închiderea porilor
şi stimularea circulaţiei, este ajutat să se îmbrace cu lenjerie de corp curată, halat şi papuci.
Efectuarea toaletei generale şi pe regiuni a pacientului imobilizat
Toaleta zilnică trebuie executată în aşa fel încât să pretindă cât mai puţine eforturi din
partea pacientului, dar acest lucru nu poate fi un pretext de a neglija spălarea lui parţială. Se va
face prin ştergerea tuturor regiunilor corpului cu mănuşa de baie umezită în apă călduţă. Trebuie
să avem trei mănuşi de baie: una pentru faţă, una pentru corp iar una pentru extremităţi.
Observarea poziţiei pacientului în pat
Asistenta trebuie să ţină sub supraveghere toţi pacienţii din salon. Numai astfel poate
sesiza orice schimbare în starea pacienţilor şi să facă o apreciere corectă în ceea ce priveşte
evoluţia bolii.
Repausul fizic îndelungat, prin reducerea vitezei de circulaţie, favorizează formarea
trombozelor venoase la nivelul membrelor inferioare, de unde pot porni embolii pulmonare. Este
indicat tratament anticoagulant şi masajul gambelor şi picioarelor.
Se va ţine seama întotdeauna de tendinţa la formarea edemelor de stază în părţile declive
ale corpului şi se va căuta, în măsura în care starea pacientului o permite, să se ţină ridicate
părţile edemaţiate.

34
 Schimbarea poziţiei şi mobilizarea pacientului
În funcţie de evoluţia bolii poziţia pacientului trebuie schimbată în pat după indicaţiile
medicului, dar fără indicaţie poziţia pacientului în pat trebuie lăsată la latitudinea lui.
Numeroşi pacienţi respiră mai uşor în poziţie semişezând sau şezând, alţii cu aceeaşi
afecţiune preferă poziţia orizontală.
Captarea eliminărilor
Asistenta trebuie să ţină evidenţa exactă a lichidelor consumate şi eliminate.
Diureza trebuie determinată zilnic prin măsurarea volumetrică şi nu prin apreciere. Restul
pierderilor de lichide ca transpiraţia, scaunul în special după purgative, vor fi de asemenea ţinute
în evidenţă.
 Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative
Supravegherea pacienţilor prevede înregistrarea paralelă a pulsului central şi periferic, a
tensiunii arteriale, a diurezei, a respiraţiei şi la dispoziţia specială a medicului şi a expectoraţiei,
urmărirea dispneei, a cianozei, a edemelor, a greutăţii corporale, precum şi pulsaţiile venelor
jugulare.

TEMPERATURA

Temperatura reprezintă rezultul proceselor oxidative din organism, generatoare de caldură

Scopul măsurării este evaluarea funcţiei de termoreglare şi termogeneză.
Locul de măsurare este: axila, plica inghinala, cavitatea bucală, rect, vagin; şi se
măsoară cu ajutorul temometrului maximal.
Valoarea normală a temperaturii este: 36-370C la adult.
Temperatura trebuie masurată de doua ori pe zi, valoarea obţinută se notează în foaia de
temperatură, spaţiul dintre două linii orizontale corespunde la doua diviziuni de grade. Se notează
cu pix de culoare albastră. În caz de modificări se anunţă medicul.
La bolnavii cu colecistită accesul febril este de scurta durată, cu creşterea temperaturii până
la 390C, apoi scade la valori normale. Ea apare la sfarşitul crizei dureroase şi aproape întotdeauna
este precedată de un frison prelungit însoţit de cefalee.

PULSUL

Pulsul reprezintă expansiunea ritmică a arterelor comprimate pe un plan osos, fiind sincron
cu sistola ventriculară. Este o senzaţie de şoc percepută la palparea unei artere superficiale
comprimată incomplet pe un plan dur, osos. Palparea pulsului se face cu vârful degetelor
index, mediu şi inelar de la mâna dreaptă.

35
 Scopul măsurării pulsului este evaluarea funcţiei cardio-vasculare, elementele care se
apreciază în măsurarea pulsului sunt: ritmicitatea, frecvenţa, acceleritatea, amplitudinea.
Locul de măsurare este orice arteră accesibilă palpării şi care poate fi comprimată pe un
plan osos: radială, femurală,humerală, carotidă, temporală, superficială, pedioasă.
Valorile normale sunt 60-80bătăi/min la adulti. Notarea în foaie de temperatură se face
cu pix de culoare roşie, iar spaţiul dintre doua linii orizontale corespunde la patru pulsaţii pe
minut. La bolnavii cu colecistită este uşor mărit ca frecvenţă ajungând la 100-120 pulsaţii pe
minut.

TENSIUNEA ARTERIALĂ
Tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitată de sângele circulânt asupra pereţilor
arteriali, în cursul contracţiei cardiace. TA variază în funcţie cu vârsta precum şi cu orarul
activităţiilor în cursul zilei. Scopul măsurării este evaluarea funcţiei cardiovasculare.
Se masoară cu ajutorul tensiometrului şi al stetoscopului pe braţul bolnavului. Valorile
normale la adulti sunt:
· tensiunea sistolica 115-140mmHg
· tensiunea diastolica 75-90mmHg
Se notează în foaia de observatie cu pix de culoare roşie, grafic sau cifric.

RESPIRAŢIA
Respiraţia reprezintă necesitatea fiecarui individ de a capta O 2 din mediul înconjurator,
necesar proceselor de oxidare din organism şi de a elimina CO 2 rezultat din arderile celulare.
Măsurarea are ca scop evaluarea funcţiei respiratorii a pacientului fiind un indiciu al
evoluţiei bolii şi al apariţiei unor complicaţii.
Măsurarea respiraţiei prin inspecţie se face prin plasarea mâinii cu faţa palmară pe suprafaţa
toracelui şi numărarea inspiraţiilor timp de un minut. Valorile normale sunt 16-18 batai /min la
adult. Se urmăreşte frecvenţa, amplitudinea mişcărilor respiratorii, ritmul respiraţiei, simetria
miscărilor respiratorii. Valoarea obţinută se notează în foaia de temperatură, spaţiul dintre doua
linii orizontale corespund la două respiraţii pe minut , se notează cu pix de culoare verde. Curba
respiraţiei se modifică odata cu curba temperaturii şi a pulsului, astfel că în timpul stărilor febrile
numarul inspiraţiilor pe minut creşte.

 Alimentaţia bolnavului
Regimul alimentar urmăreşte menţinerea greutăţii corporale corespunzătoare înălţimii
pacientului. Raţia zilnică de alimente va fi împărţită în 4-5 mese, variată şi bogată în vitamine,
regim hipocaloric la obezi, hipertensivi şi coronarieni. Fumatul trebuie interzis.

36
 Alimentaţia poate fi:
- activă
- pasivă
- endovenoasă

 Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului

Administrarea medicamentelor este una dintre cele mai mari responsabilităţi ale
asistentei. Pentru a asigura pacientului o terapie medicamentoasă eficientă şi corectă, asistenta
trebuie să fie familiarizată cu indicaţiile, dozările şi efectele medicamentului prescris.
De asemenea pacientul trebuie interogat înaintea fiecărei administrări despre eventualele
reacţii alergice din trecut la substanţa respectivă.

Recoltarea produselor biologice şi patologice

Recoltările trebuie să fie corect executate, examinările de laborator stabilesc factorul
etiologic, clarifică diagnosticul diferenţial, confirmă sau infirmă diagnosticul clinic, informează
asupra gravităţii cazului, contribuie la aprecierea eficacităţii tratamentului, prevesteşte
complicaţiile, confirmă vindecarea, contribuie la profilaxia bolilor infecto-contagioase.
Pentru recoltări pacienţii trebuie pregătiţi fizic şi psihic, instrumentele şi materialele necesare
trebuie pregătite din timp, recipientele de recoltare vor fi etichetate înainte de începerea
recoltării.

3.4. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXAMENUL COMPUTER -

TOMOGRAF (CT)

CT – computerul tomograf foloseste radiatiile pentru a obtine imagini cu o sectiune

specifica a zonei lombare. Spre deosebire de radiografie, CT ofera si imagini ale vaselor mari de
sange, ale terminatiilor nervoase, ale tendoanelor, ligamentelor, dar si ale cartilagiilor.
Examinarea CT este destinată şi examinării următoarelor segmente ale corpului uman:
cap, gât, torace, abdomen, pelvis, sistem vascular şi musculo-scheletal. În funcţie de software-ul
folosit, cu ajutorul rezultatelor acestei investigaţii este posibilă reconstrucţia 3D a diferitelor
organe, a sistemului vascular sau a articulaţiilor, a coloanei vertebrale, în mod virtual, ceea ce
permite medicului specialist analizarea anatomică integrală şi, în anumite cazuri, şi din punct de
vedere funcţional. Tomografia computerizată (CT) este metoda recomandată de primă intenţie în
investigarea accidentelor vasculare cerebrale.

37
 Metoda de examinare prin CT este complet atraumatică pentru pacient. Cantitatea de
radiaţie X folosită este permanent optimizată de aparat pentru a obţine maxim de informaţie cu
expunerea minimă a pacientului.
Pe întreaga perioadă de examinare, asistentul medical şi medicul specialist vor
supraveghea pacientul.
Pregătirea pacientului :
Asistentul medical va explica pacientului procedura, va poziţiona pacientul pentru
investigaţie şi-i va explica necesitatea menţinerii corpului în aceeaşi poziţie pe toată durata
examinării.
Pentru examinare CT în zona lombară, poate fi necesară pregătirea pacientului înainte
de procedură, prin administrarea orală de substanţă de contrast şi/sau injectarea
intravenoasă a unei substanţe de contrast în cea de-a doua parte a examinării, care va
facilita diagnosticul corect şi complet al afecţiunilor investigate.
Dacă pacientul a efectuat o examinare radiologică cu bariu (inclusiv irigografie)
anterior examinării CT, este necesar ca între cele două investigaţii să treacă un interval
minim de 5-7 zile.
Pentru investigaţiile CT cu substanţă de contrast pacientul va trebui să efectueze un set
de analize de laborator, anterior examinării (uree, creatinină).
Femeile însărcinate nu trebuie să fie supuse examenului CT decât dacă viaţa mamei
depinde de asta (de exemplu un anevrism cerebral rupt), iar radiologul trebuie informat despre
prezenţa sarcinii.
Este extrem de important ca pacientul să aibă asupra sa rezultatele analizelor
medicale efectuate anterior
În mod obişnuit o investigaţie CT se desfăşoară pe parcursul a 3-5 minute, doar unele
investigații pot dura 15-20 de minute. Asistentul medical are rolul de a monitoriza pacientul pe
toată durata desfăşurării investigaţiei.
Investigaţia imagistică CT implică absorbţia de către pacient a unei anumite doze
de radiaţie X.
Pacientul va trebui să stea culcat pe masa aparatului - de regulă aşezat pe spate.
Pacientul va fi introdus în zona de examinare a aparatului prin deplasarea mesei
aparatului şi va trebui să stea nemişcat pe parcursul examinării.
Complicații
Administrarea substanţei de contrast poate determina senzaţia de căldură şi apariţia unui
gust metalic în gură. Unii pacienţi pot avea senzaţia de greaţă sau dureri de cap. Indiferent de
senzaţii pacientul va trebui să i le comunice medicului sau tehnicianului.

38
 Contraindicații
Investigaţia computer tomografică are contraindicaţii ca: sarcină, alergie cunoscută la
substanţele iodate, insuficienţă renală şi afecţiunile tiroidiene. În toate aceste cazuri trebuie
evaluat care este raportul risc/beneficiu, şi luată decizia corectă pentru a putea stabili un
diagnostic corect.
Riscuri şi factori care pot influenţa rezultatele testării :
 substanţa de contrast poate determina o reacție alergică. La pacienţii cu antecedente
alergice nu este recomandată administrarea de substanţă de contrast, întrucât aceasta este
pe bază de iod şi poate determina efecte alergice relativ importante. Cei alergici la iod
sau polialergici pot efectua examinarea numai în cazul în care sunt desensibilizați sub
control medical cu 24 ore înainte. Pacienţii trebuie să declare toate alergiile. Probele
renale trebuie să fie în limite normale (pacientului trebuie i se dozeze creatinina în
prealabil). Dacă funcţia renală este lezată, pacientul poate intra în insuficienţă renală.
Pacientul nu trebuie sa mănânce cu 3-4 ore înainte;
 în cazul în care pacientul are diabet zaharat şi este în tratament cu metformin substanţa
de contrast poate duce la apariţia unor probleme; în această situaţie medicul vă
recomandă când să se oprească administrarea ­ medicul va trebui informat de numărul
expunerilor la radiaţii înainte de efectuarea investigaţiei;
 riscul de iradiere, care în cazul unei investigaţii singulare este minim, dar creşte în cazul
unor examinări repetate; medicul va trebui informat de numărul expunerilor la radiaţii
înainte de efectuarea investigaţiei;
 sarcina reprezintă o contraindicaţie absolută pentru examinările CT ca şi pentru orice tip
de investigaţie care foloseşte razele X. În cazul în care pacienta bănuieşte că ar putea fi
însărcinată, investigaţia se amâna până după efectuarea unui test de sarcină;
 este de evitat la pacienţi cu boală renală avansată şi diabet zaharat sever decompensate
deoarece substanţa de contrast, care se elimină în cea mai mare proporţie prin rinichi,
poate agrava disfuncţia acestora; la pacienţii cu afecţiuni hepatice sau renale, substanţa de
contrast va fi administrată sub strictă supraveghere şi numai după efectuarea unor analize
în prealabil;
 metoda nu se recomandă la copii decât dacă studiul este absolut necesar şi nu poate fi
realizat printr-o altă metodă de diagnostic;
 o tomografie computerizată abdominală trebuie efectuată înainte de teste ce folosesc
bariu sau peste 7 zile după acestea, întrucât bariul generează artefacte ce fac imaginea
greu interpretabilă;

39
 dacă pacientul nu poate să stea nemişcat în timpul testului, imaginile achiziţionate nu
sunt de cea mai bună calitate;
 prezenţa obiectelor metalice, precum capsele chirurgicale sau protezele articulare pot
determina artefacte.
Avantajele și beneficiile Tomografiei Computerizate (CT) :
 rapiditate în examinare;
 doză mică de iradiere;
 furnizează imagini foarte clare;
 CT poate fi efectuată si pacienţilor aflaţi în stare gravă, cu funcţii vitale instabile, ce
necesita monitorizarea (pacienţi conectaţi la aparate speciale - razele X nu interferează cu
aceste aparate);
 în cazul unor traumatisme, CT furnizează date rapide legate de hemoragii interne sau alte
leziuni grave;
 recomandat în investigarea pacienţilor cu afecţiuni cardio-respiratorii grave, datorită
timpului scurt de achiziţie al imaginilor, fapt ce reduce la numai câteva secunde timpul de
apnee (perioada de timp în care pacientul trebuie să nu respire);
 poate fi folosit în radioterapie pentru „plan de tratament” – identificarea cu precizie a
zonei ce trebuie iradiată;
 prin prelucrarea imaginilor obţinute se pot realiza imagini tridimensionale ale regiunii
studiate (reconstrucţii) sau se pot pune în evidenţă numai anumite structuri.

40
 CAPITOLUL IV
ÎNGRIJIRI SPECIFICE ACORDATE PACIENŢILOR CU
LOMBALGIE CRONICĂ ACUTIZATĂ

4.1 PREZENTARE DE CAZ

DATE PERSONALE
Nume: S.M.
Prenume: P.
Sex: F
Vârstă: 59 ani.
Diagnostic curent: Lombalgie cronică acutizată
Data internării: 09.05.2019, Secţia Recuperare medicală, Spitalul Municipal Paşcani
DATE SOCIO-CULTURALE
Domiciliul: mediul urban
Ocupaţia: profesor
ISTORICUL PACIENTEI
Educaţia: studii superioare
Limba vorbită: romană.
Atitudinea faţă de sănătate şi boală: pacienta are o viaţă activă, s-a adaptat greu la situaţia de
bolnav.
Religie: ortodoxă
STIL DE VIATĂ
Activităţi recreative: plimbări frecvente prin parc, vizite dese către copii şi nepoţi, lectură,
împletit.
Factori de risc: datorită timpului îndelungat zilnic de utilizare a calculatorului, pacienta are o
poziţie vicioasă şezând, care solicitată foarte mult coloana vertebrală. Pacienta este văduvă,
locuieşte singură, are 2 nepoţi, în vârstă de 5 şi 8 ani (se ocupă singură de casă şi grădină şi ajută
la creşterea celor 2 nepoţi)
Locuinţa: casă cu 3 camere şi dependinţe, curte .
Activităţi zilnice: predă ore de specialitate (informatică), activităţi de gospodărire şi recreative cu
familia
Adaptare la mediu: se adaptează destul de greu în activităţile zilnice, fiind împiedicată de
durere.

41
 ISTORICUL BOLII ACTUALE
Pacienta in vârstă de 59 ani, care suferă de lombalgie cronică de aproximativ 6 ani, se
internează pentru dureri persistente la nivelul coloanei lombare, care s-au acutizat în
urma activităţilor de grădinărit.

Inălţime: 1.69 m
Greutate: 88 kg
RESPIRAŢIA SI CIRCULAŢIA
Respiratie = 16 R / min
T.A. = 110/60
P = 87 / min

PROBLEMELE PACIENTEI

DATE SUBIECTIVE DATE OBIECTIVE

 Dureri lombare Durere persistentă la nivelul coloanei

 Inapetenţă lombare, acutizată de activităţi în gospodărie.
 Adinamie
 Anxietate
 Dureri osoase

42
 ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR

Nevoia afectată Diagnostic de nursing

1. Nevoia de a evita Probabilitate de atingere a integrităţii fizice şi

pericolele psihologice manifestata prin anxietate, adinamie, somnolenţă şi
dureri lombare cauzată de procesul inflamator.
2. Nevoia de a se mişca Incapacitate de a se mişca şi a menţine o bună postură
din cauza durerilor la coloana lombară manifestată prin
tremurături, tulburări de mers.
3. Nevoia de a manca şi a Hidratare şi alimentaţie inadecvată prin deficit din cauza
bea durerilor la coloana lombară şi stării depresive, manifestată prin
inapetenţă şi pierdere in greutate.
4. Nevoia de a dormi Alterarea somnului din punct de vedere cantitativ şi calitativ
manifestată prin îngrijorare, astenie fizică şi psihică, agitaţie,
neputinţă, durere.
5.Nevoia de a se îmbrăca Dificultate în a se îmbrăca şi dezbrăca din cauza limitărilor
şi dezbrăca impuse de boală manifestate prin anxietate şi diminuarea
imaginii de sine

6 .Nevoia de a învăţa Insuficientă cunoaştere a manifestărilor afecţiunii din

cum să-şi păstreze cauza anxietăţii provocate de durere manifestată prin
sănătatea incapacitatea de a se adapta la realitate şi a învăţa despre boală.

7.Nevoia de a elimina Dificultate de a elimina cauzată de imobilizarea pacientei la pat

şi de aportul insuficient de lichide manifestat prin: meteorism şi
colică abdominală.

8.Nevoia de a-şi menţine Deficit de igienă cauzat de durere, manifestat prin eritem fesier.
tegumentele şi mucoasele
integre
Dezinteres în a îndeplini activităţi recreative din cauza durerilor.
9.Nevoia de a se recrea.

43
44
 Plan de ingrijire prima zi de spitalizare
Nevoia Diagnostic nursing Obiectiv Interventii Evaluare
afectata Autonome Delegate

Nevoia de a Probabilitate de Pacientul să - se va interna pacienta intr-un salon cu - se administrează Pacienta prezintă o
evita atingere a beneficieze de condiţii optime - antialgic nonopioid Paracetamol ameliorare a durerii
pericolele integrităţii fizice şi siguranţă - se măsoară funcţiile vitale şi se cp 2-3g/zi, sub efectul
psihologice psihologică, notează în foaia de temperatură - antialgic neuropat Gabaran cp antalgicelor
manifestată prin pentru - se supraveghează pacientul 300g/zi, VSH -60mm/1h
anxietate, înlăturarea îndeaproape -antiagregant Aspirina cp 200 Hb-12,0 g/dl
adinamie, insomnie stării de - se urmăresc şi se notează manifestările mg/zi, Ht -40,7 %
şi dureri lombare anxietate. patologice - Clorzoxazonă Leucocite -4000-
cauzate de procesul - se evaluează intensitatea durerilor - vasodilatatoare Pentoxifilin 4100 mm3
inflamator - se va suplini pacientul de către 1200mg/zi Fibrinogen-556 mg
asistentă în satisfacerea nevoilor pentru - protectoare gastrice: Ranitidină, %
reducerea durerilor Omeran, Zencopan Colesterol total-140
- se asigură un climat de securitate - sedative: Extraveral 1-2 tb/zi, mg/dl
- se asigură pacientului un mediu curat, Diazepam Na-137 mmol/l
liniştit, pentru prevenirea infecţiilor - se vor recolta probele de sânge în K-5mmol/l
nosocomiale vederea efectuării analizelor de Acid uric-10-11
- se ajută pacientul să-şi recunoască laborator, pentru stabilirea stării mg/dl

45
 factorii care cresc nivelul anxietăţii pacientului şi stabilirea unei cure Fosfataza alcalină-
- se încurajează familia să viziteze terapeutice 25-115 UI /l
pacientul Proteină totală-8,5-
- se dau explicaţi familiei, prietenilor, 9,2 g/dl
asupra comportamentului pacientului şi TC-10,3 sec.
se previne în legătură cu reacţiile Respiratie = 16 R /
emoţionale legate de boală min
T.A. = 110/60
P = 87 / min

Nevoia Diagnostic Obiectiv intervenţii Evaluare

afectata nursing autonome delegate

Nevoia de a se Incapacitate de Combaterea - se efectuează masaj la extremităţi - se administrează tratament Durerile lombare au
mişca a se mişca şi a durerii şi a - se explică pacientului importanţa medicamentos la recomandarea mai scăzut în
menţine o bună inflamaţiei mişcării medicului intensitate.
postură din Pacienta să - se învaţă pacientul un program de - se administrează tratament fizic
cauza durerilor atingă o exerciţii pasive şi active la pat:
la coloana autonomie - se sfătuieşte pacientul să îşi schimbe  masaj sedativ paravertebral
lombară maximală în poziţia în pat la interval de maxim 2h dorso-lombar
manifestată prin decursul pentru a preveni complicaţiile (anchiloze ,  electroterapie cu rol antalgic

46
tremurături, spitalizării contracturi, escare)
tulburări de - se verifică pielea în regiunile cu
mers proeminente osoase, o dată cu
schimbarea poziţiei
- se asigură igiena tegmentelor şi a
lenjeriei de pat şi de corp
- se ajută pacientul la satisfacerea
nevoilor sale
- se lasă pacientul singur să execute toate
mişcările posibile încurajandu-l astfel în
menţinerea mişcărilor
Se executa urmatoarele activităţi: urcatul
şi coborâtul scărilor, mersul pe plan
înclinat; mersul pe teren accidentat.
şi decontracturant:
1. Curent galvanic – aplicaţie
transversală sau longitudinală – 15
min
2. Curent interferenţial, unde
scurte la nivel lombar5-10 min
3. Curent TENS 150 Hz
paravertebral lombar 10 min;
Curent Trabert 140 Hz
paravertebral lombar 20 min
47
Nevoia afectata Diagnostic Obiectiv Interventii Evaluare
nursing autonome delegate

Nevoia de a Hidratare şi Pacientul fie -se cântareste pacientul - La indicaţia medicului, se G=87
mânca şi a bea alimentaţie hidratat şi -se conştientizează pacientul asupra administrează perfuzie iv cu SF Pacienta se
inadecvată prin alimentat importanţei regimului alimentar în 250ml +B1 f1, B6 f1, B12 f1 + alimentează singură
deficit din cauza corespunzător menţinerea sănătăţii Algifen f1 si înţelege importanţa
durerilor la - se explorează preferinţele hidratării şi al
coloana lombară pacientului asupra alimentelor permise alimentaţiei corecte
şi stării şi interzise pentru evoluţia
depresive, - se asigură condiţii de mediu pentru favorabilă a bolii
manifestată prin servirea mesei igienice şi estetice
inapetenţă şi - se serveşte pacientul cu alimente la
pierdere in temperatură moderată; se
greutate supraveghează apetitul pacientului,
cantitatea de alimente consumate
- lichidele se vor consuma după
preferinţe
- se realizează bilanţul ingesta-excreta

48
 Nevoia Diagnostic Obiectiv Interventii Evaluare
afectata nursing Autonome Delegate
Nevoia de a Alterarea Asigurarea - se promovează obiceiurile de somn ale La indicaţia medicului, Bolnava se odihneşte
dormi şi a se somnului din unui mediu pacientului administrez antalgice: Algifen aproape normal.
odihni punct de vedere adecvat - se învaţă pacientul să practice tehnici de f1-2/zi
cantitativ şi somnului pe relaxare, exerciţii respiratorii câteva minute
calitativ perioada înainte de culcare
manifestată prin spitalizări, - se diminuează stimulii auditivi şi vizuali
îngrijorare, calmarea pe timpul somnului pentru a evita ca
astenie fizică şi durerii pacientul să fie trezit de zgomotele de rutină
psihică, agitaţie, zilnică a spitalului
neputinţă, - se oferă pacientului cană cu ceai (lapte)
durere. cald înainte de culcare, o baie caldă
- se observă şi se notează calitatea, orarul
somnului
- se întocmeşte împreună cu pacientul un
program de odihnă corespunzător
organismului

49
 Nevoia Diagnostic Obiectiv interventii Evaluare
afectata nursing Autonome Delegate

Nevoia de a se Dificultate în a Pacienta sa - Se incurajeaza pacientul La nevoie, se administrează Pacienta cooperează

imbraca si se îmbrăca şi se poata - Se supravegheaza cu ce se imbraca antalgice la indicaţia medicului: şi participă activ la
dezbraca dezbrăca din îmbraca si - Se fac zilnic exercitii de motricitate fina cu Algifen f1 procesul de îmbrăcare
cauza limitărilor desbraca pacienta descriindu-i gestica necesara
impuse de boală singur imbracarii eficiente
manifestate prin
anxietate şi
diminuarea
imaginii de sine

Nevoia Diagnostic Obiectiv interventii Evaluare

afectata nursing Autonome Delegate

Nevoia de a Insuficientă Educarea - se evaluează nevoia de cunoştinţe în legătură Pacientul

invăţa cunoaştere a pacientului cu boala demonstrează că
manifestărilor cu privire la - se identifică activităţile şi obiceiurile cu risc doreşte să-şi
afecţiunii din boală şi la ale pacientului (poziţii vicioase îndelungate, însuşească
cauza anxietăţii manifestăril alimentaţie în exces) informaţiile cu
provocate de e acesteia - se va explica faptul că regimul alimentar privire la boala sa.

50
 durere ocupă un rol în tratamentul bolii
manifestată prin - se sfatuieşte familia şi prietenii să sprijine
incapacitatea de sufleteşte pacientul
a se adapta la
realitate şi a
învăţa despre
boală.

Nevoia Diagnostic Obiectiv interventii Evaluare

afectata nursing Autonome Delegate

Nevoia de a Dificultate de a Pacienta să - Se realizează bilanţul ingesta-excreta - Administrez supozitoare cu Pacienta a inteles
elimina elimina cauzată fie capabilă - Se explică pacientei importanţa mişcării glicerină sau tb cu Dulcolax importanţa
de imobilizarea să-şi regleze pentru a favoriza eliminarea - Efectuez clismă evacuatoare alimentaţiei şi a
pacientei la pat tranzitul - Se explică pacientei importanţa unei hidratări sau microclismă exerciţiilor fizice
şi de aportul intestinal adecvate pentru a favoriza eliminarea pentru accelerarea
insuficient de - Elimin din alimentaţie alimentele care conduc metabolismului şi o
lichide la constipaţie eliminare eficientă
manifestat prin: - Urmăresc scaunul şi notez aspectul în FO
meteorism şi
colică abdom.

51
 Plan de îngrijire a doua de spitalizare
Nevoia Diagnostic nursing Obiectiv Interventii Evaluare
afectata Autonome Delegate

Nevoia de a Probabilitate de Pacientul să - se va interna pacienta intr-un salon cu - se administrează Pacienta prezintă o
evita atingere a beneficieze de condiţii optime - antialgic nonopioid Paracetamol ameliorare a durerii
pericolele integrităţii fizice şi siguranţă - se măsoară funcţiile vitale şi se cp 2-3g/zi, sub efectul
psihologice psihologică, notează în foaia de temperatură - antialgic neuropat Gabaran cp antalgicelor
manifestată prin pentru - se supraveghează pacientul 300g/zi, Respiratie = 16 R /
anxietate, înlăturarea îndeaproape -antiagregant Aspirina cp 200 min
adinamie, insomnie stării de - se urmăresc şi se notează manifestările mg/zi, T.A. = 100/60
şi dureri lombare anxietate. patologice - Clorzoxazonă P = 82/ min
cauzate de procesul - se evaluează intensitatea durerilor - vasodilatatoare Pentoxifilin
inflamator - se va suplini pacientul de către 1200mg/zi
asistentă în satisfacerea nevoilor pentru - protectoare gastrice: Ranitidină,
reducerea durerilor Omeran, Zencopan
- se asigură un climat de securitate - sedative: Extraveral 1-2 tb/zi,
- se asigură pacientului un mediu curat, Diazepam
liniştit, pentru prevenirea infecţiilor
nosocomiale
- se ajută pacientul să-şi recunoască

52
 factorii care cresc nivelul anxietăţii
- se încurajează familia să viziteze
pacientul
- se dau explicaţi familiei, prietenilor,
asupra comportamentului pacientului şi
se previne în legătură cu reacţiile
emoţionale legate de boală

Nevoia Diagnostic Obiectiv intervenţii Evaluare

afectata nursing autonome delegate

Nevoia de a se Incapacitate de Combaterea - se efectuează masaj la extremităţi - se administrează tratament Durerile lombare au
mişca a se mişca şi a durerii şi a - se explică pacientului importanţa medicamentos la recomandarea mai scăzut în
menţine o bună inflamaţiei mişcării medicului intensitate.
postură din Pacienta să - se învaţă pacientul un program de - se administrează tratament fizic
cauza durerilor atingă o exerciţii pasive şi active la pat:
la coloana autonomie - se sfătuieşte pacientul să îşi schimbe  masaj sedativ paravertebral
lombară maximală în poziţia în pat la interval de maxim 2h dorso-lombar
manifestată prin decursul pentru a preveni complicaţiile (anchiloze ,  electroterapie cu rol antalgic

53
tremurături, spitalizării contracturi, escare)
tulburări de - se verifică pielea în regiunile cu
mers proeminente osoase, o dată cu
schimbarea poziţiei
- se asigură igiena tegmentelor şi a
lenjeriei de pat şi de corp
- se ajută pacientul la satisfacerea
nevoilor sale
- se lasă pacientul singur să execute toate
mişcările posibile încurajandu-l astfel în
menţinerea mişcărilor
Se executa urmatoarele activităţi: urcatul
şi coborâtul scărilor, mersul pe plan
înclinat; mersul pe teren accidentat.
şi decontracturant:
1. Curent galvanic – aplicaţie
transversală sau longitudinală – 15
min
2. Curent interferenţial, unde
scurte la nivel lombar5-10 min
3. Curent TENS 150 Hz
paravertebral lombar 10 min;
Curent Trabert 140 Hz
paravertebral lombar 20 min
54
Nevoia afectata Diagnostic Obiectiv Interventii Evaluare
nursing autonome delegate

Nevoia de a Hidratare şi Pacientul fie -se cântareste pacientul - La indicaţia medicului, se G=87
mânca şi a bea alimentaţie hidratat şi -se conştientizează pacientul asupra administrează perfuzie iv Thyossen Pacienta se
inadecvată prin alimentat importanţei regimului alimentar în sau p.i.v. cu SF 250ml +B1 f1, B6 alimentează singură
deficit din cauza corespunzător menţinerea sănătăţii f1, B12 f1 + Algifen f1 si înţelege importanţa
durerilor la - se explorează preferinţele hidratării şi al
coloana lombară pacientului asupra alimentelor permise alimentaţiei corecte
şi stării şi interzise pentru evoluţia
depresive, - se asigură condiţii de mediu pentru favorabilă a bolii
manifestată prin servirea mesei igienice şi estetice
inapetenţă şi - se serveşte pacientul cu alimente la
pierdere in temperatură moderată; se
greutate supraveghează apetitul pacientului,
cantitatea de alimente consumate
- lichidele se vor consuma după
preferinţe
- se realizează bilanţul ingesta-excreta

55
 Nevoia Diagnostic Obiectiv Interventii Evaluare
afectata nursing Autonome Delegate
Nevoia de a Alterarea Asigurarea - se promovează obiceiurile de somn ale La indicaţia medicului, Bolnava se odihneşte
dormi şi a se somnului din unui mediu pacientului administrez antalgice: Algifen aproape normal.
odihni punct de vedere adecvat - se învaţă pacientul să practice tehnici de f1-2/zi
cantitativ şi somnului pe relaxare, exerciţii respiratorii câteva minute
calitativ perioada înainte de culcare
manifestată prin spitalizări, - se diminuează stimulii auditivi şi vizuali
îngrijorare, calmarea pe timpul somnului pentru a evita ca
astenie fizică şi durerii pacientul să fie trezit de zgomotele de rutină
psihică, agitaţie, zilnică a spitalului
neputinţă, - se oferă pacientului cană cu ceai (lapte)
durere. cald înainte de culcare, o baie caldă
- se observă şi se notează calitatea, orarul
somnului
- se întocmeşte împreună cu pacientul un
program de odihnă corespunzător
organismului

56
 Nevoia Diagnostic Obiectiv interventii Evaluare
afectata nursing Autonome Delegate

Nevoia de a se Dificultate în a Pacienta sa - Se incurajeaza pacientul La nevoie, se administrează Pacienta cooperează

imbraca si se îmbrăca şi se poata - Se supravegheaza cu ce se imbraca antalgice la indicaţia medicului: şi participă activ la
dezbraca dezbrăca din îmbraca si - Se fac zilnic exercitii de motricitate fina cu Algifen 1-2f/zi procesul de îmbrăcare
cauza limitărilor desbraca pacienta descriindu-i gestica necesara
impuse de boală singur imbracarii eficiente
manifestate prin
anxietate şi
diminuarea
imaginii de sine

Nevoia Diagnostic Obiectiv interventii Evaluare

afectata nursing Autonome Delegate

Nevoia de a Dificultate de a Pacienta să - Se realizează bilanţul ingesta-excreta - Administrez supozitoare cu Pacienta a inteles
elimina elimina cauzată fie capabilă - Se explică pacientei importanţa mişcării glicerină 1-2 sup/zi importanţa
de imobilizarea să-şi regleze pentru a favoriza eliminarea - Efectuez clismă evacuatoare alimentaţiei şi a
pacientei la pat tranzitul - Se explică pacientei importanţa unei hidratări sau microclismă exerciţiilor fizice
şi de aportul intestinal adecvate pentru a favoriza eliminarea pentru accelerarea
insuficient de - Elimin din alimentaţie alimentele care conduc metabolismului şi o

57
 lichide la constipaţie eliminare eficientă
manifestat prin: - Urmăresc scaunul şi notez aspectul în FO
meteorism şi
colică
abdominală.

Plan de îngrijire a treia de spitalizare

Nevoia Diagnostic nursing Obiectiv Interventii Evaluare
afectata Autonome Delegate

Nevoia de a Probabilitate de Pacientul să - se măsoară funcţiile vitale şi se - se administrează Pacienta prezintă o

evita atingere a beneficieze de notează în foaia de temperatură - Paracetamol cp 2-3g/zi, ameliorare a durerii
pericolele integrităţii fizice şi siguranţă - se supraveghează pacientul - Doretta tb 2/zi sub efectul
psihologice psihologică, îndeaproape - Gabaran cp 300g/zi, antalgicelor
manifestată prin pentru - se urmăresc şi se notează manifestările - Aspirina cp 200 mg/zi, Respiratie = 16 R /
anxietate, înlăturarea patologice - Pentoxifilin 1200mg/zi min
adinamie, stării de - se evaluează intensitatea durerilor - piv cu Thyossen 1 fl/zi T.A. = 100/60
somnolenţă şi anxietate. - se va suplini pacientul de către P = 82 / min
dureri lombare asistentă în satisfacerea nevoilor pentru
cauzată de procesul reducerea durerilor
inflamator - se asigură un climat de securitate

58
 - se asigură pacientului un mediu curat,
liniştit, pentru prevenirea infecţiilor
nosocomiale
- se ajută pacientul să-şi recunoască
factorii care cresc nivelul anxietăţii
- se încurajează familia să viziteze
pacientul
- se dau explicaţi familiei, prietenilor,
asupra comportamentului pacientului şi
se previne în legătură cu reacţiile
emoţionale legate de boală

Nevoia Diagnostic Obiectiv intervenţii Evaluare

afectata nursing autonome delegate

Nevoia de a se Incapacitate de Combaterea - se efectuează masaj la extremităţi - se administrează tratament Durerile lombare au
mişca a se mişca şi a durerii şi a - se explică pacientului importanţa medicamentos la recomandarea mai scăzut în
menţine o bună inflamaţiei mişcării medicului intensitate.
postură din Pacienta să - se învaţă pacientul un program de - se administrează tratament fizic
cauza durerilor atingă o exerciţii pasive şi active la pat:
la coloana autonomie - se sfătuieşte pacientul să îşi schimbe  masaj sedativ paravertebral

59
lombară maximală în poziţia în pat la interval de maxim 2h
manifestată prin decursul pentru a preveni complicaţiile (anchiloze ,
tremurături, spitalizării contracturi, escare)
tulburări de - se verifică pielea în regiunile cu
mers proeminente osoase, o dată cu
schimbarea poziţiei
- se asigură igiena tegmentelor şi a
lenjeriei de pat şi de corp
- se ajută pacientul la satisfacerea
nevoilor sale
- se lasă pacientul singur să execute toate
mişcările posibile încurajandu-l astfel în
menţinerea mişcărilor
Se executa urmatoarele activităţi: urcatul
şi coborâtul scărilor, mersul pe plan
înclinat; mersul pe teren accidentat.
dorso-lombar
 electroterapie cu rol antalgic
şi decontracturant:
1. Curent galvanic – aplicaţie
transversală sau longitudinală – 15
min
2. Curent interferenţial, unde
scurte la nivel lombar5-10 min
3. Curent TENS 150 Hz
paravertebral lombar 10 min;
Curent Trabert 140 Hz
paravertebral lombar 20 min
60
Nevoia afectata Diagnostic Obiectiv Interventii Evaluare
nursing autonome delegate

Nevoia de a Hidratare şi Pacientul fie -se cântareste pacientul - La indicaţia medicului, se G=87
mânca şi a bea alimentaţie hidratat şi -se conştientizează pacientul asupra administrează sol. Thyossen fl 1 Pacienta se
inadecvată prin alimentat importanţei regimului alimentar în alimentează singură
deficit din cauza corespunzător menţinerea sănătăţii si înţelege importanţa
durerilor la - se explorează preferinţele hidratării şi al
coloana lombară pacientului asupra alimentelor permise alimentaţiei corecte
şi stării şi interzise pentru evoluţia
depresive, - se asigură condiţii de mediu pentru favorabilă a bolii
manifestată prin servirea mesei igienice şi estetice
inapetenţă şi - se serveşte pacientul cu alimente la
pierdere in temperatură moderată; se
greutate supraveghează apetitul pacientului,
cantitatea de alimente consumate
- lichidele se vor consuma după
preferinţe
- se realizează bilanţul ingesta-excreta

61
 Pacienta în vârstă de 59 de ani se externează la data de 18.05.2019 cu lombalgie cronică
în faza recuperare. Se recomandă:
 pacienta va dormi pe pat semitare, fără pernă
 va evita eforturile fizice mari, mediul umed şi ortostatismul prelungie
 tratament medicamentos conform RP: Algocalmin 2-3g/zi, Movalis 2 cp/zi, Omeran 2
cp/zi
 tratament fizic de recuperare în staţiuni de profil (Băile Felix, Eforie, Herculane, Amara)
- repaus intermitent la nevoie
- hidrotermoterapie generală: baie caldă (de plante/apă hipersalină+nămol sapropelic, 37-38˚C,
20 min)
- termoterapie locală: cataplasme cu parafină sau nămol sapropelic 42-43˚
- electroterapie cu rol antalgic şi decontracturant
- masaj clasic cu rol trofic, conjunctiv(ligamente, apofize interspinoase, creste iliace) şi
transversal (musculatura paralombară)

62
 CONCLUZII

Lombalgia cronică afectează foarte multe persoane.

Un studiu publicat în Analele Bolilor Reumatice arată că durerea lombară este una dintre
cele mai debilitante afecțiuni. Asta înseamnă că lombalgia este principalul motiv pentru pierderea
locului de muncă. Totuși, problema se agravează atunci când devine cronică. În studiul menționat
mai sus, autorii precizează că 1 din 10 persoane suferă de un anumit tip de durere lombară.
Această realitate impune costuri mari pentru instituțiile și companiile medicale, dar și
pentru pacienți. Nu este ușor să trăiești cu lombalgie, care se intensifică pe măsura trecerii
timpului. Un stil de viață nesănătos, sedentarismul, obezitatea sau chiar moștenirea genetică sunt
factori care condiționează dezvoltarea afecțiunii și gravitatea sa.

63
BIBLIOGRAFIE

1. Borundel C. - Manual de Medicină Internă pentru Cadre Medii, Editura All, Bucureşti,
2002
2. Cezar Ionel - Compendiu de neurologie, Editura Medicală, 1982.
3. Chiru F, Chiru G., Morariu L - Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos, Editura
Cison, Bucureti 2003.
4. Domnişoru Leonard - Compendiu de medicină internă, Editura ştiinţifică, Bucureşti,
1994
5. Gogulescu N., Gogulescu B.A. - Ortopedie traumatologie vol I, Editura Evrika, Brăila,
2002.
6. Mozeş C. - Tehnica îngrijirii bolnavului, Editura Media Sud, Bucureşti, 2015
7. Popescu C. - Boli interne pentru cadre medii, Bucureti, Editura Medicală, 1980.
8. Titircă L. - Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali, Editura Viaţa
Medicală Românească, Bucureşti, 2015.
9. Titircă L. – Îngrijiri speciale acordate de asistenţii medicali, Editura Viaţa Medicală
Românească, Bucureşti, 2015
10. Titircă L. – Urgenţe medico-chirurgicale, Editura Viaţa Medicală Românească,
Bucureşti, 2015
11. Bararu T., Ciumaşu E. – Ghidul examenului de absolvire 2019 ediţia a IX-a, Şcoala
Postliceală Sanitară de Stat „Grigore Ghica Vodă” Iaşi
12. Gheorghe Dimitriu – Bolile reumatismale, Ed. Sport – Turism 1982, 105-
120.http://www.sfatulneurochirurgului.ro/anatomia-coloanei-vertebrale/

64