MANAGEMENTUL COSTURILOR DE PRODUCȚIE

Conceptul de cost de producţie

Costul de producţie reprezintă un indicator de bază care reflectă într-o formă sintetică
gradul de eficienţă a desfăşurării întregii activităţi a unităţii de producţie, determinarea
mărimii acestuia, având un caracter strategic.
Costul de producţie reprezintă expresia în bani a consumului de factori de producţie
necesar producerii şi vânzării de bunuri materiale şi servicii, concretizat în : cheltuieli pentru
materii prime, materiale, combustibil, energie, salarii, pentru folosirea de utilaje şi instalaţii,
pentru chirii, întreţinere, conducere, administraţie, ş.a.
Costul de producţie concretizează în expresie valorică cheltuielile cu personalul şi
cheltuielile materiale necesare pentru realizarea unui anumit volum de producţie/servicii.
Dată fiind importanţa acestui indicator, conducerea firmei trebuie să adopte politici
manageriale adecvate de fundamentare a costurilor de producţie şi de reducere a acestora,
astfel incât să se realizeze produse/servicii de calitate la costuri cât mai mici. Aceste politici
manageriale trebuie să conducă la o riguroasă măsurare a costurilor, care să permită stabilirea
preţului de vânzare a produselor astfel încât să se asigure funcţionarea ȋn condiții de eficiență
a firmei, alegerea alternativei optime de producţie, determinarea volumului optim de
producţie pe termen scurt şi fundamentarea politicii de reducere a cheltuielilor.
Principalele secţiuni ale costurilor de producţie sunt :
1. Costul total al producţiei ;
2. Costul unitar al produsului
3. Cheltuieli comune ale secţiilor de producţie ;
4. Cheltuieli generale ale firmei ;
5. Analiza indicatorilor de eficienţă ai costurilor de producţie

1. Costul total al producţiei

Dimensionarea acestor costuri trebuie să asigure reflectarea în expresie bănească a
cheltuielilor materiale, cheltuielilor cu personalul şi a altor cheltuieli necesare realizării unui
volum de producţie/servicii Qj, într-o gamă sortimentală variată j= 1,p, intr- o anumită
perioadă de timp t.
 Stabilirea costurilor totale se face ţinând seama de volumul producţiei fizice pentru
fiecare tip de produs sau serviciu cuprins în portofoliul de activităţi al firmei, pe baza
normelor de consum de materiale, a normativelor de timp şi a normativelor financiare.
Pentru determinarea costului total al producţiei se utilizează două metode de grupare a
cheltuielilor :
 Gruparea cheltuielilor pe elemente primare de cheltuială ;
 Gruparea cheltuielilor pe articole de calculaţie.

1.1. Determinarea costului total al producţiei prin gruparea cheltuielilor pe

elemente primare
Această metodă este utilizată prepoderent în domeniul serviciilor unde cheltuielile
salariale deţin o pondere relaţiv mare. Se consideră elemente de cheltuieli primare
următoarele categorii de costuri :
 Cheltuieli materiale ;
 Cheltuieli cu personalul ;
 Impozitele pe clădiri, taxe şi alte cheltuieli;
a) Cheltuieli materiale.
Potrivit acestei grupări, în cheltuielile materiale se includ consumurile de materii
prime, materiale, combustibil, energie şi apă (furnizate de alte firme), amortizarea mijloacelor
fixe, cheltuielile cu reparaţiile capitale ale utilajelor și echipamentelor de producţie cu
reparaţiile curente şi alte servicii şi lucrări executate de terţi, necesare realizării producţiei
într-o perioadă determinată.
Ȋn cheltuielile materiale se includ şi cheltuielile cu transportul diferitelor materii
prime, materiale de bază, materiale auxiliare şi semifabricate din import, valoarea
ambalajelor şi a pieselor de schimb, uzura sculelor, dispozitivelor, verificatoarelor, matriţelor,
echipamentului şi materialelor de protecţie, a echipamentelor de lucru, utilizate în producţie.
Ca instrument managerial, se elaborează planul cheltuielilor cu materii prime şi
materiale care evidenţiază necesarul de materiale pe categorii şi surse de aprovizionare (din
ţară, recuperări, import).
Ȋn costurile de producţie nu se include valoarea materiilor prime şi a materialelor
aduse de clienţi (interni şi externi) pentru executarea unor comenzi cu materialul acestora,
valoarea pieselor, subansamblelor şi produselor provenite din import sau din ţară asupra
cărora nu se efectuează operaţii de prelucrare sau montaj, livrându-se separat sau împreună cu
produsul de bază potrivit contractului dintre părţi.
b) Cheltuieli cu personalul. În grupa acestor cheltuieli se trec cheltuielile cu salariile
tarifare ale întregului personal al firmei, inclusiv primele, indemnizaţiile, sporurile ş.a. ce se
plătesc legal din fondul de salarii, contribuţia la asigurările şi protecţia socială, cheltuieli
pentru expertize tehnice şi contabile, pentru asistenţă tehnică.
c) Impozite, taxe şi alte cheltuieli. În cea de-a treia grupă de cheltuieli se includ
impozitele pe clădiri, taxele şi alte cheltuieli care, prin natura lor, nu au putut fi incluse în
poziţiile de cheltuieli anterioare. La această grupă se vor mai include, de exemplu, dobânzile
bancare, primele de asigurare şi alte cheltuieli.
Pentru ţinerea sub control a acestor cheltuieli pe fiecare categorie, este util să se
elaboreze, ca instrument managerial, planul costului total al producţiei, reprezentând o
secţiune distinctă a planului economic al firmei, conform modelului din tabelul .1.
Tabel 1. Costul total al producţiei pe elemente primare de cheltuieli
Nr. Denumirea indicatorului Anul curent An de
crt Plan Realizat fundamenare
I COSTUL TOTAL AL PRODUCTIEI
(II+III+IV)
1 Materii prime, materiale de bază si auxiliare
2 Combustibil
3 Energie şi apă
4 Amortizarea mijloacelor fixe
5 Alte cheltuieli materiale
II TOTAL CHELTUIELI MATERIALE
(1+2+3+4+5)
6 Salarii
7 Contribuţia la asigurări şi protecţie socială
8 Alte cheltuieli cu personalul
III TOTAL CHELTUIELI CU
PERSONALUL(6+7+8)
9 Taxe şi impozite pe clădiri
10 Dobânzi bancare
IV TOTAL IMPOZITE SI ALTE CHELTUIELI
(9+10)

1.2. Determinarea costului total al producţiei prin gruparea cheltuielilor pe

articole de calculaţie
Se consideră articole de calculaţie următoarele categorii de costuri :
 Costul materiilor prime şi materialelor directe din care se scade valoarea
materialelor recuperabile şi refolosibile;
  Salariile personalului direct productiv ;
 Cheltuielile cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor ;
 Cheltuielile generale ale secţiilor de producţie ;
 Cheltuielile generale ale firmei ;
 Pierderi din rebuturi ;
 Cheltuieli de desfacere.
Această metodă se utilizează în special de către firmele (întreprinderile) care au
sisteme de fabricaţie organizate pe secţii și ateliere de producţie.
Pentru urmărirea și ţinerea sub control a cheltuielilor pe fiecare articol de calculaţie,
este util să se întocmescă planul ‘Costul producţiei industriale pe articole de calculaţie’
conform modelului din tabelul 2.
Tabel 2. Costul total al producţiei pe articole de calculaţie
Nr. Denumirea indicatorului Anul curent An de
crt Plan Realizat fundamenare
1 Materii prime şi materiale directe
2 Materiale recuperabile şi refolosibile(se
scad)
3 Salarii diecte
4 Contribuţia la asigurările si protecţia
socială pentru salarii directe
5 Cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea
utilajului
6 Cheltuieli generale ale secţiei de producţie
7 Cheltuieli generale ale firmei
8 Pierderi din rebuturi
9 Total cost la nivel de firmă
(1-2+3+4+5+6+7+8)
10 Cheltuieli de desfacere
TOTAL COST (9+10)

Dimensionarea costului total al producţiei prin această metodă se face pornind de la

costul unitar pe fiecare tip de produs, prin care se determină mărimea cheltuielilor pe unitatea
de produs pe fiecare articol de calculaţie în parte. Pe această bază, înmulţind cantitatea
prevăzută a se executa pentru fiecare tip de produs cu mărimea cheltuielilor pe fiecare articol
de calculaţie se obţine mărimea cheltuielilor corespunzătoare acestuia pe total cantitate.
Procedând în acest fel, prin însumarea cheltuielilor pentru fiecare articol de calculaţie şi
pentru toate produsele, la întreaga cantitate, se obţine costul total al producţiei atât pe fiecare
articol de calculaţie, cât şi pe total.
 2.Costul unitar al produsului
Aplicarea unei strategii eficiente în domeniul costurilor de producţie necesită
determinarea corectă a costului unitar pentru fiecare tip de produs din portofoliul de fabricaţie
al firmei.
În acest scop se aplică următoarele metode :
a) Determinarea costului unitar al produsului prin gruparea cheltuielilor pe articole de
calculaţie ;
b) Determinarea costului unitar al produsului prin gruparea cheltuielilor pe elemente de
cheltuieli primare .
Se recomandă calculul costului unitar prin ambele metode, mărimea obţinută trebuie
să fie aceeaşi.
2.1.Determinarea costului unitar al produsului prin gruparea cheltuielilor pe
articole de calculaţie
Utilizarea acestei metode asigură cunoaşterea exactă a mărimii fiecărui articol de
calculaţie şi a modului cum participă acestea la formarea costului unitar al produsului.
Cheltuielile care compun costul unitar al produsului se împart în două mari grupe de
cheltuieli : cheltuieli directe şi cheltuieli indirecte.
A. În grupa cheltuielilor directe intră acele cheltuieli care se pot identifica şi
repartiza direct pe unitatea de produs. Potrivit nomenclatorului de cheltuieli pe
articole de calculaţie, din această grupă fac parte :
 cheltuieli cu materii prime şi materiale directe ;
 salarii directe (cheltuieli cu manopera personalului direct productiv)
Trebuie menţionat că la articolul de calculaţie ‘materii prime şi materiale directe’ se
includ cheltuielile cu materiile prime şi materialele care intră în structura produselor,
constituind chiar substanţa acestora, diferitele materiale folosite pentru montaj-finisare cum
sunt : rulmenţi, armături, piese de legătură, materiale auxiliare (lacuri, coloranţi )
În calculaţiile pe produs, cheltuielile cu materii prime şi materiale se cuprind în
preţuri de livrare, separat sau împreună cu cheltuielile de transport-aprovizionare.
Cheltuielile directe se determină pe fiecare articol de calculaţie pe baza normelor de
consum ale fiecărui element şi a preţurilor şi tarifelor stabilite pentru acestea.
Ch mat./produs = norma consum materiale/produs * preţ unitar materiale
Ch man./produs = norma de timp/produs *salariu tarifar orar
 Sursele de date pentru calculul acestor articole se găsesec în planul de aprovizionare
tehnico-materială şi în planul de muncă si salarii. La stabilirea mărimii acestor cheltuieli se
va ţine seama de standardele sau normele tehnice aprobate, de modernizarea procesului
tehnologic, de normele de consum de materiale şi de timp.
B. În grupa cheltuielilor indirecte se cuprind acelea care nu se pot repartiza în mod
direct pe unitatea de produs, folosindu-se pentru aceasta anumite chei de reparţiţie.Din rândul
acestor acestor cheltuieli fac parte următoarele :
- Cheltuieli cu intreţinerea şi funcţionarea echipamentelor de producţie ;
- Cheltuieli generale ale secţiei de producţie ;
- Cheltuieli generale ale firmei.

TEST DE AUTOEVALUARE
1. Printre articolele de calculaţie utilizate pentru determinarea costului producţiei
industriale se numără : a)cheltuieli materiale şi cheltuieli cu manopera ; b)cheltuieli
directe şi cheltuieli indirecte; c)cheltuieli generale ale întreprinderii şi cheltuieli cu
manopera; d)cheltuieli cu materialele directe şi cheltuieli generale ale secţiei de
producţie.
2.Planul costului producției industriale trebuie să evidențieze: a)diferența ȋntre valorile
planificate și valorile realizate ale costurilor pe articole de calculație; b) diferența ȋntre
valorile planificate și valorile realizate ale costurilor pe elemente de cheltuieli primare;
c)valoarea maxim admisibilă a cheltuielilor de producție; d) valoarea cheltuielilor cu
manopera.
3. Gruparea cheltuielilor de producție se poate face pe elemente de cheltuieli primare
sau pe.......................
4.Se consideră elemente de cheltuieli primare, următoarele categorii de cheltuieli :
……………………………..
5.Pentru realizarea unei unităţi de produs se cunosc : consumul specific de materiale
directe şi salariile tarifare directe. În vederea determinării cheltuielilor directe pe
unitatea de produs trebuie să se cunoască şi următoarele elemente : a)preţul unitar de
achiziţie al materialelor şi regia de secţie; b)regia de secţie şi regia de întreprindere;
c)preţul unitar de achiziţie al materialelor şi normele de consum de timp; d)preţul
unitar de achiziţie al materialelor şi costul manoperei .
6.Costul de secţie pe unitatea de produs include : a)cheltuielile directe şi cota parte a
cheltuielilor de secţie pe unitatea de produs; b)cota parte a cheltuielilor de secţie pe
unitatea de produs şi regia de secţie; c)cheltuielile directe şi regia de secţie ;
d)cheltuielile indirecte şi regia de secţie.