STRATEGIA DE AMPLASARE

A UNITĂŢILOR DE PRODUCŢIE

1.Decizia de amplasare a unităţilor de producţie

Localizarea unităţilor de producţie influenţează profitabilitatea și riscurile
organizaţiei. În domeniul producţiei de bunuri, amplasarea capacităţilor de
producţie este determinată de localizarea surselor de materii prime, a forţei de
muncă și a pieţelor de desfacere a produselor. În sectorul prestărilor de servicii,
amplasarea unităţilor de producţie trebuie să ţină seama de necesitatea contactului
direct cu consumatorii.
Decizia de amplasare a unităţilor de producţie apare într-una din urmatoarele
situaţii:
1. Extinderea capacităţii de producţie exintente ca urmare a creșterii cererii de
produse;
2. Menţinerea unităţilor de producţie existente și crearea de noi centre
operaţionale de profit în alte zone;
3. Mutarea unităţilor de producţie existente într-o altă zonă, ca urmare a
scăderii profitabilităţii și creșterii riscului de faliment

1.1.Factorii care influenţează decizia de amplasare

Decizia de amplasare se bazează pe o analiză deosebit de complex ce

cuprinde trei nivele: analiza la nivel de ţară, regiune și locaţie.
Analiza la nivel de ţară ia în considerare riscurile politice, reglementările
guvernamentale, localizarea pieţelor, taxele naţionale, disponibilitatea surselor de
energie, nivelul de pregătire a forţei de muncă, riscul valutar, costul forţei de
muncă, facilităţile de comunicare.
La nivel de regiune, sunt analizaţi în detaliu, următorii factori:
1.Apropierea de piaţă asigură o reducere a costurilor de transport și o mai
bună servire a consumatorilor finali;
2.Apropierea de sursele de materii prime asigură o reducere a costurilor de
transport și optimizarea timpului de livrare;
3.Disponibilitatea utilităţilor este esenţială pentru desfășurarea în condiţii
optime a proceselor de producţie atât în cadrul sistemelor de fabricaţie cât și a
celor prestatoare de servicii;
4.Asigurarea cu forţa de muncă necesară, atât sub aspect cantitativ cât și
calitativ, ţinâd seama de nivelul de pregătire, specializare și salarizare acceptabil.
 5.Taxele locale care variază de la zonele suburbane la zonele centrale ale
marilor orașe pot influenţa semnificativ nivelul costurilor;
6.Stimulentele economice oferite de administraţiile locale și facilităţile
fiscale acordate zonelor defavorizate;
7.Atractivitatea comunităţii locale asigurată prin calitatea fondului imobiliar,
securitatea public, existenţa instituţiilor culturale;
8.Compatibilitatatea industrială din zonă și acceptarea de către comunitatea
locală a unor noi unităţi de producţie;
9.Existenţa unei infrastructuri viabile care să asigure transportul materiilor
prime cu costuri minime;
10.Reglementările de mediu pot constitui obstacole în amplasarea anumitor
locaţii.
Etapa finală a procesului decizional de amplasare constă în identificarea
locului efectiv din localitatea selectată. În acest scop, sunt analizaţi doi factori
adiţionali: existenţa spaţiului pentru extindere și proximitatea cu alte industrii. De
exemplu, amplasarea în cadrul unor parcuri industrial oferă o serie de avantaje cum
ar fi: utilizarea în comun a unor echipamente și servicii și obţinerea de tarife
reduse pentru anumite servicii.
Fundamentarea deciziei de amplasare a unităţilor de producţie se bazează pe
analiza echilibrului între resurse și condiţii locale .
Tabel. Analiza echilibrului disponibilitate resurse - condiţii locale
Resurse Condiţii locale
Forţa de muncă calificată
Disponibilitatea și costul terenului Receptivitatea comunităţii la afaceri
Materii prime Costuri de construcţie
Subcontractori Parcuri industrial organizate
Facilităţi de transport (autostrăzi, cale ferată, Calitatea vieţii (climat, case, cazare, școli)
aerian, apă) Taxe
Disponibilitatea și nivelul de utilizare a utilităţilor

1.2.Amplasarea unităţilor prestatoare de servicii

Decizia de amplasare a unităţilor prestatoare de servicii se fundamentează pe

comportamentul clienţilor și apropierea de aceștia. În multe sevicii cum ar fi
băncile, restaurantele, supermarketurile, se pune accent pe disponibilitatea
clienţilor, în alegerea unui amplasament.
Majoritatea unităţilor prestatoare de servicii tind să se plaseze acolo unde se
percepe o concentrare foarte mare de consumatori. Dacă există o concentrare mare
a acestor unităţi într-un centru comercial, ele trebuie să fie amplasate astfel încât să
poată fi observate ușor. Multe dintre acestea se bazează pe o bună vizibilitate
pentru a informa consumatorii de existenţa lor.
 Prin urmare, în fundamentarea deciziei de amplasare a acestor unităţi
trebuie să ia în considerare și alţi factori cum ar fi:
 facilitarea accesului în spaţiile de servire;
 vizibilitate bună pentru clienţi;
 complementaritate cu alte domenii de activitate.
De exemplu, într-un amplasament en-detail cum este un centru regional de
cumpărături, amplasamentul magazinului este cel mai bun în zona primară de
intrare a traficului în centrul de cumpărături. În interiorul zonei de cumpărături, un
amplasament al magazinului adiacent principalului coridor pentru pietoni
contribuie semnificativ la creșterea veniturilor magazinului.
În ceea ce privește amplasarea unităţilor de servicii publice oficialii publici
trebuie să ia în considerare trei factori principali:
 costurile de prestare a serviciilor;
 accesul la beneficiari,
 caracteristicile unor sevicii publice percepute ca fiind potenţial negative.
Deși, poliţia, spitalele și pompierii sunt unităţi publice indispensabile
cetăţenilor, totuși ei nu doresc ca acestea să fie amplasate în apropiere. Acest
aspect se justifică prin zgomotul sirenelor sau al altor elemente de diconfort pentru
cetăţeni.

1.3.Impactul comportamentului asupra amplasării unităţii

Amplasarea unei unităţi de producţie într-o altă regiune include și stabilirea

unor relaţii comunitare adecvate pe care organizaţia trebuie să le stabilească în
mediul local. Managerii organizaţiei trebuie să creeze un sistem de informare
pentru a identifica modul în care diferitele comunităţi entice, urbane, suburbane și
rurale reacţionează la noile afaceri.
Stilul managerial și structura organizaţională trebuie să se adapteze la
normele și obiceiurile subculturilor locale. Acceptarea autorităţii de către angajaţi
poate varia în funcţie de subcultură, ca și scopurile lor de viaţă, aspiraţiile de
carieră și percepţiile oportunităţii. Aceste variaţii culturale ale atitudinii au impact
asupra comportamentului la locul de muncă și implicit asupra productivităţii.
În cazul companiilor multinaţionale, caracteristicile economice, politice și
culturale ale unei societăţi au efecte pe termen lung asupra succesului tehnologic și
economic al deciziilor de amplasare, Amplasarea unei unităţi într-o nouă cultură
presupune nu numai transferul echipamentelor și tehnologiei, ci trebuie să se ţină
seama de ipotezele culturale care să asigure funcţionalitatea în condiţii optime a
tehnicilor și aptitudinilor manageriale.
 Prin urmare, decizia de amplasare a unei noi unităţi de producţie trebuie să
ia în considerare și implicaţiile de comportament ale noilor angajaţi. Organizaţiile
care au un contact mai redus cu publicul consumator trabuie să recunoască
diferenţele potenţiale în comportamentul angajaţilor între diferitele amplasamente.
Diferenţele stilurilor de viaţă și valorilor sunt în mod necesar implementate în
mediul de lucru, iar aceste diferenţe afectează comportamentul de lucru.
Diferenţele subculturale trebuie să fie luate în considerare atât pentru proiectarea
posturilor cât și pentru stilul de management.

2.Modele de fundamentare a deciziei de amplasare

Aplicarea modelelor matematice în fundamentarea deciziei de amplasare a
unităţilor de producţie, are ca scop cuantificarea unor variabile și stabilirea
interdependenţelor între acestea, astfel încât
În funcţie de obiectivul urmărit, aceste modele se grupează în patru categorii:
analiza pragului de rentabilitate;analiza criteriilor de apreciere; metoda centrului
de greutate; algoritmul transporturilor.

2.1.Analiza pragului de rentabilitate

Analiza pragului de rentabilitate se bazează pe analiza comparativă a

cheltuielilor fixe și variabile pentru fiecare alternativă de amplasare.
Pragul de rentabilitate reprezintă volumul minim al producţiei necesar pentru a se
asigura realizarea producţiei in condiţii de rentabilitate. Se exprimă prin rel.1.

‫ܨ݄ܥ‬
ܳ௠௜௡ ൌ ሺ1ሻ
ܲ‫ ݒ‬െ ‫ݒ݄ܥ‬

Unde: Ch F reprezintă cheltuielile fixe, care nu depind de volumul producţiei

(cheltuieli administrativ-gospodăreşti, amortizare, cheltuieli de cercetare);
Pv – preţ unitar de vânzare;
Ch v – cheltuieli variabile unitare care se exprimă prin relaţia (2).
.
ChV
Chv = (2)
Q

unde : Ch V reprezintă cheltuieli variabile determinate de fabricarea unui volum Q

de producţie. În structura acestor cheltuieli intră costul materiilor prime, salariul
personalului direct productiv, consumul tehnologic de energie şi utilităţi.
 În aceste condiţii, cheltuielile totale pe care le înregistrează firma pentru
realizarea unui volum Q de producţie se exprimă prin relaţia (3).

Ch T(Q) = Ch F + Ch V = Ch F + Q·Ch v (3)

Aplicarea acestei metode în evaluarea amplasării unităţilor de producţie se

realizează conform următorului algoritm:
1. Determinarea costurilor fixe și variabile unitare pentru fiecare variantă de
amplasament;
2. Determinarea volumului de producţie așteptat a se realiza în cadrul noii
unităţi de producţie;
3. Determinarea costului total pentru fiecare variantă de amplasare;
4. Selectarea locaţiei care are cel mai mic cost total pentru volumul de
producţie estimat.

Problemă rezolvată
O companie de distribuţie produse petroliere intenţionează să se extindă pe
piaţa din România. În acest scop, managementul companiei analizează trei
variante de amplasament. Costurile fixe anuale și costurile variabile unitare sunt
prezentate în tabel. Să se analizeze varianta optimă de amplasare. Discuţie pe baza
volumului de producţie.
Tabel . Costurilor fixe și variabile pentru trei variante de amplasare
Locaţie Costuri fixe anuale Costuri variabile unitare
Constanţa 90 000 10
Ploiești 120 000 7
Brașov 150 000 9

Costul total pentru fiecare locaţie este:

Cht (Constanţa)= 90000+10Q
Cht (Ploiești)= 120000+7Q
Cht (Brașov)= 150000+9Q
90000+10Q ≤ 120000+7Q Q1≤ 10 000
90000+10Q ≤ 150000+9Q Q2≤ 60 000
Rezultă, pentru un volum de producţie Q mai mic de 10000 unităţi, locaţia
de la Constanţa asigură cel mai mic cost total.
120000+7Q ≤ 90000+10Q Q1≥10 000
120000+7Q ≤ 150000+9Q Q2≥-15 000
 Rezultă, pentru un volum de producţie Q = [10 000; 60 000] , locaţia de la
Ploiești asigură cel mai mic cost total.
150000+9Q ≤ 90000+10Q Q1≥60 000
150000+9Q ≤ 120000+7Q Q2≤ - 15000
Rezultă, pentru un volum de producţie Q mai mare de 60000 unităţi, locaţia
de la Brașov asigură cel mai mic cost total.

2.2.Analiza criteriilor de apreciere

Această metodă are la bază analiza multicriterială, prin luarea în considerare

a factorilor care influenţează decizia de amplasare. Etapele de aplicare a acestei
metode sunt următoarele:
1. Identificarea variantelor de amplasare;
2. Identificarea factorilor (criterii de apreciere) care influenţează decizia de
amplasare;
3. Ponderarea fiecărui factor pe scală de la 1 la 5 în funcţie de importanţa sa
relativă în evaluarea amplasamentului;
4. Evaluarea fiecărui amplasament pe o scală aleasă arbitrar între 1 şi 10 sau
între 1 şi 100, în funcţie de gradul îndeplinirii criteriilor de selecţie;
5. Calculul unui punctaj ponderat pentru fiecare factor și variantă de amplasare.
6. Calculul unui punctaj global pentru fiecare variantă de amplasare.
7. Ordonarea amplasamentelor în funcţie de punctajul global obţinut.
În tabelul 3.2 se prezintă un exemplu privind evaluarea unui amplasament prin
analiza multicriterială.
Tabel 3.2. Evaluarea criteriilor de apreciere pentru o variantă de amplasament
Factorii care influenţează decizia de amplasare Ponderarea Evaluarea Punctaj
(Criterii de apreciere) factorilor amplasamentului ponderat
Avantaje fiscale 4 8 32
Caracteristicile forţei de muncă 3 2 6
Proximitatea faţă de clienţi 3 6 18
Proximitatea faţă de furnizori 5 2 10
Surse de apă 1 3 3
Receptivitatea comunităţii 5 4 20
Calitatea sistemului educaţional 4 1 4
Acces la calea ferată și transportul aerian 3 10 30
Caracterul adecvat al climatului 2 7 14
Disponibilitatea energiei 2 6 12
Punctaj global 149
 Metoda de analiză a criteriilor de apreciere este relativ simplă, asigură
avantajul justificării amplasamentului prin luarea în considerare a tuturor
factorilor ce influenţează mai mult sau mai puţin decizia de amplasare.

Problemă rezolvată
O companie care comercializează piese auto intenţionează să deschidă o
nouă locaţie. În acest scop, managementul companiei a decis să fundamenteze
decizia pe analiza următoarelor criterii : calitatea forţei de muncă, facilităţile de
transport, apropierea de pieţe, apropierea de distribuitori, taxe și asigurarea cu
utilităţi. Au fost evaluate două amplasamente, prin acordarea de punctaje pe o scală
de la 1 la 10 în funcţie de gradul de satisfacere a fiecărui criteriu.
Rezultatele obţinute sunt prezentate în tabel
Tabel Evaluarea amplasamentelor prin analiza multicriterială
Criterii de apreciere Ponderea Evaluare amplasament A Evaluare amplasament B
criteriilor
Punctaj Punctaj Punctaj Punctaj
ponderat ponderat
Calitatea forţei de muncă 5 8 40 5 25
Facilităţi de transport 4 5 20 6 24
Apropierea de pieţe 5 4 20 8 40
Apropierea de distribuitori 5 9 45 3 15
Taxe 3 3 9 4 12
Asigurarea cu utilităţi 4 6 24 7 28

Punctaj global amplasament A = 158 amplasament B = 144

Din analiza punctajelor globale obţinute pentru fiecare amplasament, se

observă că, amplasamentul A este mai atractiv comparativ cu B