Teoria stocurilor – partea I

Resursele disponibile, dar care în prezent nu sunt utilizate, formează o

rezervă. Când resursele sunt materiale sau produse, rezerva capătă denumirea de
stoc. O problemă de teoria stocurilor există numai atunci când cantitatea
resurselor poate fi controlată şi există cel puţin un cost care descreşte pe măsură
ce stocul creşte. În teoria stocurilor, există obiectivul minimizării cheltuielilor
totale legate de activitatea de stocare. În acest sens, al atingerii obiectivului,
interesează care sunt variabilele care apar în modelarea stocurilor. Aceste
variabile se clasifică în două categorii:
a) variabile controlabile
– cantitatea de materiale sau produse intrată în stoc;
– frecvenţa sau momentul achiziţiilor de produse sau materiale;
– gradul de prelucrare al produselor.
b) variabile necontrolabile
- cheltuielile de stocare ce sunt compuse din: cheltuieli administrative şi
cheltuieli de evidenţă, cheltuieli de manipulare, înmagazinare, impozite şi
asigurări, cheltuieli de depreciere, deteriorare sau uzură morală;
- cheltuieli de penurie (cheltuieli suplimentare ce apar atunci când este
solicitat un produs ce este epuizat din stoc);
- cheltuieli de organizare (cheltuieli datorate variaţiilor ritmului de
producţie);
- cererea de produse solicitate în unitatea de timp;
- timpul de livrare, care măsoară intervalul de timp scurs între momentul
lansării unei comenzi oarecare şi momentul primirii mărfurilor
comandate;
- cantitatea livrată într-o tranşă.
Conţinutul problemelor de teorie a stocurilor
În orice activitate de afaceri, stocurile constituie o sursă continuă de
probleme pentru conducere. În cazul în care capitalul disponibil este insuficient,
se poate obţine relativ uşor o reducere a cheltuielilor, prin micşorarea stocurilor.
O astfel de măsură reprezintă o optimizare pe termen scurt care conduce în final
la o creştere a cheltuielilor de producţie sau a preţului de cost.
Modelul determinist general pentru un singur produs realizat şi stocat şi
un singur nivel de activitate
În cazul acestui model se consideră prin ipoteză că, într-o perioadă de
timp T, trebuie satisfăcută o cerere R, cu o intensitate constantă, dată de
următoarea relaţie:
R
r  (1)
T
Se cunoaşte şi ritmul producţiei, k, care are o valoare constantă şi care
trebuie să fie în mod obligatoriu superior intensităţii cererii. k  r .
Modelul conţine un număr de parametri:
 c1 - costul de stocare a unei unităţi de produs în unitatea de timp;
c 2 - costul de penurie în unitatea de timp;
c 3 - costul unui ciclu complet de fabricaţie;
q – cantitatea produsă într-un ciclu de fabricaţie;
k - cheltuielile medii aferente producţiei şi stocării în unitatea de timp.
Cantitati
şi produse
stocate

A
S
k>r

B C F timp
k>r
t1 t2 t3 t4
S
T

t1 , t 4 - producţie + stocare
t 2 , t 3 - livrare produse

K=(chelt. de stocare+chelt. de penurie+chelt. fixe) / T

S( t1  t 2 )
Cheltuielile de stocare se obţin prin produsul: c1  AOAC  c1  .
2

s( t 3  t 4 )
Cheltuielile de penurie se obţin prin produsul: c 2  ACDF  c 2  .
2
Cheltuielile de lansare: c3 .
S( t1  t 2 ) s( t 3  t 4 ) 1
c1   c2   c3 [ c1S( t1  t 2 )  c 2 s( t 3  t 4 )]  c 3
k 2 2  2 (2)
T t1  t 2  t 3  t 4
Se caută valoarea minimă a cheltuielilor medii k.
k  f ( S, s, c1 , c 2 , c 3 , t1 , t 2 , t 3 , t 4 ) (3)
- perioada t1 : - producţia: k  t1
- livrarea produselor: r  t1
- k r
Mărimea stocului: S  k  t1  r  t1  ( k  r )  t1 (4)
- perioada t 2 : există doar activitate de livrare: r  t2
S  r  t2 (5)
r  t2
Din (4) şi (5)  ( k  r )  t1  r  t 2  t1 
k r
- perioada t3 : există doar livrare: r  t3
s  r  t3 (6)
 - perioada t 4 :
o producţie: k  t 4
o livrare: r  t 4
s  k  t4  r  t4  ( k  r )  t4 (7)
r
Din (6) şi (7)  r  t3  ( k  r )  t4  t4  t3 
k r

1 r r
[ c1  r  t 2 ( t 2   t 2 )  c2  r  t 3 ( t 3  t 3  )]  c 3
k 2 k  r k  r
r r
t2   t2  t3  t3 
k r k r
1 k k
[ c1  r  t 22 ( )  c 2  r  t 32 ( )]  c 3
k 2 k  r k r
k k
t2 ( )  t3 ( )
k r k r
1 k
r  ( c1  t 22  c 2  t 32 )  c 3
k 2 k  r (8)
k
(t2  t3 )
k r

Pentru determinarea minimului cheltuielilor medii în unitatea de timp este

necesar a deriva funcţia de cheltuieli medii în raport cu cele două intervale de
timp.
 k
 t  0  t 2 optim
 2

 k  0  t optim
 t 3 3

r
2 c 2 c 3 (1  )
t 2 optim  k (9)
r ( c1  c 2 )  c1
r
2 c1 c 3 (1  )
t 3 optim  k (10)
r ( c1  c 2 )  c 2

r r
q  r  T  r  ( t1  t 2  t 3  t 4 )  r [ t 2   t2  t3  t3  ]
k r k r
k k r k
q  r  [ t2   t3  ]  (t2  t3 )
k r k r k r
r k
q
(t2  t3 ) (11)
k r
r r
2c 2 c 3 (1  ) 2c1 c 3 (1  )
r k k k
Din (9), (10), (11)  q optim  ( 
k r r ( c1  c 2 )  c1 r ( c1  c 2 )  c 2
 2 rc 3 1 c  c2
q optim  ( )( )( 1 )
c1 r c2
1
k
r
2 rc1 c 2 c 3 (1  )
Din (8), (10) şi (11)  k optim  k
c1  c 2

Se calculează şi mărimea optimă a deficitului: s optim  r  t 3 optim

r
2 rc1 c 3 (1  )
s optim  k .
( c1  c 2 )  c 2

Cazuri particulare
Cazurile particulare rezultă din două ipoteze care confirmă nişte situaţii
reale:
a) producţia instantanee:
k  r ,
t1  0 
  t1  t 4  0
t 4  0
1 r k
k  0 0 1
k k r k
2 rc1 c 2 c 3
k optim 
c1  c 2
2 rc 3 ( c1  c 2 )
q optim 
c1 c 2
2 rc1 c 3
s optim 
( c1  c 2 )  c 2

b) modelul propus se poate simplifica şi mai mult, în situaţia în care

nu sunt permise deficite în nici un caz. Aceasta înseamnă o
reducere a perioadei de înregistrare a deficitelor.
t3  0
c2  
c2
1
c1  c 2
k optim  2 rc1  c 3
2 rc 3
q optim 
c1
s optim  0