Sunteți pe pagina 1din 11
wee es FR 8 VENA EA OPERA CARITATIVA A BISERICII IN PRIMELE VEACURI CRESTINE In Jumea precrestina, grija pentru om era insuficient dezvoltaté. Ea era exercitatad de céitre Stat sau de cdtre particulari. Dupa Hristos ea este exercitatd, la inceput, in sinul Bisericij. Acest exemplu a dat apoi avint .{ altor organizatii de a fi interesate in vindecarea nefericirilor personale sau a ranilor sociale. Maniifestarile filantropice in epoca precrestina Istoria adevaratei filantropii incepe indeosebi de la aparitia cresti- nismului. Cu toate acestea si la popoarele dinainte de Hristos corespund, sporadic, unele manifestari de grija social. lata citeva exemple: La iudei; Cartile Vechiului Testament cuprind menfiuni ale datei de ingrijire a celor lipsiti, atit pentru Dumnezeu, cit si din dragoste fra- teasci, Ideea aceasta a dragostei, care acorda o valoare ideala moralei Vechiului Testament, este in legaturd cu ideea dezvoltaté de poporul israelit despre personalitate, care se acorda lui Dumnezeu si omului si care se prezinta aici in calitate de creatura «dup& chip si asemanare» (Facere 1, 26). 7 Filantropia e problema de inimé si se leaga de familie, care are ca- tacter patriarhal. Tubirea de strdini era pentru s&raci, pentru vaduv «Deschide mina ta fratelui t mintul tdu» (15, 11). Caracteristic’ este dispozitia despre zeciuiala (Deut. 12, 64). La cina de sirbatori a familiilor iudaice, trebuia sé stea aldturi, in afara me brilor familiei, robii si roabele, Jevitul care locuia in cadrul comunitatii, str&inii care locuiau aldturea, orfanii si vaduvele (Deut. 16, 11). Grija pentru cei lipsiti se vede si in dispozifiile, conform cu care, nu trebuie ca cineva sd secere ogorul pina ja capat, nu trebuie sd se culeag& spicele, care au rdmas dupa seceris, nu trebuie si se culeagd viile in intregime, nu trebuie s& se culeag pentru a doua oara fructele mislinilor. Resturile fructelor se cuvine sa fie la dispozitia saracilor, a str&inilor, a orfanilor si a vaduvelor (Levitic 19, 9—10 ; Deut. 24, 19—22). 0 importan}é sociala special o au poruncile de dupa aceea despre anul Sabatic si jubileu (vezi Levitic 25 si Deut. 15). . De o foarte mare valoare in Vechiul Testament este cuprinsul so- cial al predicii profetilor. Isaia (58, 6) indeamna : «Rupefi lanfurile ne- dreptatii, dezlegafi legdturile jugului, dafi drumul celor asuprifi si sfd- o indatorire importanta, precum era $i grija e si pentru orfani. Deuteronomul porunceste : au, sdracului tau si celui lipsit al tdu din pd- 444 ORTODOXIA rimafi jugul lor. [mparte piinea ta cu cel fldmind, addposteste in casd pe cel sdrman, pe cel gol imbracd-1 $i nu te ascunde de cel de un neam cu tine». In Cartea Amos 9, 4 sint condamnati foarte aspru cei care apasd pe cei saraci si st&pinesc pe cei lipsifi. Merit’ semnalizata si inalta invata- tura a «cintdrefului iubirii» in Vechiul Testament, profetul Osea: «Cd mild voiesc, iar nu jertfd, care este invocgtd si de Mintuitorul Iisus Hris- tos» (Matei 9, 13). Cartea lui Tobit prezinté un exemplu caracteristic de manifes- tare a dragostei: «..Am facut binefaceri frafilor mei de neam: celor fldminzi le dddeam plinea mea, celor goi, hainele mele si de vedeam pe cineva din neamul meu mort si aruncat peste ‘zidurile Ninivei, il ingropam» (1, 16—17), Intelepciunea lui Isus fiul lui Sirah porunceste: «Fiule! sd nu lasi pe cel sarac lipsit de hrana si ochii celor nevoiasi si nu-i lasi sd astepte. Suiletul flamind sa nu-1 intristezi si sd nu urgisesti pe om cind are lipsd. Inima necajita nu o tulbura si nu intirzia a da celui lipsit. Rugdciunea celui necdajit nu o lepada si nu-ti intoarce faja ta de-la cel sdrac. De la cel in lipsd nu-fi intoarce ochiul si nu da loc omului sd te blesteme. Ca rugdciunea celui ce te blestema pe tine, intru amadrdciunea sufletului sau, 0 va auzi Cel ce I-a facut pe el. Fa-te iubit adunarii si celui mai mare smereste capul tau. Pleacd sdracului urechea ta si cu blindefe ras- punde-i cele de pace. Scoate pe cel napastuit din minia celui ce-1 na- pastuieste si sa nu fii slab de inger cind judeci. Fii celor orfani ca un tata si ca un barbat pentru mama lor» (4, 1—10). In timpul Domnului nostru Iisus Hristos esenienii detineau hanuri proprii pentru gazduirea strdinilor. Fariseii féceau milostenie «pentru a fi ldudafi,de oameni» (Matei 6, 2). La pagini : Dupa cum este cunoscut si la neamuri erau seminte ale adevarului, ca si multe manifestdri ale legii morale naturale. Prin urmare, asa se explica de ce si in domeniul manifestarii dragostei exista la aces- tea si unele acte pozitive. La vechii egipteni sint exemple valoroase de facere de bine. In scrierea pe piatra tombala a unui principe al celei de-a patra dinastii se noteaz& urmatoarele: «Am fost plin de dragoste cdtre fratii mei. Am dat piine celor ce fldminzeau, haine la cei goi, bauturd celor ce erau in- setafi». Intr-o carte sacra se accentueaza ‘ca sufletul se va indreptati, dacd n-a aptisat pe vdduvd, dacé n-a nedreptdjit pe iucrétor, dacd n-a luat laptele de la prunc, dacd n-a provocat oamenilor foame si durere. Caracteristice sint si urmdtoarele indemnuri: «Sd nu mdninci piinea ta in fafa altuia, tard sd oferi din ea aceluia». «Sa nu tratezi rdu pe un in- ferior» etc, Pozifia robilor in familia egipteand veche a fost relativ bund, dar robiij impdratului, care erau robi de razboi, trdiau intr-o stare infri- cos&toare, lucrind la munci grele obligatorii si la hangarale. ; ae cu Herodot «egiptenii nu sufereau cersetorii si nemunci- ‘orii». La indieni din influenta budismului s-a cultivat ideea jubirii ca 0 ca- racteristic& de recunoastere a oamenilor des&virsiti si anume virtutea bunavointei si a blindetei. Iubirea, totusi, are in aceasta un caracter ne- opTODOXIA Veja ALU - bor fee L Sewn thifars iv si pasional, folosind i ij inteli, ey i pee nhumai ca mijloc inteligent pentru pistrarea Limba budismuluj n-are nic; jne. Dragostea lui este atit de as ime Nirvana faff de fericirea Greatane oare ou festiri de binefacere. Seful Asoca relateaz’, de iA tanto ot canta ean capa bongo intra da ted camer ‘alelor. Am deschis fintini si hanuri pentru oameni La vechii chinezi: Lao Tse (sec. 6 iHr.) a invajat jubirea fata de aproapele : «dragostea ajunsese pind chiar la dusmani», cu deosebirea ci omul intelept in sine exercité aceasta dragoste nu diferentiat c&tre oa- meni in parte, ci privind pe tofi, in timp ce e indiferent de unul fiecare. La asirieni $i babilonieni aproape ci a dominat duritatea, Robii erau orbiti Sau suportau alte chinuri. Copiii erau omoriti cu foamea sau erau sfisiati de fiare. Trebuie recunoscut c& aceste popoare exercitau cu pla- cere gdzduirea strdinilor $i purtau de grija celor bolnavi. Ei aveau multe scoli de mediciné in strinsi leg&tura cu templele. Totusi, grija pentru cei bolnavi era pagubit& din cauza vrajitoriei. In ce priveste vechii eleni la care cetatea era impdrfit& in clase de cetafeni si robi, grija se manifesta ca semn al ajutordrii celor s&raci, in- deosebi din motive sociale, adic& pentru evitarea tulburdrilor sociale, ca indatorire socialé a cetdtenilor. Problema atunci nu consta numai in in- timpinarea starii robilor, care trdiau intr-o stare de continua lipsa, ci si pentru rezolvarea unor cerin{e serioase, care aparusera in clasa cetite- nilor, Usurarea celor saraci se fécea prin redistribuirea pamintului dé cultivat din proprietate si anularea datoriilor si aplicarea unui impozit progresiv in sarcina celor bogafi cu o consolidare economica paralela a agricultorilor lipsifi de venituri. La fel se facea prin distribuirea de griu si alte bunuri depozitate in hambarele statului pe baza catalogului ce- lor saraci. Se acordau ajutoare Ja cei care aveau deficienfe trupesti, sau infirmitéfi deosebite, copiilor orfani minori si victimelor de razboi. Prin adunarea Ja un loc a bunurilor organizatiilor de ajutorare re- ciprocd numite «colecte» se usura starea celor lipsifi, Se acorda munca celor ce mu aveau unde munci $i se dddea plata zilnica de la unul la cinci oboli. Grija medicala pentru cei siraci se acorda la allarele de jertfa, la care, in continuare, sub simbolul zeilor Apolon si Asclepie, s-au dezvol- tat locuri de vindecare (therapevtiria) in care supravegherea si grija medicalé o aveau preofii. Astfel ling’ templul lui Asclepie in Epidavrion exista pentru aceasta un mare han pentru vizitatori si bolnavi cu 4 pa- late si coloane $i 160 de camere. : Far& indoiala la vechii elenj n-au lipsit straluciri Juminoase ale dra- gostei. Deja din timpul lui Homer era laudata jubirea de strdini. La po- eti si la filozofi indeosebi la stoici, au existat expresii si ginduri de cu- prins umanistic, dar acestea fiind straluciri izolate ale unor cugetari teo- tetice, abstracte si filozofice, au fost lipsite de dinamism, care le-ar fi putut transforma in fapta si viata. Pentru aceasta «cel mai bogat in scri- eri dintre vechii medici» Galanos (sec. 2 d. Hr.) a declarat ca a scris despre mincare de regim pentru copii numai la greci, pentru c& la ger- Ortodoxia 19 146 - ORTODOXIA mani si pentru restul de barbari nu s-a gindit decit 1a ursi, mistreti si celelalte animale salbatice. Platon si Aristotel au recunoscut institufia robiei. In general respectul personalitatii umane se marginea numai la cercul cetafenilor liberi fara si se extindd dincolo de zidurile cetatii. Acest respect nu avea extinderea si adincimea pe care-] are in cres' nism, intrucit nu privea la om in sine, ci la omul legat de stat. In gene- ral in nationalism omul avea valoare numai ca mijloc pentru scopuri statului, numai pentru c& lucra pentru stat. Din punct de vedere ai statului valorificarea individului se dovedeste clar din uciderea de prunci impusa de stat pentru usurarea societatii de copii infirmi, sau defor- mati. Sint valabile cele de mai sus si pentru romani. La acestia s-au creat mari probleme sociale din lupta acerba dintre patricieni si plebei si din starea mizerabila a clasei robilor, care «dezvoltau in toate un razboi ci ceritor victorios si pe drept cuvint au cucerit Italia»... Necesitatea opr rii tulburarii sociale, care ar fi distrus din temelii imperiul, a creat r gimul ingrijirii tuturor celor in lipsa. S-a consacrat principiul dotarii si al imparfirii la tofi cei «scraci si fare de lucru». La romani, in afar’ de aceste manifestari din necesitatea grijii sociale si in afara de invataétura luminata a unor filozofi, lipsea iubirea adevarata, practic’. Expunerea la care erau supusi copiii insemna o prapastie uriasa. Cei orbi si invalizi nu erau ajutafi deloc. Adeseori erau condusi intr-o insuld, ca sé moarad acolo de foame. Grija spitaliceasca era limitaté numai la soldatii, care slujeau interesele statului. Concluzia generala este ca, in ce priveste toaté lumea veche pagina, nu trebuie sa consideram exageraté caracterizarea faji de aceasta ca «oO lume fara iubire». Maniiestarea grijii sociale in Biserica veche. Un urias-avint pentru cresterea grijii sociale s-a dat de calre prin- cipiile antropologice ale crestinismului si din «porunca cea nouii» a dra- gostei. Omul creat «dupa chipul si aseménarea» lui Dumnezeu, cu ade- varat, a fost ridicat prin lisus Hristos pe tronul imp&r&tesc de slava si cinste. ; ‘ Sufletul omului este conform cu invafitura crestin’ de mai mare valoare decit toat& lumea vazuta si sensibila (Matei 16, 26). Aceast& in- vafitur’ acord’ omului cea mai mare valoare. Apoi omul «a fost rdscum- parat cu pref» (I Cor. 6, 20). N-a fost eliberat «cu argint sau aur» (I Pe- tru 1, 18—19). In crestinism virtutea dragostei a cistigat inestimabil& extindere si adincime, precum si un caracter supranatural. Deosebirea caracteristic’ a dragostei crestine, in faja fenomenelor oarecum asem&ndtoare, in epoca dinainte de Hristos, se constituie in ur- m&toarele insusiri principale si esentiale : Aceasta are un caracter reli- gios : Dumnezeu este iubire {I Ioan, 4, 16). Astfel, iubirea este rodul credinjei fierbinfi. Prin urmare, cel ce iu- beste consider’ pe cei cdrora le-a facut bine, ca frati in Hristos (Matei 25). Prin iubire omul imitd pe Milostivul Pdrinte ceresc (Luca 6, 36). Alta prTODOXIA 147 jnsusie a dragostei crestine, este cara obiectul ei este personalitatea omului, i: Caracterul ei universal si panuman, di sau de alta natura, independent de lo. pind Ja dusmani, constituie insusiri care-i arataé superioritatea. O insusire importanta a . uctibil’, nu numai cu SCRE ne! este legétura ei indes- sine, dupa exemplul lui lisus Hristos. «Mai mare drapos ieece fe nimeni nu are, ca viafa lui sé si-o pund Papeed peccig come we dragons crop eg Ped pen pate fl (oun 1,9). inte puree de eroi, care urmeazd pe Domnul, Care S-a jertfit pentru noi din dragoste. «Noul» in dragostea crestina il constituie stapinirea ei esentiala cu Hristos in grija sociala. Viaja primilor crestini in Ierusalim. Primii crestini in Ierusalim au prezentat 0 unitate exemplara. «/ar inima si sufletul mulfimii celor ce au crezut era una si nici unul nu zicea cd este al sdu ceva din averea sa, ci toate Ie erau de obste. Si cu mare putere Apostolii mdrturiseau despre invierea Domnului Lisus Hristos si mare har era peste ei tofi. Si nimeni nu era intre ei lipsit, fiindcd tofi cifi aveau farini sau case le vindeau $i aduceau prejul celor vindute, puneau la picioarele apostolilor. $i se impdrjea fiecdruia dupd cum avea cineva trebuinfd» (Fapte 4, 32—36). Prin urmare, comunitatea crestind ierusalimiteana avea totul in comun ca urmare a manifestarii de bundvoie a dragostei. Aceasta se dovedeste din cuvintele Sfintului Apostol Petru catre Anania: «Nu-fi rdminea fie, daca rdminea, si Vindutd, nu era in stdpinirea ta?» (Fapte 5, 4). Proprie- tatea in comun era, prin urmare, de bund voie, dar cresterea comunitatii a fScut imposibild pastrarea ei. Comunitatea de la Terusalim a fost de la inceput sdraca, dar aceasta stare s-a inrdutfit din cauza foametei. Pen- tru aceasta comunit&tile crestine din afara Palestinei au sprijinit-o prin colecte (Fapte 11, 29; Gal. 2, 10; II Cor. 8, 9). In Bisericile crestine, pe care le-a intemeiat Sfintul apostol Pavel, nu s-a introdus comunilaris- mul, dar erau mesele in comun. Ele contribuiau $i acolo la nutrirea ce- lor s&raci (I Cor. 11, 20 u.) si pentru aceasta s-au numit «agape». Biserica veche, comuniune a dragostei si a milei. eee veche se prezenta ca 0 comuniune de dragoste $i mild ee si Las egal. Bi- Poriea nea predicat numai teoretic legea cea noua a dragostei, dar a, st aplicat-o in chip exemplar. La sfirsitul secolului IT paginul Lucian mér- turiseste despre crestini: «Primul lor legiuitor le-a transmis con- fide reay co usinttirallsintce cls iy Geevolnm on scare rapid’, in- wings se intimpla ceva privitor la interesele lor sociale». Tertulian spu- nea: «Grija noastrd pentru cei neajutorafi, exercitarea de cdtre noi a dragostei, este la dusmanii nostri caracteristica distinctd : «Vedeti, spun, cum se itbesc intre ei» — ei insisi se urdsc ‘unul pe altul — «si cum sint gata sé moard unul pentru altul». 0 i : nu cunostea distinctie intre elini si barbari, bogati $i séraci, robi si liberi, ci constituiau trupul cel tainic al lui Hristos in care un méadular este aju- tor pentru altul si era gata sd se jertfeasc& pentru acesta, in opozitie cu Piginii despre care a scris Sfintul Ignatie : «Despre dragoste nu se inte- cterul ei personal in sen: pers sul ca infeles ca si chip al lui Dumnezeu. eparte ‘de orice diferentieri rasiale, ¢ si de timp si extinderea ei chiar si Biserica a creat o noua societate care 148 ORTODOXY,A reseazi, nici de viduva, nici de orfan, nici de cel intristat, nici de ¢ flaming, sau insetat». _ Milostenia in Bisericd. In afari de milostenia personali care , consideraté «pocdinfa pacatului» vechea Biseric& a consacrat si orga: nizat un sistem vrednic de admirare pentru adunare $i a dispune de bunu. rile de milostenie. De la ‘inceput a existat pentru acest scop un fel de depozitar si exercitarea lucrarilor de dragoste strins legat de cultu) si slujitorii bisericesti. In fiecare duminica (vezi I Cor. 16, 2) sau o daté pe luna, cf. cu Ter- tulian sau, la fel, ori de cite ori se voia, aduceau in ceasul slujbei in bi- serica daruri (bani si produse naturale) si le predau proiestosului Care le punea pe Sfinta Masa, ca sd fie consacrate lui Dumnezeu si pentru ca cei ce le iau, sd le ia din mina lui Dumnezeu. «Harul si iubirea de oameni a Domnului hréneste (pe sdraci), scrie episcopul Romei Corneliu. Proiesto- sul prin diaconi si diaconite imp&rtea in chip drept milostenia celor ce aveau nevoie de intarire. «Cei care au din belsug si care vor, zice Tustin, dupa dorin{a fiecare de la sine ce vrea si dea si adunindu-se la proiestos si-el are grijd de orfani si vdduve si de cei in boald, sau din alta cauzd ingreuiati si cei care sint in lanfuri, calatori fiind intre straini si simplu tuturor celor ce sint in nevoie se face aparator. In mod exceptional se adunau sume mari de bani prin colecta, Grija pentru vdduve si orfani. De la inceput Biserica a avut gr vaduve (Fapte 6, 1 u) si de orfani (Iac. 1, 27). «Biserica romana 250 episcopul Romei Corneliu, hrdneste 1500 de védiduve si sdraci», Pa- ginu] Lucian stia cé vaduvele gi orfanii detineau la crestini primul loc. In timp ce femeile pagine nici nu lasau s& se apropie orfanul, pe papa- gali si alte pasari le hrdnesc, din contr& crestinii fafé de orfani duc’ Ia andeplinire obligafiile parin{ilor- ‘Vaduvele nu erau numai primiloarele roadelor slujirii crestine si a dragostei, dar si purlatoarele si primele lucrdtoare ale ei. In duminici aveau grij pentru nevoile sufletesti ale femeilor membre ale Bisericii, asupra cdrora exercitau 0 supraveghere permanenta. Ele aduceau orfa- nii si dideau mamelor sfaturi pentru educarea copiilor. Aveau grijaé de cei din inchisoare si primeau pe strdini pentru gdzduire. Ingrijirea celor bolnavi si sdraci. Biserica avind in vedere cuvintele Domnului -j ugura spiritual si material. Crestinii au de| for- | turi supraumane $i eroice pentru réscumpdri i eli Peete se allay in inchisoare. In «Pastoral tui Herma> se da porunea ssi Joe de ogoare, cumparafi suflete intristate, dacd este cu putinfa». Clement al Romei scrie catre Corinteni: «Cunoastem pe multi, dintre noi care s-au dat legiturilor pentru ca pe alfii s%-i elibereze, mulfi s-au dat robiei si Juind rdsplata lor pe altii au réscumpdrat». Adesea crestinii, «adunind din osteneald dreaptd bani, au slujit réscumpdrarea sfinfilor, pe sclavi $i legatii i-au eliberat. Cind hofii din Numidia au r&pit crestini, Biserica din Cartagina prin colectd a adunat cele spre rascumpirarea lor. Cind in jurul anului 255 barbarii in Capadochia au répit crestini, Biserica ro- mana a trimis bani pentru rascumpararea lor. Emofionant& este grija crestinilor pentru cei condamnati la munca silmicd in ocne. Ei depuneau eforturi pentru eliberarea lor si se aflau in comuniune permanenté cu ei. La fel, trimiteau la acestia frati, ca sa-i mingiie si sa-i intéreascd. Eusebie relateaza ca in timpul persecufiei lui Diocletian, crestinii egipteni au mers la minele. indepartate si au ajuns pind in Sicilia, ca s& int%reascé moral si material pe cei condamnafi la munca silnica. : “ Dispozifiile Apostolice poruncesc : «Dacd un crestin pentru numele i de cdtre necredinciosi Ja ocnd nu-I trecefi cu lui Hristos... va fi judeca ‘iosi Ia ocné i vederea, ci din osteneala si judecarea voastrd trimitefi-i pentru hrand $i pentru plata ostasilor». Grija pentru sclavi. In Bisericd sclavii de la inceput erau considerati frati. De Rossi accentueazaé cA in inscriptiile tombale crestine nicdieri nu’ se trece caracteristica «sclav>. In timpul svirsirii Sfintei Liturghii momentul in care liturghisitorul zicea : «si ne iubim unul pe altul», atunci putea «vedea cineva ceva de necrezut pentru acea epoca : pe pa- tricianul crestin de origine nobiliar& sa se intoarcd $i sa sarute pe un rob cu fata obosit& si zbircita : sclavul lui de ieri este totusi fratele lui de zi», Sclavii crestini au avut in mod deplin drepturile pe care le avea cind se face sarutarea pacii, in 150 ORTODOXIA oricare membru al Biser Puteau sd fie hirotonifi preofi si chiar epis- copi. Episcopul Romei Calist de exemplu, a fost sclav, la fel si episcopul Cezareei Eusebiu. In martirologiu adesea se refera martiriul eroic al scla- vilor. Stdpinii crestini tratau pe sclavi ca si pe frafi, in mod uman. Ade- seori Biserica a eliberat sclavi cu bani din casa comund a clerului. [n general Biserica a pregdtit terenul pentru abolirea deplind si definitiva a sclaviei. Culmea. dragostei in timp de calamitdti. In epocile de ciumé, foa- mete si a altor mari dezastre, dragostea crestiné se manifesta in toataé maretia ei. Crestinii cu exemplard ddruire de sine si jertfelnicie ingri- jeau pe oricine suferea, chiar si pe dusmanii, persecutorii lor. Cind in 250 bintuia in Alexandria ciuma si nu era «casa in care sd nu fie mort», crestinii au prezentat exemple stralucitoare de dragoste eroica. Episco- pul Dionisie di informatii referitoare : «Cei mai mulfi dintre fratii nos- tri, din cauza foartei mari dragoste si iubire de frati, trecindu-se cu ve- derea pe ei insisi si arétind daruire unul catre altul vizitind fara mdsuri . de protectie si pe cei bolnavi, acordind acestora slujiri bogate si din bel- sug, au grij& de ei in Hristos, au murit foarte mulfumiti impreun& cu ei dupa ce mai inainte au primit de la alfii patimirile si au atras asupra lor boala aproapelui si dupa ce cu voia lor au incercat durerile. $i multi dup& ce au acordat altora ingrijire medical si i-au dus la ins’natosire, ‘au murit, luind, intr-un fel, de la aceia moartea asupra lor... Si in felui acesta cei mai buni dintre frafii nostri, au plecat din aceasta viata, intre care au fost si citiva diaconi... Cu miinile si in imbr&tisarea lor, au ridi- cat trupurile sfintilor, le-au inchis ochii si gura, i-au purtat pe umeri, i-au splat si impodobit cu uniforma mortuar&, pentru ca $i acestia, peste pu- tin s& aib& soarta de aceleasi ingrijiri, pentru ci intotdeauna cei Vii, poate peste putin i-a urmat pe frafii care i-au premers. Indolatrii au fui- cut absolut contrariul, Au urmérit pe aceia, care abia ajunsera sa fie bolnavi, au evitat si pe cei mai iubifi ai lor si i-au aruncat morti pe ju- m&tate in drum si au aruncat si gunoi pe mortii neingropati, fiindu-le fricé de transmiterea si apropierea mortii pe care nu era usor sd 0 evite cineva $i chiar daca ar incerca 0 inseléciune. Cind in vara anului 252 a apdrut in Africa si indeosebi in Cartagina o cium si o foamete ingrozitoare, crestinii au dovedit jertfelnicie exem- plar&. In timpul foametei sub indrumarile Sfintului Ciprian, s-au organi- zat de catre crestini colecte, ingrijirea a nenumérati bolnavi si inmor- mintarea celor morfi indiferent de religie, ceea ce a provocat stima chiar si din partea paginilor. La fel cind a ap&rut ciuma in timpul lui Maximi lian, atunci scrie Eusebiu: «la toate neamurile au devenit evidente do- vezile zelului si eviaviei crestinilor. Toatd ziua unii aveau grijé de in- mormintare, alii impdrjeau ptine si tofi sldéveau pe Dumnezeul crestini- Jor si cd numai acestia din fapte s-au dovedit credinciosi si asistatori de Dumnezeu». tnmormintarea celor morfi. Crestinii s-au ingrijit de inmormintarea celor decedati. . Tulian spunea c& «in majoritate atei (crestini) au progresat, in filan- tropia fai de strdini si in grija pentru ingroparea celor mori». Tertulian si Aristide m&rturisesc ci ingroparea mortilor se f&cea cu cheltuiala ca- orTODOXIA sei pisericesti. Diaconii se ingrij Sint’. La fel, crestini areatt ileau ca tot s& fie f in legdtura cu aceasta scrie S84 pentru ingroy © ingropati cu bung si creatura Jui Dumnezeu sa ‘actantios : «Nu area si chiar a pagin oe rile sdlbatice, ci vom da ea ie aruncatd ca ie a sd suferim Gach tmanismul (Crestin) implineste taj ot ait Jes la animatete si pasa Jor sale, cind acestia lij ‘afta de un o; i, din care a fost | psesc» mM necunoscut, datorie mae : , datoria rude- Grija fafa de cei lipsifi de lucru celor ce ee de posibilitatea de de munca: «Oferind cu toi squnceascé si celui ce nu poate munci Taisen h arui i stenie>. Biseri 7 canara is ae Zainimum de eee cal s& ofere fie- ie prin grija fafa de el. Ciprian ae inere fie prin munc; cind Biserica interzi ‘iprian considera de la sine i A munca, rea iu fa ted specie ind nese ee ariji de lavetine minimum pentru intretinere. Tere nu poate prin alt muncd si cistige oameni far& munca, trintorii. Cei isi Biserica a fost treaza pentru a evita fori de Hrisioss. Didehia i, Cel Tard muncé erau indepartafi ca «negus- aceasta urm&toarele : «To! cel ce Pedersen, Le as Dacé este in cale cel ce vine ajutafi ncuipaeneiaeiaa sa Hie sd stea la voi, fiind meserias sd lucreze si i-1 cit putefi, iar daca vrea serie dupd infelepciunea voastrd sa av‘ ee eae aaa tin la voi faérd munca. Dacé nu v vefi grijd ca sd nu trdjascd un cres- tos ; ferifi-va de uni ca a sd facd astfel, este negustor de Hris- Seas encuee strdini. Una din cele mai frumoase manifestiri ale dra- este restine, care a impodobit vechea piseric& era iubirea cle strdini {vezi Matei 25; Rom. 12, 13; Evrel 6, 10; 13, 2; Rom. 6, 1, 4; In, 5, 8). Crestinii . " cu toata smerenia si dragostea sincera. ; In epoca lui Marcu Aureliu, Dionisie episcopul Corintului a scris epistole catre Bisericile din Atena, Roma, Lacedemonia, Nicomidia, Gort hina, Creta, Pont, oferind sfaturi asupra unor probleme bisericesti im- portante, de care erau preocupate aceste Biserici. aNeam elete, popar sihtly 1 rnguetes crestinilor unii faté de alfii, pe care am vazut-o in paragrafele precedente, a fost, printre altele, ne- dumerirea faptului c& acestia, desi erau rasfirati: «de la o margine la alta a lumii», ei se simfeau ca membri ai unei familii, ai unei noi im- p&rdfii spirituale, care «nu este din lumea aceasta» (Ioan 18, 36). «Voi sinteti neam ales... dupa Tustin «voi nu sinteti numai popor, dar sinteti si popor Sfint...». Conform cu epistola catre Diognet crestinii se nu- u o profesiune noua». crestinii constituie un neam nou marturisit, nu ‘ai numeros decit toate mesc «acest neam nou sa Conform cu Eusebiu, mic, nu slab, nu zidit gntr-un colt al Jumii, ci m neamurile si prea cinstitor de Dumnezeu ! : EPISCOP, + VASILE TIRGOVISTEANUL Vicar Patriarhal