Sunteți pe pagina 1din 7

Universitatea Politehnica Bucuresti

Facultatea IMST

Departamentul de Formare pentru Cariera Didactica si Stiinte Socio-Umane

Domeniul: Stiintele comunicarii

Master: Comunicare Manageriala

Materie: Comunicarea in ecosistemele umane

Cristu Raluca-Maria

Comunicarea omului cu natura. A trai in armonie cu natura

In opinia mea relatia dintre om si natura  de-a lungul timpului a suportat


schimbari cu efecte pozitive dar si negative, atat pentru om cat si pentru natura. Încă din
cele mai vechi timpuri, omul a trăit într-o strânsă legătură cu mediul înconjurător şi cu
tot ce îi oferea acesta.

Una din caile la indemana tuturor pentru realizarea echilibrului interior este
comunicarea cu natura. Suntem constienti intr-un mod instinctiv de valoarea spirituala a
naturii si ne simtim fericiti in mijlocul ei pentru ca tot ceea ce este natural emana energie
pura, energie pozitiva. Ar trebui ca, pentru macar cateva clipe in fiecare zi, sa evadam
din viata de zi cu zi plina de griji si probleme pentru a beneficia de efectele
tamaduitoare ale contactului cu natura. Ar trebui cu totii sa constientizam ca pentru tot
ceea ce luam si primim de la natura, cum ar fi apa, caldura, aerul, noi avem o datorie
fata de aceastra.

Respectul fata de natura inseamna respect fata de ordinea lumii si reprezinta un


principiu etic cu valoare universala. Protejarea naturii este un aspect foarte important.
Prin binele facut acesteia ne facem si noua bine.

In primul rand am putea spune ca omul nu ar exista fara natura deoarece este
construit in asa fel incat fara o legatura stransa cu natura el nu ar putea trai. Natura are
in componenta sa cele patru elemente vitale pentru om si anume : pamantul, aerul, apa
si focul. Pamantul are rolul de a procura hrana si de a ne oferi un spatiu de locuit , aerul
ne ajuta sa respiram, apa are un rol vital pentru organism iar focul adica caldura
soarelui face posibila viata pe pamant . Observând acestea ne putem da seama ca
natura are o importanta foarte mare pentru noi . De-a lungul timpului relatia dintre om si
natura a evoluat , iar omul a invatat cum aceasta ii poate fii de folos  acesta constituind
un efect pozitiv al schimbarii relatiei dintre om si natura in decursul timpului . De
exemplu omul a descoperit metode de produre a hranei , metode de relaxare cu ajutorul
naturii , omul a invatat ca natura poate lucra in favoarea sa iar relatia dintre om si natura
astfel consolizandu-se ceea ce a condus la un efect pozitiv si acela de dorinta a omului
de protejare a naturii .

  In al doilea rand , relatia dintre om si natura de-a lungul timpului a suferit si


schimbari cu efecte negative . Odata cu trecerea timpului din curiozitate si aflandu-se
intr-o continua evolutie omul a descoperit ca poate controla natura . Acest lucru fiind
posibil datorita modernizarii lumii si aparitia noilor tehnologii . In ziua de astazi omul
poate spune starea vremii , poate determina cutremure , a realizat metode de procurare
a hranei chiar si fara ajutorul naturii . In timp aceste schimbari vor avea de daunat
naturii si vor aduce efecte negative . De exemplu incalzirea globala este o consecinta a
incercarii omului de a controla , ce a dus la un dezastru natural .

Stricăciunile priciunuite de natură omenirii au fost fenomenele naturale extreme


petrecute nu de mult: inundaţiile din Moldova şi Maramureş, uraganele de pe coasta
Americii, alunecări de teren, secete. Acestea au produs pagube însemnate şi multe
pierderi de vieţi omeneşti. O mare parte din vină o are omul prin activităţile pe care le
desfăşoară în fiecare zi, începând cu pădurile tăiate, cu exploatările miniere , activităţile
industriale. Procesele întreprinse de om pentru „o viaţă mai bună” intensifică foarte mult
„violenţa” acestor fenomene.
Sănătatea fiecarui om este influenţată de sănătatea mediului, dar şi fiecare om
afectează mediul în care trăieste. Starea mediului înconjurator este pe an ce trece tot
mai îngrijoratoare: spaţiile împădurite se reduc, deşertul se extinde, solurile agricole se
degradează, stratul de ozon este mai subţire, numeroase specii de plante şi animale au
dispărut, efectul de seră se accentuează. În general, se poate afirma că ţările mai
dezvoltate produc cele mai mari cantităţi de deşeuri şi poluanţi, consumă cantităţi mari
de energie şi resurse naturale. Impactul pe care acestea îl au faţă de mediul natural
este puternic distructiv. Se remarcă astfel existenţa unei proporţionalităţi inverse între
nivelul de industrializare şi starea mediului înconjurător.
Orice persoana isi poate gasi linistea in natura, uitand de problemele zilnice si de
stresul provocat de el. De exemplu, omul poate sta pur si simplu intr-un parc, o
rezervatie, pe o plaja sau intr-o padure, ascultand glasul viu al mediului inconjurator si
simtind aerul curat si plin de prospetime pe care il ofera natura.
Daca abordam subiectul existentei si supravietuirii umane, ne dam seama ca orice
om are nevoie de elemente din natura pentru a se putea adapta vietii. Oamenii au
nevoie de resurse naturale cum ar fi apa, hrana, combustibil, lemn, piatra pentru a
putea evolua.
Intr-o ierarhie a ceea ce este important in viata, natura este pe primul loc. Daca
natura sufera, sufera si oamenii. Omul si-a dorit din cele mai vechi timpuri sa contribuie
intr-un mod cat mai evident la schimbarea planetei prin inlocuirea naturii cu tot ce este
artificial, tehnologia punand tot mai mult stapanire pe lumea noastra. Aceasta evolutie a
societatii umane a fost numita progres. Cu toate acestea inflatia de artificial din ziua de
azi ne face sa ne intoarcem tot mai mult catre natura; apreciem de multe ori mai mult o
iesire in aer liber cu familia decat o iesire in oras. Alimentele bio si tot ce este din inima
naturii au inceput sa fie tot mai apeciate. Omul, oricat de mult s-ar indeparta de natura
nu se poate desprinde de ea si chiar in mediul urban natura si spatiul verde sunt tot mai
apreciate si in acest mod omul modern isi arata nevoie de a fi aproape de natura chiar
daca decenii la rand a ignorat-o si chiar a distrus-o.
Faptul ca omul a devenit din ce in ce mai posesiv cu natura a condus la
consecinte distructive pentru mediu: efectul de sera, diminuarea stratului de ozon,
poluarea atmosferica etc. Aceste fenomene s-au format in timp, iar impactul lor negativ
a avut ca finalitate instalarea crizei ecologice. Astazi, cand la nivelul intregii lumi se
constientizeaza problemele ecologice cu care se confrunta mediu si omenirea, se
incearca prin toate mijloacele posibile reconcilierea om-natura. Omului i revine
misiunea, deloc usoara, de a repara tot ceea ce a stricat, tot ce a distrus.
În zilele noastre, tensiunea psihologică şi stările frecvente de depresie determină
dezvoltarea multor boli şi probleme sociale. Când psihicul cedează, se manifestă
numeroase modificări funcţionale în sistemele organismului. Dacă aceste probleme nu
sunt remediate, îşi fac apariţia bolile cronice. Astfel, oamenilor deconectaţi de la sursa
principală a forţei lor – natura - le este foarte dificil să-şi păstreze organismul într-o stare
satisfăcătoare de sănătate.

 In concluzie, de la începutul timpurilor si pana in zilele noastre relatia dintre om


si natura a avut de suportat schimbari majore atat cu efecte pozitive si efecte negative
ata pentru om cat si pentru natura .
Incalzirea globala

Încălzirea globală este fenomenul de creştere continuă a temperaturilor medii


înregistrate ale atmosferei în imediata apropiere a solului, precum şi a apeioceanelor,
constatată în ultimele două secole, dar mai ales în ultimele decenii. Fenomene de încălzire
globală au existat dintotdeauna în istoria Pământului, ele fiind asociate cu fenomenul
cosmic de maximum solar, acestea alternând cu mici glaciaţiuni terestre asociate cu
fenomenul de minimum solar.

Modelele climatice elaborate de specialistii in domeniu estimeaza


ca clima globala se va incalzi cu 1,1 – 6,4°C in cursul secolului al 21-lea.
Estimarile variaza din cauza faptului ca nu poate fi prevazuta evolutia
emisiilor de gaze care cauzeaza efectul de sera. De altfel, tendinta de
incalzire continua a planetei in secolul XXI este relevata de foarte multe
studii in domeniu. Foarte ingrijorator este insa faptul ca aceste scenarii
climatice arata ca zonele polare se vor incalzi cel mai mult, ceea ce ar
putea avea consecinte dramatice.

Cauza principala a incalzirii globale este cresterea concentratiei de


CO2 in atmosfera in ultimele secole.

Aceasta a fost de 280 ppm inainte de revolutia industriala, fiind


acum de 430 ppm, adica aproape dubla, iar in anul 2035 ar putea fi de
550 ppm, daca fluxul emisiilor actuale de gaze cu efect de sera (GES) s-
ar mentine peste capacitatea naturala de absorbtie.
Aceasta ar putea duce in imediata perioada la o crestere cu inca
2°C. Aceasta este probabil sa se intample daca tinem seama de
dezvoltarea impetuoasa a economiilor in China, India, Brazilia, Australia,
Asia de Sud-Est sau in Europa rasariteana si de faptul ca SUA nu a
ratificat inca Protocolul de la Kyoto, in timp ce utilizarea surselor
inlocuitoare regenerabile curate de energie si retinerea CO2 la centralele
pe combustibili fosili avanseaza greu.

Pe langa dezvoltarea industriala, o alta cauza la fel de importanta o


reprezinta defrisarile masive ale padurilor. Acestea duc la o crestere a
concentratiei de noxe, ceea ce provoaca efectul incalzirii globale si
epuizarea stratului de ozon. Pentru a stopa efectele negative provocate
de aceste defrisari, specialistii spun ca ar fi nevoie de o impadurire cu
20% fata de totalul deja existent la nivlul intregului glob.

Efectele incalzirii globale

Expertii Grupului Interguvernamental asupra Evolutiei Climei (GIEC)


au lansat un diagnostic alarmant asupra pericolelor incalzirii globale.
Potrivit acestora, o incalzire cu 2 sau 3 grade Celsius pe plan global fata
de nivelul mediu de temperatura din 1990 va avea un impact negativ
urias asupra tuturor regiunilor planetei.

Pana in anul 2080, circa 3,4 miliarde de oameni vor suferi de pe


urma penuriei grave de apa provocata de topirea ghetarilor, iar alti 600
de milioane de oameni vor suferi de foame de pe urma secetei,
degradarii si salinizarii solului.

Seceta va afecta regiuni intinse din sudul Africii, America Latina,


zona mediteraneeana, Orientul Mjlociu si Africa de Nord.

Unele studii prezic spre exemplu ca padurile amazoniene s-ar putea


usca pur si simplu, antrenand pieirea unui numar urias de specii de
animale si plante. Expertii spun ca la fel s-a intamplat acum 55 de
milioane de ani, la sfarsitul Paleocenului, cand o crestere cu 5 grade
Celsius a temperaturilor medii a pustiit planeta.
Pentru a se putea salva, speciile trebuie sa se adapteze acestor
schimbari sau sa migreze odata cu zonele climatice. Acele specii care nu
se pot adapta sau nu pot sa migreze, risca sa dispara din cauza
schimbarilor climatice din habitatul lor. De exemplu, speciile din zonele
montane nu vor avea unde sa se mute in zone mai inalte si mai reci ceea
ce ar duce la disparitia lor daca acestea nu se vor adapta. O situatie
similara se va inregistra in regiunea Arctica. Flora si fauna din zona nu se
pot muta mai spre nord pentru a se feri de incalzirea globala si risca sa
dispara.

Valurile de caldura – consecinta a incalzirii globale – implica unele


riscuri pentru sanatatea populatiei, mai ales in zonele urbane, unde
temperaturile sunt mai ridicate.

Se cunoaste ca vremea caniculara poate creste riscul de deces,


indeosebi la persoanele susceptibile de sensibilitate la efectele stresului
termic. Cea mai mare vulnerabilitate o au, in general persoanele din
grupele de varsta care depasesc 65 de ani.

Canicula poate cauza de asemenea si dezastre naturale. Aceasta


poate produce incendii, sau poate intretine incendiile de padure
provocate din neglijenta omului. In acest caz sunt distruse suprafete
insemnate de padure (uneori, zeci de mii de ha), punand, totodata, in
pericol viata persoanelor aflate in apropiere. De asemenea, ele provoaca
nori de fum care impiedica desfasurarea in conditii bune a transporturilor.

Prin impactul asupra productiei de hrana, seceta poate avea efecte


devastatoare asupra sanatatii umane. Aceasta cu atat mai mult cu cat
seceta este un fenomen cu frecventa mare in zone extinse din state in
curs de dezvoltare, cu populatie numeroasa.

Insuficienta de hrana determina un nivel mai ridicat al mortalitatii,


cauzata de o serie de afectiuni, intre care se deosebesc pelagra, anemia
feripriva, hipocalcemia, hipomagnezia, continutul scazut in macro- si, mai
ales, micronutrienti (vitamine, saruri minerale), dar si slabirea rezistentei
organismului fata de factori patogeni.
Anemia, malnutritia si, respectiv, subnutritia sunt efecte ale
consumului inadecvat de hrana. Aproximativ doua miliarde de persoane
din tarile in curs de dezvoltare sunt anemice, iar 1,1 miliarde de persoane
din intreaga lume sunt malnutrite (UNPF, 2001). Frecventa subnutritiei
este, de asemenea, ridicata in multe regiuni ale lumii. Se estimeaza ca
numarul persoanelor subnutrite cronic era, in 1996-1998, de 792 de
milioane de persoane, ceea ce reprezinta 18% din populatia totala a
regiunilor respective.

Pentru a evita un viitor sumbru al planetei, ar trebui ca, pana in


2050, emisia gazelor cu efect de sera sa scada de doua ori la nivel
mondial si de patru ori pentru tarile industrializate.

Exista si un scenariu optimist, conform caruia, pana in 2100,


temperatura va creste cu 1,1 – 2,9 grade Celsius. Insa specialistii
considera ca e putin probabil acest lucru, de vina fiind inertia sistemelor
ecologice si cantitatile de dioxid de carbon adunate in atmosfera de-a
lungul ultimelor sute de ani.