Sunteți pe pagina 1din 31

CAPITOLUL I.

REGIMUL MATRIMONIAL - EXPRESIA LIBERTĂŢII DE


VOINŢĂ A SOŢILOR ÎN ORGANIZAREA VIEŢII
PATRIMONIALE DE FAMILIE

Secţiunea 1. Noţiune

1.1. Noţiunea de regim matrimonial

Regimul matrimonial, fie legal, fie convenţional, de tip comunitar sau de tip separatist,
are ca obiectiv stabilirea cadrului relaţiilor patrimoniale dintre soţi, precum şi dintre aceştia şi
terţe persoane.1
Libertatea alegerii regimului matrimonial asigură instituirea unui regim matrimonial
concret , adaptat nevoilor soţilor, mentalităţilor şi posibilităţilor lor şi, de aceea, regimurile
matrimoniale bazate pe acest principiu sunt preferabile regimurilor matrimoniale legale, unice şi
imperative , iar alegerea are întotdeuna o natură convenţională realizându-se prin încheierea unei
convenţii matrimoniale. Libertatea de a alege regimul matrimonial concret poate să fie foarte
largă, în sensul că permite alegerea unuia dintre regimurile matrimoniale prevăzute prin lege. Pe
de altă parte, această libertate nu este absolută, ci limitată de instituirea unui corp de norme
imperative de la care nu se poate deroga prin convenţie matrimonială şi care alcătuieşte regimul
primar. Pentru situaţiile în care, prin convenţie matrimonială, nu s-a ales un regim matrimonial
concret, prin lege este indicat regimul matrimonial aplicabil soţilor, care constituie astfel regimul
matrimonial legal.2
Prin regim matrimonial întelegem totalitatea normelor juridice care reglementează
relaţiile dintre soţi cu privire la bunurile lor şi pe cele dintre soţi şi terţi privind bunurile
comune3.
Lato sensu, noţiunea de „regim” desemnează un ansamblu de norme juridice, în timp ce
termenul de „matrimonial” desemnează căsătoria (lat. „matrimonium” - căsătorie4).
Din punct de vedere etimologic, regimul matrimonial se referă la tot ceea ce priveşte
căsătoria, fie că este vorba de raporturi personale, fie de raporturi patrimoniale.
Stricto sensu, regimul matrimonial desemnează statutul patrimonial al soţilor5.

1
Emese Florian, Dreptul familiei. Căsătoria.Regimuri matrimoniale.Filiaţia . Ediţia 5 revizuită şi adăugită Ed.
C.H.Beck, Bucureşti, 2016, p.102.
2
P. Vasilescu, Regimuri matrimoniale. Partea generală, Ed. Rosetti, Bucureşti 2003, pp. 56-106; C.M Crăciunescu,
Regimuri matrimoniale, Ed. All Beck, Bucureşti 2000, pp. 51-58; M.Avram, C.Nicolescu, Regimuri matrimoniale,
Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2010, pp.18-28.
3
Conf.univ. dr. Oana Ghiţa, Dreptul familiei. Regimuri matrimoniale. Sinteze. Teste grilă, Ed. Hamangiu, 2013,
p.58.
4
Gh. Guţu, Dicţionar latin-român, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1973, p.336.
5
Cristina Nicolescu, Regimurile matrimoniale convenţionale în sistemul Noului Cod civil român, Ed. Universul
Juridic, Bucureşti, 2012, p. 19.
Tradiţional, noţiunea este folosită într-un sens restrâns, tehnic, pentru a desemna
totalitatea normelor juridice care reglementează raporturile dintre soţi, precum şi raporturile
dintre aceştia şi terţi cu privire la bunurile şi datoriile soţilor.
Regimul matrimonial nu acoperă însă totalitatea raporturilor patrimoniale dintre soţi sau
dintre soţi şi terţi, precum obligaţia de întreţinere, liberalităţile, drepturile succesorale, ci doar
acele raporturi patrimoniale care îşi au izvorul direct în căsătorie.6

1.2. Reglementare7

În prezent, Noul Cod civil (Legea nr. 287 din 17 iulie 2009) reglementează relaţiile de
familie în Cartea a II-a intitulată „ Despre familie” (art. 258-534).
Regimurile matrimoniale sunt reglementate în Titlul II „Căsătoria”, Capitolul VI
„Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor”, art. 312-372.
În trecut, regimul matrimonial legal al comunităţii de bunuri era reglementat de Codul
familiei (Legea nr. 4/1953, intrată în vigoare la 1 februarie 1954), art. 30-36.
Reglementarea veche instituită prin Codul familiei se dovedeşte a fi una rigidă,
constrângătoare, depăşită complet de realităţile zilelor noastre, astfel, Noul Cod civil propune
revenirea la principiul libertăţii convenţiilor matrimoniale.
Regimul comunităţii de bunuri, cu unele modificări, rămâne regimul legal, dar va avea un
caracter flexibil, urmând a fi aplicabil doar în cazurile în care părţile nu au optat pentru un alt
regim matrimonial prin convenţie matrimonială.
Se propun ca alternative la regimul comunităţii legale de bunuri două regimuri
matrimoniale convenţionale: regimul separaţiei de bunuri şi regimul comunităţii convenţionale
(mai largă sau mai restrânsă decât cea legală). Noul Cod civil nu reglementează însă posibilitatea
de a alege regimul participării la achiziţii.
În sfârşit, în concepţia noului Cod civil regimurile matrimoniale sunt mutabile, putând fi
modificate în condiţiile prescrise de lege.8

Secţiunea a 2-a. Fundamentul regimului matrimonial

2.1 Căsătoria - fundament al regimului matrimonial

Fundamentul regimului matrimonial îl reprezintă căsătoria. De aici postulatul că „nu
există căsătorie fără regim matrimonial”.
Dincolo de particularităţile unor sisteme de drept (dreptul musulman, common law), în
principiu, căsătoria implică întotdeauna un regim matrimonial.
Tot astfel, nu există regim matrimonial în afara căsătoriei9.
Legătura indisolubilă, de accesorialitate dintre căsătorie şi regimul matrimonial se
reflectă neechivoc în reglementarea conferită de noul Cod civil întinderii în timp a regimului
6
Marieta Avram, Laura Marina Andrei , Instituţia familiei în Noul Cod Civil, Manual pentru uzul formatorilor
SNG, Bucureşti, 2010, pp. 115-117.
7
Fl. A Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei, Noul Cod civil. Comentariu pe articole, Ed. C.H.Beck,
Bucureşti,2015.
8
Marieta Avram, Laura Marina Andrei , Instituţia familiei în Noul Cod Civil, Manual pentru uzul formatorilor
SNG, Bucureşti, 2010, pp.116-117.
9
Cristina Nicolescu, Regimurile matrimoniale convenţionale în sistemul Noului Cod civil român, Ed. Universul
Juridic, Bucureşti, 2012, p.19.
matrimonial. În esenţă, se poate spune că regimul matrimonial există şi funcţionează cât timp
durează căsătoria.
În acest sens, de lege lata, art. 30 alin. (1) din C.fam, prevede că sunt comune bunurile
dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soţi. Fiind vorba de un regim matrimonial unic şi
imperativ, existenţa în timp a comunităţii legale de bunuri se întinde pe toată durata căsătoriei.10
Tot astfel, potrivit art. 313 alin. (1) din Noul Cod civil, „Între soţi, regimul matrimonial
produce efecte numai din ziua încheierii căsătoriei.” Prevederile noului Cod civil, în ceea ce
priveşte drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor debutează prin reglementarea posibilităţii
acestora de a-şi organiza aspectele patrimoniale ale căsătoriei. Precizăm că, raportat la art.281
NCC, precum şi la folosirea sintagmei " viitorii soţi" la începutul alin. (1) al art.312 NCC, se
desprinde concluzia firească a necesităţii alegerii regimului matrimonial de către viitorii soţi prin
declaraţie de căsătorie, odată cu depunerea acesteia. Regimul matrimonial ales va produce efecte
între soţi, potrivit alin. (1) al art.313 NCC, numai din ziua încheierii căsătoriei.11
De asemenea, art. 319 alin. (1) prevede că „Regimul matrimonial încetează prin
constatarea nulităţii, anularea, desfacerea sau încetarea căsătoriei”. După încetare, regimul
matrimonial se lichidează potrivit art. 320. Aşa cum am precizat anterior, regimul matrimonial
produce efecte, între soţi, numai din ziua încheierii căsătoriei. Ulterior, în timpul căsătoriei
regimul matrimonial poate fi modificat, însă doar în condiţiile art.369-372 NCC. De asemenea,
ca o consecinţă firească a căsătoriei înseşi, care este, în fapt, limitată în timp, şi regimul
matrimonial încetează prin constatarea nulităţii, anularea, desfacerea sau prin oprirea de drept a
căsătoriei.12

Secţiunea a 3-a. Natura juridică a regimului matrimonial

Dincolo de controversele privind natura juridică a principalelor tipuri de regimuri


matrimoniale, se pot identifica anumite aspecte comune tuturor regimurilor matrimoniale, de
natură să se imprime o natură juridică unitară.
În primul rând, regimul matrimonial este o abstracţiune juridică, un concept a cărui
aplicare nu depinde de averea soţilor. Aşa cum orice persoană are un patrimoniu, oricât de săracă
ar fi, tot astfel soţii sunt supuşi unui regim matrimonial, indiferent de averea lor.13
În al doilea rând, regimul matrimonial trebuie examinat în complexitatea problemelor pe
care le ridică. Premisa de la care trebuie să pornim este aceea că starea civilă de persoană
căsătorită induce în mod necesar anumite modificări în statutul patrimonial al acestei persoane.
Pe de o parte, se creează o reţea de raporturi patrimoniale specifice între soţi, iar, pe de altă parte,
modul în care persoana căsătorită intră, în cadrul circuitului civil şi comercial, în raporturi
juridice cu terţii, diferă - sub anumite aspecte - de modul în care o persoană celibatară stabileşte
asemenea raporturi juridice14.

10
Codul familiei , adoptat prin Legea nr. 4 din 4 ianuarie 1953, modificat şi completat prin Legea nr. 4 din 4 aprilie
1956 şi republicat în B.Of. nr. 13 din 18 aprilie 1956.
11
Fl. A Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei, Noul Cod civil. Comentariu pe articole, Ed. C.H.Beck,
Bucureşti,2015.
12
Fl. A Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei, Noul Cod civil. Comentariu pe articole, Ed. C.H.Beck,
Bucureşti,2015.
13
Site oficial: https://www.juridice.ro/486516/despre-regimul-matrimonial-in-general.html
14
Marieta Avram, Laura Marina Andrei , Instituţia familiei în Noul Cod Civil, Manual pentru uzul formatorilor
SNG, Bucuresti, 2010, p.118-119.
Dacă avem în vedere natura patrimonială a regimului matrimonial, precum şi faptul că
acesta presupune, în principiu, o adaptare a patrimoniului persoanei fizice la statutul de persoană
căsătorită, putem considera că regimul matrimonial este, ca natură juridică, o modalitate a
patrimoniului fiecăruia dintre soţi.
Calificarea regimului matrimonial ca o modalitate a patrimoniului fiecăruia dintre soţi
permite identificarea problemelor generale ale oricărui regim matrimonial.15
Prima problemă generală este aceea de a stabili structura sau compoziţia patrimoniului
fiecăruia dintre soţi. Aşa cum, în cadrul oricărui patrimoniu, distingem activul şi pasivul, tot
astfel, în cadrul regimului matrimonial distingem între activul matrimonial si pasivul
matrimonial.
A doua problemă generală este aceea de a stabili modul cum funcţionează regimul
matrimonial.
Având în vedere compoziţia activului patrimonial, interesează modul în care soţii
gestionează bunurile de care dispun, în funcţie de natura lor. Altfel spus, care sunt „puterile” pe
care le au asupra bunurilor, care sunt condiţiile în care pot încheia în mod valabil acte de
administrare, folosinţă şi dispoziţie asupra bunurilor.
Având în vedere compoziţia pasivului patrimonial, interesează modul în care soţii îşi
asumă datoriile şi modul în care răspund faţă de creditori (divizibil sau solidar) pentru datoriile
asumate, precum şi modul în care se regularizează creanţele reciproce dintre soţi.
A treia problemă generală este legată de încetarea şi lichidarea regimului matrimonial. În
funcţie de natura regimului matrimonial pot fi identificate şi alte probleme specifice, de exemplu,
împărţeala bunurilor în cazul regimurilor comunitare16.

Secţiunea a 4-a. Principiile regimurilor matrimoniale

În ceea ce priveşte principiile regimurilor matrimoniale, acestea sunt în număr de trei, şi


anume: principiul egalităţii în drepturi dintre soţi, principiul libertăţii alegerii şi modificării
regimului matrimonial şi principiul subordonării regimului matrimonial scopului căsătoriei17.
În continuare, voi analiza pe rând fiecare principiu în parte şi voi dezbate particularităţile
acestora.

4.1. Principiul egalităţii în drepturile dintre soţi

Acesta este un principiu aplicabil tuturor raporturilor dintre soţi, fiind consacrat atât la
nivel constituţional18, cât şi la nivelul actelor internaţionale la care România este parte.
Bărbatul şi femeia au drepturi egale în căsătorie; soţii hotărăsc de comun acord în tot ce
priveşte căsătoria.
Acest principiu are la bază egalitatea deplină a femeii cu bărbatul în toate sectoarele vieţii
sociale şi este preluat din reglementările internaţionale.

15
Ibidem, pp.119-120.
16
Marieta Avram, Laura Marina Andrei , Instituţia familiei în Noul Cod Civil, Manual pentru uzul formatorilor
SNG, Bucureşti, 2010, pp.119-120.
17
Cristina Nicolescu, Regimurile matrimoniale convenţionale în sistemul Noului Cod civil român, Ed. Universul
Juridic, Bucureşti, 2012, p.20.
18
Art. 48 alin. (1) din Constituţia revizuită şi republicată prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr.
429/2003 .
Principiul vizează raporturile dintre soţi, dintre aceştia, în calitate de părinţi şi copii lor
minori.
Toate măsurile privind persoana şi bunurile copiilor se iau de către părinţi în comun.
Membrii unei familii au obligaţia de a-şi asigura sprijin moral şi material19.
Puterile fiecăruia dintre soţi asupra bunurilor pe care le deţine în mod exclusiv sau
împreună cu celălalt soţ nu diferă pe criteriul sexului. Principial, indiferent de „puterea lui
economică”, fiecare soţ are aceeaşi „putere juridică”, adică aceleaşi drepturi şi aceleaşi
modalităţi de exercitare a drepturilor asupra bunurilor sale20.
Noul Cod civil român enunţă principiul egalităţii în drepturi între soţi prin art.258 alin.
(1), conferindu-i acţiune generală, atât în raporturile personale, cât şi în raporturile patrimoniale;
precaut când vine vorba de egalitate în relaţiile patrimoniale, legiuitorul avertizează că, sub
sancţiunea nulităţii absolute, convenţia matrimonială nu poate aduce atingere egalităţii dintre soţi
[ art.322 alin.(2)].21
Egali fiind, soţul are exact aceleaşi drepturi (şi obligaţii) ca şi soţia în exerciţiul
drepturilor şi, cu titlu general, în organizarea vieţii economice a familiei; legea nu lasă loc de
privilegii pentru el sau pentru ea. Restul depinde numai de soţi22.

4.2. Principiul libertăţii alegerii şi modificării regimului matrimonial

4.2.1. Principiul libertăţii alegerii regimului matrimonial

Actuala reglementare juridică promovează, în această materie, principiul pluralismului


regimurilor matrimoniale, modificând, astfel, caracterele regimului matrimonial anterior: unic,
legal, imutabil şi obligatoriu. Altfel spus, se consacră în această materie principiul libertăţii
convenţiilor matrimoniale. Soluţia oferită de reglementările Codului civil român este aceea de a
oferi posibilitatea viitorilor soţi sau, după caz, soţilor, de a-şi organiza chestiunile patrimoniale
ale căsătoriei, prin alegerea regimului matrimonial din regimurile prevăzute de Codul civil
român: comunitatea legală, separaţia de bunuri sau comunitatea convenţională23.
Libertatea este relativă, poate fi valorificată numai în limitele ofertei legale care, în ceea
ce ne interesează, este mai restrictivă decât în alte legislaţii24.
Dacă ar fi să-l reprezentăm schematic, exerciţiul libertăţii alegerii regimului matrimonial
ar arăta astfel: viitorii soţi au posibilitatea de a alege sau nu un regim convenţional; optând
pentru un regim conveţional, au deschise două variante: fie regimul separaţiei de bunuri, fie acela
al comunităţii convenţionale; oricare să fie regimul convenţional ales, stipulaţiile "particulare"
sunt restricţionate, fiind admise numai în perimetrul demarcat prin norme imperative.

19
Paul Vasilescu, Regimuri matrimoniale, Parte generală, Ediţia a II-a revizuită, Ed. Universul
Juridic, Bucureşti, 2009, p.51.
20
Marieta Avram, Laura Marina Andrei , Instituţia familiei în Noul Cod Civil, Manual pentru uzul formatorilor
SNG, Bucureşti, 2010, p.121.
21
Fl. A Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei, Noul Cod civil. Comentariu pe articole, Ed. C.H.Beck,
Bucureşti,2015.
22
Emese Florian, Dreptul familiei. Căsătoria. Regimuri matrimoniale. Filiaţia. Ediţia 5 revizuită şi adăugită, Ed.
C.H.Beck, Bucureşti, 2016, pg.105-106.
23
Site oficial: https://www.juridice.ro/486516/despre-regimul-matrimonial-in-general.html
24
M.Avram, C. Nicolescu, pp. 51-64; C.-M. Nicolescu, Regimurile matrimoniale convenţionale reglementate de
Noul Cod civil, p.121.
"Ilustraţia grafică" are şi o "legendă": viitorii soţi nu sunt obligaţi să se pronunţe explicit
dacă doresc un regim convenţional sau acceptă regimul legal dar, dacă preferinţa lor este pentru
un regim convenţional, sunt obligaţi să încheie o convenţie matrimonială ( art. 329 C.civ.);
regimul matrimonial concret, convenţional sau legal, poate fi înlocuit în cursul căsătoriei cu un
altul sau regimul existent poate suferi modificări fie în temeiul convenţiei părţilor încheiată după
cel puţin un an de la dată căsătoriei (art. 369 C.civ), fie în temeiul hotărârii judecătoreşti (art.370-
372 C.civ.); oricare ar fi regimul matrimonial şi indiferent de sorgintea convenţională sau legală
a acestuia, toate căsătoriile au ca numitor comun patrimonial regimul primar, adică un nucleu de
reguli interesând raporturile patrimoniale aplicat soţilor ca efect al căsătoriei25.
Pentru situaţiile în care, prin convenţie matrimonială, nu s- a ales un regim matrimonial
concret, prin lege este indicat regimul matrimonial aplicabil soţilor, care constituie astfel regimul
matrimonial legal26.
În concepţia noului Cod civil, libertatea de opţiune este limitată, în sensul că, în
conformitate cu art. 312 alin. (1), „Viitorii soţi pot alege ca regim matrimonial: comunitatea
legală, separaţia de bunuri sau comunitatea convenţională27.”

4.2.2. Principiul libertăţii modificării regimului matrimonial

Libertatea alegerii regimului matrimonial implică, în principiu, şi posibilitatea soţilor de a
modifica în timpul căsătoriei regimul matrimonial sub imperiul căruia s-au căsătorit. Modificarea
regimului matrimonial presupune, de asemenea, încheierea unei convenţii matrimoniale.
Regimul matrimonial actual, convenţional sau legal, este mutabil şi, ca urmare, poate fi
înlocuit ori, după caz, modificat în timpul căsătoriei28.
Trebuie menţionat faptul că acest principiu este relativ nou, el apărând odată cu
instituirea Noului Cod civil, în vechea reglementarea neexistând posibilitatea alegerii sau
modificării regimului matrimonial.
Prin reglementarea conferită modificării regimului matrimonial, Noul Cod civil se înscrie
în categoria legislaţiilor flexibile, care permit soţilor încheierea convenţiilor matrimoniale în
timpul căsătoriei, prin care să se modifice sau să se înlocuiască regimul matrimonial29.
Ca amplitudine, modificarea poate fi radicală, înlocuind un tip de regim matrimonial cu
altul-bunăoară, renunţând la regimul comunităţii legale în favoarea unui regim al separaţiei de
bunuri - sau minimală - de pildă prin instituirea de clauze noi, reconsiderarea unor clauze
anterioare etc., fără a abandona acel regim, să spunem, al comunităţii restrânse.
Nu sunt motive să confundăm modificarea regimului matrimonial cu modificarea
convenţiei matrimoniale, deşi ele nu sunt imune una faţă de cealaltă. Astfel, modificarea
convenţiei matrimoniale se poate face numai înainte de căsătorie şi înseamnă schimbarea în totul
sau în parte a unei convenţii anterioare a aceloraşi viitori soţi; în acest caz, convenţia, fie iniţială,
25
Emese Florian, Dreptul familiei. Căsătoria. Regimuri matrimoniale. Filiaţia. Ediţia 5 revizuită şi adăugită, Ed.
C.H.Beck, Bucureşti, 2016,p.106.
26
Marieta Avram şi Laura Marina Andrei, Instituţia familiei în Noul Cod civil - manual pentru uzul formatorilor
SNG, Bucureşti 2010, pp.121-123.
27
Alex-Ionel Slujitoru, Alexandru-Şerban Răţoi, Petre Piperea, Mirela Piperea, Ioana Pădurariu, Mihaela Paraschiv,
Radu-Alexandru Ionescu, Adrian Georgescu-Banc, Dragoş-Nicolae Dumitru, Adriana-Florentina Dobre, Alexandru-
Paul Dimitriu, Ana-Gabriela Atanasiu, Irina Sorescu, Mihaela Şerban, Gabriel-Aurelian Dumitru, Cosmin-Marian
Văduva; Noul Cod civil. Note. Corelatii.Explicatii, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2011, p.106 .
28
Site oficial: https://www.juridice.ro/486516/despre-regimul-matrimonial-in-general.html
29
Art. 369 din Noul Cod civil publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009 prin
Legea nr. 287/2009 privind Codul civil
fie modificată, nu a generat încă un regim matrimonial pentru simplu motiv că încă nu a fost
celebrată căsătoria. Sigur că, dintr-o anume perspectivă, şi de astă dată modificarea convenţiei
semnifică o modificare a regimului matrimonial, dar a unui regim virtual, nu a unuia concret,
care să fi conectat interese ale soţilor şi ale terţilor30.

4.3. Principiul subordonării regimului matrimonial scopului căsătoriei

Regimul matrimonial este subordonat scopului căsătoriei (si nuptiae sequantur) şi
intereselor familiei. Relaţiile patrimoniale dintre soţi sunt accesorii raporturilor nepatrimoniale şi
au menirea de a susţine familia din punct de vedere material, economic.
De aici decurg două consecinţe esenţiale:
- nu există regim matrimonial în afara căsătoriei. Efectele oricărui regim matrimonial, fie
convenţional, fie legal, se produc doar de la data încheierii căsătoriei şi se întind în timp până la
data încetării, desfacerii sau desfiinţării căsătoriei, neputând supravieţui acesteia;
- scopul convenţiei matrimoniale este subordonat scopului căsătoriei, deci familiei,
nefiind admisă deturnarea ei de la această finalitate31.

Secţiunea a 5-a. Clasificarea regimurilor matrimoniale

În dreptul comparat, regimurile matrimoniale se clasifică după mai multe criterii:
Din punctul de vedere al izvorului lor32, se clasifică în regimuri matrimoniale legale şi
regimuri matrimoniale convenţionale. Se numeşte conventie matrimoniala actul juridic incheiat
fie inainte de celebrarea casatoriei, prin care viitorii soti stabilesc regimul matrimonial caruia i se
vor supune, fie in timpul casatoriei, prin care sotii modifica sau inlocuiesc regimul matrimonial.
Acestea din urmă îşi au izvorul în convenţiile matrimoniale.
Regimul matrimonial legal se aplică ori de câte ori viitorii soţi nu au încheiat o convenţie
matrimonială.
După structura lor, regimurile matrimoniale sunt de comunitate, de separaţie de bunuri
sau eclectice (mixte), adică îmbină separaţia din timpul căsătoriei cu un principiu comunitar care
se manifestă la desfacerea căsătoriei33.
Astfel, regimul de participare la achiziţii este un regim matrimonial eclectic.
La rândul lor, regimurile comunitare pot fi universale sau parţiale.
Criteriul esenţial în funcţie de care se realizează calificarea regimului matrimonial este
compoziţia activului.
Astfel, regimurile comunitare se caracterizează prin existenţa unei mase de bunuri
comune cu un regim juridic specific34.

30
Emese Florian, Dreptul familiei. Căsătoria. Regimuri matrimoniale. Filiaţia. Ediţia 5 revizuită şi adăugită, Ed.
C.H.Beck, Bucureşti, 2016, p.107.
31
Marieta Avram şi Laura Marina Andrei, Instituţia familiei în Noul Cod civil - manual pentru uzul formatorilor
SNG, Bucureşti 2010, p.124.
32
C.Nicolescu, Regimurile matrimoniale convenţionale în sistemul Noului Cod Civil Român, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti,2012, pg.25.
33
Paul Vasilescu, Regimuri matrimoniale, Parte generală, Ediţia a II-a revizuită, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,
2009, p.70.
Regimurile separatiste se caracterizează prin lipsa unei asemenea mase de bunuri
comune, patrimoniul fiecăruia dintre soţi fiind, în linii mari, structurat asemenea persoanelor
celibatare.
Regimurile mixte împrumută unele trăsături de la ambele regimuri, nefiind posibilă
calificarea lor ca fiind separatiste sau comunitare.
După cum se pot sau nu modifica în timpul căsătoriei, regimurile matrimoniale sunt
imutabile sau mutabile. După cum am arătat, tendinţa generală este aceea de a permite
modificarea regimului matrimonial în timpul căsătoriei35.

34
Marieta Avram şi Laura Marina Andrei, Instituţia familiei în Noul Cod civil - manual pentru uzul formatorilor
SNG, Bucureşti 2010, p.126.
35
Ibidem, p.127.
CAPITOLUL II

MODIFICAREA CONVENŢIONALĂ A REGIMULUI


MATRIMONIAL
Secţiunea 1. Consideraţii generale

Tradiţional, regimurile matrimoniale erau imutabile, ceea ce însemna că, în timpul


căsătoriei, soţii nu puteau modifica sau schimba regimul matrimonial sub imperiul căruia s-au
căsătorit. Principiul imutabilităţii a fost introdus în dreptul nostru prin preluarea vechiului art.
1395 C.civ.fr., fiind consacrat de art. 1228 C.civ., din care rezultă că orice convenţie
matrimonială făcută după încheierea căsătoriei este nulă. Era, deci, permisă numai modificarea
convenţiei matrimoniale înainte de încheierea căsătoriei.36
În timp, regula imutabilităţii a fost abandonată. Mutabilitatea regimului matrimonial este
cu atât mai necesară astăzi, în condiţiile creşterii instabilităţii economice a familiei, majoritatea
ţărilor instituind posibilitatea soţilor de a modifica regimul matrimonial pe cale convenţională,
fie în mod liber, fie sub un anumit control judecătoresc, pentru a permite astfel soţilor să-şi
adapteze regimul matrimonial unor noi situaţii patrimoniale sau profesionale, intervenite în
timpul căsătoriei.37
Spre deosebire de Codul familiei, care instituie un regim matrimonial unic, imperativ şi
imutabil (regimul comunităţii de bunuri), noul Cod civil, favorabil pluralismului şi flexibilităţii,
permite modificarea regimului matrimonial în timpul căsătoriei. În primul rând, considerăm că
este necesar să se facă distincţie între modificarea convenţiei matrimoniale înainte de căsătorie şi
modificarea regimului matrimonial în timpul căsătoriei.38 Astfel, potrivit art. 336 din N.C.civ 39.,
convenţia matrimonială poate fi modificată înainte de încheierea căsătoriei, cu respectarea
condiţiilor prevăzute la art. 330 (înscris autentificat de notarul public, cu consimţământul tuturor
părţilor, exprimat personal sau prin mandatar cu procură autentică, specială şi având conţinut
predeterminat) şi art. 332 (prin convenţia matrimonială nu se poate deroga, sub sancţiunea
nulităţii absolute, de la dispoziţiile legale privind regimul matrimonial ales decât în cazurile
anume prevăzute de lege. 40
De asemenea, convenţia matrimonială nu poate aduce atingere egalităţii dintre soţi,
autorităţii părinteşti sau devoluţiunii succesorale legale.)

36
Site oficial: www.grefieri.ro/Docs/20100623Institutia_Familiei_In_Noul_Cod_Civil.
37
Site oficial: https://www.juridice.ro/486516/despre-regimul-matrimonial-in-general.html
38
Marieta Avram şi Laura Marina Andrei, Instituţia familiei în Noul Cod civil - manual pentru uzul formatorilor
SNG, Bucureşti 2010, p.128.
39
Alex-Ionel Slujitoru, Alexandru-Şerban Răţoi, Petre Piperea, Mirela Piperea, Ioana Pădurariu, Mihaela Paraschiv,
Radu-Alexandru Ionescu, Adrian Georgescu-Banc, Dragoş-Nicolae Dumitru, Adriana-Florentina Dobre, Alexandru-
Paul Dimitriu, Ana-Gabriela Atanasiu, Irina Sorescu, Mihaela Şerban, Gabriel-Aurelian Dumitru, Cosmin-Marian
Văduva; Noul Cod civil. Note. Corelatii.Explicatii, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2011, p.106 .
40
Noul Cod civil publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009 prin Legea nr.
287/2009 privind Codul civil
Totodată, pentru opozabilitate faţă de terţi, trebuie respectate condiţiile de publicitate
prevăzute de art. 334 şi 335 pentru orice convenţie matrimonială.
Modificarea convenţiei matrimoniale înainte de căsătorie poate să aibă ca obiect chiar
înlocuirea regimului matrimonial iniţial ales de soţi, după cum poate să privească doar anumite
modificări în cadrul aceluiaşi regim matrimonial (de exemplu, în cadrul regimului comunităţii
convenţionale viitorii soţi adaugă sau, după caz, elimină clauza de preciput). Modificarea
convenţiei matrimoniale înainte de căsătorie se realizează cu acordul tuturor persoanelor care au
participat la încheierea ei. În schimb, modificarea regimului matrimonial se realizează în timpul
căsătoriei, după ce regimul matrimonial ales la încheierea căsătoriei şi-a produs efecte. Şi aceasta
presupune încheierea unei convenţii, care trebuie să îndeplinească toate condiţiile convenţiei
matrimoniale. Deosebirea dintre cele două ipoteze constă, aşadar, în faptul că, înainte de
încheierea căsătoriei vorbim de modificarea convenţiei matrimoniale (pentru că nu există încă un
regim matrimonial aplicabil), pe când în timpul căsătoriei se modifică însuşi regimul
matrimonial.41
Modificarea convenţiei matrimoniale înainte de căsătorie presupune prezenţa tuturor
celor care au participat la încheierea ei (a viitorilor soţi, dar şi, după caz, a terţilor care au făcut
donaţii, potrivit principiului simetriei actelor juridice), în timp ce modificarea regimului
matrimonial în timpul căsătoriei se realizează doar cu acordul soţilor42.
În al doilea rând, noul Cod civil face distincţie între modificarea convenţională (art. 369)
şi cea judiciară a regimului matrimonial (art. 370-art. 372). Art. 369 prevede posibilitatea
modificării regimului matrimonial după cel puţin un an de la încheierea căsătoriei, cu respectarea
condiţiilor prevăzute de lege pentru convenţiile matrimoniale. Aceasta este o modificare
convenţională. Modificarea judiciară are în vedere trecerea pe cale judiciară de la regimul
comunităţii de bunuri la regimul separaţiei de bunuri, la cererea unuia dintre soţi, dacă, prin
actele încheiate, celălalt soţ pune în pericol interesele patrimoniale ale familiei.
Terminologia  noului cod civil, aceea de “modificare a regimului matrimonial “,  este
folosită în două sensuri : în primul rând  în înțelesul de modificare a clauzelor regimului
matrimonial, fără o schimbare efectivă a acestuia  și, în al doilea rând,  în sensul de înlocuire a
regimului matrimonial existent cu un altul.43
Art. 319 alin. 2 NCC  spune că  “în timpul căsătoriei regimul matrimonial poate fi
modificat în condițiile legii”, acesta fiind textul legal de bază care fundamentează ambele 
posibilități de modificare a regimului matrimonial .  Reglementarea  pe fond   este cea  dată de
art. 369 NCC44.
Analizând prevederile legale, constatăm că acestea tratează orice modificare a regimului
matrimonial ca și pe o schimbare, ca pe o înlocuire a acestuia. Dispozițiile art. 320 NCC spun că
în caz de “ încetare sau schimbare regimul matrimonial se lichidează potrivit legii” 45. Înțelegem
de aici că prin termenul de “încetare” legea vizează de fapt posibilitatea înlocuirii regimului

41
Site oficial: http://www.uniuneanotarilor.ro/files/2016/LIVRET.pdf
42
Site oficial: https://www.juridice.ro/356908/conventia-matrimoniala-o-conventie-speciala-a-codului-civil-
roman.html
43
Marieta Avram şi Laura Marina Andrei, Instituţia familiei în Noul Cod civil - manual pentru uzul formatorilor
SNG, Bucureşti 2010, p 126.
44
Art. 319 din Noul Cod civil publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009 prin
Legea nr. 287/2009 privind Codul civil
45
Art. 320 din Noul Cod civil publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009 prin
Legea nr. 287/2009 privind Codul civil
matrimonial cu un altul , iar prin termenul de “schimbare” vizează posibilitatea modificării
clauzelor aplicabile aceluiași regim matrimonial . Terminologic  vorbind, noul cod civil este
oarecum deficitar  în privința expresiilor folosite. Astfel, art. 369 NCC vorbește despre înlocuirea
regimului matrimonial cu un altul, într-o exprimare clară. Tot acest articol  folosește expresia “să
îl modifice”, înțelegând prin aceasta , cred eu,  modificări de clauze  cu păstrarea aceluiași regim
matrimonial. Art. 320 NCC vorbește, așa cum am mai arătat, despre “încetare” și “schimbare”,
termeni care aparent ar  crea concluzia că este vorba numai de varianta înlocuirii regimului
matrimonial cu un altul. De ce ar  folosi, însă,  legiutorul doi termeni aflați în raport de
coordonare ( prin folosirea conjuncției “sau”) pentru a individualiza aceeași operațiune juridică?
Probabil pentru că, de fapt, a dorit să exprime  situații juridice distincte, care nu pot fi altele
decât  cele două alternative de modificare ale regimului matrimonial – pentru care s-a folosit
termenul de “schimbare” -  și variantele de încetare ale regimului matrimonial – pentru care s-a
folosit termenul de “încetare”.
Prin urmare, chiar dacă  soții  păstrează același regim matrimonial pe care l-au avut,  dar 
vor  să modifice anumite clauze ale acestuia, legea  tratează și supune  respectivele modificări 
acelorași reguli ca și în cazul schimbării, înlocuirii regimului matrimonial cu un altul.  Practic,
chiar dacă soții doresc  să rămână guvernați de același regim  matrimonial  dar  intenționează  să
modifice anumite clauze,  să adauge anumite reguli, să elimine altele, procedural  vorbind, va fi
necesară respectarea acelorași reguli  și aplicarea acelorași  formalități  ca și în cazul  înlocuirii
regimului matrimonial cu altul .
Putem concluziona că, în timpul căsătoriei,  soții pot modifica regimul matrimonial care
le este aplicabil  fie  prin  schimbarea unor elemente specifice  conținutului  respectivului regim
matrimonial  fie prin  schimbarea totală a regimului matrimonial și înlocuirea lui cu un altul. 
Putem vorbi de  două tipuri de modificare: o modificare internă, pe conținut, a regimului
matrimonial și o modificare constând în înlocuirea regimului matrimonial existent.46

Secţiunea a 2-a. Condițiile  modificării  convenționale a regimului matrimonial

Din cuprinsul art. 369 alin. (1) NCC, rezultă că modificarea directă a regimului
matrimonial presupune încheierea unei convenţii matrimoniale, prin care fie se înlocuieşte
regimul matrimonial sub imperiul căruia soţii s-au căsătorit, fie, după caz, soţii aduc anumite
modificări în cadrul aceluiaşi regim matrimonial. Convenţia matrimonială prin care se modifică
regimul matrimonial trebuie să îndeplinească unele condiţii generale de validitate ale
contractelor, precum şi unele condiţii speciale.

2.1. Conditii generale

Modificarea regimului matrimonial presupune consimţământul liber şi neviciat al soţilor.


Chiar dacă la încheierea convenţiei matrimoniale iniţiale au fost părţi şi alte persoane decât
viitorii soţi, consimţământul acestor persoane nu este necesar la modificarea convenţiei
matrimoniale în timpul căsătoriei, spre deosebire de situaţia în care convenţia matrimonială se
modifică înainte de celebrarea căsătoriei. Astfel, art. 369 alin. (1) 47 se referă expres la soţii care
46
Site oficial: lecturijuridice.blogspot.com/2012/04/modificarea-regimului-matrimonial.html
47
Alex-Ionel Slujitoru, Alexandru-Şerban Răţoi, Petre Piperea, Mirela Piperea, Ioana Pădurariu, Mihaela Paraschiv,
Radu-Alexandru Ionescu, Adrian Georgescu-Banc, Dragoş-Nicolae Dumitru, Adriana-Florentina Dobre, Alexandru-
Paul Dimitriu, Ana-Gabriela Atanasiu, Irina Sorescu, Mihaela Şerban, Gabriel-Aurelian Dumitru, Cosmin-Marian
Văduva; Noul Cod civil. Note. Corelatii.Explicatii, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2011, p.107 .
pot să modifice regimul matrimonial în timpul căsătoriei, de unde rezultă că, deşi la încheierea
convenţiei matrimoniale au participat şi alte persoane, raţiune pentru care, potrivit art. 330 alin.
(1), convenţia matrimonială se încheie “cu consimţământul tuturor părţilor”, pentru modificarea
regimului matrimonial nu se cere şi consimţământul acestora. În ceea ce priveşte capacitatea,
întrucât minorul care s-a căsătorit dobândeşte capacitate deplină de exerciţiu, poate să încheie
singur o asemenea convenţie matrimonială de modificare a regimului matrimonial.48

2.1.1. Conditie speciala

Noul Cod civil instituie condiţia ca de la data încheierii căsătoriei să fi trecut cel puţin un
an. După împlinirea acestui termen, soţii pot modifica regimul matrimonial ori de câte ori
doresc.49

2.1.2. Limitele modificarii regimului matrimonial

La modificarea regimului matrimonial trebuie să se ţină seama de limitele impuse


convenţiei matrimoniale. Astfel, în ceea ce priveşte obiectul convenţiei matrimoniale
modificatoare, trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 332 alin. (1) care statuează că “Prin
convenţia matrimonială nu se poate deroga, sub sancţiunea nulităţii absolute, de la dispoziţiile
legale privind regimul matrimonial ales decât în cazurile anume prevăzute de lege” şi, de
asemenea, prevederile art. 312 alin. (2), potrivit cărora, “Indiferent de regimul matrimonial ales,
nu se poate deroga de la dispoziţiile prezentei secţiuni, dacă prin lege nu se prevede altfel.”50

2.2. Conditii de forma

2.2.1. Condiţii ad validitatem. Este cerută ad validitatem forma autentică notarială, ca şi


pentru încheierea convenţiei matrimoniale.

2.2.2. Condiţii de opozabilitate faţă de terţi. Pentru opozabilitate faţă de terţi,


modificarea regimului matrimonial este supusă măsurilor de publicitate. Despre modificarea
convenţiei matrimoniale se face menţiune în actul de căsătorie, iar, dacă unul dintre soţi este
comerciant, şi în registrul comerţului.51
Potrivit noului Cod civil, sunt aplicabile dispoziţiile privind publicitatea convenţiei
matrimoniale, astfel încât modificarea convenţională a regimului matrimonial trebuie să fie
înscrisă în Registrul naţional notarial al regimurilor matrimoniale, pentru opozabilitate faţă de
terţi. În plus, pentru a fi opozabilă terţilor, este necesar ca prin modificarea regimului
matrimonial soţii să nu fi urmărit fraudarea intereselor terţilor. Prin urmare, chiar dacă s-au
îndeplinit formalităţile de publicitate, modificarea regimului matrimonial nu este opozabilă
terţilor, dacă modificarea s-a făcut în frauda intereselor lor. În acest sens, creditorii prejudiciaţi
48
Noul Cod civil publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009 prin Legea nr.
287/2009 privind Codul civil
49
Marieta Avram şi Laura Marina Andrei, Instituţia familiei în Noul Cod civil - manual pentru uzul formatorilor
SNG, Bucureşti 2010, p. 280.
50
Noul Cod civil publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009 prin Legea nr.
287/2009 privind Codul civil
51
Marieta Avram şi Laura Marina Andrei, Instituţia familiei în Noul Cod civil - manual pentru uzul formatorilor
SNG, Bucureşti 2010,p. 279.
prin schimbarea sau lichidarea regimului matrimonial pot formula acţiunea revocatorie în termen
de un an de la data la care au fost îndeplinite formalităţile de publicitate sau, după caz, de când
au luat cunoştinţă mai înainte de aceste împrejurări pe altă cale. Ei pot invoca oricând, pe cale de
excepţie, inopozabilitatea modificării sau lichidării regimului matrimonial făcute în frauda
intereselor lor52.
  În concluzie,  după un an de la încheierea căsătoriei, soții pot  modifica regimul
matrimonial care le este aplicabil  prin încheierea unei noi convenții matrimoniale în formă
autentică - formă cerută ad validitatem -  și cu efectuarea formalităților de publicitate prevăzute
de lege53.
Pentru aceasta este necesar să încheie un act de lichidare a regimului matrimonial, în
formă autentică, în fața notarului public, acesta urmând a efectua și formalitățile de publicitate
aferente. Următorul pas este încheierea unei  noi convenții matrimoniale, de asemenea în formă
autentică  și,  bineînțeles,  supusă formalităților de publicitate.  Este indicat ca ambele acte să fie
realizate în același timp, primul act încheiat fiind cel de lichidare iar al  doilea fiind convenția
matrimonială  întrucât, procedându-se în alt mod, pe perioada de timp scursă  între  actul de
lichidare și convenția matrimonială se va aplica regimul matrimonial legal care va trebui
eventual înlocuit printr-un nou act de lichidare54.
În conformitate cu prevederile art 334 NCC, după autentificarea convenției matrimoniale 
notarul public are obligația de a expedia un exemplar al acesteia la oficiul de stare civilă unde s-a
oficiat căsătoria, la registrul național notarial  și la celelalte registre de publicitate ( Cartea
funciară, registrul comerțului, etc).  Aceleași formalități de publicitate  se efectuează și pentru
actul de lichidare,chiar dacă legea nu-l enumeră  și pe acesta în prevederile art. 334 NCC 55.
Operațiunea  este prevăzută în normele  de funcționare ale registrului național notarial  și
reprezintă o uzanță profesională a acestora.

Secţiunea a 3-a. Alegerea, începutul și încetarea regimului matrimonial în timpul


căsătoriei

Orice regim matrimonial este susceptibil de a fi modificat în timpul căsătoriei.  De fiecare


dată se va pune problema  alegerii, începutului și încetării regimului matrimonial.
Astfel,  ori de câte ori  se va dori modificarea regimului matrimonial se va pune
problema  alegerii unui  alt regim care să-l înlocuiască pe cel vechi. Soții pot alege oricare dintre
cele trei regimuri matrimoniale, chiar și pe cel pe care l-au avut anterior  dar ale cărui clauze 
doresc să le modifice. O problema discutată în teorie este posibilitatea  adoptării regimului
comunității legale de bunuri  dar într-o variantă  care să cuprindă  reglementări specifice voinței
părților, acolo unde legea permite. Punctul meu de vedere este că  o asemenea  varianta se poate
realiza practic, regimul comunității legale permițând  părților, sub anumite aspecte, să deroge  de
la normele  legale, unele dintre acestea având caracter supletiv.

52
Acţiunea revocatorie este reglementată în N.C.civ. în art. 1562-1565.
53
Site oficial: https://www.juridice.ro/356908/conventia-matrimoniala-o-conventie-speciala-a-codului-civil-
roman.html
54
Marieta Avram şi Laura Marina Andrei, Instituţia familiei în Noul Cod civil - manual pentru uzul formatorilor
SNG, Bucureşti 2010.
55
Art. 334 din Noul Cod civil publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009 prin
Legea nr. 287/2009 privind Codul civil
Regimul matrimonial nou ales se va  configura prin încheierea unei convenții
matrimoniale  în formă autentică  și supusă publicității  conform  prevederilor legale56.
Odată  stabilită de comun acord de către soți modificarea regimului matrimonial,  odată
ales noul regim aplicabil, se va pune problema încetării vechiului regim matrimonial . Acest
efect se va produce ca urmare a voinței părților, manifestată prin încheierea actului de lichidare a
regimului matrimonial.  Legea nu  prevede expres care ar fi momentul încetării regimului
matrimonial, dar, din analiza art. 330 alin 3 NCC care stabilește că o convenție matrimonială
încheiată în timpul căsătoriei “produce efecte de la data stabilită de părți sau, în lipsă, de la data
încheierii ei”, deducem că și  încetarea vechiului regim matrimonial  se va produce în același fel 
întrucât nu există posibilitatea  suprapunerii și coexistenței  a două regimuri matrimoniale în
cadrul aceluiași cuplu.57
Art. 355 NCC58 care prevede că “până la finalizarea lichidării comunitatea subzistă atât în
privința bunurilor cât și în privința obligațiilor”  necesită și de această dată o analiză mai
aprofundată.  Situația, de această dată, apare oarecum diferită față de încetarea  regimului
matrimonial al comunității de bunuri, legal sau convențional,  pentru cauze constând în
desfacerea sau încetarea căsătoriei. Pentru a se adopta un alt regim matrimonial în timpul
căsătoriei este necesar să se cunoască  bunurile proprii ale fiecărui partener.59 Acest lucru nu se
poate face decât dacă s-a finalizat procedura de lichidare a regimului matrimonial anterior. Ori,
pe cale de consecință, în cazul modificării regimului matrimonial al comunității de bunuri,
indiferent că este vorba de o comunitate legală sau de una convențională, în timpul căsătoriei,
încetarea acestuia va fi strâns legată de încheierea actului de lichidare și nu va putea fi
considerată că a intervenit decât  cel mai devreme odată cu actul de lichidare sau la o dată
ulterioară prevăzută de acesta.
Regimului matrimonial al separației de bunuri i se aplică regula generală, astfel încât el
va fi considerat că a încetat odată cu actul de lichidare sau la data prevăzută în acesta.
La libera apreciere a părților se va putea vorbi în spețele concrete și de partajarea
bunurilor, indiferent că ele au fost dobândite ca urmare a coproprietatii devălmașe a soților sau a
unei coproprietati pe cote părți a acestora.
Începerea unui nou regim matrimonial   în timpul căsătoriei  se va realiza prin încheierea
unei convenții matrimoniale.  Efectele  acesteia se produc, conform prevederilor art. 330 NCC,
de la data încheierii sale sau de la data stabilită de părți . În cazul în care  convenția matrimonială
prevede un anumit termen pentru începerea producerii efectelor sale, o vom include în categoria
actelor juridice afectate de modalități – respectiv de termen. Este discutabilă  prevederea
conform căreia efectele convenției matrimoniale se produc de la o altă dată decât cea a încheierii
sale. Nu este însă imposibil de imaginat practic, discuția pe care o propunem  referindu-se la
situația în care soții  încheie actul de lichidare la o anumită dată iar în convenția matrimonială
prevăd o dată ulterioară de intrare a acesteia în vigoare. Într-un asemenea caz, în intervalul dintre
actul de lichidare și data intrării în vigoare a convenției matrimoniale se va aplica regimul
matrimonial al comunității legale de bunuri, ceea ce ar necesita intervenția unui alt act de
56
Site oficial: lecturijuridice.blogspot.com/2012/04/modificarea-regimului-matrimonial.html
57
Site oficial: https://www.juridice.ro/486516/despre-regimul-matrimonial-in-general.html
58
Alex-Ionel Slujitoru, Alexandru-Şerban Răţoi, Petre Piperea, Mirela Piperea, Ioana Pădurariu, Mihaela Paraschiv,
Radu-Alexandru Ionescu, Adrian Georgescu-Banc, Dragoş-Nicolae Dumitru, Adriana-Florentina Dobre, Alexandru-
Paul Dimitriu, Ana-Gabriela Atanasiu, Irina Sorescu, Mihaela Şerban, Gabriel-Aurelian Dumitru, Cosmin-Marian
Văduva; Noul Cod civil. Note. Corelatii.Explicatii, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2011, p.106 .
59
Noul Cod civil publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009 prin Legea nr.
287/2009 privind Codul civil
lichidare anterior începerii  producerii efectelor noului regim matrimonial. Este însă  deplin
posibil ca în practică soții să prevadă în convenția matrimonială că aceasta începe să producă
efecte de la data finalizării actului de lichidare a regimului matrimonial anterior, dată pe care nu
o pot cunoaște, să spunem,  în ipoteza în care lichidarea se face pe cale judecătorească. În acest
caz  ne-am putea afla însă în situația în care  trebuie să privim convenția matrimonială ca fiind
afectată nu numai de un termen  ci și de o condiție.  Aceasta  ar consta în însăși încheierea
actului de lichidare  între soți, lucru care în principiu  se va realiza oricum,  mai devreme sau mai
târziu.  S-ar mai putea pune problema, însă, a  existenței și a unei  condiții : aceea ca respectiva
căsătorie să mai existe, să nu fi fost desființată, desfăcută ori să fi încetat prin decesul unuia
dintre soți.  În ce măsură mai este posibilă continuarea unei căsătorii și, prin urmare, începerea
unui nou regim matrimonial după un litigiu având ca obiect lichidarea vechiului regim
matrimonial, reprezintă o întrebare la care numai diversitatea situațiilor practice ne poate
răspunde. Oricum, imposibil nu este. Ceea ce trebuie să reținem este că intr-o asemenea  speță
convenția matrimonială nu va fi  un act pur și simplu ci va fi afectată atât de termen cât și de o
condiție.60
Practic, începutul unui nou regim matrimonial  este strâns legat de finalizarea celui vechi.
Se poate spune, deci, că orice convenție matrimonială vizând  modificarea regimului matrimonial
în timpul căsătoriei este condiționată de încetarea – de lichidarea, practic – a vechiului regim
matrimonial .  
Dacă în materia alegerii, începutului și încetării regimului matrimonial având ca moment
de referință încheierea/încetarea/desfacerea  căsătoriei  se putea vorbi  de o stabilire exactă a
acestuia, vedem că  aceleași materii suferă un tratament diferit  numai datorită faptului că ele au
ca moment de referință faptul că intervin în timpul căsătoriei. Astfel, de exemplu, începutul
regimului matrimonial cu ocazia încheierii căsătoriei se producea exact la acea dată, părțile
neavând posibilitatea să prevadă o alta, conform voinței lor. În timpul căsătoriei, însă, regimul
matrimonial poate începe la data prevăzută de părți prin convenția matrimonială, legea 
neintervenind  în această chestiune decât printr-o reglementare de factură generală (“produce
efecte de la data prevăzută de părți sau în lipsă de la data încheierii ei “), ceea ce înseamnă că, în
această materie, determinantă este voința părților.  La fel, în cazul încetării regimului
matrimonial ca efect al desfacerii  sau încetării căsătoriei, legea stabilește în concret care este
acel moment, părțile neavând cum să-l  modifice sau să intervină  asupra lui. În cazul încetării
regimului matrimonial ca urmare a modificării sale în timpul căsătoriei, părțile au deasemenea
rolul determinant, ele putând să stabilească în concret momentul încetării prin actul de lichidare
și convenția matrimonială ce se încheie61.  
În concluzie,  ca și  manifestare de voință a părților, modificarea regimului matrimonial
în timpul căsătoriei  presupune parcurgerea mai multor etape:
a.       Decizia de modificare a regimului matrimonial, atunci când soții constată că 
regulile patrimoniale la care sunt supuși nu mai  corespund  situației lor concrete.
b.      Alegerea prin acordul mutual al soților a noilor reguli aplicabile, eventual a noului
regim matrimonial.
c.       Încetarea efectelor vechiului regim matrimonial prin încheierea actului de lichidare
– etapă care se poate realiza, în principiu, atât prin bună învoială, prin încheierea unui act în

Site oficial: lecturijuridice.blogspot.com/2012/04/modificarea-regimului-matrimonial.html


60

61
Marieta Avram şi Laura Marina Andrei, Instituţia familiei în Noul Cod civil - manual pentru uzul formatorilor
SNG, Bucureşti.
formă autentică, cât și prin intermediul instanței de judecată. Se suprapune, practic, cu încheierea
actului de lichidare a regimului matrimonial.
d.      Începutul producerii efectelor noului regim matrimonial – etapă care se realizează
prin încheierea convenției matrimoniale în formă autentică, act care determină însuși momentul
de început al noului regim matrimonial62

Secţiunea a 4-a. Efectele modificării convenţionale a regimului matrimonial

Între soţi, modificarea produce efecte, în principiu, de la data încheierii convenţiei în


forma autentică notarială. Faţă de terţi, efectele se produc de la data îndeplinirii formalităţilor de
publicitate.
În funcţie de întinderea sau amploarea modificărilor, rezultatul poate să fie o înlocuire a
regimului matrimonial cu un altul sau modificarea regimului existent.
Astfel, soţii pot opta pentru o schimbare totală a regimului matrimonial, de exemplu, pot
trece de la regimul de comunitate la un regim de separaţie de bunuri sau invers. În acest caz,
abandonarea unui regim matrimonial în favoarea altuia, de alt tip, implică încetarea şi, după caz,
lichidarea regimului matrimonial anterior63. De exemplu, dacă se trece de la regimul comunităţii
la regimul separaţiei de bunuri, încetarea regimului comunităţii de bunuri va fi urmată de
lichidarea acestuia, în special de împărţeala bunurilor comune, fără însă ca legea să impună
soţilor ca împărţeala să se facă odată cu schimbarea regimului sau într-un anumit termen de la
data schimbării. Sub acest aspect, trebuie remarcat faptul că nu atât modificarea în sine a
regimului matrimonial ar putea să aducă atingere creditorilor, cât eventualul partaj fraudulos al
bunurilor comune, prin care, de exemplu, soţii convin ca anumite bunuri să fie atribuite unuia
dintre soţi, pentru a frauda pe creditorii celuilalt soţ, prin micşorarea dreptului de gaj general al
creditorilor chirografari. În acest caz, însă, creditorul are la îndemână acţiunea revocatorie
împotriva actului de împărţeală făcut în frauda lui, potrivit art. 369 alin. (3).64
În cazul în care se trece de la un regim de separaţie de bunuri la un regim de comunitate,
de regulă, nu se ridică asemenea probleme complicate legate de lichidarea regimului
matrimonial, deşi nu este exclusă nici în cadrul separaţiei existenţa unor bunuri în coproprietate,
care pot fi supuse împărţelii.
Cu atât mai mult, dacă se menţine regimul comunităţii, dar se modifică doar întinderea
comunităţii - în sensul restrângerii sau al extinderii -, nu este necesară lichidarea regimului
matrimonial anterior.
Pe de altă parte, soţii pot opta pentru o schimbare parţială a regimului matrimonial, în
sensul că pot să modifice doar regimul unuia sau al anumitor bunuri ori regulile referitoare la
gestiunea bunurilor sau cele care privesc lichidarea regimului matrimonial, în condiţiile art.
36765.
Modificarea regimului matrimonial în timpul căsătoriei se realizează prin încheierea  a
două acte juridice :
-          actul de lichidare66 – care consfințește finalul vechiului regim matrimonial
62
Site oficial: lecturijuridice.blogspot.com/2012/04/modificarea-regimului-matrimonial.html
63
Site oficial: www.grefieri.ro/Docs/20100623Institutia_Familiei_In_Noul_Cod_Civil.pdf
64
Marieta Avram şi Laura Marina Andrei, Instituţia familiei în Noul Cod civil - manual pentru uzul formatorilor
SNG, Bucureşti 2010, p.281-282.
65
Noul Cod civil publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009 prin Legea nr.
287/2009 privind Codul civil
66
Actul de lichidare se incheie, dupa caz:
-          convenția matrimonială67 – care consfințește începutul noului regim matrimonial .
Odată cu încheierea actului de lichidare   și a convenției matrimoniale, notarul public are
obligația, conform prevederilor art. 334 NCC de a  comunica  un exemplar al acestora  către
următoarele  registre:
-         registrul  național notarial
-         registrul actelor de căsătorie ținut la oficiul de stare civilă de la locul încheierii
căsătoriei
-         orice alte registre de publicitate
Analizând  prevederile art. 334 NCC constatăm că legea consideră publicitatea efectuată
prin registrul național notarial drept una cu caracter general iar pe  celelalte două ca având
caracter special. Astfel teza a doua a aliniatului  4 din articolul  sus menționat spune că
“neîndeplinirea formalităților de publicitate speciale nu poate fi acoperită prin înscrierea făcută
în registrul menționat la alin 1” ( adică în registrul național notarial )68
Registrul național notarial  evidențiază toate operațiunile  efectuate de soți  pe domeniul
regimurilor matrimoniale, fiind un registru public al cărui scop este acela de informare a terților. 
El poate fi cercetat de oricine iar persoanele care justifică un interes pot obține  extrase certificate
ale  conținutului sau cu privire la anumite persoane și la regimul lor matrimonial69.
În urma primirii unui exemplar al  actului de lichidare și  convenției matrimoniale,
ofițerul de stare civilă are obligația, în temeiul art 291 NCC70, să facă mențiune în actul de
căsătorie al soților despre încetarea vechiului regim matrimonial și  aplicarea unui nou regim
matrimonial.
Înscrierea  modificării regimului matrimonial în celelalte registre de publicitate prevazute
de lege ( cartea funciară, registrul comerțului ) se va face numai dacă în speță există bunuri 
supuse unei asemenea publicități.
Ultima precizare referitoare la acest aspect  constă în aceea că îndeplinirea formalităților
de publicitate se face obligatoriu  în toate cele trei variante, dacă  situația concretă o cere. Astfel,
înregistrarea efectuată în registrul național notarial nu va acoperi lipsa  înregistrărilor din
celelalte registre, a ceea ce art. 334 numește “formalități de publicitate speciale“.  Există practic
posibilitatea ca numai una dintre cele trei forme de publicitate să lipsească, respectiv  cea
efectuată în “alte registre de publicitate”, întrucât aceasta  se îndeplinește numai dacă soții au
avut bunuri susceptibile a fi înscrise în cartea funciară, registrul comerțului, etc.  Celelalte două,
însă, respectiv cea  a registrului național notarial și cea a mențiunii pe actul de căsătorie  trebuie
îndeplinite obligatoriu.71

- între foşti soţi (după divorţ)


- între soţi (care îşi schimbă regimul matrimonial)
- între soţul supravieţuitor şi moştenitor sau între moştenitorii celor doi soţi ( la dezbaterea procedurii
succesorale)
67
Convenţia matrimonială se încheie prin înscris autentificat de notarul public, cu consimţământul tuturor părţilor,
exprimat personal sau prin mandatar cu procură autentică, specială şi având conţinut stabilit dinainte. Nerespectarea
acestor dispoziţii se sancţionează cu nulitatea absolută a actului.
68
Noul Cod civil publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009 prin Legea nr.
287/2009 privind Codul civil
69
Site oficial: www.uniuneanotarilor.ro
70
Alex-Ionel Slujitoru, Alexandru-Şerban Răţoi, Petre Piperea, Mirela Piperea, Ioana Pădurariu, Mihaela Paraschiv,
Radu-Alexandru Ionescu, Adrian Georgescu-Banc, Dragoş-Nicolae Dumitru, Adriana-Florentina Dobre, Alexandru-
Paul Dimitriu, Ana-Gabriela Atanasiu, Irina Sorescu, Mihaela Şerban, Gabriel-Aurelian Dumitru, Cosmin-Marian
Văduva; Noul Cod civil. Note. Corelatii.Explicatii, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2011, p.106 .
Opozabilitatea față de terți, deci producerea efectelor  modificării regimului matrimonial
în raport de aceștia, este posibilă numai prin îndeplinirea  formalităților de publicitate  despre
care am vorbit anterior. 
Art. 335 NCC72  adaugă, însă,  încă o variantă în care, deși neîndeplinite formalitățile de
publicitate, terții  suportă efectele modificării regimului matrimonial : cunoașterea situației “pe
altă cale”.   Greu de întocmit o listă  a celorlalte căi pe care este posibilă  cunoașterea regimului
matrimonial nou ales, dar vom conchide că este vorba de orice act sau fapt juridic de natură a
determina incunostiintarea  terților, indiferent că  provine de la soți sau de la alte persoane. 
Proba cunoașterii pe alte cai este însă una dificilă mai ales dacă se invocă un fapt juridic.

Secţiunea a 5-a. Situația creditorilor soților 

Este posibil ca,  voit sau nu, soții să  aducă, prin modificarea regimului lor matrimonial,
anumite prejudicii  creditorilor personali sau comuni.  Pentru apărarea acestora art. 369 NCC 
organizează  două aliniate, 3 și 4.73
1. În primul rând  creditorii prejudiciați prin modificarea regimului matrimonial pot cere
pe calea unei acțiuni revocatorii  desființarea actelor încheiate de soți și care au fost de natură să
le pricinuiască anumite pagube.  Termenul de exercitare a acțiunii este de un an și începe să
curgă în raport de  data efectuării formalităților de publicitate  sau, pentru creditorii care au
cunoscut modificările pe alte cai, anterior îndeplinirii formelor de publicitate,  de la data la care
au luat cunoștință efectiv de  modificările survenite.
Această posibilitate aparține creditorilor  “prejudiciați”  prin modificarea regimului
matrimonial, fără ca legea să facă distincție  în raport de existența sau nu a unei intenții de fraudă
din partea soților. Prin urmare, vom socoti că acest drept aparține  oricărui creditor prejudiciat
prin modificarea regimului matrimonial precum și prin celelalte operațiuni adiacente acestuia
( de exemplu un act de partaj voluntar ).74
Alternativa  reglementată de art. 369 alin 3 NCC este  o cale ce aparține  creditorilor
situați pe o poziție procesuală activă, având  în proces rolul de reclamanți. Pentru  a-și justifica
cererea, creditorii vor fi obligați să dovedească, pe lângă  calitatea și interesul pe care îl au,  și
existența unui prejudiciu creat în patrimoniul lor ca urmare a  modificării regimului
matrimonial. 
Aplicând  prevederile art 1563 NCC, considerăm că, la data introducerii acțiunii creanța
trebuie să fie certă.  În conformitate cu prevederile art. 1565 NCC, de  efectele revocării vor
beneficia atât creditorul care a introdus acțiunea cât și ceilalți creditori care au intervenit în
cauză. 
2. În cazul în care  se opune creditorilor  modificarea regimului matrimonial, aceștia pot 
invoca oricând, pe cale de excepție, inopozabilitatea  “modificării sau lichidării regimului
matrimonial făcute în frauda intereselor lor”.  Alternativa  oferită de aliniatul 4 al art. 369 NCC 
este cea a excepției ridicate  în cadrul procesului civil de către acei creditori  aflați într-o postură

71
Marieta Avram şi Laura Marina Andrei, Instituţia familiei în Noul Cod civil - manual pentru uzul formatorilor
SNG, Bucureşti 2010
72
Noul Cod civil publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009 prin Legea nr.
287/2009 privind Codul civil
73
Noul Cod civil publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009 prin Legea nr.
287/2009 privind Codul civil
74
Site oficial: lecturijuridice.blogspot.com/2012/04/modificarea-regimului-matrimonial.html
procesuală pasivă și care pot invoca inopozabilitatea modificărilor aduse regimului matrimonial 
motivând  fraudarea intereselor lor. 
Pentru  analiza textului trebuie să avem în vedere prevederile art. 14 NCC (“orice
persoană fizică sau juridică trebuie să își exercite drepturile  și să își execute obligațiile  civile cu
bună credință, în acord cu  ordinea publică  și bunele moravuri”) precum și  ale art.  15 NCC 
(“niciun drept nu poate fi  exercitat în scopul de a vătăma  sau păgubi pe un altul ori într-un mod 
excesiv și nerezonabil, contrar bunei credințe”), coroborate cu prevederile art 1353 NCC ("cel
care cauzează un prejudiciu prin  chiar exercițiul drepturilor sale  nu este obligat să îl repare cu
excepția cazului în care dreptul este exercitat în mod abuziv").75
Legea vorbește despre “inopozabilitatea” modificărilor efectuate asupra regimului
matrimonial înțelegând prin aceasta  lipsa efectelor juridice în raport  de creditorii  în cauză.  Iar
inexistența efectelor modificării regimului matrimonial nu se datorează, în această situație,
neefectuării formalităților de publicitate ci  faptului că  operațiunile juridice respective au avut ca
scop  fraudarea intereselor  creditorilor, comuni sau personali, ai soților. De altfel, și în definirea
noțiunii de acțiune revocatorie, prin art 1562 NCC, legiuitorul vorbește despre  declararea
“inopozabilitatii” actelor juridice  încheiate în frauda intereselor creditorilor, folosind termenul 
cu același înțeles. Prin  urmare, ultimele două aliniate ale art. 369 NCC76 pot fi considerate  ca și
excepții ale regulilor vizând opozabilitatea față de terți a modificărilor aduse regimului
matrimonial  asigurată prin efectuarea formalităților de publicitate întrucât, indiferent dacă s-au
efectuat sau nu aceste formalități, față de creditorii prejudiciați  respectivele modificări nu vor
produce efecte juridice. 
Creditorii vor fi obligați de această dată să dovedească  nu numai existența unui
prejudiciu ci și intenția de fraudă a  soților, întrucât buna credință se prezumă iar reaua credință,
implicit intenția de a frauda, trebuie să fie dovedită.

75
Marieta Avram şi Laura Marina Andrei, Instituţia familiei în Noul Cod civil - manual pentru uzul formatorilor
SNG, Bucureşti 2010
76
Noul Cod civil publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009 prin Legea nr.
287/2009 privind Codul civil
CAPITOLUL III.

MODIFICAREA JUDICIARĂ A REGIMULUI MATRIMONIAL

1. Condiţii

Potrivit art. 370 alin. (1) din N.C.civ 77., “Dacă regimul matrimonial al soţilor este cel al
comunităţii legale sau convenţionale, instanţa, la cererea unuia dintre soţi, poate pronunţa
separaţia de bunuri, atunci când celălalt soţ încheie acte care pun în pericol interesele
patrimoniale ale familiei.”
Se reglementează, astfel, posibilitatea unei modificări judiciare a regimului comunităţii,
la cererea unuia dintre soţi, constând în instituirea unui regim de separaţie de bunuri, care îşi va
avea temeiul în hotărârea judecătorească.
Noţiunea de “interese patrimoniale ale familiei” este una de fapt, al cărei conţinut se
determină de instanţa de judecată de la caz la caz. Instanţa trebuie să stabilească existenţa unei
legături de cauzalitate între actele săvârşite de unul dintre soţi şi “starea de pericol” pe care
aceste acte o generează.78
Potrivit alin. (2) al art. 370, instanţa va face aplicarea dispoziţiilor art. 357, ceea ce
înseamnă că instituirea judiciară a regimului separaţiei de bunuri este precedată de lichidarea
regimului comunităţii de bunuri.79
Prin aceasta, modificarea judiciară a comunităţii de bunuri se deosebeşte de simpla
împărţeală judiciară a bunurilor în timpul căsătoriei, care potrivit art. 358 alin. (4) nu implică şi
modificarea regimului matrimonial.
Potrivit alin. (3) al art. 370, dispoziţiile art. 361 se aplică în mod corespunzător. Aceasta
înseamnă că se va proceda la întocmirea inventarului bunurilor mobile proprii, care este supus
formalităţilor de publicitate a convenţiilor matrimoniale. Nu rezultă, însă, din text dacă, prin
aceeaşi hotărâre judecătorească, instanţa ia act şi de inventarul bunurilor mobile sau dacă
inventarul va fi întocmit separat de notarul public, la cererea soţilor. Evident, cea mai simplă
soluţie ar fi aceea ca, prin hotărârea judecătorească, instanţa să ia act şi de inventar.

2. Efectele modificării judiciare a comunităţii de bunuri

2.1. Efectele între soţi.

Potrivit art. 371, separaţia de bunuri pronunţată de către instanţă face ca regimul
matrimonial anterior să înceteze, iar soţilor li se aplică regimul matrimonial prevăzut la art. 360-
365. Între soţi, efectele separaţiei se produc retroactiv, nu de la data hotărârii judecătoreşti, ci de
77
Alex-Ionel Slujitoru, Alexandru-Şerban Răţoi, Petre Piperea, Mirela Piperea, Ioana Pădurariu, Mihaela Paraschiv,
Radu-Alexandru Ionescu, Adrian Georgescu-Banc, Dragoş-Nicolae Dumitru, Adriana-Florentina Dobre, Alexandru-
Paul Dimitriu, Ana-Gabriela Atanasiu, Irina Sorescu, Mihaela Şerban, Gabriel-Aurelian Dumitru, Cosmin-Marian
Văduva; Noul Cod civil. Note. Corelatii.Explicatii, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2011, p.106 .
78
Site oficial: lecturijuridice.blogspot.com/2012/04/modificarea-regimului-matrimonial.html
79
Noul Cod civil publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009 prin Legea nr.
287/2009 privind Codul civil
la data formulării cererii, cu excepţia cazului în care instanţa, la cererea oricăruia dintre ei,
dispune ca aceste efecte să li se aplice chiar de la data separaţiei în fapt.
Măsura trecerii la separaţia de bunuri este una definitivă, nefiind prevăzută posibilitatea
pentru soţi de a cere instanţei modificarea ulterioară a măsurii. În acest context, se pune
întrebarea dacă soţii pot modifica, ulterior, acest regim pe cale convenţională, de exemplu, în
vederea reinstituirii comunităţii de bunuri80.
Se pare că nu există niciun impediment legal, dat fiind că art. 369 alin. (1) are în vedere
înlocuirea convenţională a “regimului matrimonial existent cu un alt regim”, fără să distingă
după cum temeiul regimului matrimonial înlocuit este legal, convenţional sau judiciar.

2.2. Efectele faţă de terţi.

În primul rând, precizăm că potrivit art. 372 alin. (1)81, creditorii soţilor nu pot cere
separaţia de bunuri, dar pot interveni în cauză. Într-adevăr, dreptul de a cere separaţia de bunuri
este un drept personal al soţilor, dat fiind şi caracterul motivelor care pot justifica o asemenea
măsură (interesele familiei).
De asemenea, conform alin. (2), convenţia matrimonială nu poate fi opusă terţilor cu
privire la actele încheiate de aceştia cu oricare dintre soţi înainte de încheierea căsătoriei.
În al doilea rând, pentru opozabilitate faţă de terţi, alin. (3) al art. 370 prevede că se
aplică în mod corespunzător dispoziţiile: - art. 291, ceea ce înseamnă că despre această
schimbare judiciară se va face menţiune pe actul de căsătorie; - art. 334 privind înscrierea acestei
modificări în Registrul naţional notarial al regimurilor matrimoniale, precum şi în celelalte
registre pentru opozabilitate faţă de terţi; - art. 335, potrivit căruia “(1) Convenţia matrimonială
nu poate fi opusă terţilor cu privire la actele încheiate de aceştia cu unul dintre soţi decât dacă au
fost îndeplinite formalităţile de publicitate prevăzute la art. 334 sau dacă terţii au cunoscut-o pe
altă cale.”82
Prin aplicarea „în mod corespunzător” a acestui text, înseamnă că hotărârea
judecătorească prin care s-a instituit regimul separaţiei de bunuri nu poate fi opusă terţilor decât
dacă au fost îndeplinite formalităţile de publicitate prevăzute la art. 334 sau dacă terţii au
cunoscut-o pe altă cale.
De asemenea, separaţia de bunuri instituită prin hotărâre judecătorească nu poate fi opusă
terţilor cu privire la actele încheiate cu oricare dintre soţi înainte de modificarea judiciară a
regimului matrimonial.
În sfârşit, potrivit alin. (2) al art. 372, “Dispoziţiile art. 369 alin. (3) şi (4) se aplică în
mod corespunzător.” Aceasta înseamnă că, în măsura în care terţii au fost prejudiciaţi prin
instituirea regimului separaţiei de bunuri, ei au la îndemână acţiunea pauliană (revocatorie) în
termen de un an de la data la care au fost îndeplinite formalităţile de publicitate sau, după caz, de

80
Marieta Avram şi Laura Marina Andrei, Instituţia familiei în Noul Cod civil - manual pentru uzul formatorilor
SNG, Bucureşti 2010
81
Noul Cod civil publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009 prin Legea nr.
287/2009 privind Codul civil
82
Alex-Ionel Slujitoru, Alexandru-Şerban Răţoi, Petre Piperea, Mirela Piperea, Ioana Pădurariu, Mihaela Paraschiv,
Radu-Alexandru Ionescu, Adrian Georgescu-Banc, Dragoş-Nicolae Dumitru, Adriana-Florentina Dobre, Alexandru-
Paul Dimitriu, Ana-Gabriela Atanasiu, Irina Sorescu, Mihaela Şerban, Gabriel-Aurelian Dumitru, Cosmin-Marian
Văduva; Noul Cod civil. Note. Corelatii.Explicatii, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2011, p.106 .
la data la care au luat cunoştinţă mai înainte de hotărârea judecătorească prin care s-a instituit
separaţia de bunuri.
De asemenea, ei pot, pe cale de excepţie, să invoce oricând inopozabilitatea noului regim
al separaţiei de bunuri, respectiv inopozabilitatea lichidării regimului comunităţii de bunuri, dacă
dovedesc că schimbarea sau lichidarea judiciară a regimului matrimonial s-a făcut în frauda
intereselor lor.
PARTEA II. CERCETARE PRACTICĂ

STUDIU DE CAZ: INSTRUMENTELE LEGALE PRIN CARE SE


DEFINESC ÎN PRACTICĂ DISPOZIŢIILE LEGALE CU
PRIVIRE LA MODIFICAREA REGIMURILE MATRIMONIALE

Obiectul studiului de caz îl constituie analiza procedurii modificării regimurilor


matrimoniale , respectiv regimul legal, regimul comunităţii convenţionale şi regimul separaţiei
de bunuri.
Convenţia matrimonială, cunoscută de-a lungul timpului sub diferite denumiri, precum
acord prenuptial, contract matrimonial, contract de căsătorie şi alte asemenea, este un acord
încheiat între viitorii soţi înainte de căsătorie sau de soţi în timpul căsătoriei, prin care se
stabileşte modul în care înţeleg să soluţioneze anumite probleme privitoare la căsătoria care încă
nu a avut loc sau care este deja încheiată. Acordul cuprinde clauze privitoare la suportul
conjugal, la separarea bunurilor proprii şi comune precum şi orice alte situaţii ce trebuiesc
clarificate înainte sau după încheierea căsătoriei, şi va produce efecte la data semnării ei sau la o
dată prevăzută de părţi. Convenţia matrimonială poate fi încheiată atât înainte de căsătorie, caz în
care îşi va produce efecte de la data încheierii căsătoriei, precum şi după încheierea căsătoriei,
dacă soţii decid să schimbe regimul matrimonial ales.
În ceea ce priveşte convenţia încheiată după căsătorie, trebuie menţionat faptul că soţii nu
vor putea schimba regimul matrimonial decât după o perioadă de cel puţin un an de la căsătorie.
Dacă soţii decid să schimbe regimul matrimonial, aceştia trebuie să se prezinte împreună în faţa
unui notar public, cu actele de identitate şi cu certificatul de căsătorie. În funcţie de amploarea
modificărilor, rezultatul poate fi o înlocuire a regimului matrimonial cu un altul sau modificarea
unor reguli ce guvernează regimul existent. Astfel, soţii pot opta pentru schimbarea totală a
regimului matrimonial, de exemplu, de la regimul comunităţii să treacă la regimul separaţiei de
bunuri, înlocuire ce implică încetarea şi lichidarea regimului matrimonial existent.
Notarul public va verifica în Registrul Naţional Notarial al Regimurilor Matrimoniale
pentru a verifica veridicitatea actelor, iar în funcţie de dorinţa exprimată de părţi, va proceda la
redactarea şi autentificarea convenţiei de schimbare a regimului matrimonial.
După autentificarea convenţiei matrimoniale în timpul căsătoriei sau după primirea copiei
de pe actul căsătoriei (de la ofiţerul de stare civilă), notarul public expediază, din oficiu, un
exemplar al convenţiei către:
- serviciul de stare civilă unde a avut loc celebrarea căsătoriei, pentru a se face menţiune pe
actul de căsătorie;
- Registrul naţional notarial al regimurilor matrimoniale;
- celelalte registre de publicitate – ţinând seama de natura bunurilor, convenţiile
matrimoniale se vor nota în cartea funciară, se vor înscrie în registrul comerţului, precum
şi în alte registre de publicitate prevăzute de lege (în toate aceste cazuri, neîndeplinirea
formalităţilor de publicitate speciale neputând fi acoperită prin înscrierea făcută în
Registrul naţional notarial al regimurilor matrimoniale).
Registrul Naţional Notarial al Regimurilor Matrimoniale ( R.N.N.R.M.) este organizat la
nivelul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România, unde se înscrie, pentru opozabilitate
faţă de terţi,regimul matrimonial ales de către soţi, precum şi orice schimbare ulterioară a
regimului ales. Convenţia matrimonială se înscrie în R.N.N.R.M. numai după încheierea
căsătoriei.
În cazul convenţiei matrimoniale încheiate, modificate sau revocate în timpul căsătoriei,
notarul public care autentifică actul notarial supus înscrierii, comunică de îndată în format
electronic, în ziua îndeplinirii procedurii de autentificare a convenţiei matrimoniale, actul de
modificare, sau, după caz, de revocare a acesteia, copia actului juridic şi formularul de înscriere.
Oricare dintre soţi poate solicita îndeplinirea formalităţilor de publicitate.
La cererea notarilor publici sau a oricărei persoane fizice sau juridice, chiar dacă aceasta
nu justifică un interes, R.N.N.R.M. eliberează extrase privind datele înregistrate în cuprinsul
acestuia, extrase ce vor fi certificate de către emintent, şi în care nu se va menţiona CNP-ul sau
adresa soţilor.
În continuare voi prezenta cateva aspecte din practica judiciara cu privire la cele două
tipuri de modificari ale regimurilor matrimoniale secundare, respectiv:
a) Modificarea conventionala
b) Modificarea judiciara

PRACTICĂ JUDICIARĂ – MODIFICARE CONVENŢIONALĂ


PĂRŢI: P.S., C.L.
OBIECT: înregistrare stare civilă – anulare act

I. PROCEDURA
A. Cererea de chemare în judecată
1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bucureşti, sub nr. XXXX, reclamantul P.S,
Bucureşti, prin reprezentant delegat conform Dispoziţiei nr. 1303/21.05.2014, în contradictoriu
cu pârâtul C. L, Bucureşti – Serviciul Stare Civilă, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va
pronunţa, să dispună anularea menţiunii regimului separaţiei de bunuri aplicată pe marginea
Actului de Căsătorie nr. 1720/14.09.2013 privind pe numiţii R. M.– G şi R. Narciz.
2. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că numiţii R.M.– G şi R. Narciz s-au căsătorit la
data de 14.09.2013, regimul matrimonial ales fiind cel al comunităţii legale de bunuri. Ulterior,
la data de 14.01.2014, aceştia s-au prezentat la sediul Societăţii Profesionale Notariale X, unde
au încheiat o nouă convenţie matrimonială prin care modificau regimul matrimonial ales la
încheierea căsătoriei. Duplicatul Actului de lichidare al regimului comunităţii legale, autentificat
sub nr. 39/14.01.2014 a fost transmis Serviciului de Stare Civilă Sector 2, în baza acestuia
efectuându-se menţiunile corespunzătoare în registrul de stare civilă, cu încălcarea însă a
prevederilor legale ce nu permit modificarea regimului matrimonial ales de către soţi mai
devreme de un an de la data încheierii căsătoriei.
3. În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 291, 334, 335 şi 369 alin. (1) C.civ. şi art. 57
alin. (1) şi (2) din Legea nr. 119/ 1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată.
4. În dovedirea cererii reclamantul a solicitat instanţei de judecată încuviinţarea probei cu
înscrisuri.
5. În susţinerea cererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei extras din Registrul de Căsătorie
– Exemplarul I şi II (f. 11-12), adresa Societăţii Profesionale Notariale X, nr. 11/14.01.2014,
înregistrată la sediul Primăriei S.2 Bucureşti sub nr. xxxxx/17.01.2014 (f. 10), duplicatul Actului
de lichidare a regimului comunităţii legale, autentificat sub nr. 39/14.01.2014 (f. 9), duplicatul
Convenţiei matrimoniale autentificate sub nr. 40/14.01.2014 (f. 7-8), dispoziţie privind delegarea
unor atribuţii ale Primarului S.2 al Municipiului Bucureşti către Directorul Direcţiei Juridice,
Legislaţie, Contencios administrativ (f. 5-6), încuviinţată de instanţă ca fiind admisibilă şi utilă
soluţionării cauzei.
B. Apărările formulate
6. Pârâtul, deşi legal citat, nu a depus întâmpinare şi nu s-a prezentat la judecată.
C. Probe
7. La termenul de judecată din data de 23.02.2015 instanţa a încuviinţat pentru reclamant proba
cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
II. ÎN FAPT
8. În urma analizării înscrisurilor de la dosar, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
9. În fapt, potrivit extrasului din Registrul de Căsătorie (f. 11-12), la data de 14.09.2013 a fost
încheiată căsătoria dintre numiţii R.M.– G şi Apas (prin căsătorie R.) Narciz. Astfel cu reiese din
extrasul din registru anterior menţionat, regimul matrimonial ales la momentul încheierii
căsătoriei l-a reprezentat cel al comunităţii legale de bunuri. La data de 14.01.2014 numiţii
R.M.– G şi R. Narciz au încheiat convenţia matrimonială autentificată sub nr. 40/14.01.2014 (f.
7-8) de către Societatea Profesională Notarială X prin care au procedat la modificarea regimului
matrimonial ales iniţial, optând pentru regimul separaţiei de bunuri.
10. Prin adresa Societăţii Profesionale Notariale X, nr. 11/14.01.2014 (f. 10) a fost transmis
Serviciului de Stare Civilă Sector 2 un duplicat al Actului de lichidare a regimului comunităţii
legale, autentificat sub nr. 39/14.01.2014 (f. 9), precum şi un duplicat al Convenţiei matrimoniale
autentificată sub nr. 40/14.01.2014, în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare în registrul
de stare civilă, respectiv modificarea regimului matrimonial ales de către soţi cu cel al separaţiei
de bunuri. În urma controlului de fond privind activitatea de stare civilă desfăşurată în anul 2013
efectuat în perioada 11.03-30.04.2014 de către Direcţia Generală de Evidenţă a Persoanelor a
Municipiului Bucureşti – Direcţia de stare civilă, s-a constatat nelegalitatea efectuării
menţiunilor privind modificarea regimului matrimonial în privinţa soţilor R. şi s-a dispus ca
Serviciul de Stare Civilă Sector 2 să efectueze demersurile necesare în vederea anulării
respectivei menţiuni de modificare a regimului matrimonial aplicată pe marginea actului de
căsătorie nr. 1720/14.09.2013.
III. ÎN DREPT
A. Reglementări incidente
11. Conform art. 100 alin. (1) C.civ., anularea, completarea sau modificarea actelor de stare
civilă şi a menţiunilor înscrise pe acestea se poate face numai în temeiul unei hotărâri
judecătoreşti definitive. Potrivit art. 57 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 119/ 1996 cu privire la
actele de stare civilă, republicată, în cazul anulării, completării şi modificării actelor de stare
civilă, sesizarea instanţei judecătoreşti se face de către persoana interesaă, de structurile de stare
civilă din cadrul serviciilor publice comunitare locale sau judeţene de evidenţă a persoanelor ori
de către parchet. Cererea se soluţionează de judecătoria în a cărei rază teritorială se află
domiciliul sau sediul acestora, pe baza verificărilor efectuate de serviciul public comunitar local
de evidenţă a persoanelor şi a concluziilor procurorului.
B. Soluţia adoptată de instanţă
12. Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanţa reţine că cererea având ca obiect
anularea menţiunii privind regimul separaţiei de bunuri pe actul de căsătorie este întemeiată,
pentru următoarele considerente:
13. În cauză s-au efectuat verificări de către Direcţia Locală de Evidenţă a Persoanelor Sector 2
Bucureşti – Direcţia de stare civilă, în urma cărora s-au înaintat instanţei actele care au stat la
baza efectuării menţiunilor pe marginea actului de căsătorie nr. 1720/14.09.2013 privind
modificarea regimului matrimonial ales de către soţii R., respectiv adresa Societăţii Profesionale
Notariale X, nr. 11/14.01.2014, înregistrată la sediul Primăriei S.2 Bucureşti sub nr.
xxxxx/17.01.2014 (f. 10), duplicatul Actului de lichidare a regimului comunităţii legale,
autentificat sub nr. 39/14.01.2014 (f. 9), duplicatul Convenţiei matrimoniale autentificate sub nr.
40/14.01.2014 (f. 7-8). Instanţa reţine că, potrivit art. 369 alin. (1) C.civ., soţii pot, ori de câte ori
doresc, să înlocuiască regimul matrimonial existent cu un alt regim matrimonial ori să îl
modifice, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege pentru încheierea convenţiilor
matrimoniale, după cel puţin un an de la încheierea căsătoriei.
14. Astfel, după cum reiese din extrasul din Registrul de Căsătorie, coroborat cu convenţia
matrimonială privind modificarea regimului matrimonial, soţii R.M.– G şi R. Narciz nu au
respectat termenul de cel puţin un an instituit de art. 369 alin. (1) C.civ., acesta fiind un termen
imperativ dilatoriu, actul, respectiv efectuarea menţiunilor corespunzătoare pe marginea actului
de căsătorie, făcut cu încălcarea acestui termen nefiind valabil. Faţă de cele constatate, instanţa
reţine că sunt îndeplinite condiţiile cumulative impuse de art. 57 alin. (2) teza finală din Legea
nr. 119/1996, la dosarul cauzei fiind depuse înscrisurile rezultate în urma verificărilor efectuate
de Direcţia Locală de Evidenţă a Persoanelor Sector 2 Bucureşti – Direcţia de stare civilă, iar
reprezentantul Ministerului Public susţinând concluzii de admitere a prezentei cereri, motiv
pentru care va admite cererea şi va dispune anularea menţiunii regimului separaţiei de bunuri
aplicată pe marginea Actului de Căsătorie nr. 1720/14.09.2013 privind pe numiţii R.M.– G şi R.
Narciz.
15. Pe cale de consecinţă, instanţa va dispune efectuarea cuvenitelor menţiuni în registrul de
căsătorie al Primăriei S. 2 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE


ÎN NUMELE LEGII
JUDECĂTORIA
HOTĂRĂŞTE:

1. Admite cererea formulată de reclamantul P.S., Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, , sector 2, în


contradictoriu cu pârâtul C. L al S2 Bucureşti - Serviciul de Stare Civilă, cu sediul în
Bucureşti, , sector 2.
2. Dispune anularea menţiunii regimului separaţiei de bunuri aplicată pe marginea Actului de
Căsătorie nr. 1720/14.01.2013 privind pe R. M. – G şi R.Narciz.
3. Dispune efectuarea cuvenitelor menţiuni în registrele de stare civilă corespunzătoare.
4. Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
5. Cererea se depune la Judecătoria S.2, Bucureşti.
6. Pronunţată în şedinţă publică astăzi,09.03.2015.

PRACTICĂ JUDICIARĂ - MODIFICAREA JUDICIARĂ


PĂRŢI: T.F., T.A.V., D.G.R.F.P., A.J.F.P.
OBIECT: Modificare regim matrimonial
Prin Sentinţa civilă nr. 250 din 30.01.2015 a Judecătoriei Constanţa a fost respinsă ca
neîntemeiată cererea formulată de reclamanta T. F, în contradictoriu cu pârâţii T.A.V şi Direcţia
Generală Regională a Finanţelor Publice Constanţa în nume propriu şi în numele Administraţiei
Judeţene a Finanţelor Publice.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:
Din extrasul cărţii funciare CF xxxxx Constanţa rezultă că imobilul în suprafaţă de 400
mp, este proprietatea reclamantei şi a pârâtului T.A.V., dobândit în baza contractului de vânzare-
cumpărare. Asupra acestui imobil, prin încheierea nr. 892/ 15 01 2013, a fost notat sechestru
pentru suma de xxxxx lei, în baza, Procesul Verbal de Sechestru pentru bunuri imobile nr.xxxxx
din 23.10.2012 emis de Administraţia Finanţelor Publice.
Reclamanta solicită prin prezenta partajarea acestui imobil prin atribuirea în natură cu
plata sultei aferente de 1 din valoare, motivat de faptul că creanţa pentru care s-a aplicat
sechestru este datorie proprie a pârâtului.
În drept art. 370 C. civ pe care reclamanta a precizat expres că îşi întemeiază cererea,
inclusiv în urma punerii în discuţie a aplicabilităţii art. 358 C. civ., arată” Dacă regimul
matrimonial al soţilor este cel al comunităţii legale sau convenţionale, instanţa, la cererea
unuia dintre soţi, poate pronunţa separaţia de bunuri, atunci când celălalt soţ încheie acte care
pun în pericol interesele patrimoniale ale familiei. Totodată, instanţa va face aplicarea
dispoziţiilor art. 357. Dispoziţiile art. 291, 334, 335 şi 361 se aplică în mod corespunzător.”
Se constată astfel că prin dispoziţiile alin. 1 al art. 370 C. civ. se reglementează
posibilitatea unei modificări judiciare a regimului comunităţii la cererea unuia dintre soţi,
constând în instituirea unui regim de separaţie de bunuri. Pentru a se dispune măsura separaţiei
de bunuri, trebuie să stabilească în prealabil existenţa unei legături de cauzalitate între actele
săvârşite de unul dintre soţi şi „starea de pericol” pentru comunitatea de bunuri, pe care aceste
acte o generează.
Totodată se mai constată din trimiterea pe care alin. 2 al art. 370 C. civ o face la
dispoziţiile art. 357 C. civ că instituirea judiciară a regimului separaţiei de bunuri este precedată
de lichidarea regimului comunităţii de bunuri. Practic prin aceasta, modificarea judiciară a
comunităţii de bunuri se deosebeşte de simpla împărţeală judiciară a bunurilor în timpul
căsătoriei, care potrivit art. 358 alin. 4 C. civ nu implică şi modificarea regimului matrimonial.
Mai mult din trimiterea pe care alin. 3 al art. 370 C civ o face la dispoziţiile art. 361 c.civ
se constată că instituirea judiciară a regimului separaţiei generează şi obligaţia întocmirii unui
inventar al bunurilor mobile proprii, care este supus formalităţilor de publicitate a convenţiilor
matrimoniale.
Or, în prezenta cauză se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune
modificarea judiciară a regimului comunităţii, astfel nu există nici inventarul bunurilor mobile
proprii şi nici „starea de pericol” pentru comunitatea de bunuri generată de actele unui soţ.
Instanţa are în vedere că singurul motiv pentru care se solicită modificarea judiciară a
regimului comunităţii este faptul că s-a instituit sechestru asigurator, asupra unui bun comun
pentru o datorie proprie a unuia dintre soţi, ori o asemenea măsură nu are cum să pună în pericol
interesele patrimoniale ale familiei.
Pe de altă parte chiar dacă s-a aplica regulile partajului nu ale modificării judiciare a
regimului comunităţii aşa cum a insistat reclamanta, oricum acţiunea sa nu are finalitatea
scontată. Inclusiv prin atribuirea bunului în natură către reclamată, sechestru pentru Bunuri
Imobile nr.xxxxx, care are regimul unui ipoteci legale nu va putea fi radiat decât în condiţiile
legii, adică după plata creanţei la solicitarea creditorului. Chiar dacă s-a dispune partajul în
modalitatea solicitată de reclamantă acesta fiind un drept de garanţie imobiliară, real, va urmării
bunul în mâinile oricui se află, ipoteca este prin natura sa indivizibilă, şi subzistă atâta timp cât
subzistă obligaţia aşa cum arată art. 2356 C.civ.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel reclamanta T. F., solicitând
schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii astfel cum aceasta a fost
formulată.
În motivarea apelului se arată că este greşita aprecierea instanţei conform căreia starea de
fapt din speţa nu reprezintă un act care sa pună in pericol interesele patrimoniale ale familiei.
Însuşi sechestrul aplicat asupra imobilului bun comun, în vederea recuperării unei datorii
personale a paratului, reprezintă o dovada a stării de pericol pe care actele acestuia o reprezintă
pentru regimul comunităţii de bunuri.
Pârâtul a devenit administratorul unei firme fără să aducă la cunoştinţa soţiei sale acest
lucru, cu toate că erau căsătoriţi de 32 de ani. Mai mult, s-a dispus atragerea răspunderii sale
personale şi reţinerea lunară a câte 30 % din salariu. Toate acestea sunt fapte grave care au
afectat situaţia financiară a familiei şi care au avut loc fără ca paratul să i le aducă la cunoştinţă.
Mai mult, acesta nici nu s-a apărat în procesele purtate împotriva să, dând dovadă de
iresponsabilitate fata de familie.
Faptul că terenul, asupra căruia are şi reclamanta în mod legal drepturi, este momentan
sechestrat din vina acţiunilor paratului, este un indiciu suficient al "stării de pericol" pe care
paratul îl reprezintă pentru comunitatea de bunuri, astfel că în speţa erau aplicabile prevederile
art.370 C.civ. .
Conform art. 1.143 Cod civ. "Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune."
Instanţa de fond însă nesocoteşte aceste dispoziţii legale şi refuza ieşirea din indiviziune a
părţilor; îşi motivează refuzul prin faptul că oricum acţiunea nu ar avea finalitatea scontată de
reclamantă.
Conform art. 358 alin. (1) Cod civ. "În timpul regimului comunităţii, bunurile comune pot
fi împărţite, în tot sau în parte, prin act încheiat în forma autentică notariala, în caz de bună
învoiala, ori pe cale judecătoreasca, în caz de neînţelegere". Dispoziţiile art. 357 alin. (2) Cod
civ., care se aplică în mod corespunzător, arata ca "în acest scop se determina mai întâi cota-parte
ce revine fiecărui soţ (...). Până la proba contrară, se prezuma ca soţii au avut o contribuţie
egala". Motivul pentru care reclamanta a fost obligată să ceară partajul pe cale judecătoreasca a
fost terta persoana, respectiv Administraţia Finanţelor Publice, care are de executat o creanţa a
paratului. Existenţa acestui sechestru nu împiedica instanţă să dispună ieşirea din indiviziune
asupra imobilului, sulta stabilită în favoarea paratului, conform cotei sale de proprietate, de 1/2
urmând a fi virata în contul datoriei paratului către Administraţia Finanţelor Publice.
Administraţia Finanţelor Publice, prin întâmpinarea depusă a solicitat ''menţinerea
sechestrului", specificând că acesta constituie, în conformitate cu prevederile C.pr.fiscală, o
ipotecă legală. Dar ipoteca este doar un drept real asupra unui bun mobil sau imobil care
garantează executarea unei obligaţii de plată. Prin natura ei, aceasta este accesorie obligaţiei
principale.(art.2343 -2344 Cod civil). Scopul instituirii sechestrului (ipotecii) îl constituie
recuperarea creanţei datorate de parat şi nu existenta în sine a unei "notari de ipotecă".
Prin acţiunea promovată, reclamanta a dat posibilitatea terţului să îşi recupereze o parte
din creanţa, corespunzătoare valorii sultei ce îi revine paratului potrivit cotei sale de 1/2 din
valoarea celor 4 ari de teren.
Intimata DGRFP, în nume propriu şi în numele AJFP, a formulat întâmpinare, prin care a
solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea sentinţei apelate ca temeinică şi legală.
Prin Sentinţa Civilă nr.442 din 12.03.2007 pronunţată de Tribunal s-a admis cererea
lichidatorului de antrenare a răspunderii administratorului şi s-a dispus ca o parte a pasivului
debitoarei să fie suportat de paraţii T.A.V, Talos Gratian şi Talos D. A, în solidar. În urma
rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti, aceasta a devenit executorie.
La data de 23.10.2012, unitatea fiscală a trecut la punerea în executare a hotărârii
judecătoreşti, prin întocmirea Procesului verbal de Sechestru pentru Bunuri Imobile nr.xxxxx pe
numele paratului T. A.V pentru suma de 69.508 lei, conform dispoziţiilor art.154 alin.5 Cod
procedura fiscală. Procesul Verbal de sechestru a devenit executoriu prin necontestarea acestuia.
Ulterior, unitatea fiscală a trecut la inscripţia ipotecara a acestuia în Cartea Funciara, conform
dispoziţiilor 154 alin.8 Cod procedura fiscală.
Prin răspunsul la întâmpinare, apelanta a arătat că nu a contestat datoria pe care soţul său
o are şi nici scutirea acestuia de la plata contravalorii a 2 ari de teren, cât reprezintă cota să.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Analizând apelul reclamantei, prin prisma motivelor de apel şi dispoziţiilor art.  466-
479,  481-482 Cod procedură civilă, tribunalul constată că acesta este nefondat, pentru
următoarele considerente:
Prin acţiunea ce face obiectul prezentei judecăţi, reclamanta a solicitat instanţei ca, în
temeiul dispoziţiilor art. 370 C.civ., să dispună ieşirea din indiviziune asupra imobilului format
din teren intravilan în suprafaţa de 400 mp, situat în Constanţa, judeţul Constanţa, nr.
administrativ 260/A, înscris în CF xxxxx, proprietatea sa şi a soţului pârât T.A.V, prin atribuirea
imobilului în totalitate reclamantei, cu stabilirea corespunzătoare a unei sulte în favoarea
paratului şi intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate astfel dobândit.
În mod întemeiat a apreciat prima instanţă că dispoziţiile art. 370 C.civ., pe care
reclamanta a înţeles să-şi fundamenteze acţiunea şi a insistat asupra acestui temei chiar şi după
ce prima instanţă a pus în discuţie aplicabilitatea prevederilor art. 358 C.civ. reglementează
posibilitatea modificării judiciare a regimului comunităţii de bunuri, prin înlocuirea acestuia cu
regimul separaţiei de bunuri, atunci când celălalt soţ încheie acte ce pun în pericol interesele
patrimoniale ale familiei.
Raportat la probele administrate, condiţiile prevăzute de art. 370 alin. 1 C.civ. nu pot fi
considerate ca îndeplinite, deoarece datoria singulară pe care soţul pârât o are şi care a fost
stabilită printr-o hotărâre judecătorească, nu face dovada faptei culpabile prevăzută expres de
lege, constând în încheierea de acte juridice care pun în pericol interesele patrimoniale ale
familiei. Apoi, reclamanta nu a dovedit că pârâtul T.A.V a acţionat fără ştirea sa, asumându-şi
calitatea de administrator al unei societăţi, împrejurare ce a determinat mai apoi angajarea
răspunderii sale personale pentru suportarea pasivului societăţii. În fine, mai trebuie precizat că,
deşi datoria personală a pârâtului este considerabilă, pentru a se verifica impactul ei asupra
intereselor patrimoniale ale familiei trebuie ca aceasta să fie raportată la valoarea tuturor
bunurilor aflate în comunitatea matrimonială, or, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, un inventar
al bunurilor comune nu a fost efectuat.
Aşadar, pe temeiul art. 370 C.civ., acţiunea reclamantei nu este întemeiată, iar în
condiţiile respingerii de către reprezentantul avocat al reclamantei a propunerii venite din partea
instanţei, de recalificare juridică a cererii pe temeiul art.358 C.civ., prima instanţă, în baza
art. 22 alin.5 C.pr.civ.şi a principiului disponibilităţii ce guvernează procesul civil, a fost ţinută
să soluţioneze acţiunea în limitele impuse de reclamantă, inclusiv în ce priveşte temeiul legal al
acesteia.
Pe de altă parte, aşa cum a reţinut şi judecătoria, chiar dacă s-ar admite acţiunea de partaj,
hotărârea nu ar putea produce efectele pe care reclamanta le-a urmărit. Apelanta înţelege greşit
efectele înscrierii în CF a sechestrului asupra imobilului. Aşa cum rezultă din extrasul CF depus
la fila 4 din dosar, sechestru notat în favoarea AJFP priveşte întregul imobil, nu doar cota parte
ce ar reveni prin partaj pârâtului T.A.V., fie pentru că prin procesul-verbal de instituire măsura a
fost în acest fel luată, neţinându-se seama şi de dreptul de proprietate devălmaşă ce revine
reclamantei, fie pentru că, deşi actul de instituire a fost legal emis, s-a operat greşit notarea în
CF, asupra întregului bun. În oricare însă din aceste situaţii, soluţia juridică aleasă de reclamantă
nu este cea corectă. Neregularitatea aceasta putea fi înlăturată prin contestarea procesului-verbal
de sechestru pe calea contestaţiei la executare ori, după caz, prin plângerea împotriva încheierii
de carte funciară prin care sechestrul a fost notat. În schimb, în cazul în care s-ar admite cererea
de partaj în sensul solicitat de reclamantă, proprietatea asupra imobilului deşi s-ar înscrie
exclusiv în favoarea sa, sechestrul execuţional, având în conformitate cu prev. art. 154 alin.6
C.ptr.fiscală, valoare de ipotecă legală, ar rămâne în continuare înscris asupra întregului imobil,
deşi reclamanta nu are calitate de debitor.
Faţă de aceste considerente, apreciind apelul reclamantei T. F. ca nefondat, în baza
art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul îl va respinge, menţinând în întregime, ca
temeinică şi legală, Sentinţa civilă nr. 250 din 30.01.2015 a Judecătoriei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,


ÎN NUMELE L E G I I
D E C I D E:

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta T.F. împotriva Sentinţei civile nr.
250/30.01.2015 a Judecătoriei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică din 23 iunie 2015.
Preşedinte,Judecător,Grefier,