Sunteți pe pagina 1din 19

TRADUCTOARE

Din prezentarea structurii sistemelor automate în cap. 1., s-a vazut ca dispozitivul de automatizare cuprinde o
serie de elemente specifice ca: traductoare, elemente de executie, regulatoare, elemente auxiliare (amplificatoare,
circuite de masura, convertoare, etc.).

Traductoarele, cunoscute frecvent sub numele de elemente de masura sunt destinate pentru masurarea
marimilor conduse si a unor marimi semnificative pe baza carora se pune în evidenta echilibrul proceselor. Prin
intermediul lor, vom obtine informatiile necesare conducerii automate a proceselor în circuit închis, fiind montate de
regula pe bucla de reactie.

Generalitati, performante, clasificare

Traductoarele sunt elemente din structura sistemelor automate care au rolul de a masura valorile parametrului
reglat si de a converti acest parametru (marime) într-o marime fizica ce este compatibila cu marimea de intrare în
elementul urmator al sistemului. Traductoarele se compun din elementul sensibil si elementul traductor , conform
figurii 3.1.

Elementul sensibil efectueaza operatia de masurare propriu-zisa, iar


elementul traductor asigura transformarea semnalului într-un alt semnal, în
general electric sau pneumatic, unificat, semnal ce e preteaza pentru
transmiterea la distanta.

Performantele traductoarelor pot fi apreciate pe baza urmatoarelor caracteristici:

- Sensibilitatea reprezinta limita raportului dintre variatia infinit mica a marimii de iesire si cea de intrare,
când ultima tinde spre zero, adica:

(3.1)

Este necesar ca aceasta sensibilitate sa fie constanta pe tot domeniul de masura, adica elementul sa fie liniar, în caz
contrar sensibilitatea putându-se defini în jurul oricarui punct de functionare. În mod normal, elementele de masurat
prezinta un anumit prag de sensibilitate, adica o valoare limita i sub care nu mai apare o marime masurabila la
iesire.

- Precizia se defineste ca valoarea relativa a erorii exprimata în procente:

(3.2)

Obisnuit elementele de masurat din sistemele automate având clase de precizie de 0,2  1,5 %, fiind necesar sa fie
cu cel putin un ordin de marime superioara preciziei reglajului în ansamblu.

- Liniaritatea se refera la aspectul caracteristicii statice a elementelor si, aceasta caracteristica nu trebuie sa
prezinte curburi si histerezis pe tot domeniul de variatie al marimilor de intrare si iesire.
-Comportarea dinamica. Aceasta caracteristica se refera la capacitatea elementului de a reproduce cât mai
exact si fara întârziere variatiile marimii masurate. Se apreciaza pe baza functiei de transfer a elementului, adica pe
baza constantelor de timp ce intervin sau, uneori pe baza benzii de trecere

-Reproductibilitate, reprezinta proprietatea elementelor de a-si mentine neschimbate caracteristicile statice si


dinamice pe o perioada cât mai lunga de timp, în anumite conditii de mediu admisibile.

-Timpul de raspuns reprezinta intervalul de timp în care un semnal aplicat la intrare se va resimti la iesirea
elementului. Acest timp poate fi oricât de mic, dar niciodata nul, putând fi asimilat cu inertia.

-Gradul de finete se caracterizeaza prin cantitatea de energie absorbita de traductor din mediul de masura,
recomandându-se sa fie cât mai mica pentru a nu influenta desfasurarea procesului. Alegerea traductorului se va face
în functie de parametrul reglat, în functie de mediul de masura, în functie de tipul semnalului: continuu, electric sau
neelectric, discontinuu, s.a.

Privite sub aspectul tipului de semnale, traductoarele pot fi analogice sau pot fi numerice (cifrice).

Clasificarea traductoarelor este o problema destul de dificila, deoarece varietatea acestora este multipla. Una
din variantele de clasificare, în functie de marimea de intrare si cea de iesire, este prezentata schematic în figura 3.2.

Un alt mod de clasificare, dupa poate fi facut în raport de marimea de natura neelectrica pe cale electrica. În
acest caz vom avea:

aTraductoare pentru marimi geometrice: rezistive, inductive, capacitive si numerice de deplasare; cu


radiatii; de proximitate.

bTraductoare pentru marimi cinematice: de viteza; de acceleratie; de socuri si vibratii; giroscopice.

cTraductoare pentru marimi mecanice: elastice (tractiune, compresie, îndoire, cuplu); tensometrice
rezistive; cu coarda vibranta; magnetostrictive; de forta; de cuplu.

d. Traductoare pentru marimi tehnologice: presiune, debite, nivel, temperatura.

e. Alte traductoare: integrate, etc.


În cadrul lucrarii vor fi prezentate doar traductoarele cele mai uzuale, detalii suplimentare gasindu-se în, cu
referiri la principiul lor de functionare, prezentarea schematica a acestora, variante constructive posibil de realizat,
fara a insista prea mult asupra aspectului matematic al acestora, problema ce revine altor lucrari de specialitate.

Traductoare pentru marimi geometrice

Traductoarele mecanice de captare pot fi realizate în mai multe variante, adica:palpator, pârghie, consola,
cuplaj indirect; acestea fiind prezentate în figura 3.3. (a, b, c, d).

Traductoare de deplasare

Pentru masurarea deplasarilor se utilizeaza o serie de traductoare cum ar fi: traductoarele rezistive
(potentiometrice), inductive, capacitive, selsinele, traductoare piezoelectrice, cu radiatii, numerice, de proximitate,
s.a.

Traductoare rezistive

Dupa cum se cunoaste, variatia rezistentei e data de:

(3.3)

unde:  – rezistivitatea electrica; l– lungimea conductorului; S – sectiunea conductorului. Modificând lungimea


conductorului, practic se va modifica rezistenta electrica R.

Pentru masurarea deplasarilor liniare se utilizeaza cu precadere potentiometrul liniar, figura 2.4. care se
realizeaza prin bobinarea pe un suport izolant a unui fir rezistiv pe care se deplaseaza un cursor ce e sustinut de o
pista decontact. Rezistenta de iesire a potentiometrului se modifica proportional cu deplasarea cursorului.

(2.4.)
U

unde: R – rezistenta electrica a potentiometrului; l – lungimea potentiometrului, x – deplasarea cursorului.

Deoarece masurarea rezistentei este greoaie, se alimenteaza potentiometrul cu o tensiune continua stabilizata
U tensiunea de iesire a acestuia Ux depinzând numai de x, U si l fiind constante.

Numai în cazul în care tensiunea de alimentare este stabilizata si valoarea


curentului ce strabate potentiometrul este redusa, traductorul reproduce corect
caracteristicile.

Pentru deplasari unghiulare se utilizeaza un potentiometru de forma


circulara, obtinut prin bobinarea pe un suport izolant circular a unui fir rezistiv
peste care aluneca un cursor, conform figura 3.5.

Rezistenta la iesirea potentiometrului si tensiunea de iesire când acesta


este alimentat la o tensiune continua stabilizata, depind numai de unghiul α dupa
relatia:

si (3.6)

Traductoare inductive

Functionarea traductoarelor induc-tive are la baza variatia geometriei circuitului


(cuplajului) magnetic în functie de masurând, care se traduce într-o variatie de inductivitate
proprie sau mutualaPentru cazul deplasarilor liniare mici (< 2 mm), uzual se folosesc
traductoare inductive cu întrefier variabil (cu armatura mobila). Una din aceste variante este
prezentata în figura 3.6.

Circuitul magnetic se realizeaza dintr-o oala de permaloy 1 si armatura mobila 2.


Bobina 4 se fixeaza în piesa 1, tija 3 fiind fixata în armatura mobila 2. Prin l1 si l2 s-au notat lungimile medii ale
liniilor de câmp magnetic, iar d este distanta dintre armatura mobila 2 si miezul magnetic 1.

La modificarea distantei d sub actiunea unei deplasari, practic se va modifica inductanta L a bobinei ce
depinzde de d. Deoarece, ca si în cazul traductoarelor rezistive este dificil a se masura variatiile de inductanta,
practic se masoara caderea de tensiune pe rezistenta R.

În cazul în care sectiunile circuitului magnetic se aleg într-un anumit mod, caderea de tensiune pe rezistenta
R este aproximativ egala cu marimea de iesire e si este data de relatia:

(3.7)

unde: U – tensiune de alimentare alternativa stabilizata;

RL- rezistenta electrica a bobinei;


, rp – permeabilitatea magnetica absoluta si relativa a permaloyului;

N – numar de spire;

S – sectiunea circuitului magnetic.

Pentru cazul deplasarilor mai mari de 2 mm în mod obisnuit se utilizeaza traductoare inductive diferentiale
cunoscute si sub denumirea de transformatoare diferentiale. În cazul unor deplasari de pâna la 4 mm se utilizeaza
traductorul inductiv diferential cu întrefier variabil, iar pentru deplasari de ordinul centimetrilor se utilizeaza
traductoare inductive diferentiale, cu miez magnetic mobil. Acestea se realizeaza constructiv prin bobinarea a doua
înfasurari primare si doua secundare identice pe cele doua carcase izolante ce se monteaza pe un tub din material
nemagnetic ( plastic, textolit, alama, s.a.) în interiorul caruia se poate deplasa liber un miez magnetic ce se executa
obisnuit din fier moale. Practic reprezinta doua transformatoare identice montate pe aceeasi carcasa ce arata
constructiv ca în figura 3.7., unde: 1 - bobine primare; 2 - bobine secundare; 3 - miez magnetic; 4 - tija; 5 -
distantier; 6 - capace.

Pentru reducerea perturbatiilor de natura electromagnetica, întreg ansamblul se ecraneaza.

Functionarea traductorului prezentat se bazeaza pe principiul variatiei cuplajului magnetic între primarul si
secundarul celor doua transformatoare identice la deplasarea miezului magnetic.

Se recomanda ca pentru o buna reproductibilitate tensiunea de alimentare primara sa fie alternativa


stabilizata, iar tensiunea secundara sa fie redresata si stabilizata.

Înfasurarile primare ale celor doua transformatoare se leaga în serie


aditional, iar cele secundare în opozitie, astfel ca, în pozitia centrala a miezului
magnetic

tensiunea de iesire este nula. Schema electrica a legaturilor arata ca în figura 3.8.a. Conform acestei legaturi,
caracteristica statica arata ca în figura 3.8.b. Aceasta varianta are dezavantajul ca indiferent de pozitia miezului
magnetic, fata depozitiacentrala (la dreapta sau stânga), conform caracteristici statice, valoarea marimii de iesire este
aceeasi. De aceea, în practica este convenabil sa se realizeze circuitul de masura din figura 3.9.a., caracteristica
statica în acest caz fiind prezentata în figura 3.9.b.

Comparativ cu traductoarele inductive cu armatura mobila, din cauza circuitului magnetic redus acestea au
un factor de calitate scazut, de ordinul unitatilor. Cu toate acestea, traductoarele inductive cu miez mobil sunt
preferate deoarece prezinta o serie de avantaje ca:
- ;domeniul de masurare poate fi de ordinul centimetrilor;

- prezinta o reproductibilitate si rezolutie ridicata;

- sunt insensibile la deplasarile radiale si au frecari reduse;

- prezinta posibilitatea protectiei la medii corozive, presiuni si temperaturi ridicate, s.a.

Facem mentiunea ca în afara traductoarelor inductive prezentate, în practica se mai pot utiliza traductoare de
tip: transformator, inductosin liniar si circular .

Traductoare capacitive

Functioneaza pe principiul modificarii capacitatii unui condensator


atunci când variaza fie distanta dintre armaturile lui, fie dimensiunile
armaturilor, fie constanta dielectrica a mediului dintre ele conform
relatiei:

(3.8)

Pentru deplasari mici, se utilizeaza traductoare capacitive la care se modifica distanta dintre armaturi (figura
3.10), armatura 1 fiind suspendata elastic si se poate deplasa paralel cu ea însasi sub actiunea fortei F (deplasarii).
Armatura 2 este fixa si izolata electric fata de suport. Între capacitatea traductorului si deplasarea (x) a armaturii
mobile exista o relatie de forma:

(3.9)

unde:

εr - permitivitatea relativa a dielectricului dintre armaturi;

Ss – suprafata de suprapunere a celor doua armaturi;

δ – distanta dintre armaturi;

x – deplasarea de masurat.

Sensibilitatea traductoarelor e data de:

Pentru masurarea unor unghiuri se utilizeaza traductorul capacitiv reprezentat schematic în figura 3.11, la
care se modifica practic suprafata de suprapunere a armaturilor, una fiind fixa - 1 , cealalta - 2 putându-se roti prin
fixarea acesteia pe axul 3.

În functie de unghiul de rotire α a armaturii mobile se va modifica suprafata de


suprapunere dintre cele doua armaturi, valoarea capacitatii fiind data de:
(3.10)

notatiile fiind cele anterioare, rezulta:

Pentru cazul unor deplasari liniare se utilizeaza: traductoare cu armaturi


dreptunghiu-lare si cilindrice. Pentru traductorul cu armaturi dreptunghiulare
(1–fixa, 2 – mobila) din figura 3.12.,capacitatea este data de:

, iar (3.11)

Pentru traductorul cu armaturi cilindrice din figura 3.15 (1 – fixa, 2 – mobila)


capacitatea depinde de deplasarea axiala a cilindrului interior, fiind:

, iar (3.12)

unde r1, r2 sunt razele cilindrului interior, respectiv exterior.

Cu mentiunea ca exista si variante de traductoare capacitive la care se modifica dielectricul (acesta nu în


sensul ca se modifica pozitia dielectricului fata de cele doua armaturi), precizam ca toate traductoarele capacitive
functioneaza în curent alternativ la frecventa de cel putin 1 kHz.

Traductoarele capacitive prezinta o foarte buna sensibilitate fiind utilizate frecvent pentru masurari de
deplasari rapide. metoda compensarii.

Datorita faptului ca în mare masura capacitatea traductorului depinde de dimensiunile geometrice ale
armaturilor care pot varia cu temperatura mediului, ducând la erori importante, pentru înlaturarea acestui
inconvenient armaturile se confectioneaza dintr-un material special numit invar. De asemenea se utilizeaza si prin
montarea în punte a doua traductoare identice, numai unul dintre acestia fiind actionat de marimea neelectrica
masurata sau controlata.

Traductoare piezoelectrice

Sunt traductoarele generatoare ce functioneaza pe principiul piezoelectric (magnetostrictiv). Acest fenomen


consta în aparitia de sarcini electrice pe fetele unui cristal special în momentul în care asupra acestuia se exercita
forte (presiuni) mecanice, fenomen descoperit de fratii curie la sfârsitul secolului trecut.

Initial, fenomenul a fost observat la cristalele de cuart (SiO 2) dar, proprietatile pizoelectrice mai prezinta si
alte cristale ca: turmalina, oxidul de zinc, niobatul de litiu, titanul de bariu, plumb si zirconiu, s.a.

În ultima perioada se utilizeaza cu precadere titanatul de bariu


care este un material ceramic cu aspectul portelanului, rezistent la
solicitari mecanice si termice care are un randament ridicat în
functionare.
Traductorul este alcatuit din unul din cristalele amintite, prelucrat în mod special (figura 3.14), pe fetele caruia
se depune un strat subtire de argint coloidal cu scopul de a culege sarcinile electrice formate când elementul
piezoelectric se supune unor deformatii mecanice.

Au avantajul unei inertii reduse, sunt fiabile, nu necesita surse de alimentare, în schimb necesita
amplificatoare deoarece tensiunea generata este foarte mica. Au dezavantajul unui pret relativ ridicat.

3.2.2. Traductoare cu radiatii

Aceste tipuri de traductoare pot fi folosite la masurarea distantelor sau


deplasarilor de regula liniare, bazându-se pe proprietatea de propagare a radiatiilor
în timp si interactiunea acestora cu mediile în care se propaga. Aceste radiatii pot fi:
optice, acustice, electromagnetice sau nucleare.

Traductoarele cele mai des utilizate sunt traductoare acustice cu ultrasunete


ce functioneaza pe principiul efectului piezoelectric sau magnetostrictiv, cele doua
variante fiind reversibile, putând fi folosite atât la emisia radiatiilor acustice-
ultrasonore, cât si la receptia acestora.

Traductorul piezoelectric cu ultrasunete, dupa schema principiala din figura 3.15. se compune din carcasa
metalica 1, în interiorul careia se monteaza pastila piezoelectrica 2 (materiale cristaline – cuart sau materiale amorfe
– titanatul de bariu, titanatul de zirconiu) pe care sunt plasate doua armaturi metalice 3. Placa izolatoare 4 protejeaza
traductorul de mediul de contact, putând avea si rolul de transformator acustic prin adaptarea impedantei acustice a
traductorului la mediul de propagare. Prin alimentarea traductorului cu o tensiune alternativa între conductorul 5 si
carcasa, sub actiunea câmpului electric alternativ creat, prin efect piezoelectric, pastila se va deforma.

Pentru obtinerea unui raspuns rapid, în spatiul 6 din interiorul carcasei se introduce un material cu impedanta
acustica mare (deobicei pulbere de titan în liant solidificat) cu rolul de amortizor mecanic cu precizarea ca
amortizarea se poate face si electric, prin montarea unei rezistente electrice de valoare mare în paralel cu traductorul.

Cu precizarea ca în este descris si un traductor modern cu unde acustice de suprafata (SAW – Surface
Acustic Wave) ce permite determinarea pozitiei bidimensionale, în cadrul lucrarii pe care ne propunem a o dezvolta
ne limitam doar la cele prezentate, revenind în cap. 3. la diverse convertoare, adaptoare, circuite de masurare,
aparate de masura s.a.

Traductoare pentru marimi cinematice

În cadrul acestui paragraf vom încerca sa redam principiul de functionare al unor traductoare frecvent
utilizate pentru masurarea vitezei liniare si de rotatie, acceleratiilor, precum si a traductoarelor de tip selsin, acestea
din urma putând fi utilizate atât pentru masurarea si transmiterea la distanta a unor pozitii unghiulare, cât si pentru
functionarea în regim de urmarire a rotirii unui organ greu accesibil.

Traductoare de viteza

Pentru masurarea vitezelor liniare în general se aplica metoda directa prin determinarea distantei într-un
anumit interval de timp sau, cronometrarea timpului de parcurgere a unei anumite distante.
Totusi, în [23] este indicat pentru masurarea vitezelor liniare traductorul de tip
motor liniar prezentat schematic în figura 3.16. Constructiv, este asemanator cu traductorul inductiv diferential cu
miez mobil dar, miezul se înlocuieste cu un magnet permanent 1,iar bornele (înfasurarile) 2 se leaga înseriate, astfel
ca efectele se vor însuma.

Tensiunea ce se induce într-o înfasurare e data de:


(3.13)

unde: N – numarul de spire; Ф – fluxul creat de magnetul care este de forma Ф=Ф0f(x). Va rezulta ca:

(3.14)

În principiu, se poate observa ca se poate utiliza ca traductor de viteza liniara, orice traductor de deplasare
prin derivarea marimii de iesire. Aceasta metoda se utilizeaza destul de rar, pe motivul ca derivarea analogica
mareste nivelul perturbatiilor în cazul frecventelor ridicate.

Traductoarele de viteza de tip motor liniar permit o deplasare maxima de 50 mm, cu o sensibilitate de 5
mv/m/s si liniaritate de 1 %.

În practica se urmareste de obicei masurarea vitezei de rotatie (cazul actionarilor electrice), vitezele liniare
fiind convertite în viteze unghiulare pe baza relatiei:

v = ·R (3.15)

unde: v – viteza liniara;  - viteza unghiulara; R – raza de rotatie.

Tahogeneratoarele, sunt traductoare de turatie (generatoare de curent continuu sau alternativ) care genereaza
un semnal de tensiune proportional cu viteza unghiulara.

Tahogeneratoarele de curent continuu sunt minigeneratoare de curent continuu cu excitatie constanta, în mod
obisnuit fiind realizate dintr-un magnet permanent. Tensiunea generata si culeasa de la periile acestuia este data de:

E = ·k·Ф (3.16)

unde:  – pulsatia; Ф – fluxul magnetic creat de magnetii permanenti; k – constanta de etalonare


(proportionalitate). Aceasta caracteristica este de obicei neliniara (figura 3.17.) si, în zona vitezelor de rotatie reduse
comportarea lor devine necorespunzatoare, datorita unui numar limitat de lamele la colector. Totodata, prezinta
dezavantajul prezentei zgomotelor produse de perii, fiind necesara o filtrare ulterioara.

În cazul tahogeneratoarelor de curent continuu, tensiunea generata de


acestea este de ordinul 2 ÷ 10 V/ 1000 rot/min, având o aplicabilitate restrânsa.

Tahogeneratoarele de curent alternativ, sunt minigeneratoare sincrone monofazate, rotorul acestora fiind în
mod obisnuit un magnet permanent. Tensiunea generata de acestea este redresata si filtrata, de obicei cu blocuri de
cuadripoli de care va trebui sa tinem cont la exprimarea functiilor de transfer, filtrele fiind în general cuadripoli de
tipul trece jos.

Pentru cazul în care puterea (cuplul) transmisa este redusa se poate utiliza si traductorul realizat pe principiul
motorului bifazat, reprezentat schematic în figura 3.18. La acest traductor, una din înfasurarile statorice se
alimenteaza în curent alternativ, axul rotorului fiind antrenat de dispozitivul a carui viteza  se masoara. Tensiunea
generata în a doua înfasurare e va fi proportionala cu , iar pentru o inertie mica se realizeaza constructiv cu rotor
sub forma de pahar. Prezinta o sensibilitate de circa 1 mV/rot/min, caracteristica statica este liniara pe un domeniu
de turatii larg (0 ÷ 18.500 rot/min) iar, folosind constructii speciale se pot masura turatii pâna la 30.000 rot/min [15],
fiind realizate la frecvente de 50 Hz sau 500 Hz.

Pentru cazul masurarii vitezelor, functiile de transfer ale tahogeneratoarelor se reduc la valoarea constantei
de proportionalitate, adica în raport cu pozitia unghiulara, acestea sunt de forma:

Y(s)= K·s (3.17)

rezultând un element pur derivativ. Aceasta proprietate, de element pur derivativ, îsi gaseste aplicatii în mod
deosebit la sistemele de reglare a pozitiei prin realizarea unor reactii suplimentare .

Actual, un numar mare de traductoare de turatie se realizeaza prin impulsuri, functionând pe principiul
reluctantei variabile, cu curenti Foucault sau pe pincipii optice (cazul efectului stroboscopic sau cazul reflexiei unui
fascicol luminos).

Principial, dupa [23] în figura 3.19.a. se prezinta un traductor de turatie cu senzorul magnetic βSM 230, iar
în figura 3.19.b. un traductor realizat cu senzorul de proximitate TCA 105N., pentru turatii cuprinse între 100 ÷
30.000 rot/min. Precizam faptul ca traductoarele optoelectronice pot fi utilizate la turatii foarte mari, atingând chiar
107 rot/min

Cu precizarea ca, circuitele de masurare pentru traductoarelor cu impulsuri sunt frecventmetre, turatia este
multiplicata cu un numar egal cu numarul fantelor sau dintilor (repere de marcare), putându-se masura cu precizie
buna chiar si turatiile mici.

(3.23)

3.3.2. Traductoare de acceleratie

În tehnica de masurare a acceleratiilor se


pot utiliza accelerometre: piezoelectrice (de
compresie, de forfecare, de forfecare, cu lama în
consola); piezorezistive (cu amplificator mecanic,
cu timbre tensometrice, cu fibre optice) si cu reactie, acestea urmând a fi prezentate foarte sumar în cele ce urmeaza
[23].

Accelerometre piezoelectrice

Sensibilitatea acestor traductoare poate fi exprimata prin:

- sensibilitatea de sarcina:
[pC/m·s2] (3.24)

• - sensibilitatea de tensiune: [mV/m·s2]


sau [mV/g] (3.25)

(g – acceleratie gravitationala)

Accelerometre piezoelectrice de compresie, figura 3.21. se realizeaza constructiv dintr-o piesa a carei
vibratie se masoara si o placa de baza 1 care reprezinta suportul a doua pastile piezoelectrice 2 pe care se plaseaza
masa seismica ms. Pretensionarea sistemului este realizata cu ajutorul resortului 3, întreg ansamblu fiind introdus în
carcasa 4 si prevazut cu mufa de conectare 5.

Traductoarele piezoelectrice sunt robuste, preiau undele longitudinale, au o frecventa de rezonanta ridicata,
dar, prezinta si o sensibilitate transversala ceea ce face ca sensibilitatea totala sa varieze în functie de unghiul de
orientare între o valoare maxima si minima. Pentru reducerea influentei sensibilitatii transversale, pe traductor se
marcheaza directia pe care aceasta este minima, fiind necesara respectarea acesteia la montare.

Accelerometre piezoelectrice de forfecare sunt realizate constructiv sub


forma cilindrica curent alternativ în figura 3.22. sau sub forma prismatica
triunghiulara. Sunt prevazute cu o placa de baza 1, pastila piezo de forma cilindrica
2 care se fixeaza cu adezivul conductor 3, masa seismica ms 4 si carcasa 5.

La aceste traductoare, vibratiile produc unde de forfecare în pastila


piezoelectrica. Comparativ cu accelerometrele de compresie, sensibilitatea acestor
traductoare este redusa la variatii de temperatura si tensiuni mecanice din piesa de
baza, prezentând o anumita fragilitate.

Accelerometre piezorezistive

Functioneaza pe principiul modificarii rezistentei sub actiunea unei deformatii a unor timbre tensometrice.
Principial, un astfel de accelerometru se realizeaza (figura 3.23.) din masa seismica 1, suspendata de lama elastica 2
încastrata în suportul 3, deformatia acesteia fiind masurata cu timbrele tensometrice 4.

Deoarece banda de frecvente începe de la zero, la masurare pot sa apara derive


termice, modulului de elasticitate si amortizarii.iar modificarea temperaturii
duce la variatia modulului de elastcitate si a amortizarii.

Aceste accelerometre se utilizeaza ca traductoare de joasa frecventa


precum si la masurarea acceleratiilor constante (în cazul vehiculelor), la
frecvente în banda 0 ÷ 1000 Hz cu domeniul de masurare (1 – 500)·g.
Fata de accelerometrele piezoelectrice, cele piezorezistive prezinta avantajul unei impedante echivalente
redusa, sunt mai putin sensibile la influentele exterioare, banda de frecvente începe de la zero, dar sunt mai putin
sensibile deoarece în circuitele de masurare s-ar putea sa apara deriva de zero de natura termica sau mecanica.

Precizam ca exista si alte variante îmbunatatite, iar circuitele de masurare sunt cele utilizate la timbrele
tensometrice.

Traductoare cu fibre optice, figura 3.24, au în componenta placa de baza 1,


masa seismica 2, lama elastica 3. Pe partea mobila (2,3) sunt plasate fibre optice
multimod (receptor 4, emitator 5) ultimul preluând fluxul luminos de la sursa 6.
De masa seismica este legata rigid bara 7.

Fluxul de lumina receptionat va depinde de pozitia relativa dintre cele doua


fibre optice, având o caracteristica de transfer Gaussian [46] si se constata
posibilitatea obtinerii unei variante diferentiale a traductorului, obtinând
sensibilitati foarte mari.

Accelerometre cu reactie

Un accelerometru cu reactie este reprezentat principial în figura 3.25., acesta fiind realizat dintr-un magnet
permanent 1 care creeaza un câmp magnetic intens în care se plaseaza un cadru mobil bobinat 2 (cazul dispozitivelor
magneto-electrice). De acest cadru se leaga solidar, printr-o tija, masa seismica 3. Datorita vibratiilor, a caror
directie este perpendiculara pe axul cadrului mobil, se produce o deplasare a masei seismice care roteste cadrul,
rotire ce va fi sesizata de traductorul de unghi – α. Dupa o eventuala prelucrare, acest semnal este amplificat prin A
si readus în cadru sub forma unui curent de reactie ce va da nastere la un cuplu activ care aduce cadrul mobil la
pozitia initiala.

Aceste accelerometre lucreaza în banda de frecvente reduse, uzual 0 ÷


100 Hz, într-un domeniu de ordinul 10·g, dar, prezinta o rezolutie ce
atinge 10-6·g.

Se utilizeaza destul de putin, deoarece sunt foarte fragile si au un pret de


cost ridicat.

Selsine

Denumirea acestora este o prescurtare a expresiei ,,self synchronous mashine’’ si servesc atât pentru
transmiterea la distanta a unor pozitii unghiulare cât si pentru ,,telecomanda’’ rotatiei unui organ greu accesibil ce
executa o viteza de rotatie [21,55, 56].
Din punct de vedere constructiv, selsinul este practic un generator sincron, adica dispune de
trei înfasurari statorice decalate la 1200 si o înfasurare rotorica monofazata. Comparativ cu generatoarele sincrone,
rotorul selsinelor este alimentat în general cu tensiune alternativa de frecventa industriala (50 Hz), iar, în cazul unor

constructii speciale, la frecventa de 500 Hz.

Datorita fluxului creat de înfasurarea rotorica (figura 3.26.) se vor induce tensiuni electromotoare în fiecare
din înfasurarile statorice, amplitudinea acestora
depinzând de pozitia relativa ocupata de înfasurarea rotorica în raport cu pozitia înfasurarii statorice.

Considerând ca Er este amplitudinea tensiunii rotorice si α reprezinta unghiul între câmpul rotoric creat de
aceasta cu axa înfasurarii 1, amplitudinea tensiunilor induse în cele trei înfasurari vor fi:

E1=Er·cosα; E2= Er·cos(α+2 /3); E3= Er·cos(α-2/3), (3.26)

cu mentiunea ca aceste tensiuni vor fi alternative si de aceeasi frecventa cu a tensiunii rotorice.

3.5. Traductoare de socuri si vibratii

Vibratiile reprezinta miscari oscilatorii în jurul unui punct caracterizat prin amplitudine, viteza, acceleratie,
frecventa iar, socurile reprezinta miscari în forma de impulsuri singulare cu durata scurta fiind descrise de anumite
legi de variatie în timp sau mai simplu, prin valori cinematice maxime.

Vibratiile sunt de joasa sau înalta frecventa, libere sau întretinute, amortizate sau neamortizate,
deterministice sau aleatoare, de translatie, torsiune, încovoiere, etc.

În principiu, vibratiile se masoara prin cei trei parametri ai acestora, adica: amplitudine, viteza sau
acceleratie, prin cunoasterea carora se pot determina si ceilalti parametri (prin derivare sau integrare). În practica se
prefera solutia de integrare (derivarea duce de obicei la intensificarea perturbatiilor de înalta frecventa), prin
masurarea acceleratiei care prezinta si avantajul ca nu este necesar un anumit sistem de referinta.

În practica, masurarea vibratiilor se face prin forta ce actioneaza asupra unei mase seismice din componenta
unor traductoare seismice.

Principial, dupa figura 3.28. traductoarele seismice sunt traductoare mecanice de


tip inertial compuse din: carcasa 1; placa de baza 2; resortul 3 cu constanta elastica k;
masa seismica m 4; dispozitivul de amortizare 5 cu factorul de amortizare c, traductorul
în ansamblu fiind un sistem mecanic de ordinul II, i – marimea de intrare, e – marimea
de iesire.

Ecuatia de miscare a masei seismice în domeniul timp este:

(3.28)

Cu precizarea ca membrul drept al acestei relatii reprezinta forta inertiala, în functie de relatiile existente
între coeficientii m, c, k în [10] sunt tratate cazurile: masa

• seismica mare, resoarte slabe (vibrometre); resort rigid, masa si coeficient de amor-tizare neglijabile
(accelerometre); coeficient de amortizare mare, masa si constanta elastica neglijabile.
Traductoare pentru marimi mecanice

Principalele marimi mecanice masurate în tehnica sunt cele specifice constructiilor mecanice din care deriva
si alte marimi specifice: masa, duritatea, tensiunea mecanica, alungirea relativa, modulul de elasticitate, presiunea
s.a. La masurarea marimilor mecanice pot fi utilizate traductoarele specifice, dar si traductoarele de deplasare care
au în componenta un element elastic ce capteaza forta sau momentul si le transforma într-o deplasare.

Totodata este necesar sa se acorde o atentie deosebita pentru reducerea la minim a riscurilor unor deformari
accidentale, cum ar fi flambajul, adica îndoirea structurii la o compresie axiala, precum si alegerea unor variante de
masurare diferentiale.

În cele ce urmeaza, vom prezenta foarte succint traductoarele pentru marimi mecanice de tipul: elastice (de
tractiune – compresie; de îndoire; de taiere; cu sageata mare; de cuplu); tensometrice rezistive; magnetostrictive; de
forta cu masurarea deplasarii de cuplu, fara a insista asupra circuitelor de masurare, conversie sau adaptare, acestea
prezentându-se separat.

Traductoare elastice de cuplu functioneaza în general pe principiul masurarii deformatiei produse de cuplu
asupra unor traductoare mecanice. Aceste traductoare pot avea forma de cilindru plin, tub sau bara patrata,
reprezentate schematic în figura 3.29. a), b), c).

Notând cu M – cuplul transmis axial, G – modulul de rigiditate, unghiul de torsiune θ si tensiunea maxima,
cu notatiile din figura sunt date de relatiile:

- cilindru plin: (3.31)

- tub: (3.32)

- bara patrata: (3.33)

Precizam ca, tensiunea mecanica maxima nu trebuie sa depaseasca 2/3 din tensiunea mecanica limita de
forfecare iar în cazul în care pe lânga forfecare mai apare si fenomenul de îndoire a axului, ceea ce duce la erori
suplimentare, lungimea axului trebuie redusa, ceea ce în final duce la scaderea sensibilitatii.

Traductoare tensometrice rezistive

Aceste traductoare [10, 20, s. a.] functioneaza pe efectul tensorezistiv descoperit de lordul Kelvin în 1856,
efect ce consta în modificarea rezistentei electrice în functie de tensiunea mecanica, prin modificarea lungimii,
sectiunii si rezistivitatii electrice . Aplicatiile industriale ale efectului tensometric îsi fac aparitia mult mai târziu,
abia prin anul 1920.

Pot fi realizate în doua variante: cu filament semiconductor (figura 3.30.a.) si difuzate (figura 3.30.b.). În
primul caz, filamentul semiconductor , care este decupat chimic sau mecanic dintr-un monocristal semiconductor cu
lungimi pâna la un milimetru si grosimi de ordinul 10-2 mm, este conectat la doua conductoare si montat pe suport .
Traductoare magnetostrictive

Sub actiunea unui câmp magnetic, substantele magnetice îsi modifica geometria (dimensiunile) precum si
unele marimi de natura mecanica, mai precis, modulul de elasticitate. Acest fenomen este reversibil, ceea ce ne arata
ca se produce o modificarea a curbei de magnetizare, implicit a permeabilitatii magnetice sau inductiei remanente,
sub actiunea unor tensiuni mecanice. Aceasta interac-tiune dintre momentele magnetice elementare si reteaua
cristalina, reprezinta proprietate de magnetostric-tiune a substantelor magnetice.

Pe baza acestei proprietati s-au realizat traductoare de forta la care variaza fie permeabilitatea magnetica, fie
inductia remanenta.

Având la baza principiul variatiei permeabilitatii magnetice, în figura


3.33. se prezinta doua traductoare magnetostrictive (a - de inductivitate
proprie; b - de inductivitate mutuala; c - aspectul liniilor de câmp).

Traductorul din figura 3.31.a. se realizeaza sub forma unei inductivitati


cu circuit închis. Proportional cu tensiunea mecanica (efortul ), apare o
variatie relativa a permeabilitatii magnetice care se transforma într-o variatie
relativa a reluctantei magnetice. În final apare o variatie relativa a
inductivitatii data de:

L/L = k· (3.39)

Ca dezavantaje ale acestor traductoare putem mentiona:

- reproductibilitate redusa, fiind necesara reetalonarea periodica;

- sensibilitatea scade cu cresterea frecventei, depinzând de amplitudinea curentului de excitatie fiind necesar
a stabili regimul optim de functionare pentru fiecare traductor în parte;

- sensibilitatea caracteristicii scade cu cresterea temperaturii cu circa 0,1%/ 0C si prezinta histerezis;

- întrefierul reduce sensibilitatea traductorului putând chiar sa o anuleze.

În cazul traductoarelor cele mai utilizate, realizate din aliaje de feronichel, domeniile de masurare sunt de
ordinul 50·106 N/m2, cu o sensibilitate de ordinul 2·10-9 m2/N.

Traductoare de forta cu masurarea deplasarii

Aceste tipuri de traductoare prezinta o complexitate ridicata, functionând pe principiul transformari


succesive a marimilor, prin transformarea fortei F într-o deplasare l cu ajutorul unui traductor elastic, deplasarea
care la rândul sau este masurata cu un traductor electric.

Notând u - tensiunea la iesirea circuitului de masurare avem:

(3.42)

unde u/l reprezinta functia de transfer a traductorului electric cu circuitul sau de


masurare.
Dupa cum s-a aratat, traductoarele electrice
de deplasare pot fi rezistive, capacitive sau
inductive, ultimele având o utilizare mai
frecventa .

Principial, în figura 3.33. se prezinta un


traductor inductiv diferential de tip transformator: 1 - tija; 2 -
arcuri spirale; 3 - înfasurari; 4 - distantier; 5 - miez
magnetic.

În cazul traductorului de cuplu asociat cu


traductorul inductiv diferential, prezentat în figura 3.34., pe
arborele - 1 cu diametrele diferite D si d, sunt plasate la o
distanta l fata de suprafata de separare a sectiunilor,
bobinele - 2 si circuitul magnetic - 3.

Solidar cu sectiunea de diametru mai mare a arborelui se fixeaza o armatura mobila - 4, a carui pozitie este perfect
simetrica în raport cu bobinele daca nu apare un cuplu. Când arborele este supus unui cuplu va avea loc o deplasare
a armaturii mobile datorita deformarii acestuia, modificându-se cele doua inductivitati ale bobinelor. Trebuie
precizat faptul ca daca apare si un cuplu de încovoiere, acesta nu influenteaza masuratorile.

Traductoarele optoelectronice de cuplu functioneaza pe principiul schemei prezentate în figura 3.35., pe arbore fiind
plasate la o anumita distanta d, doua discuri perforate cu fante transparente si opace. În practica exista doua
posibilitati de masurare:

- Cu modulatie de amplitudine, caz în care sursa de lumina S si fotodetectorul FD sunt plasate în afara sistemului si,
deoarece zonele transparente aferente celor doua discuri sunt plasate decalat cu 1/4 din perioada geometrica, va
rezulta, în absenta cuplului daca arborele se roteste, o succesiune de impulsuri cu durata de 1/4 din perioada. La
aparitia unui cuplu, datorita rasucirii arborelui, se produce o modificare a pozitiei relative a planelor celor doua
discuri si implicit a latimii impulsurilor, marimea masurata fiind data ca o valoare medie a semnalului de la iesirea
fotodetectorului FD. Datorita faptului ca fluxul luminos al sursei nu este constant (la becuri cu incandescenta fiind
proportional cu puterea a cincea a tensiunii de alimentare) este necesara calibrarea în amplitudine a impulsurilor la
fotodetector.

Traductoare de presiune

În functie de domeniul presiunilor de masurat, elementele sensibile ale acestor traductoare difera. Trebuie
precizat faptul ca presiunea poate fi absoluta, atunci când se masoara în raport cu vidul absolut, relativa sau efectiva,
daca masurarea se face ca o diferenta fata de presiunea atmosferica si diferentiala, atunci când masurarea se face în
raport cu o presiune considerata ca referinta.

Unitatea de masura a presiunii este pascalul (1 Pa = 1 N/m2), în tehnica preferându-se barul ( 1 bar = 10 3
Pa) dar, se folosesc si alte unitati derivate ca: atmosfera fizica (1 atm reprezinta presiunea hidrostatica echivalenta a
unei coloane de mercur cu densitatea de 13,595 g/cm 3, cu înaltimea de 760 mm, la acceleratia gravitationala g =
980,666 cm/s2); milimetrii coloana de mercur ( 1 mm Hg = 1 torr – presiunea hidrostatica a unei coloane de mercur
cu înaltimea de 1 mm , în conditiile anterioare; mm coloana apa (1 mm H2O reprezinta presiunea hidrostatica
echivalenta unei coloane de apa cu înaltimea de 1 mm).

Precizam ca, presiunea normala , luata ca referinta în tehnica – presiunea exercitata de o coloana de mercur
cu înaltimea de 735,56 mm (echivalentul unei atmosfere tehnice) - , difera de presiunea atmosferica normala , care
corespunde presiunii hidrostatice echivalente unei coloane de mercur cu înaltimea de 760 mm la 0 0 C si g = 980,666
cm/s2.
Domeniul presiuilor din tehnica este deosebit de vast, metodele de masurare [20, 51] fiind specifice doar
pentru anumite intervale ilustrate în figura 3.39.

Principiul de functionare al traductoarelor de presiune (elementele sensibile


ale acestora) consta în general, în convertirea unei presiuni într-o deplasare liniara
care, la rândul sau este convertita într-o variatie de tensiune cu ajutorul unui
montaj potentiometric. Daca vom nota tensiunile ca în figura 3.40., tensiunea de
iesire din traductorul de presiune (marimea de executie va fi data de relatia
cunoscuta:

(3.44)

Elemente elastice

Ca elemente sensibile, în tehnica, pentru masurarea presiunilor se utilizeaza:

burdufurile metalice ondulate (gofrate), camerele cu membrana si tuburile Bourdon.

Burdufurile metalice ondulate (silfoane), realizate dintr-un material elastic cunoscut tehnic sub denumirea de
tombac sau din otel obisnuit, au proprietatea de a-si modifica dimensiunile sub actiunea unei presiuni, fiind
reprezentate în doua variante posibile de figura 3.38. In cazul în care e necesara masurarea unei presiuni absolute
sau diferentiale, se utilizeaza folosirea unor baterii de burdufuri montate în opozitie . Camerele cu membrana ,
cunoscute si sub denumirea de membrane gofrate, se executa în general dintr-un aliaj de bronz si beriliu sau din
oteluri inoxidabile. Functionarea membranei (figura 3.39.) este similaru a burdufului ondulat, adica sub actiunea
unei presiuni se va produce deformarea acesteia, ceea ce duce la convertirea unei presiuni într-o variatie de
deplasare liniara. Tuburile Bourdon se executa în general din alama arcuita, cunoscuta sub numele de “tombac” ,
sub forma unui tub cu sectiune ovala, eliptica sau semisfera (figura 3.40.a.b.c.), cu un capat rigid la care se aplica
presiunea de masurat. Celalalt capat (liber) se va deforma sub actiunea presiunii, realizând fie o deplasare liniara, fie
una unghiulara (cazul manometrelor), putând fi prevazute cu contacte electrice de minim si maxim (cazul
presostatelor). Sensibilitatea maxima a tuburilor Bourdon se obtine pentru cele cu sectiunea semisferica, pentru
precizari suplimentare si calcule recomand. Traductoarele de presiune prezentate au o sensibilitate relativ redusa,
precizia lor fiind influentata de vibratii si socuri, temperatura, umiditate existenta derivei de zero, etc. Durata de
viata a acestor traductoare este influentata de ciclurile de functionare si suprasarcinile
la care sunt supuse , fiind totusi traductoarele de presiune cele mai utilizate.

Comportarea dinamica a acestor traductoare este în concordanta cu a


elementelor de tip P1, constanta de timp fiind pâna la ordinul a 5 secunde.

Pentru cazul presiunilor foarte mari (sute sau mii de daN/cm2) se folosesc
traductoare de presiune speciale, una din variante fiind reprezentata principial în figura
3.41. Elementul sensibil este executat de obicei din otel inoxidabil care, sub actiunea
unei presiuni este supus unei dilatari. Acest lucru va duce la variatia lungimii unui fir
rezistiv bobinat, adica la variatia rezistentei electrice a acestuia.
Cu ajutorul unui montaj potentiometric sau cu o punte de masura, variatiile de presiune sunt preluate sub
forma unor semnale de tensiune electrica.

Traductoare de nivel

Masurarea nivelului în tehnica este o problema deosebit de importanta pentru o serie de procese tehnologice
precum si pentru evaluarea stocurilor existente, realizându-se pentru granule, pulberi, suspensii, lichide, etc.

Metodele de masurare ale nivelului pot fi continue ând se urmareste în permanenta masurarea nivelului prin
intermediul lungimii coloanei de substanta si discontinue când se urmareste masurarea nivelului între anumite
limite, de obicei minime si maxîme.

Metodele de masurare ale nivelului pot fi directe, caz în care se masoara lungimea (înaltimea) efectiva a
coloanei de substanta si indirecte daca nivelul se determina cu ajutorul unor marimi intermediaare (presiune, masa,
parametri ai circuitelor electrice, atenuarea unei radiatii, etc.).

Din cele prezentate rezulta ca pentru masurarea nivelului se pot utiliza metode care au la baza masurarea
altor marimi, în continuare încercând sa prezentam doar metodele bazate pe proprietatile electrice de material. Vom
aminti ca cele mai simple nivelmetre utilizate sunt cele cu sticle cilindrice sau prismatice ce se monteaza pe
conducta în paralel cu rezervorul (recipientul) al carui nivel îl masuram , sau nivelmetrele cu plutitor magnetic.

Nivelmetre cu radiatii

Metodele de masurare a nivelului cu ajutorul radiatiilor sunt foarte avantajoase pe motivul ca nu exista un
contact între material si dispozitivul de masurare. Aceste metode se pot folosi la masurarea nivelului în în buncarele
de alimentare din metalurgie, în conditii speciale ca: recipiente sub presiune la temperaturi ridicate, medii deosebit
de corosive sau toxice, medii inflamabile, etc.

In functie de natura radiatiilor, nivelmetrele pot fi cu ultrasunete, cu microunde si cu radiatii nucleare.

Nivelmetrele cu ultrasunete sunt asemanatoare cu traductoarele cu radiatii prezentate anterior, putând fi


realizate în variantele cu unda continua (daca traductorul cu ultrasunete funtioneaza continuu) si în impuls. Ambele
variante pot folosi metoda prin transmisie, când în mod obligatoriu se folosesc doua traductoare, sau metoda prin
reflexie, caz în care acelasi traductor Indeplineste atât rolul de emitator ât si de receptor.

In practica, deoarece determinarea nivelului se face cu ajutorul vitezei de propagare a ultrasunetelor ce


depinde de temperatura, e necesar sa se prevada circuite de corectie a acesteia în functie de temperatura cu ajutorul
unor convertoare tensiune – frecventa.

Domeniul de masurare al acestor traductoare este între 10 – 30 m, la frecvente de lucru între 20 – 40 mHz, cu
erori de masurare sub 1%.

Traductoare de temperatura

Traductoarele de temperatura sunt dispozitive care functioneaza fie pe principiul generarii unei tensiuni
electromotoare, fie pe principiul convertirii temperaturii într-o variatie a unui parametru al circuitelor electrice (de
obicei rezistenta) sau, cele mai simple convertesc temperatura într-o deplasare sau dilatare (gaz sau metal).

Traductoare inteligente

Dezvoltarea într-un ritm galopant a ciberneticii si tehnicii de calcul a permis realizarea simultana în cazul
aceluiasi CIP a traductoarelor integrate si elementelor de prelucrare, dând în acest fel posibilitatea ca informatia
obtinuta la iesire sa poata fi utilizata direct de calculatoare. In acest sens, s-au obtinut traductoare foarte performante
pe care le vom numi traductoare inteligente. Prin introducerea unui procesor în componenta traductorului si
realizarea unei interfete de comunicare bidirectionala cu exteriorul, a devenit posibila cresterea nivelului procesare
în cadrul traductoarelor inteligente care într-o schema bloc pot fi prezentate ca în figura 3.75.

Elementul de baza este constituit din traductorul principal ce preia informatiile de la masurand si care poate
fi identificat printr-un codce este stocat în memoriaa PROM. Marimile de influenta actioneaza asupra traductoarelor
secundare, semnalele provenite de la acesta (este inclus si traductorul principal) sunt transmise unui sistem de
achizitii de date format dintr-un multiplexor, amplificatorul A, circuitul de esantionare si memorare CEM si
convertorul analogic numeric CAN. Microprocesorul μP îndeplineste rolul de a gestiona achizitia datelor, corectia
marimilor de influenta, influenta caracteristicii de transfer si diagnosticarea traductoarelor. In memoria PROM sunt
stocate programul de operare, tabele de corectii si liniarizare, etc., pe lânga codul de recunoastere al traductorului,
iar în memoria RAM sunt stocate datele curente de operare sau acelea ce urmeaza a fi
transmise.