DOMINANŢA.

CONSTANŢA

Dominanţa este un indice care exprimă influenţa unei specii în structura şi

funcţionarea unei biocenoze.

Dominanţa numerică (D) a unui taxon măsoară influenţa exercitată de acesta într-o
comunitate biologică.
Relaţie de calcul: D = 100 ∙ n/N
unde: n – numărul de indivizi aparţinând taxonului considerat;
N – numărul total al indivizilor din comunitatea studiată.
Dominanţa taxonilor vegetali se apreciază utilizându-se o scară cu 5 trepte ( scara Braun-
Blanquet)

1 – acoperire slabă, sub 5% din suprafaţa de probă;

2 – între 5 – 25%;
3 – între 25 – 50%;
4 – între 50 – 75%;
5 – între 75 – 100%.

Dominanţa în biomasă (G) se calculează prin raportarea greutăţii unui taxon la

greutatea totală a indivizilor colectaţi în probă.
Relaţie de calcul: G = 100 ∙ m/M
unde: m – greutatea totală a indivizilor aparţinând taxonului considerat;
M – greutatea totală a tuturor indivizilor din proba studiată.

Constanţa se referă la prezenţa unei specii în una sau mai multe probe sau
biocenoze.

Constanţa unui taxon (K) se exprimă de obicei prin clase de frecvenţă (Tischler, 1955):
 specii accidentale (întâmplătoare), F este până la 25%;
 specii accesorii, F = 25 – 50%;
 specii constante, F = 50 – 75%;
 specii euconstante, F = 75 – 100%.