LUCRARE SCRISĂ CLASA A XI-A SEMESTRUL I

Limba şi literatura română

Subiectul I (30 de puncte)

Citeşte cu atenţie textul următor:
E.S.: Au trecut 17 ani de când erai elev. Cum era viaţa de liceu din Neculce?
T.C.: Mie nu mi-a plăcut foarte mult în liceu. O spun tot timpul, sus şi tare şi nu cred că pentru mine liceul a fost la fel
de important pe cât a fost facultatea. Pasiunea mi-am descoperit-o în facultate, în primul an. Am avut în liceu profesori
care au însemnat ceva pentru mine, i-am menţionat şi astăzi. Am avut modele în profesorii mei şi am avut ce învăţa de
la o parte dintre ei. Recunosc, nu de la toţi, dar cred că ar fi şi imposibil.
E.S.: Cum erai pe vremea aceea?
T.C.: Eram timid și arogant, pentru că încercam să maschez o timiditate.
E.S.: Astăzi ai vorbit despre vise, despre pasiune. La 18 ani aveai vreun vis?
T.C.: Visul meu a fost tot timpul să devin actor. Nu era un vis foarte bine conturat, dar acest lucru s-a întâmplat în
anul I de facultate, atunci când a apărut şi pasiunea. Tot în anul I sau II, a apărut visul cu muzica. Iar în anul IV mi l-
am şi împlinit. Lucrurile s-au înlănţuit.
E.S.: Eşti un artist complet acum. Actor, cântăreţ. Ce le-ai transmite puştilor care vor să devină actori?
T.C.: Să încerce. Să nu deschidă ochii doar la piedici. Să deschidă ochii şi la speranţă. Şi le-aş spune că este o meserie
care merită făcută, dacă simţi că nu poţi să faci altceva. Este o meserie care nu se poate trăda.
E.S.: Ce n-ai învăţat în şcoală?
T.C.: N-am învăţat în şcoală să am răbdare. N-am învăţat în şcoală să fiu mai profund şi să mă preocupe lucrurile mai
importante. N-am învăţat în şcoală să mă preocup numai de treaba mea, să nu mă abată de la drum lucruri colaterale,
n-am învăţat în şcoală să nu mă uit în curtea altuia. N-am învăţat în şcoală o grămadă de lucruri care ţin de un bun-
simţ de viaţă, pe care de multe ori profesorii nu au avut timp să ni-l transmită. La 16 ani crezi că le ştii pe toate. N-am
învăţat în şcoală că nu le ştiu pe toate.
(Edward Stănescu – interviu cu Tudor Chirilă, în Viața de liceu, 29 august 2009)

A. Scrie răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la text:

1. Explică sensul secvenței au însemnat ceva pentru mine. 4 p.
2. Precizează care au fost cele două pasiuni majore ale lui Tudor Chirilă, raportându-te la răspunsurile oferite de
acesta. 4p.
3. Explică în ce constă sfatul pe care Tudor Chirilă îl dă tinerilor liceeni care vor să devină actori, așa cum se
deduce din text. 4 p.
4. Indică două trăsături de caracter pe care le avea artistul în liceu, valorificând textul dat. 4 p.
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, atitudinea lui Tudor Chirilă față de școală, așa cum se desprinde de ultimul
paragraf al textului. 4p
6. Corectează greşelile de orice fel din textul următor: A mers cu dragi lui prieteni în vizită l-a bunici
Mihaelei. Au cumpărat decât flori şi bonboane. Ana şi Mara au pregătit o prăjitură care s-o servească
împreună. I-au spus lui Miruna să aducă şi C.D.-urile noi apărute pentru ca să le asculte cu toţi. 10p

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Comentează, în minimum 60 de cuvinte, textul următor, evidențiind două trăsături ale genului dramatic:
SCENA IV
ION, FROSA
Ion pornise spre antreu, să îmbrace paltonul, dar – în momentul când a deschis uşa […] – intră Frosa cu cafeaua pe
care i-a poruncit-o. Ceaşca e pusă, cu multă grijă, pe o tavă cu şerveţel în dantelă. Văzându-l pe Ion, ea s-a oprit
tresărit, cu o mână pe clanţă. Face impresia că-i e frică să se mişte ori să îngâne ceva. Ion, de asemenea oprit cu mâna
pe clanţă, o priveşte lung, cu amărăciune şi totuşi cu oarecare satisfacţie pe figură.
FROSA (mieros): Cafe-feluţa matale.
ION (a făcut un pas şi încă unul, spre servitoare şi vădit efortul să rămână serios): Pune tava pe masă. (Frosa se
supune.) Şezi. (Frosa stă pe scaun.) De când ... (parcă i s-a făcut milă de ea) de când n-ai mai băut tu o cafeluţă cu
caimac? (Bun.) Poftim. Froso, bea-o pentru mine. (Frosa şovăie, el se încruntă.) Ce, aştepţi să te rog a doua oară? Să
nu mă superi! (Frosa gustă din cafea, mai gustă o dată – Ion revine la bunătate.) Dulce, nu-i aşa? Şi aromată? Poftă
bună şi ... spune, Froso, nu-i mai bine şi mai frumos aşa, cu vorbă bună şi gentili, decât să strigăm unii la alţii, ca
smintiţi?
FROSA: Dacă spui matale, sigur.
ION (clatină capul, trist): Ţine şi tu minte, Froso, ce i-am spus adineauri şi aiuritului ăsta de Valter: omul e un animal
foarte curios. Aşa, fată – acesta-i adevărul, Frusinel cu conci ...
Subiectul al III-lea (30 de puncte)
Redactează un eseu de minim 600 de cuvinte în care să prezinţi tema şi viziunea despre lume într-o nuvelă istorică
studiată.
În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
− evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea nuvelei studiate într-o perioadă, într-un curent
cultural/literar sau într-o orientare tematică;
− prezentarea a două scene/secvenţe relevante pentru tema şi viziunea despre lume din nuvela studiată;
− ilustrarea a patru elemente de structură, de compoziţie şi de limbaj ale nuvelei studiate, semnificative pentru tema şi
viziunea despre lume (de exemplu: acțiune, incipit, final, conflict, tehnici narative, modalităţi de caracterizare,
perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.); − susţinerea unei opinii despre modul în care tema şi viziunea
despre lume se reflectă în nuvela studiată.

REDACTARE (10 puncte) Pentru redactarea întregii lucrări, vei primi 10 puncte (utilizarea registrului stilistic
adecvat – 3 p.; ortografie – 3p.; punctuație – 3 p.; așezare în pagină, lizibilitate – 1p.)
 LUCRARE SCRISĂ CLASA A XI-A SEMESTRUL I
Limba şi literatura română
Subiectul I (30 de puncte):
Citeşte cu atenţie textul următor:
M.P. Cum procedaţi cu autorii citiţi şi uitaţi? La care dintre ei mai reveniţi?
S.C. Nu am ceea ce se cheamă o bună memorie literară. Nu mă număr printre fericiţii (pe care îi admir sincer) care
recită poeme întregi sau ştiu romane scenă cu scenă. Memoria mea păstrează versuri, scene sau pagini disparate şi,
mai ales, o anumită intensitate care se găseşte într-o carte, un anume mod în care aceasta m-a găzduit (adăpostit?) în
timpul lecturii. Aşa încât aş putea spune că peste multe dintre cărţile citite (nu şi peste autori, însă, aici aş face o
distincţie) se depune, în timp, un strat de uitare. În ceea ce priveşte revenirea, nu am o regulă. Exceptând cărţile la care
revin din motive didactice, m-am întors nu o dată la cele care îmi „crestează sufletul, se împlântă în el” (cu o expresie
a lui Marin Preda), la cele care, adică, mă confruntă cu propriile mele neputinţe şi angoase. Deşi, în ultimul timp, am
început să mă îndrept spre acele cărţi care îmi aduc tandreţe, alinare şi – cât de rar mi se întâmplă asta – râsul.
M.P. Lecturile ne servesc uneori şi pentru uitarea de sine. La ce bun avem nevoie de aceasta? Poate fi literatura un
„alibi” al existenţei, aşa încât, întrebaţi de ce nu ne-am trăit viaţa, de ce nu eram acasă când „a trecut” realitatea pe
lângă poarta noastră, să răspundem: am citit-o şi am trăit-o în cărţi?
S.C Sunt fascinată de o definiţie pe care o dă cărţii scriitorul Radu Petrescu: „un loc în care viaţa este mai densă”. Prin
urmare, se înţelege că nu cred nicidecum în antiteza dintre viaţă şi cărţi; pentru mine, acestea din urmă se aşază în
chiar miezul vieţii. Mai trebuie să adaug, poate, că deşi lucrez într-o universitate, nu sunt ceea ce se cheamă un
şoarece de bibliotecă sau o persoană închisă într-un turn de fildeş. Vieţii mele (din păcate sau din fericire) nu i-a lipsit
niciodată epicul. Preocuparea mea a fost, nu o dată, să fac cumva ori ceva pentru a mă sustrage unor întâmplări prea
solicitante şi să mă pot întoarce la cărţi şi la bibliotecă.
Prin intermediul cărţilor, am reuşit de mai multe ori să-mi înţeleg mai bine propriile trasee existenţiale, să-mi
limpezesc gândurile, să aduc la expresie stări sau emoţii care în mine doar bolborosesc. Aşa cum am avut prilejul s-o
mai spun (scriu), m-am ţinut de cărţi în situaţii de viaţă dificile, dar nu cu gândul că ele îmi vor aduce uitarea, ci cu
gândul că ele mă vor ajuta să înţeleg suferinţa şi că mă pot ajuta să trec, cumva, mai departe.”
MARIA PILCHIN în dialog cu SANDA CORDOȘ, Ce rost are să mai citim literatură, în Contrafort, nr 7-8 iulie-
august 2016

1. Menționează sensul din text al secvenței să aduc la expresie. 4p

2. Indică definiția cărții în viziunea scriitorului Radu Popescu,așa cum reiese din textul dat. 4p
3. Explică de ce peste unele dintre cărțile citite de Sanda Cordoș,s-a depus „în timp,un strat de uitare”,valorificând
informațiile transmise de text. 4p
4. Precizează expresia pe care Sanda Cordoș o preia de la Marin Preda pentru a defini cărțile preferate, folosind
informațiile din textul dat. 4p
5. Prezintă,în 30-50 de cuvinte,concepția Sandei Cordoș referitoare la relația literatură-viață,așa cum se desprinde din
ultimul paragraf al textului citat. 4p
6. Rescrie textul următor corectând greşelile de orice fel. Miam adus aminte că argintii pantofi rămăsese-ră în
bagajul care l-am adus ieri de la mare. Am adus cu mine decât cărţile după masă fiind că mi-am imaginat că voi citi
toată ziua ca şi un şoarece de bibliotecă. Când mi-am dat seama că va trebuii să particip la petrecerea lui Miruna am
alergat la magazin să cumpăr pantofi. 10p
SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)
Scrie un eseu de minim 500 de cuvinte, în care să prezinţi tema şi viziunea despre lume, reflectate într-o comedie
studiată. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- evidenţierea trăsăturilor comediei, care fac posibilă încadrarea într-o tipologie, într-un curent cultural / literar, într-o
perioadă sau într-o orientare tematică;
- prezentarea temei comediei, reflectată în textul dramatic ales, prin referire la două scene / secvenţe / situaţii ale
conflictului;
- sublinierea a patru elemente ale textului dramatic, semnificative pentru ilustrarea viziunii despre lume a autorului / a
unuia dintre personaje ( de exemplu: acţiune, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, particularităţi ale
compoziţiei, construcţia personajului, modalităţi de caracterizare, limbaj etc. )
- exprimarea unei opinii argumentate despre modul în care tema şi viziunea despre lume sunt reflectate în comedia
aleasă;
Subiectul al III-lea (20 de puncte)
Comentează, în minimum 60 de cuvinte, textul următor, evidențiind două trăsături ale romantismului:

Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci
Și gândirilor dând viață, suferințele întuneci;
Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară,
Și câți codri-ascund în umbră strălucire de izvoară!
Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate,
Când plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate!
Câte țărmuri înflorite, ce palate și cetăți,
Străbătute de-al tău farmec ție singură-ți arăți!
Și în câte mii de case lin pătruns-ai prin ferești,
Câte frunți pline de gânduri, gânditoare le privești!
Vezi pe-un rege ce-mpânzește globu-n planuri pe un veac,
Când la ziua cea de mâine abia cuget-un sărac...
Deși trepte osebite le-au ieșit din urna sorții,
Deopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul morții;
La același șir de patimi deopotrivă fiind robi,
Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi!
Unul caută-n oglindă de-și buclează al său păr,
Altul caută în lume și în vreme adevăr,
De pe galbenele file el adună mii de coji,
A lor nume trecătoare le însamnă pe răboj;
Iară altu-mparte lumea de pe scândura tărăbii,
Socotind cât aur marea poartă-n negrele-i corăbii.
Iar colo bătrânul dascăl, cu-a lui haină roasă-n coate,
Într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate
Și de frig la piept și-ncheie tremurând halatul vechi,
Își înfundă gâtu-n guler și bumbacul în urechi;
Uscățiv așa cum este, gârbovit și de nimic,
Universul fără margini e în degetul lui mic,
Căci sub fruntea-i viitorul și trecutul se încheagă,
Noaptea-adânc-a veciniciei el în șiruri o dezleagă;
Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe umăr
Așa el sprijină lumea și vecia într-un număr.
(Mihai Eminescu – Scrisoarea I)

REDACTARE (10 puncte) Pentru redactarea întregii lucrări, vei primi 10 puncte (utilizarea registrului stilistic adecvat
– 3 p.; ortografie – 3p.; punctuație – 3 p.; așezare în pagină, lizibilitate – 1p.)
 Lucrare scrisă la Limba şi literatura română pe semestrul I, clasa a IX-a
Citeşte cu atenţie textul şi rezolvă apoi sarcinile de lucru de mai jos:
Liceul Alexandru Ioan-Cuza din Bucureşti. Cândva în mai. Artistul Tudor Chirilă soseşte în liceu pentru a sta
de vorbă cu puştii. Sala de sport e destul de plină. Ar mai fi loc pentru câteva sute de liceeni, dar lumea nu se
înghesuie. Urmează o discuţie de aproape două ore. Tudor punctează câteva aspecte importante. Vorbeşte despre bani,
despre modele, educaţie, valori, profesori, carieră.
O parte dintre adolescenţi sunt atenţi, alţii se joacă la fel ca atunci când profesorul predă ceva la tablă.
Puştoaicele sunt topite. Se preling de pe scaun cu fiecare cuvânt rostit de Tudor Chirilă. La final, după o sesiune de
autografe, poze şi glume, stăm de vorbă cu liderul trupei Vama despre viaţa de liceu de la începutul anilor ‘90.

E.S. Au trecut 17 ani de când erai elev. Cum era viaţa de liceu din Neculce?
T.C. Mie nu mi-a plăcut foarte mult în liceu. O spun tot timpul, sus şi tare şi nu cred că pentru mine liceul a fost la fel
de important pe cât a fost facultatea. Pasiunea mi-am descoperit-o în facultate, în primul an. Am avut în liceu profesori
care au însemnat ceva pentru mine, i-am menţionat şi astăzi. Am avut modele în profesorii mei şi am avut ce învăţa de
la o parte dintre ei. Recunosc, nu de la toţi, dar cred că ar fi şi imposibil.
E.S. Cum erai pe vremea aceea?
T.C. Eram timid şi arogant, pentru că încercam să maschez o timiditate. Nu aveam o gaşcă, eram destul de singur, aşa,
aveam doi-trei prieteni mai buni, dar nu ieşeam foarte mult.
E.S. Cum arăta o zi din viaţa ta de adolescent?
T.C. Cum arată şi acum. Dacă aveam şcoală de dimineaţă mă trezeam greu şi mă duceam la liceu, după ce ieşeam o
mai ardeam aiurea puţin, dacă mai aveam teme şi lucruri de făcut le făceam. Dar nu pot spune că eram foarte eficient.
E.S. Cu părinţii cum te înţelegeai ?
T.C. Foarte bine. Aveau timp de mine, dar, altfel, tata nu trecea pe la liceu, sau la şedinţele cu părinţii. Mai mult
maică-mea. Pe tata îl interesa să am medii bune şi mi-a predat o educaţie colaterală. Mi-a predat muzică clasică, a
insistat să citesc. Acest lucru era foarte important, iar mama ţinea legătura cu diriginta.
E.S. Astăzi ai vorbit despre vise, despre pasiune. La 18 ani aveai vreun vis?
T.C. Visul meu a fost tot timpul să devin actor. Nu era un vis foarte bine conturat, dar acest lucru s-a întâmplat în anul
I de facultate, atunci când a apărut şi pasiunea. Tot în anul I sau II, a apărut visul cu muzica. Iar în anul IV mi l-am şi
împlinit. Lucrurile s-au înlănţuit.
E.S. Ce modele aveai ?
T.C. Aveam muzica momentului! Gun’s n roses, Queen, Metallica, ACDC. Îi aveam ca modele pe scriitorii ruşi.
Aveam modele culturale. Aveam modele de actori: Robert DeNiro, Al Pacino. Vedeam filmele acelea mari: Once
upon a time in America. Apăruse prin ’84 video şi în ’90 deja era o piaţă mare cu închirierile de casete.Regizorul
Stanley Kubrick este un mare model acum.
E.S. Materia preferată?
T.C. Româna era printre materiile preferate.
E.S.Chiuleai des?
T.C. Chiuleam normal. N-am avut exagerat de multe absenţe.
E.S.Eşti un artist complet acum. Actor, cântăreţ. Ce le-ai transmite puştilor care vor să devină actori?
T.C. Să încerce. Să nu deschidă ochii doar la piedici. Să deschidă ochii şi la speranţă. Şi le-aş spune că este o meserie
care merită făcută, dacă simţi că nu poţi să faci altceva. Este o meserie care nu se poate trăda.
E.S.Ce n-ai învăţat în şcoală?
T.C. N-am învăţat în şcoală să am răbdare. N-am învăţat în şcoală să fiu mai profund şi să mă preocupe lucrurile mai
importante. N-am învăţat în şcoală să mă preocup numai de treaba mea, să nu mă abată de la drum lucruri colaterale,
n-am învăţat în şcoală să nu mă uit în curtea altuia. N-am învăţat în şcoală o grămadă de lucruri care ţin de un bun-
simţ de viaţă, pe care de multe ori profesorii nu au avut timp să ni-l transmită. La 16 ani crezi că le ştii pe toate. N-am
învăţat în şcoală că nu le ştiu pe toate.
E.S. Ai scris o piesă care a devenit un simbol al adolescenţei. Am doar 18 ani. Îţi mai aduci aminte cum ţi-ai petrecut
majoratul?
T.C. Nu. Habar n-am! Pentru mine ziua mea nu a contat. De obicei de ziua mea îmi închid telefonul.
(Edward Stănescu – interviu cu Tudor Chirilă, în Viața de liceu, 29 august 2009)

1. Explică sensul secvenței au însemnat ceva pentru mine. 4 p.

2. Precizează care au fost cele două pasiuni majore ale lui Tudor Chirilă, raportându-te la răspunsurile oferite de
acesta. 4p.
3. Explică în ce constă sfatul pe care Tudor Chirilă îl dă tinerilor liceeni care vor să devină actori, așa cum se
deduce din text. 4 p.
4. Indică două trăsături de caracter pe care le avea artistul în liceu, valorificând textul dat. 4 p.
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, atitudinea lui Tudor Chirilă față de școală, așa cum se desprinde de ultimul
paragraf al textului. 4p
6. Corectează greşelile de orice fel din textul următor: A mers cu dragi lui prieteni în vizită l-a bunici Mihaelei.
Au cumpărat decât flori şi bonboane. Ana şi Mara au pregătit o prăjitură care s-o servească împreună. I-au spus lui
Miruna să aducă şi C.D.-urile noi apărute pentru ca să le asculte cu toţi. 10p