August 2018

Analiza si evaluare a nevoilor

comunitatii Orasului Flamanzi

2018
Page | 1
1. Metodologia de realizare a analizei. Instrumente folosite.

2. Obiectivele analizei nevoilor comunitatii Orasului Flamanzi. Definire si explicare

obiective.

3. Introducere in context. Problematica integrarii socio-economice a comunitatii

marginalizate. Delimitari conceptuale, definitii, reglementari in context national si
european

4. Prezentarea nevolior identificate ca urmare a analizei comunitare pe care a fost

fundamentat proiectul

5. Abordarea activitatilor proiectului ca raspuns la nevoile identificate la nivel de

comunitate

6. Participarea cetateneasca element cheie al evaluarii si identificarii comunitare

7. Procesul de consultare al comunitatii. Dimensiuni, etape de realizare.

8. Rezultate obtinute in urma procesului de consultare al comunitatii. Listarea

nevoilor, prioritizarea acestora

9. Realizarea planului comunitar de actiune.

10. Concluzii si recomandari

11. Anexe

Cuprins
Page | 2

1. Metodologia de realizare a analizei. Instrumente folosite

 Populația și lotul cercetat

Persoane adulte cu domiciliul în orasul Flamanzi, Judetul Botosani.

 Etapele cercetării:
 Pregătirea cercetării: elaborare instrumente de lucru, pretestare, planificare
concept desfasurare focus grupuri/workshopuri
 Culegerea datelor prin analiza documentelor
 Realizarea bazei de date cu răspunsuri in urma aplicarii instrumentelor
 Analiza și centralizarea datelor;
 Redactarea raportului final de cercetare.

Parcurgerea tuturor etapelor a reprezentat câte un pas important pentru ca cercetarea

să se ridice la standardele cerute. Toate aceste activități constituie elemente de
referință pentru construirea imaginii asupra a ceea ce înseamnă metodologie cercetării
sociale.

 Metode de cercetare folosite

Ancheta sociologică pe bază de chestionar
Membri adulți femei si barbati ai orasului Flamanzi, județul Botosani.
Eșantionarea stratificată a fost făcută după criterii de vârstă, gen, apartenenta la grup
minoritar pentru a putea acoperi întreaga comunitate, proporțional cu datele statistice, și
 să asigure o mai mare eterogenitate a respondenților sub aspectul caracteristicilor
Page | 3
legate de sex, vârstă, ocupație, educație.

Componenta cantitativă se bazează pe realizarea unei anchete sociologice în rândul

membrilor comunității orasului Flamanzi, județul Botosani, pentru a stabili opinia,
atitudinile și poziționarea acestora în raport cu riscul de sărăcie și excluziune socială.
Mai exact, metoda utilizată pentru realizarea acestui studiu este ancheta față în față
având la baza instrumentele elaborate,.
Chestionarul sau ghidul de interviu conține, în cea mai mare parte, întrebări de
percepție, construite astfel încât răspunsurile aferente acestora să poată fii evaluate
prin raportare la dimensiunile pe care si le propune a le aborda analiza (identificarea
nevoilor comunitatii pe cele mai importante aspecte de natura sociala)

Ghidul de interviu are la baza si intrebari deschise care ofera posibilitatea de a

consemna chestiuni relevante cu privire la respondent sau familia acestuia, spre
exemplu cazurile care se confruntă cu o deprivare materială severă, dorința de a obține
sprijin (consiliere, consultanță, mentorat, formare profesională antreprenorială) pentru
înființarea unei afaceri la nivelul comunității, nevoia intervenții în domeniul îmbunătățirii
condițiilor de locuit care să reducă pericolul pe care îl reprezintă locuirea precară.

Secțiunile aferente sunt delimitate grafic și organizate urmărindu-se menținerea unei

coerențe interne, succesiunea itemilor fiind aleasă astfel încât să poată fi evitată
inducerea unui anumit tip de răspuns. În formularea întrebărilor s-a încercat utilizarea
termenilor în accepțiunea cu care sunt utilizați în mod curent, aducându-se explicații
suplimentare în cazul referirii la un fenomen cu un grad mai sporit de complexitate.
 Workshopuri/Focus-group-uri:
Page | 4
12 Workshopuri in cadrul carora se vor organiza si focus grupuri la nivelul grupului local
de actiune actori locali relevanți din comunitate si cetateni: reprezentanți ai autorității
publice, reprezentanți ai instituțiilor de învățământ, reprezentanți ai instituțiilor de cult,
reprezentanți ai furnizorilor de servicii medicale din comunitate, lideri informali cunoscuţi
pentru implicarea, motivarea şi gradul de multiplicare al ideilor în comunitate, persoane
de etnie roma și alte persoane aflate în risc de sărăcie și excluziune socială.

Focus grupurile se vor axa în principal pe obţinerea unor informaţii cât mai relevante
pentru problematica studiată – reducerea numărului de persoane aflate în risc de
sărăcie și excluziune socială din orasului Flamanzi, județul Botosani
Se vor aduce în discuție nevoile locale ale membrilor comunității în ceea ce privește
educația, ocuparea, serviciile medico-sociale, condițiile de locuit, asistența juridică și
problemele specifice ale persoanelor de etnie romă. Focus grupurile vor decurge ca
nişte grupuri de discuţie în care interacţiunea participanţilor va genera noi subiectele de
interes pentru echipa de cercetare.
Punctele principale ale discuţiilor ce vor fii lansate in cadrul focus grupurilor sunt:
 barierele pe care le întampină membrii comunității din orasului Flamanzi, județul
Botosani în ceea ce privește accesul la infrastructura și serviciile de bază;
 condiția femeii și a copilului în calitate de membri ai comunității marginalizate
orasului Flamanzi, județul Botosani;
 potențialul de dezvoltare al comunității în funcție de profilul resurselor umane
(calificări, competențe);
 piața forței de muncă la nivel comunitar;
 mediul de afaceri local;
 soluții viabile pentru incluziunea socială a comunității marginalizate.
Page | 5
Intalniri de informare pe baza de ghid de interviu

Vor fii elaborate ghidiuri de interviu personalizate in functie de specificul respondentilor

si sfera de activitate a acestora in spatiul social comunitar al orasului Flamanzi, județul
Botosani, urmarind domeniile prioritare de interes ale vietii sociale. Astfel va fii realizat
un ghid de interviu dedicat participantilor la worksopuri, un ghid de interviu dedicat
actorilor relevanti de la nivel comunitar (mediator scolar, mediator sanitar, lider
organizatii non guvernamentale, lider comunitatea de romi), membrilor echipelor de
voluntary.

Interviul de grup este o formă de interviu în care subiectul intervievat nu mai e un

individ, ci un grup în cadrul căruia numărul participanţilor poate varia, în funcţie de
scop, temă şi categoria de populaţie, între minim 3 și maxim 15 persoane, astfel încât
fiecare participant să aibă timp să se exprime, iar fiecare intervenţie să poată fi
înregistrată. Toate aspectele care asigură caracterul calitativ sunt comune cu interviul
individual (interes pentru experienţele, opiniile, trăirile subiecţilor; caracter open-ended;
caracter nondirectiv; etc.).
Am optat pentru această tehnică întrucât în raport cu interviul individual prezintă o serie
de avantaje:
 colectează date într-un context social şi utilizează dinamica grupului pentru
construcţia răspunsurilor, respectând astfel realitatea socială (o opinie, un
sentiment nu sunt date individuale, sunt construite în interacţiunea socială şi
adesea nu ar apărea în absenţa interacţiunii);
 interacţiunea şi dinamica grupului pot stimula răspunsurile: «uneori, un focus-
grup este cea mai bună abordare pentru o temă delicată» sau pentru subiecţi
mai « închişi » (faptul că ceilalţi vorbesc îi poate stimula şi pe ei să vorbească);
  permite punerea faţă în faţă / confruntarea unui evantai de experienţe şi opinii
Page | 6
variate în legătură cu o problemă de interes;
 este mai economic, pentru că permite o utilizare mai eficace a timpului şi o
economie de operatori: două persoane (moderatorul şi asistentul său) recoltează
simultan experienţele, trăirile, etc. unui număr mai mare de subiecţi.
Dezavantajele focus-grupului se referă la:
 Numărul limitat de aspecte care poate fi discutat (cel mult zece);
 Limitarea timpului disponibil pentru intervenția fiecărui participant;
 Nu pot fi abordate teme controversate sau foarte intime;
 Nu poate fi asigurată confidenţialitatea: participanţii se văd şi se aud unii pe alţii,
se pot recunoaşte ulterior, pot povesti ulterior;
 Participantii pot opta să-şi armonizeze opiniile şi relatările cu ceea ce spun
ceilalţi sau cu ceea ce spune moderatorul.

Metoda observatiei participative

Observatia este o metoda fundamentala de culegere a datelor empirice, utilizata in

stiintele socioumane si in practica asistentiala. Spre deosebire de observatia spontana,
folosita in contextul vietii cotidiene, observatia stiintifica este o actiune planificata,
ghidata de scopuri si ipoteze, desfasurata dupa reguli precise si indelung verificate.

Observatia stiintifica se remarca prin urmatoarele caracteristici:

este fundamentata teoretic: utilizeaza concepte, scheme de analiza, teorii si modele

explicative cu privire la fenomenele investigate;

- este sistematica si organizata metodic;

- este integrala: 'obiectul' observat este privit ca intreg situat intr-un context determinat;
 - este repetabila si verificabila: pentru obtinerea unor date veridice, observatia poate fi
Page repetata,
|7 reconstituind pe cat posibil conditiile initiale. Acest lucru nu este insa realizabil
in cazul fenomenelor/evenimentelor unice;

- are o finalitate teoretica (testarea sau imbogatirea teoriilor existente; constructii

teoretice noi) sau o finalitate practica (vizand schimbarea sociala) bine precizate.

Observatia participativa presupune integrarea observatorului in comunitatea

cercetata, pentru o perioada lunga de timp, in scopul unei cunoasteri in profunzime, de
tip calitativ. Observatia participativa se defineste prin cateva caracteristici de baza:

- surprinde existenta cotidiana a unei comunitati pentru a obtine o imagine autentica

asupra acesteia;

- este un studiu comprehensiv si holistic asupra unei unitati sociale (cultura, subcultura,

grup, organizatie, credinte, obiceiuri, modele actionale, interactiuni sociale etc.) ;           .

- este un demers de tip calitativ atat sub aspectul realitatii studiate (aspecte unice,
particulare ale vietii sociale), al principiilor si strategiei metodologice utilizate (primeaza
abordarea comprehensiva, 'din interior', a fenomenelor sociale; ipotezele si categoriile
de analiza sunt flexibile, suportand modificari pe parcursul cercetarii prin confruntarea
cu noi date), cat si sub aspectul rezultatelor (teorii particulare sau cu raza medie de
generalitate, teorii interpretative etc.);

- se deruleaza potrivit unor principii si reguli specifice de ordin

metodologic si deontologic: observatorul trebuie sa respecte normele de convietuire si
obiceiurile colectivitatii investigate; sa nu lase impresia ca este o autoritate si sa nu
joace rolul de conducator sau sfatuitor; sa nu socheze prin vocabularul utilizat, prin
cunostintele sale sau prin vestimentatie; sa nu forteze situatia de observatie; sa
inregistreze cat mai fidel datele empirice; sa manifeste interes egal fata de toti membrii
comunitatii respective, pentru a castiga increderea lor si, mai ales, pentru a obtine
acordul autoritatilor formale si informale.
 - identitatea observatorului poate fi dezvaluita total, partial sau deloc. De
Page asemenea, gradul
|8 de implicare in viata comunitatii poate varia, implicand o pozitie de
neutralitate sau una de actor social (membru activ sau membru periferic) ;

- pe parcursul observatiei participative este necesara adesea utilizarea unor observatori

membri ai grupului investigat sau asistat. Aceasta este tehnica participantului
observator care este solicitat de catre investigator (asistent social) sa culeaga informatii
cu privire la activitatea propriului grup. In asistenta sociala, participantul observator este
o persoana din proximitatea clientului care, adesea, sesizeaza institutia asistentiala,
formuland si cererea de ajutor in favoarea celui pe care il crede in criza sau in situatie
de risc.
Astfel, in concordanta cu cele mentionate mai sus observatorii s-au deplasat in
comunitate in vederea culegerii de informatii relevante in proesul de analiza comunitara

Documentarea/analiza de continut
Pentru verificarea și completarea datelor obținute s-a recurs la analiza de conținut a
documentelor - metoda ce se referă la analiza cantitativă a documentelor, urmărindu-se
punerea în evidență de teme, tendințe, atitudini, valori sau de patten-uri de asociere a
unor teme şi evaluări (de atitudini și de valori). Această metodă este proprie
documentelor ce conțin informație complexă, celor cu valoare comunicațională ridicată:
mass-media, literatură, statistici oficiale, dări de seamă, rapoarte, legi și decrete etc.

Avantajele analizei de conținut a documentelor:

 Aduce nota de rigoare în interpretarea documentelor, depășește planul impresiei, al
afirmațiilor fără acoperire empirică;
 Are o relevanță deosebită în analiza temeinică a producțiilor științifice, în dublu sens:
în cele sociologice, ca analiza secundară a datelor; în cele științifice, în general,
 pentru a decela mai precis ce teme sunt cercetate, raportul teoretic-empiric,
Page | 9
fundamental - aplicativ, ce caracteristici socio-demografice au producătorii de știință
(vârstă, sex etc.).
 Prin analiza de conținut se relevă nu numai tendințe în interiorul unui document sau
al mai multor documente, la un moment dat, într-o anume temporalitate, ci și
evoluția comparativă a unor teme și aprecieri pe secvențe mai mari de timp;
 Poate lua şi forma analizei longitudinale.

Dezavantajele analizei de conținut a documentelor:

Documentele analizate prin intermediul acestei metode au fost documente cifrice și
necifrice, publice, oficiale precum recensăminte (populație, animale, locuințe), statistica
stării civile, cartografii și urbarii (registre oficiale de proprietate funciară), acte
administrative (adrese ale instituțiilor), planul urbanistic general.

Metode de analiză a datelor

 Prelucrarea numerică şi constituirea datelor în variabile statistice
 Tabelul combinat
 Tabelul cu dublă intrare
 Tabelul de asociere
 Sistematizarea datelor după clase de valori
 Serii statistice de spațiu (teritoriale)
 Serii statistice de distribuție (repartiție)
 Reprezentarea datelor cu ajutorul graficelor
 Interpretarea și analiza variabilelor statistice și a graficelor rezultate
 2. Obiectivele analizei nevoilor comunitatii Orasului Flamanzi. Definire si
Page | 10 explicare obiective.

Scopul analizei
Scopul cercetării sociale este de obținere a unei imagini structurate asupra comunității
orasului Falamanzi, Judet Botosani care să permită definirea principalelor nevoi
identificate la nivel de comunitate printr-o abordare participativa a membrilor comunitatii
in functie de analiza realizata inainte de demararea proiectului si rezultatele obtinute de
activitatile proiectului pe perioada de implementare.

Obiectivele cercetării
 Identificarea și analiza grupurilor aflate în risc de sărăcie și excluziune socială la
nivelul comunității orasului Flamanzi, Judet Botosani;
 Identificarea și analiza nevoilor locale ale membrilor comunității orasului
Flamanzi, Judet Botosani cu o abordare integrate a aspectelor vietii sociale
 Analiza principalelor bariere pe care le întâmpină membrii comunității orasului
Flamanzi, Judet Botosani în ceea ce privește accesul la infrastructura și serviciile
de bază;
 Analiza condiției femeii și a copilului din perspectiva calității acestora de membri
ai comunității marginalizate;
 Analiza potențialului de dezvoltare a comunității în funcție de profilul resurselor
umane (calificări, competențe), piața forței de muncă și mediul de afaceri local;
 Identificarea unor soluții viabile care să conducă la incluziunea socială a
comunității marginalizate.
 Identificarea oportunitatilor de dezvoltare comunitara prin mobilizarea membrilor
comunitatii si stimularea acestora de a se implica la nivel de comunitate
Page | 11
3. Introducere in context. Problematica integrarii socio-economice a
comunitatii marginalizate. Delimitari conceptuale, definitii, reglementari in
context national si european

Comunitatea marginalizată
Majoritatea persoanelor expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială, din
România, locuiesc în zonele rurale, conform statisticilor publicate de Institutul Național
de Statistică. Zonele marginalizate din mediul rural au caracteristici diferite, însă
punctele comune ale acestora sunt: lipsa de educație, sărăcie, îmbătrânirea populației
care este mai susceptibilă în a judeca după clișee și pe lipsa locurilor de muncă sau a
ocupației în acest sector.

Sărăcia extremă din România a fost studiată încă din anii 1990 și s-a confirmat în
repetate rânduri că este doar un fenomen individual sau familial, ci și unul geografic,
deoarece se concentrează pe zonele marginalizate atât urbane cât și rurale, în cadrul
căreia sărăcia se transmite de la o generație la alta.

În ciuda teoriei migrației statutului care susține că un copil căruia i se oferă șanse egale
va depăși statusul părinților lui, în România o familie săracă nu poate accesa factorii
bunăstării deoarece este constrânsă de alți factori, care la nivel ideologic nu sunt luați în
considerare.

Astfel, pe lângă sărăcia monetară, familiile extrem de sărace se confruntă cu șomajul

pe termen lung în rândul adulților cauzat printre altele, de lipsa locurilor de muncă,
alimentația necorespunzătoare a copiilor, care duce la sănătate precară sau dezabilități,
riscul ridicat de neglijare sau de abuzuri asupra copiilor (asociate de obicei cu consumul
 excesiv de alcool al părinților), comportamente nepotrivite pentru educarea copiilor,
Page | 12
familii monoparentale sau foarte tinere, căsătorii instabile, prezență școlară slabă sau
abandon școlar, care are ca rezultat lipsa învățării și dezvoltării unor competențe
profesionale, violența domestică delicte minore și desigur, locuințe modeste sau chiar
lipsa acestora.

Toți acești factori au desigur o influență negativă asupra individului dar și a comunității.
Astfel, sărăcia înseamnă mai mult decât neajuns, iar aceasta duce si la un nivel scăzut
al aspirațiilor și respectului de sine, la dependența de ajutorul altora, inclusiv de cea a
statului care este considerat principalul responsabil de ajutorarea celor săraci.

Prin urmare, familiile aflate în situație de sărăcie extremă reprezintă o provocare

deosebit de mare, nu doar în ceea ce privește competențele și capitalul fizic ci și în
ceea ce privește problemele psihologice.

Marginalizarea socială, conform legii, este definită ca fiind „poziția socială

periferică de izolare a indivizilor sau grupurilor cu acces limitat la resursele
economice, politice, educaționale și comunicaționale ale colectivității care se
manifestă prin absența unui minim de condiții sociale de viață.”

În România nu există o definiție juridică a „zonelor marginalizate”. Însă conform

conceptelor sociologice, marginalizarea se diferențiază de separare (tendința unei
comunități de a se izola de restul societății într-un cadru cultural și marcat de tradiții), de
segregare (tendința majorității de a izola un anume grup) și de integrare (situația în care
societatea majoritară oferă mediu de dezvoltare comunităților cu probleme, religie sau
etnie diferire, creându-le statut de egalitate).
 Marginalizarea în context european
Page Adoptarea
| 13 excluziunii și incluziunii sociale în programele Uniunii Europene și în politicile
Statelor Membre s-a produs în anul 2000 odată cu lansarea Procesului sau Strategiei
Lisabona.

Astfel, conceputul de „excluziune socială” este utilizat în studiile care abordează și tema
sărăciei. Însă conceptul poate fi interpretat într-un mod larg și unul radical. El poate
sugera că relațiile sociale afectează veniturile indivizilor. Excluziunea socială poate, de
asemenea, să ne sugereze că genul, rasismul, homofobia, dezabilitățile, vârsta, lipsa de
cultură și capital social sunt lipse importante de excluziune (Gough, 2006).

Gough susține că un individ poate să treacă prin mai multe faze care desemnează
starea să sărăcie. Aceste etape fiind următoarele: „sărăcia absolută (măsurată prin lipsa
de satisfacere a nevoilor fiziologice), trecând apoi prin sărăcia relativă, urmând
excluziunea socială de gradul 1 (venit mic, lipsa unor resurse particulare), excluziunea
de gradul 2 (discriminare, rasism), de gradul 3 (lipsa capitalului cultural și social) și de
deprivare (alienare).

Când vorbim de sărăcie, ne referim cu precădere la o situație de deprivare din punct de

vedere economic, social dar și cultural. După piramida lui Maslow, sărăcia face referire
la incapacitatea individului de a-și satisface nevoile primare, respectiv baza piramidei,
cea a „necesităților de subzistență”: hrană, mâncare, acoperiș deasupra capului, haine,
nevoia de igienă.

Sărăcia și excluziunea socială sunt concepte interrelaționate. Literatura referitoare la

sărăcia cronică subliniază faptul că, mai mult decât orice tip de sărăcie, cea persistentă
este strâns legată de excluziunea socială. Mai mult decât severitatea sărăciei, perioada
trăită în sărăcie pare să aibă un impact puternic asupra altor dimensiuni (șomaj,
 sănătate, educație, etc.). Astfel, putem identifica patru dimensiuni ale excluziunii
Page | 14
sociale: excluderea de piața muncii, excluziunea de la locuire decentă, excluziunea de
la bunuri durabile, excluziunea de la educație și excluziunea de la sănătate (Dragomir,
2003). Iar întrunirea a două și mai multe criterii, are drept consecință sărăcia absolută.

Conceptul de „excluziune socială” după cum îl definește Comisia Europeană, este „unul
dinamic, referindu-se atât la procese, cât și la consecințe (…) afirmă de asemenea,
natura multidimensională a mecanismelor prin care indivizii și grupurile sunt excluși de
la schimbările sociale (…) activitatea salarizată; este simțită și vizibilă în domeniul
locuirii, educației, sănătății și al accesului la servicii.” (European Commission).

Pe de altă parte, în Marea Britanie conceptul de excluziune socială se referă la efectul

unei „combinații de probleme asemănătoare precum: șomaj, venit scăzut, aptitudini
sărace, boală, crimă, etc.”. Iar literatura de specialitate subliniază faptul că sărăcia
persistentă este strâns legată de excluziunea socială.

Majoritatea studiilor despere marginalizare având ca subiect țara noastră, arată că în

România, acest aspect al societății, în special în zonele rurale, gravitează în jurul
„sărăciei comunității” sau „neajunsurile comunității” la nivelul unității administrative ( de
obicei la nivelul comunei).

Indiferent de metoda de cercetare, aproape toate studiile au subliniat faptul că în

România criteriile principale pentru identificarea și examinarea sărăciei, mai ales
sărăcia extremă, multidimensională și marginalizarea sunt: capitalul uman, ocuparea
forței de muncă și condițiile de locuire.

Definiția oferită de către Atlasul Zonelor Rurale Marginalizate și al Dezvoltării Umane

locale din România, folosește termenul de „zone rurale marginalizate” pentru zone
 compacte extravilane (sectoare de recensământ) în care locuiesc persoane cu capital
Page | 15
uman disproporțional de scăzut, cu puține locuri de muncă declarate și condiții improprii
de locuit, comparativ cu locuitorii din alte zone rurale.

Nivelul venitului până la care o persoană este considerată marginalizată, se stabilește

anual, prin hotărâre de Guvern, înaintea depunerii în Parlament a Legii Bugetului de
stat. Consiliile locale au obligația, potrivit acestei legi, să identifice persoanele li familiile
care se găsesc în această situație li să stabilească măsurile necesare pentru prevenirea
marginalizării sociale.

Marginalizarea în România

La nivel național, 6,2% din populația rurală, 5,3% din toate gospodăriile și 5,2% din
toate locuințele se află în zone rurale marginalizate.

Prin definiție, aceste zone sunt sectoare de recensământ în care cea mai mare parte a
populației a absolvit cel mult gimnaziul, își câștigă existența în sectorul informal
(punându-se accent pe munca cu ziua) și locuiește în condiții precare chiar și după
standardele de obicei scăzute aplicate zonelor rurale care, în general, nu dispun de
foarte multă infrastructură de bază sau de utilități.

La nivelul României, comunitățile rurale marginalizate sunt distribuite în 992 de comune

(35% din totalul comunelor din țară), deși cu diferențe regionale semnificative. Sectoare
de recensământ marginalizate sunt prezente în 1.605 sate (12% din toate satele), în
toate județele și regiunile țării. Aceste zone rurale marginalizate sunt considerate
„problematice” mai ales pentru că se caracterizează prin gospodării cu venituri mici,
 locuitori cu un nivel scăzut de educație și de competențe relevante pe piața muncii, un
Page | 16
număr preponderent de mame singure, copii numeroși și o rată ridicată a delincvenței.

Copiii cu vârste cuprinse între 0 și 17 ani reprezintă peste o treime (34%) din populația
totală a zonelor marginalizate, în timp ce vârstnicii reprezintă doar 13% (comparativ,
proporțiile medii din zonele rurale nemarginalizate sunt 22% copii și 19% persoane cu
vârsta de cel puțin 65 de ani).

O gospodărie din patru în zonele rurale marginalizate are cel puțin cinci membri față de
doar 15% în zonele nemarginalizate, în timp ce 16% dintre gospodării au trei copii față
de doar 5% în zonele nemarginalizate.

Proporția populației care trăiește în zone rurale marginalizate (sectoare de

recensământ) este de aproape două ori mai mare în Nord-Est comparativ cu media
rurală națională (11,3% comparativ cu 6,2%).

Regiunea centru are, de asemenea, o rată de marginalizare mai mare decât rata medie
de marginalizare. La cealaltă extremă regiunile Vest (1,2%) și București – Ilfov (0,6%)
au rate foarte mici de marginalizare.

La nivel de județ, se înregistrează discrepanțe considerabile. Județul Vaslui are cea mai
mare rată de marginalizare rurală din țară, de aproximativ 23% (aproape de patru ori
mai mare decât media națională). Astfel, una din patru persoane din județul Vaslui din
mediul rural trăiește într-o zonă marginalizată.

Rate ridicate de marginalizare rurală (între 9 și 15% din totalul populației rurale din
fiecare județ) au mai fost înregistrate în alte opt județe, respectiv Iași, Covasna, Brașov,
Botoșani, Galați, Bacău, Sibiu, Mehedinți. La cealaltă extremă, județele Ilfov și Timiș au
rate de marginalizare rurală de doar 0,5%.
 La nivel de sat, studiul de fundamentare realizat de Banca Mondială pentru Strategia
Page | 17
Națională privind Incluziunea Socială și Reducere a Sărăciei 2015 – 2020 a arătat deja
că majoritatea satelor românești au între 100 și 2000 de locuitori.

La o extremă, satele mici (cele cu mai puțin de 500 de locuitori) și, în special, satele
foarte mici (cele cu mai puțin de 200 de locuitori) sunt cele mai dezavantajate, în
particular cele care au populația îmbătrânită și / sau cele care sunt situate în zone
izolate. La cealaltă extremă, satele mari (cele cu mai mult de 2000 de locuitori) tind să
fie cele mai dezvoltate.

Astfel, mărimea populației satului este un determinant puternic al nivelului general de

dezvoltare sau de potențial. În ceea ce privește marginalizarea rurală, după cum am
menționat mai sus, numai 1605 sate din țară au una sau mai multe zone marginalizate
(sectoare de recensământ). Cele mai multe dintre ele (62%) sunt sate medii sau mari.
Majoritatea (72%) au o zonă rurală marginalizată locuită de o comunitate non-roma.

Nivelul de accesibilitate al satului, măsurat în funcție de distanța geografică până la cel

mai apropiat oraș este un indicator foarte relevant din punct de vedere social și
economic. Serviciile de transport tind să nu existe în zonele în care este puțin probabil
să fie profitabile din cauza distanțelor lungi și a drumurilor de calitate slabă. Astfel,
locuitorii acestor așezăminte nu au acces facil la locurile de muncă oferite de marile
orașe. Iar investitorii preferă așezămintele mari în defavoarea zonelor rurale.

În consecință, izolarea acestor comunități este accentuată, distanțele mari devin

imposibil de parcurs mai ales în timpul sezonului ploios sau iarna, când drumurile de
acces sunt adesea impracticabile. Puțini medici și profesori care trăiesc în afara
comunei sau în zonele urbane evită să lucreze în aceste sate tocmai din cauza
infrastructurii de transport fragile și a lipsei de servicii care stau la baza bunăstării.
 Astfel, izolarea geografică vine împreună cu marginalizarea instituțională. Adulții își
Page | 18
găsesc greu un loc de muncă stabil din cauza lipsei de investiții cu capital privat, iar
copiii și tinerii nu au acces la educație de calitate și nici la activități recreative care să îi
ajute să intre în competiție cu alți elevi de vârsta lor din zona urbană.

În zonele rurale, depărtarea de cel mai apropiat centru industrial (de obicei oraș mare)
corelează puternic cu marginalizarea. Doar 3,5% din populația rurală din satele aflate în
apropierea unui oraș este marginalizată. Acest procent este de trei ori mai mare pentru
persoanele care locuiesc în satele îndepărtate (11,3% față de media națională de
6,2%).

Ponderea satelor cu zone marginalizate crește de la 9% în satele apropiate de un oraș

la 14% în satele aflate la o distanță moderată de un oraș și la aproape 20% în satele
care sunt situate departe de un oraș.

Rata de marginalizare este de aproape două ori mai mare în satele periferice decât în
cele centrale (8% din populație, comparativ cu 4,5%, media națională fiind de 6,2%).
Asemenea situației generale care predomină în zonele rurale, satele periferice
constituie majoritatea satelor care au zone marginalizate.

Perspective cu privire la marginalizarea comunitatilor de romi in context national

si european

Preocupările pentru a afla câţi romi sunt în Romania sau în Europa a constituit şi va mai
constitui un obiectiv de cercetare pentru mulţi cercetători. Începând cu anul 1993 s-au
desfăşurat mai multe cercetări la nivel naţional. În funcţie de metodologia aplicată,
rezultatele privind estimarea numărului de romi diferă. Se recunoaşte însa faptul că, în
afara datelor provenite de la Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor (RPL) din 1992,
 2002 şi 2011, unde se apreciază că numărul romilor autoidentificaţi este subestimat,
Page | 19
există puţine studii care să ofere o estimare bazată pe o metodologie clara.      

Liderul formaţiunii minorităţii romilor reprezentată în Parlamentul României, estimează

numărul romilor din România ca fiind între 2,5 şi 3 milioane de persoane. În opinia
deputatului, aceste persoane nu vor să-şi declare identitatea, datorită moştenirii triste
transmisă generaţiilor viitoare de romi, de către romii deportaţi în Transnistria,
evenimente încă vii în memoria colectivă a romilor.11 Pe de altă parte, în raportul
prezidenţial din 2009 se arată chiar că „Identitatea de rom/ ţigan continuă să fie un
stigmat.”

Rezultatele preliminare ale recensământului populaţiei şi locuinţelor (RPL) din România,

efectuat în 2011 relevă faptul că, numărul celor care sau declarat romi a fost de 619 mii
persoane (3,2% din populaţia României). În profil teritorial, distribuţia populaţiei rome
este neuniformă, cu ponderi variind între 1,1% în judeţul Botoşani şi 8,8% în judeţul
Mureş. Conform comunicării CE din 201113, Consiliul Europei a estimat un număr
mediu al romilor din România de 1.850.000 persoane, respectiv 8,32% din populaţia
totală. Această cifră de referinţă este menţionată în documentele programatice inclusiv
cele referitoare la programarea fondurilor 2014 - 2020.

Din cele 10-12 milioane de romi care se estimează că trăiesc în Europa, un număr de
619 000, conform datelor statistice oficiale, sunt cetățeni români. Un procent important
dintre aceștia fac obiectul prejudecăților, intoleranței, discriminării și excluziunii sociale
în viața de zi cu zi. Aceștia sunt marginalizați și trăiesc în condiții socio-economice
foarte precare – lucru inacceptabil în Uniunea Europeană (UE) a începutului de secol
21.

Strategia UE – Europa 2020 – pentru o nouă cale spre creștere – o creștere inteligentă,
durabilă și favorabilă incluziunii – exclude marginalizarea persistentă, atât economică,
cât și socială, a acestei minorități care este cea mai numeroasă din Europa. Se impun
acțiuni ferme, desfășurate într-un dialog activ cu comunitatea romă, atât la nivel
 național, cât și la nivelul UE. Cu toate că responsabilitatea principală pentru aceste
Page | 20
acțiuni revine autorităților publice, aceasta constituie în continuare o provocare, dat fiind
că integrarea socială și economică a romilor este un proces dual, care presupune o
schimbare în mentalitatea majorității oamenilor, dar și în mentalitatea membrilor
comunității rome.

Marea majoritate a romilor de vârstă activă nu au educația necesară pentru a-și găsi un
loc de muncă bun. Așadar, este esențial să se investească în educația copiilor romi,
pentru a le permite mai târziu să intre cu succes pe piața forței de muncă. În statele
membre cu o populație romă importantă, acest lucru are deja un impact economic.
Conform estimărilor, în România aproximativ 21% dintre persoanele nou-intrate pe piața
forței de muncă sunt romi.

Integrarea romilor nu numai că va genera beneficii sociale, ci se va materializa și în

avantaje economice atât pentru romi, cât și pentru comunitățile din care fac parte. De
exemplu, conform unui studiu recent realizat de Banca Mondială, integrarea completă a
romilor pe piața muncii ar putea genera beneficii economice estimate la aproximativ 0,5
miliarde € anual în cazul anumitor țări. Participarea unui număr mai mare de romi pe
piața muncii ar îmbunătăți productivitatea economică, ar reduce cheltuielile de asistență
socială ale guvernelor și ar crește valoarea fondurilor provenite din impozitarea
veniturilor. Conform aceluiași studiu realizat de Banca Mondială, beneficiile fiscale ale
integrării romilor pe piața muncii sunt estimate la aproximativ 175 de milioane € anual
pe țară. Toate aceste consecințe economice și financiare importante care ar decurge
din integrarea romilor ar putea, la rândul lor, să favorizeze o mai mare deschidere a
publicului larg față de romi, contribuind, astfel, la integrarea fără probleme a acestora în
comunitățile din care fac parte.

Obiectivele României de integrare a romilor ar trebui să vizeze, în concordanță cu

obiectivele UE, patru domenii esențiale: accesul la educație, ocuparea unui loc de
muncă, servicii medicale și locuințe. Aceste standarde minime ar trebui să se bazeze
 pe indicatori comuni, comparabili și fiabili. Atingerea acestor obiective este importantă
Page | 21
pentru că ar ajuta statele membre să atingă obiectivele globale ale Strategiei Europa
2020.

Romii au reprezentat o categorie de populatie invizibilã în politicile publice sau

documentele programatice din perioada regimului comunist. Odatã cu schimbãrile
democratice din anii ‘90 problematica minoritãþii rome a devenit un subiect vizibil atât în
dezbaterile publice, cât si pe agenda politicã nationalã si europeanã, iar miscarea
asociativã, precum si eforturile de reafirmare identitarã a romilor s-au reluat dupã o
absentã de câteva decenii . Deteriorarea statutului socio-economic a populatiei din
ultimii ani a condus la o scadere a nivelului de trai si, implicit, la o crestere a numãrului
persoanelor si familiilor confruntate cu riscul excluderii sociale, inclusiv a celor de etnie
romã. Uniunea Europeanã si statele membre au o responsabilitate comuna în domeniul
incluziunii romilor si în acest scop au la îndemana o gamã largã de instrumente si
politici în domeniile lor de responsabilitate. Uniunea Europeanã a dezvoltat un cadru
legislativ care vizeazã cresterea integrarii sociale a grupurilor marginalizate si
asigurarea unei protectii sporite împotriva rasismului si a discriminarii rasiale, si alte
actiuni specifice pentru promovarea incluziunii persoanelor de etnie roma, în cadrul
unor viziuni strategice generale (Strategia Lisabona, Strategia Europa 2020) sau
destinate acestei minoritati (Deceniul de incluziune a romilor 2005 - 2010, Platforma
europeana pentru incluziunea romilor, Cadrul European pentru strategiile de integrare
nationalã a romilor – 2020). Pe masura ce responsabilitatile Uniunii au devenit mai
numeroase în domeniul incluziunii romilor, tot mai multe institutii au primit, printre altele
si atributii relevante privind minoritatea romã (Comisia Europeanã, Parlamentul
European, Curtea European de Justitie, Consiliul Uniunii Europene, Agentia pentru
Drepturi Fundamentale Consiliul Europei, Retelele independente de experti, Directoratul
coeziunii sociale - Directia pentru romi si nomazi etc).
 In România politicile de promovare a incluziunii sociale a romilor se regasesc într-o
Page | 22
serie de documente nationale care preiau elemente europene: Planul National pentru
Combaterea Saraciei si Promovarea Incluziunii Sociale, Planul National de Dezvoltare
2007 - 2013, Cadrul National Strategic de Referintã 2007 - 2013, Programul Operational
Sectorial - Dezvoltarea Resurselor Umane, Programul de guvernare 2009 - 2012 si o
strategie specifica „Strategia de îmbunatatire a situatiei romilor din România 2001 -
2010", document care a fost revizuit periodic în 2006 si apoi în 2011, când s-a elaborat
un alt document, „Strategia Guvernului României de incluziune a cetatenilor români
apartinand minoritatii romilor pentru perioada 2011 - 2020", cu scopul declarat de a
asigura incluziunea socio-economicã a cetatenilor români apartinând minoritatii rome,

Dupa ,,dezrobirea tiganilor” din 1856 eforturile de reafirmare identitara ale acestora în
România s-au coagulat în perioada interbelica, dar au fost brusc întrerupte în perioada
celui de-Al Doilea Rãzboi Mondial, fiind reluate dupã anii ‘90.

Incluziunea romilor din România: politici, institutii, experiente prin implementarea unor
politici integrate în domeniul educatiei, ocuparii fortei de munca, sanatatii, locuirii,
culturii si infrastructurii sociale. Cu toate cã în acest domeniu în ultimii ani s-au realizat
progrese importante din punct de vedere legislativ si institutional, realitatea
demonstreazã cã ciclul vicios al saraciei continua sã îi mentina pe romi în excludere
sociala, cu consecinte dintre cele mai serioase - acces dificil la servicii de sanatate si
educatie, grad redus de participare pe piata muncii, locuire în conditii improprii,
scaderea solidaritatii comunitare etc. Aceaste mici realizãri - departe înca de deziderate
- au fost inconsistente datoritã coordonãrii ineficiente între structurile institutionale de la
nivel central, regional si local, functionarea institutionala a fost problematicã (datoritã
lipsei infrastructurii, a resurselor umane, a frecventelor schimbãri ale statutului
instituþiilor, a frecvenþei mãrite de discontinuitate guvernamentalã si lipsa fondurilor),
 iar toate acestea au afectat în mod negativ implementarea eficienta a tuturor strategiilor
Page | 23
elaborate. În general, politicile de integrare sociala a romilor au fost initiate pe fondul
presiunilor institutiilor Uniunii Europene, si ca urmare a eforturilor organizatiilor
reprezentative ale romilor si ale societatii civile, în general, si mai putin pe o nevoie
internalizatã a autoritatilor publice si a decidentilor politici, bazata pe analize de impact
si corelatii demografice, ori pe prognoze economice, care sa contribuie la îmbunatatirea
calitatii vieþii cetatenilor. Din acest motiv ar fi necesara o analizã atenta impactului pe
care l-au avut unele politici.

Politicile afirmative în domeniul educatiei, care îi tinteste pe romi, în învatamâatul

preuniversitar si universitar, contribuie, indiscutabil, la emanciparea acestei minoritati
etnice, si implicit la o mai bunã integrare. Promovarea limbii si culturii rome, precum si
crearea unei elite în rândul reprezentantilor acestei etnii nu fac decât sã stimuleze si sa
catalizeze gradul de integrare. Cu toate aceste eforturi, fenomenul segregarii în
educatie, abandonul scolar si absenteismul, dublate de o calitate precara a educatiei,
mai ales în zonele sarace, constituie încã piedici greu de surmontat care nu pot fi
depasite fãrã investitii sistemice si reforme majore în sistemul de educatie din România.
Starea de sanatate a populatiei de romi constituie o permanenta sursa de preocupare în
rândul cadrelor medicale, însã se face prea putin în sensul îmbunatatirii acesteia. În
putinele dezbateri publice existente accentul se pune în special pe sporul demografic
pozitiv al romilor, enuntat mai degrabã ca o îngrijorare în relatia cu natalitatea în
scãdere a populatiei majoritare, decât centrata pe problemele reale de sanatate publicã
ale populatiei. Modelul mediatorului sanitar rom, transferat deja în tãrile din regiune,
tinde sã devina un panaceu universal în ceea ce priveste mijlocirea relatiei pacientului
rom cu sistemul de sãnãtate. Dovedirea calitatii de asigurat de cãtre romi reprezintã o
bariera majorã, de ordin formal, când vorbim de accesul romilor la serviciile de sãnãtate
 publicã, accesul pe profilaxie fiind aproape inexistent în comunitãþile de romi. Sãrãcia,
Page | 24
ori barierele de ordin formal, îi determinã pe multi romi sã apeleze, în principal, la
serviciile medicinei de urgenþã, atunci când starea de sanatate a acestora s-a
deteriorat deja.

Desi de o importanta vitala în domeniul incluziunii sociale, problemele legate de

locuirea saracacioasa a romilor sunt complet neabordate. O preconditie pentru ca toate
celelalte mãsuri de politici publice sã-si producã efectele scontate o reprezintã investitia
în îmbunatatirea conditiilor de locuire ale romilor. Lipsa actelor de identitate si a celor de
proprietate, lipsa sigurantei posesiei, evacuarile fortate fara furnizarea adapostului
alternativ pentru familiile numeroase de romi precum si lipsa interesului autoritatilor
locale în investitiile în stocul de locuinte sociale pentru categoriile de populaþie
vulnerablã, raman probleme aparent insurmontabile. Modelele promovate de initiativele
private, din zona neguvernamentalã - proiecte integrate în domeniul locuirii, cu
dimensiunea de ocuparea fortei de muncã a beneficiarilor, cu investitii în infrastructura
de educatie si sãnãtate - trebuie preluate si replicate de autoritatile publice locale si
centrale, promovate ca politici publice menite sa rezolve problema spinoasa a locuirii.
Nu în ultimul rând, probleme ca discriminarea, stigmatizarea, marginalizarea si
victimizarea membrilor minoritatii sunt provocari majore carora politicile de incluziune
trebuie sã le facã fata, în domeniile educatiei, sanatatii, ocuparii fortei de muncã, locuirii.
Statisticile privind ocuparea etnicilor romi indicã o situatie defavorabila persistenta, iar
realitatea dovedeste ca romii abordeaza ocuparea din perspectiva obtinerii imediate a
unor venituri, astfel încat activitatile desfasurate îmbraca preponderent forme non-
formale - ziliere, de oportunitate, traditionale sau chiar ilegale. Segregarea în functie de
gen se perpetueaza odata cu mentinerea unor modele familiale traditionale, în care
soutul si, mai apoi, baietii sunt responsabili pentru asigurarea existentei familiei. Acesta
 aduce cu sine si atragerea copiilor în munci ocazionale (sub 14 ani), ceea ce genereazã
Page | 25
mai departe abandonul scolar. Daca barbatii si bãietii justifica abandonul scolar prin
aceea cã trebuie sã se implice în activitãti aducãtoare de venituri, în cazul fetelor
justificãrile rezida în responsabilitatile lor gospodãreºti odatã cu cãsãtoria. Situatia
socio-economicã precarã este argumentul subsidiar. Rãspunsul politicilor publice de
ocupare este tot mai des unul dedicat, preluând sau completând iniþiative sau în
parteneriat cu actiuni ale ONG-urilor. Abordarea flexibila a fost initiatã, firesc, prin
activitatea acestora din urmã, dar flexibilitatea, rãspunsul la nevoia complexã specificã
a etnicilor romi s-a conturat ca imperativ în numeroase studii de comunitate, devenind
în cele din urmã o directie programatica. Directiile de interventie graviteaza în jurul
nevoii de educatie pentru transformare, a romilor si a relatiei cu acestia. Un proiect de
succes în vederea cresterii ocuparii implica mult mai mult decat depasirea barierelor
discriminatorii si a stereotipurilor, si am zice cã isi are radacina la nivel comunitar, în
initiative non-ocupationale: educatie si scolara/sanitara/civica, servicii sociale,
dezvoltare personala. Politicile specifice de ocupare potenteaza initiative ocupationale
deja luate, în masura în care se dovedesc adaptate pietei locale a muncii: calificari,
autorizari, învatarea relatiei cu sistemul fiscal, sprijin pentru abordarea non-locala a unei
afaceri si abia apoi suportul financiar.

4. Prezentarea nevolior identificate ca urmare a analizei comunitare pe care a

fost fundamentat proiectul
Principalele probleme reclamate de catre membrii acestor comunitati sunt grijile
financiare.
 Situatia financiara reprezinta „o problema majora” pentru 74.64% dintre gospodariile
Page investigate,
| 26 „este o problema, dar nu grava” pentru 19.62% si nu reprezinta o problema
pentru 4.31%. Alte probleme resimtite acut de catre membrii comunitatii sunt lipsa
locurilor de munca mentionate de 64.11% dintre respondenti, urmate de problemele de
locuire (26.32% apreciaza ca acestea sunt „o problema majora’ si 27.75% - „o
problema, dar nu grava”) si respectiv acces limitat la servicii sociale (educatie, servicii
de sanatate, asistenta sociala etc.) (17.70% apreciaza ca acestea sunt „o problema
majora’ si 36.36% - „o problema, dar nu grava”).

proble in
domeniul locuirii

lipsa
acces limitat la oportunitatilor de
serviciile sociale dezvoltare
educationala

discriminarea pe probleme
piata muncii si in lipsa locurilor de
domeniul principale munca
serviciilor sociale identificate

lipsa
documentelor de greutati financiare
identitate

infractionalitatea

Prioritizarea problemelor identificate conform datelor statistice obtinute de la

nivel de comunitate
Page | 27

greutati financiare cu un procent de 75%

lipsa unui loc de munca cu un procent de 64,11%

probleme de locuire cu un procent de 26,32%

lipsa oportunitatilor in domeniul dezvoltarii

educationale 18,18%

acces limitat la serviciile sociale cu un procent de

17,70 %

discriminarea pe piata muncii si in domeniul

serviciilor sociale cu un procent de 4,31%

infractionalitatea cu un procent de 3,83%

lipsa documentelor de identitate cu un procent de

1,44 %

Prioritati identificate in domeniul furnizarii serviciilor sociale

Page | 28

servicii de instruire si formare

profesionala - 39,71 %

servicii de orietare si mediere pe

piata muncii 39,71 %

servicii medicale de baza 63,64 % %

servicii de asistenta privind planingul

familial - 24,88 %

sprijin pentru eliberarea

documentelor de identitate 14,35 %

Grupuri defavorizate afectate de problemele identificate

 Copii
Page | 29
Copii din cele 5 comunitati marginalizate reprezinta aproximativ un sfert din populatia
totala din aceste zone (24.73%).
Saracia din zonele marginalizate, se rasfrange asupra tuturor membrilor comunitatilor,
dar mai ales asupra acestora. Copii care provin din familii sarace, se confrunta cu
riscuri mai mari in ceea ce priveste: nutritia deficitara, risc crescut de neglijare si/sau
separare de familie a copiilor (asociate abuzului de alcool al parintilor), practicile nocive
dezvoltarii
sanatoase si adecvate a copilului, instabilitate familiala, sanatate precara sau
dizabilitate,
participare scolara redusa sau abandon scolar, conditii mizere de locuire, violenta in
familie, infractiuni minore, discriminare etc
Un astfel de mediu genereaza aspiratii reduse, respect de sine scazut si neajutorare
dobandita care coroborate cu lipsa unei educatii adecvate (abandon scolar, participare
scolara redusa si preformante scazute), conduc la perpetuarea saraciei si a
dependentei sociale a viitorilor adulti.
Copii din aceste comunitati, asa cum apreciaza reprezentantii institutiilor scolare din
localitate (care au completat fisele de evaluare a zonelor maginalizate sau au participat
la focus-grup) au o participare scolara mai redusa, rate mai mari ale abandonului scolar
si performante mai scazute in educatie. Rata abandonului este mai mare in aceste
comunitati cu circa 20% fata de restul localitatii.

Principalele cauze identificate de catre autoritati sunt: distanta mare fata de scoala
(indeosebi in cazul copiilor care locuiesc in zona Balta Rosie), inexistenta infrastructurii
de transport, saracia populatiei din aceste zone, lipsa de preocupare a parintilor sau
plecarea acestora la munca in strainatate, caz in care copii “sunt scapati de sub
control”, lipsa unei oferte educationale atractive precum si lipsa locurilor de munca. In
aceste conditii, maxim 92% din copii care provin din aceste zone finalizeaza
invatamantul gimnazial, 75% urmeaza liceul (si doar 70% il finalizeaza) si doar 20%
dintre copii participa la invatamantul tertiar.

Cetatenii romi
 O alta categorie cu un risc important de saracie si excluziune sociala o reprezinta
Page | 30
cetatenii romi. Desi la nivel de localitate ponderea populatiei roma este redusa (sub
5%), acestia tind sa se concentreze in regiunile marginalizate

Circa 80% dintre etnicii romi au absolvit cel mult invatamantul general obligatoriu (8
clase) iar majoritatea nu au un loc de munca (38% persoane casnice si circa 9%
someri/fara loc de munca). Cetatenii romi care muncesc, au in general locuri de munca
instabile si informale (32% lucratori pe cont propriu). Accesul acestora pe piata muncii
este dificil, atat prin prisma nivelului redus de educatie, calificare si experienta cat si
datorita mentalitatii angajatorilor locali.

Ratele de participare a copiilor romi la toate nivelurile de educatie sunt semnificativ mai
scazute decat pentru copiii de alte etnii, aceasta inegalitate crescand substantial la
nivelul invatamantului liceal. Mai mult decat atat, copii romi sunt perceputi ca o
problema pentru comunitate, datorita comportamentului agresiv la adresa copiior
romani.

Calitatea locuirii in cazul romilor este mult mai proasta comparativ cu ceilalti cetateni.
Locuintele acestora sunt mai mici (inclusiv containere in cazul familiilor de romi din
Moara dracilor) sunt supra aglomerate, fiind locuite de familii numeroase. Multe dintre
ele nu sunt conectate la utilitatile publice si nu detin bunuri elementare pentru
asigurarea unui minim de confort (aragaz, frigider, televizor etc). Mare parte din locatari
nu detin forme legale pentru imobilele in care locuiesc si depind de primarie pentru
incazirea locuintei (se confrunta cu nesiguranta locativa crescuta).

Totodata, datele colectate in plan local mai arata si faptul ca acestia au o utilizare
redusa a asistentei medicale primare si de asemenea, sunt o sursa sau obiectul unor
tensiuni minore la nivel comunitar (probleme minore cu vecinii).
 In vederea cresterii participarii la viata economica si sociala a comunitatii, imputernicirii
Page | 31
cetatenilor romi si crearii premiselor ca acestia sa se poata autosustine, strategiile
nationale promoveaza masurile pentru eliminarea din comunitate a segregarii,
discriminarii si stereotipurilor negative fata de romi si promovarea practicilor inclusive in
educatie, ocupare, accesul / furnizarea serviciilor medicale, sociale si conexe si a
masurilor care vizeaza inlaturarea stereotipurilor negative si cresterea stimei de sine a
populatiei rome si prin dezvoltarea increderii si a solidaritatii in comunitate.

In ceea ce priveste cresterea gradului de educatie al copiilor romi la toate nivelurile de

educatie, masurile strategice vizeaza imbunatatirea capacitatii personalului didactic de
a integra practicile educationale incluzive in relatia cu elevii romi si eliminarea din scoli a
segregarii, discriminarii si stereotipurilor negative fata de elevii romi.

Persoanele varstnice

Obiectivul Strategiei nationale pentru incluziunea sociala si reducerea saraciei 2015-

2020 pentru cei care au depasit varsta activa este acela ca varstnicii sa fie apreciati si
respectati, sa ramana independenti si sa poata participa la toate aspectele vietii in
calitate de cetateni activi, precum si sa se bucure de o calitate ridicata a vietii intr-o
comunitate sigura.

La nivel national varstnicii prezinta cea de-a doua rata a saraciei dupa copii. Desi
veniturile acestora sunt in general stabile (pensii), costurile pentru sanatate sunt mai
ridicate si participarea la viata comunitara este mai redusa, ceea ce implica o
vulnerabilitate mai mare.

Chiar daca in zona, dat fiind profilul preponderent rural al localitatii se pastreaza inca
modelul cultural de convietuire sub acelasi acoperis a familiilor cu mai multe generatii,
 din motive legate de modul de productie din agricultura, dar si de formele de sprijin
Page | 32
intergenerational pentru cresterea copiilor si munca domestica, multe dintre persoanele
varstnice din aceste comunitati traiesc singure si fara a beneficia de sprijinul de care ar
putea avea nevoie pentru a desfasura activiatile curente.

Prin urmare, in cazul acestora se impune dezvoltarea si finantarea unei game de

servicii personalizate care sa raspunda nevoilor specifice persoanelor in varsta, in
special ale celor cu nevoi complexe, inclusiv servicii de proximitate de ingrijire la
domiciliu, in acord cu masurile prevazute in Strategia nationala privind persoanele
varstnice si imbatranirea activa.

Femeile

Vulnerabilitatea femeilor este evidenta la nivelul intregii localitati si nu este neaparat

caracteristica zonelor marginalizate. La nivel local, se observa un grad mai mare de
dezocupare si dependenta financiara in randul femeilor decat al barbatilor, trend care se
mentine si la nivelul comunitatilor marginalizate, in ciuda unui nivel de pregatire similar
cu cel al barbatilor (ba chiar usor superior in ceea ce priveste ponderea celor care au
absolvit invatamantul profesional, liceal sau chiar superior).

Mai mult decat atat, conform autoritatilor locale, violenta domestica, care afecteaza in
mod deosebit femeile, este una dintre principalele infractiuni locale si se intalneste in
toate cele cinci zone.

Prin urmare masurile de promovare a egalitatii de sanse si gen si a drepturilor femeilor

(in special cel la siguranta) nu trebuie sa lipseasca din orice actiune locala cu rol de a
reduce marginalizarea, saracia si excluziunea sociala. Aceastea sunt inerente
 indeplinirii obiectivului strategic al Guvernului Romaniei de a asigura, pentru toti
Page | 33
cetatenii sai oportunitati egale sa participe in societate, sa fie apreciati si valorizati, sa
traiasca in demnitate, iar nevoile lor elementare sa fie satisfacute si diferentele
respectate.

Tuturor grupurilor vulnerabile, indiferent de dimensiunea lor, trebuie sa li se ofere

oportunitati similare de a-si atinge potentialul si de a deveni o parte activa a societatii.
Ca atare initiativele locale trebuie sa promoveze inclusiv masuri de discriminare
pozitiva, menite sa contracareze dezavantajele circumstantiale ale acestora.

5. Abordarea activitatilor proiectului ca raspuns la nevoile identificate la

nivel de comunitate

A 3.1. Infiintare si functionare Centru Comunitar Integrat (CCI)

Page | 34

capacitarea pentru
furnizarea de
servicii sociale
pentru comunitate

furnizarea de
probleme servicii de
abordate de consiliere si
furnizarea de
servicii medicale
catre asistenta juridica
activitatea pentru obtinerea
proiectului actelor de
identitate

furnizarea de
servixii de
orientare mediere
si formare
profesionala

A 3.2 Mobilizarea comunitatii in vederea dezvoltarii locale

Page | 35
capacitarea
comunitatii si
implicarea acesteia
in procesul de
dezvoltare
comunitara

dezvoltarea unei PROBLEME

legaturi intre ABORDATE
asigurarea egalitatii
autoritatea publica DE de sanse
locala si membrii ACTIVITATEA
comunitatii PROIECTULUI

prioritizarea
problemelor
comunitatii prin
proces de
consultare

A 5.1 Sprijin pentru reducerea parasirii timpurii a scolii – program scoala dupa
scoala
Page | 36

parasirea tipurie
a scolii

PROBLEME
dezvoltarea ABORDATE
segregarea
oportunitatilor DE
scolara
de educatie ACTIVITATEA
PROIECTULUI

abandonul scolar

A 5.2. Campanie pentru cresterea accesului si participarii la educatie

Page | 37

stimularea
participarii la
procesul
educational

mentinerea PROBLEME
imbunatatirea
grupurilor de risc ABORDATE DE
procesului
in sistemul ACTIVITATEA
educational
educational PROIECTULUI

dezvoltarea unor
noi oportunitati
educationale

A 5.3.Crearea unui parteneriat public - privat in vederea promovarii unei tranzitii

usoare de la scoala la viata profesionala
Page | 38

facilitarea accesului
pe piata muncii

PROBLEME furnizarea de
ABORDATE servicii de
combaterea
consiliere
discriminarii pe DE profesionala,
piata muncii ACTIVITATEA mediere pe piata
PROIECTULUI muncii

includerea
grupurilor
defavorizate in
servicii care sa le
inlesneasca accesul
pe piaata muncii

6.1 Asistenta personalizata pentru insertie pe piata muncii

Page | 39

lispsa unui suport in

domeniul plasarii pe
piata muncii

stimularea implicarii
PROBLEME autoritatilor locale in
oportunitati de ABORDATE DE procesul de includere
plasare catre cursurile
ACTIVITATEA pe piata muncii al
de formare
PROIECTULUI grupurilor
defavorizate

sustinerea motivatiei
grupurilor
devaforizate de a se
implica in activitatile
care sa le creasca
oportunitatile de
angajare

6. Participarea cetateneasca element cheie al evaluarii si identificarii

comunitare
Page | 40

Participarea cetateneasca-Element esential al bunei guvernari si al dezvoltarii

locale
În limbajul cotidian, întâlnim frecvent ideea că imaginea unei ţări este dată de
administraţia acesteia. Fenomenul administrativ se află într-o strânsă legătură cu
problematica puterii şi guvernării. Conducerea cu şi pentru oameni este un parteneriat
între oameni şi liderii în care şi-au investit încrederea. În democraţiile din toata lumea,
populaţia joaca un rol important în guvernarea de zi cu zi. O societate democratică,
implică participarea nemijlocită a celor cărora li se adresează decizia, la adoptarea
acesteia.

Experienţa internaţională atestă că participarea cetăţenească este un instrument

eficient de impulsionare a dezvoltării locale. Avantajele ei se manifestă în sporirea
calităţii procesului decizional, consolidarea parteneriatelor, atragerea de fonduri noi şi
raţionalizarea utilizării resurselor existente, crearea imaginii benefice şi creşterea
autorităţii administraţiei publice. Este bine cunoscut şi faptul că transparenţa autorităţilor
publice, în special, fluxul continuu de informaţii către populaţie, este o precondiţie a unei
participări comunitare eficiente. O guvernare proastă are nevoie de secrete pentru a
putea rezista, iar secretomania şi autoritarismul duc la proliferarea abuzurilor, corupţiei
şi ineficienţa administrării. De aceea, accesul neîngrădit al cetăţenilor la informaţia de
interes public şi participarea lor la luarea deciziilor sunt considerate cele mai importante
premise ale administrării publice eficiente.
 Informarea adecvată permite cetăţenilor, pe de o parte, să aprecieze în cunoştinţă de
Page | 41
cauză acţiunile guvernanţilor, iar pe de altă parte, să participe în mod conştient la
dezbateri şi la luarea deciziilor aferente.

Participarea Cetăţenească este procesul prin care preocupările, nevoile şi valorile

cetăţenilor sunt încorporate procesului administraţiei publice locale de luare a deciziilor.
Există două direcţii de comunicare (între cetăţeni şi administraţie), cu scopul general de
îmbunătăţire a deciziilor (administraţiei publice locale) susţinute de către cetăţeni .
Pentru aputea intelege importantul rol al participarii cetatenesti in activitatatile, deciziile
administratiei publice locale, se poate porni de la idea de baza, aceea ca participarea
confera calitate guvernarii iar o buna guvernare poate investitii, afaceri profitabile, mai
multe resurse financiare si de bunuri publice, cresterea economica.

Implicarea cetatenilor poate suplini atributele organelor guvernamentale in ceea ce

priveste controlul si metodele de constringere si astfel se economisesc bani sit imp
pentru autoritati.

Iată câteva definiţii, percepţii ale participării cetǎţeneşti şi ale importanţei acesteia în
îmbunǎtǎţirea calităţii guvernării şi implicit a relaţiei administraţie -cetǎţeni. Bineînţeles
se pot da o serie de definiţii, mai mult sau mai puţin complexe, în ceea ce priveşte
participarea publicǎ dar toate au acelaşi punct de pornire, idee de baza: relaţia cetǎţean
–administraţie publicǎ, care cu cât este mai strânsǎ (nu într-o forma coercitivǎ) cu atât
se vǎd mai bine efectele pozitive asupra societǎţii şi mediului în care trăim.
Participarea cetăţeneascǎ, mai bine zis creşterea acesteia este o condiţie necesarǎ
unui stat precum Republica Moldova care se aflǎ din păcate încǎ într-o perioadǎ de
tranziţie determinatǎ de numeroasele schimbări politice, economice, sociale în lupta cu
 problemele specifice şi o metodǎ prin care este reconsiderat rolul şi sensul
Page | 42
cetăţeanului”o angajare activǎ şi responsabilǎ pentru schimbarea comunitǎţii şi a
societǎţii şi ieşirea din starea de dependenţǎ creatǎ de implicarea statului în furnizarea
tuturor serviciilor sociale. După cu am văzut mai sus, conceptul de participare publică
se bazează pe necesitatea consultării cetăţenilor şi exprimarea de către aceştia a
opiniilor în legătură cu deciziile care se adoptă la diferite nivele şi de care ei sunt
afectaţi, într-un fel sau altul. Intr-o comunitate sănătoasă, cetăţenii participă la procesul
de luare a deciziilor de interes public, informându-se cu privire la problemele care îi
afectează, solicitând autorităţilor să adopte măsurile pe care ei le consideră de cuviinţă
şi participând efectiv la punerea în practică a deciziilor luate.

Pentru a înţelege importantul rol al participării cetatenesti in activităţile, deciziile

administraţiei publice locale,se poate porni de la ideea de baza,aceea ca participarea
conferă calitate guvernării iar o buna guvernare poate adduce investiţii, afaceri
profitabile, mai multe resurse financiare si de bunuri publice, creştere economica.
Pentru guvern beneficiile participării sunt foarte importante,prin participarea publică se
pot economisi importante resurse financiare; multe programe meritorii nu dispun de
resursele financiare necesare punerii lor în practică,dar cetăţenii oferindu-se voluntari
pot să faciliteze finalizarea acestor programe, autorităţile pot obţine informaţii preţioase
de la cetăţeni în vederea proiectării şi implementării politicilor publice în acelaşi timp
reducându-se cheltuielile destinate salariilor personalului calificat.

Implicarea cetăţenilor poate suplinii atributele organelor guvernamentale în ceea ce

priveşte controlul şi metodele de constrângere şi astfel se economisesc bani şi timp
 pentru autoritǎţi. Se pot imbunǎtǎţii performanţele şi imaginea instituţiilor democratice
Page | 43
reducând clientelismul şi corupţia.

In acelaşi timp administraţia public localǎ va fi pregătita sǎ împǎrtǎşeascǎ informaţiile

într-o manierǎ onestǎ, completǎ şi clarǎ, încurajând cetăţenii sǎ-şi exprime opiniile
pentru a influenţa deciziile sale şi în acelaşi timp cetăţenii vor înţelege drepturile şi
obligaţiile care le revin şi vor fi pregătiţi să lucreze onest şi constructiv pentru a asista
reprezentanţii administraţiei publice locale în rezolvarea problemelor.

Participarea publicǎ oferă populaţiei posibilitatea de a cunoaşte riscurile la care este

expusǎ comunitatea în care trăiesc, dreptul şi sentimentul cǎ pot avea o influenţǎ cu
efect pozitiv asupra condiţiilor din regiunea lor şi vor fi mult mai deschişi la schimbări.
Toate acestea pot avea efecte pozitive si pe plan social imbunǎtǎţind atitudinea
generala a cetăţenilor, societatea devenind mai deschisǎ, transparentǎ.
Participarea cetăţenilor este una dintre cele mai importante resurse, un instrument
important în activităţile administraţiei publice de dezvoltare socio-economicǎ localǎ,
imprimǎ calitate şi legitimează procesul decizional prin suportul acordat de public în atât
conceperea cât şi implementarea programelor şi strategiilor de dezvoltare localǎ.
Oamenii sunt mult mai înclinaţi să susţină decizii şi programe la realizarea cărora au
participat. Pe de o parte înţeleg aceste decizii sau programe, iar pe de altă parte sunt
implicaţi afectiv şi doresc succesul acestora. „Locuitorii cunosc pǎmântul şi trăsăturile
lui naturale mai bine decât o va putea face vreodată un guvern. Numărul lor îi face mai
penetranţi decât cea mai largǎ influenţǎ guvernamentalǎ.” In concluzie se poate spune
cǎ participarea cetăţeneascǎ realizează edificarea democraţiei şi educaţia
cetăţenilor.”Cu cât comunitatea participă mai activ în procesul luării deciziilor în mod
democratic, cu atât şi-l va însuşi mai bine, sporind totodată şi eficienţa instituţiilor
 democratice.” Prin angajarea cetatenilor la solutionarea problemelor locale si procesului
Page | 44
de luare a deciziilor se constituie niste poduri, canale de comunicare intre autoritatile
publice locale si populatie in urma carui fapt ambele au de cistigat. Astfel, administratia
publica locala poate cunoaste mai bine necesitatile si tendintele diferitor grupuri sociale
si isi asigura un suport din partea populatiei in rezolvarea unor problem de importanta
locala. Populatia poate participa la luarea unor decizii locale, poate contribui cu solutii
altenative , resurse si cu suport pe un termen mai indelungat si, nu in ultimul rind, cu un
mandat de incredere la urmatoarele alegeri locale. Prin asigurarea participarii
cetatenilor la treburile publice administratia publica locala devine mai transparent, mai
responsabila si se educa la cetateni simtul identitatii cu colectivitatea locala.

Participarea cetateneasca este un element esential al bunei guvernari si al dezvoltarii

locale. Implicarea cetatenilor in procesul de luare a deciziilor si in acordarea serviciilor
contribuie la o guvernare locala mai buna, deoarece autoritatile se vor axa in acest caz
pe satisfacerea nevoilor acestora, iar cetatenii vor avea un sentiment de apartenenta la
comunitate.

Democraţia presupune participarea cetăţenilor la viaţa societăţii. În lipsa participării este

posibil ca guvernul să monopolizeze puterea şi să–şi susţină exclusiv propriile
intrese.Tocmai de aceea, cetăţenii au datoria de a le aminti în permanenţă guvernanţilor
că sunt aleşii şi reprezentanţii lor.

În concluzie, participarea cetăţenească, deşi este esenţială în cadrul unei democraţii, nu

este întotdeauna uşor de realizat. Câteodată este necesară voinţa politică,
 perseverenţă şi o anumită dispoziţie necesară educării atât a autorităţilor cât şi a
Page | 45
cetăţenilor pe tema responsabilităţilor ce le revin într-o democraţie.

Instrumente de participare cetateneasca - focus-grupurile si sondajele

de opinie

FOCUS-GRUPUL

Un focus grup nu este o simpla reuniune a unor oameni care se intalnesc sa stea de
vorba. Focus grupul este un tip special de grup, in ceea ce priveste scopul, marimea,
alcatuirea si procedeele folosite. Scopul unui focus grup este acela de a asculta si de a
aduna informatii. Este o modalitate de a intelege mai bine cum se simt oamenii sau ce
parere au fata de o anumita problema, fata de un produs sau serviciu.

Participantii sunt alesi pentru ca au anumite caracteristici comune care au legatura cu

tema focus grupului.
Cercetatorul creeaza un mediu primitor in cadrul focus grupului care ii incurajeaza pe
participanti sa isi impartaseasca parerile si punctele de vedere, fara a se simti presati sa
voteze sau sa ajunga la un consens. Nu se organizeaza un singur focus grup. Discutia
de grup are loc de mai multe ori cu tipuri similare de participanti, pentru a-i da
cercetatorului posibilitatea sa semneze reguli si curente de opinii.

Apoi, analiza atenta si sistematica a discutiilor ofera indicii si idei in legatura cu felul in
care sunt percepute produsele, serviciile si oportunitatile.

Un studiu realizat prin metoda focus grup presupune o serie de discutii planificate cu
atentie, menite sa adune pareri in legatura cu o arie de interes bine definita, intr-un
mediu primitor neamenintator. Fiecare grup este organizat su sase pana la opt
persoane, fiind moderat de o persoana bine pregatita. Discutiile sunt relaxate si de cele
mai multe ori participantilor le face placere sa isi impartaseasca ideile si parerile.

Membrii grupului se influenteaza unii pe altii, reactionand la ideile si comentariile

celorlalti.
Page Rolul
| 46 focus grupurilor este acela de a promova destainuirile personale intre participanti.
Se doreste sa se afle ce gandesc oamenii in realitate si cum se simt.

Pentru unii participanti, destainuirile se fac cu usurinta reprezentand o experienta

naturala si confortabila; dar pentru altii, aceasta este o experienta dificila si incomoda si
presupune incredere, efort si curaj. Copiii au o tendinta naturala de a povesti lucruri
despre ei insisi, dar prin socializare ajung sa invete despre valoarea disimularii. In timp
destainuirile naturale si spontane ale copiilor sunt modificate prin intermediul presiunii
sociale.

Interviul de tip focus grup au de obicei anumite caracteristici sau trasaturi: persoanele
care au anumite caracteristici, care furnizeaza informatii de calitate intr-o discutie
ghidata pentru a ajuta la intelegerea temei de discutie.

Si alte tipuri de procedee de grup folosite pentru servicii personale (cum ar fi cel delfic,
brainstorming-ul, cel nominal, planificarea, cel terapeutic, concilierea etc.) pot avea una
sau mai multe dintre aceste carcateristici dar nu in aceeasi combinatie ca in cazul
interviurilor de tip focus grup.

Focus grupurile sunt folosite de companii, institute de cercetare, agentii de publicitate,

organizatii politice (pentru a se afla opiniile alegatorilor despre candidati/idei expuse),
departamente de resurse umane (pentru a afla angajatii si managementul companiei
despre problemele cu care se confrunta la locul de munca). Cele ma frecvente aplicatii
practice ale focus grupului sunt: formularea unor ipoteze care sa fie testate apoi cu
ajutorul unor cercetari cantitative;
identificarea posibilelor reactii ale consumatorilor la noile concepte/ ambalaje ale
produselor/ serviciilor; analizarea reactiei consumatorilor fata de textul si metodele
publicitare folosite deja sau care urmeaza a fi implementate; intelegerea factorilor care
influenteaza decizia de cumparare;

explorarea opiniilor, atitudinilor si preferintelor fata de produse/servicii, fata de

achizitionarea si folosirea lor;

intelegerea motivatiilor consumatorilor care au legatura cu produsul si promovarea lui.

Nu pot fi subiecte la focus-grupuri: persoanele care lucreaza in marketing (pentru ca

stiu ce este acela un focus-grup si ar putea da raspunsurile pe care le considera
 corecte, nu pe cele reale); persoanele care lucreaza in domeniul cercetat - pentru ca au
Page mai
| 47 multe cunostinte decat un consumator obisnuit si nu sunt deloc reprezentativi (de
exemplu pentru a testa cum primesc consumatorii un produs farmaceutic nu e indicata
prezenta farmacistilor); rudele apropiate ale acestora din urma (pentru ca se presupune
ca au un interes crescut pentru domeniu si iarasi nu sunt reprezentative).

Avantajele focus-grupului sunt: posibilitatea de a genera o cantitate mare de

informatii despre un subiect precis; ofera respondentilor prilejul de a-si exprima in
detaliu sentimente, opinii si atitudini; costul relativ mic; ofera ocazia de a afla ce
gandesc cu adevarat consumatorii; este un prilej de exprimare imediata a reactiilor;
ofera moderatorului posibilitatea de a adresa intrebari de tipul "Ce-ar fi daca…?"; pot
genera idei si zone de interes care nu au fost luate in considerare initial.

Dezavantajele focus-grupului sunt: rezultatele nu sunt reprezentative pentru toti

consumatorii unei anumite categorii de produse; numarul limitat de intrebari care pot fi
adresate; pot exista persoane care sa le domine pe celelalte, afectand astfel echilibrul
discutiilor; interactiunea membrilor grupului; comentarii/pareri particulare ce nu se pot
extrapola majoritatii; efectul pe care il poate avea ordinea subiectelor de discutie asupra
reactiilor participantilor.

Ghidul de intrebari este numit si lista de discutii, ghidul de intrebari este documentul
care ghideaza moderatorul in discutiile purtate cu participantii la focus grup si care
asigura atingerea punctelor agreate cu clientul (de altfel este agreat inainte de focus
grup cu clientul).

Ghid de interviu pentru focus-grupuri

 Focus grupul este format din:

- Primar
- Viceprimar
 - Functionari publici
Page | 48
Prezentarea structurii esantionului

Anexa 1
CHESTIONAR

Răspunsurile date la întrebările din acest chestionar sunt folosite exclusiv în

scopuri de cercetare statistică. Dacă sunteţi de acord să răspundeţi la întrebări, timpul
de completare a chestionarului va fi de 5 minute. Răspunsurile obţinute nu vor fi
comunicate nimănui în această formă.

1. Sunteţi multumit de slujba dvs.?

DA NU PARTIAL

2. Intenţionaţi să vă perfecţionaţi nivelul de pregătire profesională ?

DA NU

3. Daca in cadrul institutiei se organizeaza cursuri de operare PC in ce masura ati

fi interesat sa participati ?
Foarte mare Mare masura Mica masura Foarte mica
masura masura

4. Daca in cadrul institutiei se organizeaza cursuri de limba engleza in ce masura

ati fi interesat sa participati ?
Foarte mare Mare masura Mica masura Foarte mica
masura masura

5. Daca s-ar organiza urmatoarele cursuri de catre organizatia in care lucrati la

care dintre ele ati dori da participati?
Managementul administratiei publice
Comunicare institutionala
Page | 49
6. Preponderent, activitatea desfăşurată de dumneavoastră constă în:

1. muncă de birou: efectuare de lucrări, situaţii, analize, programe;

2. muncă de teren;
3. muncă ce presupune o relaţie permanenta cu cetăţeanul: consiliere;
eliberari de autorizaţii, etc;
4. alte activităţi
.........................................................................................................................
......

7. Aveti cunostiinte despre activitatea functionarului public european?

DA NU

8. Daca aveti cunostiinte despre activitatea functionarului public european, faceti

o scurta prezentare (max. 3 randuri)
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………….....................

9. Care credeţi că sunt cele mai presante probleme la locul Dvs. de muncă?
(probleme importante sau grave şi urgent de rezolvat)
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
 DATE PERSONALE:
Page | 50
Sex: Masculi Feminin
n

Vârsta 24 25-30 31-40 41-50 51-60

Studii primare medii superioare

Stare necăsătorit(ă) căsătorit(ă) divorţat(ă) văduv(ă) Uniune

civilă consensuală
 SONDAJELE DE OPINIE
Page | 51

Sondajele de opinie fac din ce in ce mai des subiectul unei dezbateri care ii are in prim-
plan pe practicienii sondajelor si pe sociologi.

Pentru practicienii si aparatorii sondajelor, dezbaterea asupra masurarii opiniei publice

se confunda cu ideea de democratie.

Aristotel credea ca parerea “celor multi” este un garant al intelepciunii colective. Adept
al spiritului democratic, filozoful grec sustinea nevoia existentei unui punct de reper in
judecata comuna a muritorilor, bazat pe rationalism instinctiv.

Platon, pe de alta parte, sustinator al elitismului, credea ca opinia “muritorilor” este

lipsita de credibilitate pentru ca nu are la baza cunostintele expertilor si ale
intelectualilor, optand si pentru un control al actiunii opiniilor pentru ca ele sa nu
intervina in bunul mers al guvernarii.

Problema contestatarilor sondajului este ca acesta nu este un instrument adecvat

pentru cunoasterea opiniei publice. Opinia publica se aliniaza pe definirea situatiilor,
definire facuta de jurnalisti, editorialisti, comentatori si experti asupra carora ne plasam
increderea pentru a interpreta realitatea.

Pentru a intelege conditiile aparitiei fenomenului de opinie publica, trebuie sa distingem

acest fenomen sociopolitic de alte fenomene de comunicare publica. Din pacate, sensul
exact al opiniei publice, cel care il delimiteaza de alte fenomene ca zvonurile si judecata
publica, nu este evident. Putem defini opinia publica gandindu-ne la societatile unde
 aceasta un este prezenta, privind-o ca pe o constituanta a gandirii occidentale
Page | 52
moderne.

Opinia publica nu exista decat daca exista mai multe optiuni. Toti aspirantii la functii in
stat, in general, trebuie sa aiba o oarecare sustinere populara pentru a-si legitima
puterea. Caracteristica societatilor si nu comunitatilor, opinia publica se bazeaza pe
posibilitatea de a schimba societatea, normele, cutumele si institutiile sale.

Diferentele existente intre “societate” si “comunitate” sunt oarecum evidente. Societatea

este caracterizata de o slaba integrare culturala, o eterogenitate manifestata prin
legaturi indirecte intre membrii societatii si de individualism. Comunitatea, pe de alta
parte, realizeaza o puternica integrare culturala, creeaza legaturi directe intre membri.

In secolul al XX-lea, intelesul sintagmei de “opinie publica” este de judecata sociala a

unei comunitati asupra unei chestiuni de importanta generala, dupa o dezbatere publica
rationala. Nu mai sunt in centru elitele, iar opinia publica este considerata ca o
posibilitate exterioara de a influenta guvernarea.

Sociologii au conturat, de-a lungul timpului, mai multe definitii operative ale opiniei
publice: opinie externa (opinia pe care o proclamam in afara cercului intim), opinia
interna (opinia pe care o pastram pentru noi sau in interiorul cercului intim), curent de
opinie (tendinta care se cristalizeaza in mintile unei parti importante din populatie),
opinia imediata (opinie care se exprima in circumstante determinate de un eveniment),
opinia latenta (opinie profunda).

Utilizarea sondajelor in sistemul politic ridica numeroase critici. Criticile se refera la

utilizarea rezultatelor pentru o oarecare comercializare a sistemului politic.
 Media in serviciu public amplifica efectul sondajelor asupra populatiei. Caracterul lor
Page | 53
popular impune insa anumite limite cand vine vorba de prezentarea rezultatelor
sondajelor. Sunt prezentate astfel numai intrebarile de interes general, toate subtilitatile
analizei statistice fiind reduse la minimum. De pilda, trebuie mai intai facuta distinctia
intre refuzul de a raspunde si lipsa unei opinii clare. Apoi, metodele de esantionare a
repondentilor, data comandarii unui sondaj si data realizarii efective a acestuia trebuie
precizate. Forma, structura si continutul exact al intrebarilor trebuie facute publice, la fel
si cu proportia exacta a tuturor raspunsurilor, a intrebarilor si a formulelor de calcul
folosite. Media are numeroase constrangeri legate de timp si spatiu. In jurnalele de stiri
televizate, rezultatele unui sondaj trebuie prezentate in mai putin de doua minute.
Jurnalistii nu au pregatirea necesara pentru a reda cu exactitate rezultatele unui sondaj
si tind sa scoata din context anumite cifre care rezulta din anchete. Mai mult, trebuie
luate in considerare relatiile contractuale dintre media si centrele de sondare si
semnificatia sondajelor pentru aceste centre. Centrele de sondare sunt, de fapt,
societati comerciale care sunt platite pentru a efectua un sondaj.

Cei care comanda cel mai des sondaje sunt politicienii, iar sondajele politice au cea mai
mare influenta asupra populatiei, evaluand justetea unei candidaturi, modificand
imaginea candidatilor si a partidelor politice, a acuratetii unui program politic. Politicienii
care vor sa se inscrie intr-o competitie politica, cer mai intai un sondaj pentru a-si vedea
sansele si pot duce chiar la retragerea unei candidaturi valabile, dar putin “vizibile”.
Sondajele care se concentreaza asupra unei singure persoane ca subiect, cu intrebari
despre personalitate si carisma, pot duce la impresia ca repondentii vor vota pentru
acea persoana. Anumite sondaje pot influenta si media in sensul ca un actor politic bine
vazut in sondaje, sustinut popular, va fi prezentat mai des in jurnale sau in paginile
 ziarelor. Unii oameni politici au inteles importanta sondajelor si de aceea organizeaza
Page | 54
evenimente sau iau decizii importante in momentul in care se realizeaza un sondaj.

Analiza rezultatelor obtinute prin sondajele de opinie pune in evidenta faptul ca

societatile in care exista un numar ridicat de retele sociale sau asociatii civice sunt mult
mai in masura sa faca fata dificultatilor, crizelor economice si sociale comparativ cu
societatile in care aceste retele lipsesc sau sunt in numar redus. O institutie /organizatie
/ firma care isi propune implementarea unui program sau proiect la nivelul unei
comunitati are sanse sporite de reusita daca a stabilit relatii bazate pe incredere cu
membrii comunitatii respective, daca in interiorul comunitatii exista relatii de colaborare,
toleranta si incredere, pentru ca indivizii sunt dispusi sa coopereze atat intre ei cat si cu
organizatia implicata.

Sondaj de opinie

Organizarea si desfasurarea activitatii politiei trebuie sa tina seama de interesele si

nevoile comunitatii si ale cetatenilor si din aceasta cauza parerea fiecaruia conteaza.
Am aprecia in mod deosebit daca ati avea amabilitatea de a arspunde la urmatoarele
intrebari, raspunsurile dumneavoastra fiind un sprijin pentru o mai buna orientare a
activitatilor.
 1. Apreciati ca in stabilirea prioritatilor de actiune, politia tine seama de asteptarile
Page | 55
cetatenilor?
In mare masura Intr-o oarecare masura In mica masura

2. Aveti incredere in politia din comunitatea in care traiti?

Acord Dezacord Nu pot aprecia

3. Cooperarea dintre politie si cetateni este buna?

Acord Dezacord Nu pot aprecia

4. Sunteti multumit de ceea ce face politia?

DA NU Imi este greu sa dau un raspuns

5. Dati o nota de la 1-10 politiei comunitare:

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

6. Credeti ca politia actioneaza cu promtitudine?

DA NU UNEORI

7. Ati fost dezamagiti vreodata de atitudinea unor politisti comunitari?

Da Nu
Page | 56
8. Credeti ca politistii sunt corupti?
DA NU

9. Sunteti de acord cu timpul in care va sunt eliberate cazierele?

DA NU

Dezvoltare comunitară aspecte teoretice şi practice

Aşa cum reiese din titlul acestui material, în lucrarea de faţă vom face referire atât la
aspecte de natură teoretică ale acestui concept, cât şi la aspecte practice, în sensul că
 vom încerca mai degrabă o operaţionalizare a dimensiunilor empirice utilizate frecvent
Page | 57
în cadrul proceselor de dezvoltare comunitară.

„Dezvoltarea comunitară poate fi definită ca un proces menit să creeze condiţiile de

progres economic şi social pentru întreaga comunitate cu participarea activă a acesteia
şi cu totala încredere în iniţiativa comunităţilor“, şi reprezintă una din posibilele definiri în
accepţiunea Organizaţiei Naţiunilor Unite. Desigur că aceste definiri sunt orientative, ele
nu reuşesc să surprindă pe de-a întregul realităţile din teren, principala lor funcţie este
aceea de a permite stabilirea unor puncte de plecare atunci când sunt demarate
procese de dezvoltare comunitară.

Precizările de natură teoretică vor configura principalele dimensiuni pentru cuplul

conceptual utilizat în cele ce urmează. Înainte însă de a face aceste precizări atragem
atenţia asupra faptului că referirile noastre se vor face doar la ceea ce înseamnă
dezvoltarea comunităţilor din spaţiul rural, aspect de care trebuie ţinut cont în cele ce
urmează. Spaţiul rural, cel puţin din România, prezintă o serie de caracteristici care-l
diferenţiază puternic de mediul urban. Aceste elemente specifice vor îngreuna în mod
substanţial munca de teren pentru oricine va încerca să studieze sau să dezvolte ceea
ce generic numim „satul“.

Diferenţele urban-rural se regăsesc în principal pe următoarele dimensiuni:

1) structura/profilul economic al mediului rural:

 • activităţile economice predominante – specifice mediului rural – vizează exploatarea
Page | 58
resurselor primare: agricultura, silvicultura şi pescuitul (sfera serviciilor fiind slab
reprezentată sau chiar inexistentă);

• resursele umane, financiare sau cele de infrastructură necesare desfăşurării sau

dezvoltării activităţilor economice sunt mult reduse în mediul rural comparativ cu ceea
ce regăsim în mediul urban;

• structura ocupaţională în rural este şi ea foarte diferită de ceea ce regăsim în mediul

urban (vârste, sexe sau tipuri de activităţi).

2) o a doua dimensiune importantă care conferă satului un anumit specific

priveşte modul de locuire.

Avem o lume a satului extrem de eterogenă: fie este vorba de comunităţi umane izolate,
cu populaţie extrem de rarefiată, izolate sau avem de-a face cu alt gen de comunităţi
rurale extrem de condensate, cu densităţi mari de populaţie. Activitatea economică
predominantă, tipul de locuire, tipul de relaţii sociale, sistemul de norme şi valori (tradiţii
şi mentalităţi) sunt câteva din variabilele ce definesc ruralul la acest moment,
specificitatea ruralului se traduce în realităţi sociale diferite de cele ale spaţiului urban.

Am ţinut să facem aceste precizări pentru a putea marca încă de la început dificultatea
demersurilor în ceea ce priveşte dezvoltarea comunităţilor din mediul rural. Aspectele la
care vom face referire vizează în principal activităţi legate de procesul de facilitare
comunitară în vederea susţinerii proceselor de dezvoltare locală.

Mai întâi de toate s-ar impune o privire mai atentă spre ceea ce înţelegem prin
dezvoltare comunitară. Înţelesul acestei sintagme, dezvoltare comunitară, ar trebui să
 plece de la cele două concepte pe care le include şi anume de la dezvoltare şi
Page | 59
comunitate.

În linii mari, prin dezvoltare comunitară putem înţelege „evoluţia planificată a tuturor
aspectelor dintr-o comunitate care pot conduce la bunăstare (fie ea economică, socială,
culturală sau de mediu)“ .

Prin dezvoltare comunitară vom înţelege evoluţia planificată a tuturor aspectelor

importante la nivelul unei comunităţi (economic, social, mediu şi cultural), evoluţie în
care pot fi consemnate acţiuni colective, situaţii în care membrii unei comunităţi
acţionează împreună pentru rezolvarea unor probleme comune. Iniţiativele privind
dezvoltarea locală pot fi diferite din punctul de vedere al anvergurii, în funcţie de
mărimea grupului de iniţiativă, sau de obiectivele pe care şi le propune.

Putem avea aşadar iniţiative ale unui grup mic sau iniţiative de dezvoltare în care este
implicată întreaga comunitate. Indiferent care sunt cei care proiectează aceste viziuni
de dezvoltare a comunităţii (grup sau întreaga comunitate), planul de dezvoltare
comunitară trebuie să respecte câteva cerinţe de bază: să fie bine planificat şi proiectat
pe termen lung (preferabil), să beneficieze de sprijinul comunităţii, să ofere o imagine
de ansamblu asupra proceselor de dezvoltare şi să fie echitabil pentru toate părţile
implicate.

Principalul rezultat al proceselor de dezvoltare comunitară trebuie să-l constituie

creşterea standardului de viaţă pentru membrii comunităţii parte a acestor procese.
Părţile care susţin acest gen de iniţiative trebuie să-şi asume responsabilităţi şi mai apoi
să beneficieze în egală măsură de rezultatele obţinute în urma implementării planului de
dezvoltare comunitară.
 Actorii implicaţi în ceea ce înseamnă iniţiative de dezvoltare locală (autorităţi locale,
Page | 60
lideri locali, persoane sau organizaţii care facilitează procesele de dezvoltare locală)
trebuie să aibă în vedere faptul că există legături indisolubile între problemele de natură
socio-economice, culturale şi nu în ultimul rând cele ecologice. Admiţând faptul că la
nivelul unei comunităţi sunt funcţionale mai multe grupuri cu interese şi valori diferite
trebuie avut în vedere faptul că eforturile planificate de dezvoltare a comunităţii încearcă
să reducă competiţia excesivă la nivel local.

Eforturile planificate de dezvoltare ale unor comunităţi locale din mediul rural trebuie să
reprezinte eforturi de înlocuire a competiţiei excesive sau neloiale cu diferite forme de
cooperare, bazate pe interese comune.

Conceptele de comunitate şi dezvoltare

De cele mai multe ori, când facem referire la termenul de comunitate ne gândim la
delimitările spaţiale de genul sat-oraş sau la ceea ce înseamnă cartierul sau
vecinătăţile. Comunitatea poate fi definită şi după alte criterii, altele decât cele
geografico-spaţiale. Putem defini comunităţile plecând de la distincţii lingvistice,
religioase sau culturale. Fiecare dintre noi poate fi parte din mai multe comunităţi în
acelaşi timp. În acelaşi timp trebuie să luăm în considerare faptul că nu toţi cei care
populează un anumit areal aparţin în mod automat unei comunităţi. Tipul de relaţii pe
care un individ le are cu ceilalţi (legăturile afective cu „locurile“) definesc pentru fiecare
individ apartenenţa sau non-apartenenţa lui la o comunitate.

Conceptul de dezvoltare este cel mai adesea asociat cu expansiune sau creştere.
Această reprezentare este proprie perioadei industrializării, perioadă în care principalele
criterii de evaluare a proceselor de dezvoltare erau de tip cantitativ şi vizau volumul,
numărul şi viteza de realizare. Accepţiuni de data recentă ale acestui concept dau alte
 sensuri O accepţiune mai recentă asupra acestui concept este aceea că prin dezvoltare
Page | 61
trebuie înţeles în primul rând schimbare, şi doar în al doilea rând creştere. Dezvoltarea
comunitară poate fi privită ca procesul prin care o comunitate devine mai responsabilă
de probleme sau de potenţialul de care dispune reuşind în acelaşi timp să-şi organizeze
şi să planifice mai bine resursele de care dispune.

Angajarea cu eficienţă maximă a resurselor comunitare are ca obiectiv final dezvoltarea

economică locală (crearea de noi locuri de muncă şi a oportunităţilor de afaceri,
reducerea sărăciei) şi în egală măsură realizarea unor obiective socio-culturale şi de
mediu. Dezvoltarea comunitară reprezintă procesul prin care se încearcă schimbarea
condiţiilor şi factorilor care acţionează la nivel de comunitate astfel încât în urma acestor
schimbări, comunitatea să înregistreze nivele ridicate ale standardului de viată.

Resurse utilizate în procesul de dezvoltare comunitară

Atunci când cineva îşi propune dezvoltarea unei comunităţi, cel mai adesea face referire
la resursele financiare şi la cele naturale. Experienţa ne arată că ne confruntăm cu un
fenomen complex, dezvoltarea comunitară implică sau mai degrabă impune utilizarea şi
a altor categorii de resurse. Reuşita acestor iniţiative este dată de angajarea tuturor
resurselor existente într-o comunitate (financiare, infrastructurale, resurse naturale şi nu
în ultimul rând resursele umane cu toate atributele acesteia prezente la nivel individual
şi comunitar.)

Resursele naturale vor include: pământ, apă, aer, resurse ale solului şi subsolului,
pădurea şi viaţa sălbatică, legislaţia şi politicile locale privitoare la mediul natural.

Prin resurse umane vom înţelege membrii unei comunităţi. Implicarea şi participarea
oamenilor la procesul dezvoltării comunitare este un element cheie pentru succesul
 unei astfel de activităţi. Pe lângă componenta solidaritate socială este nevoie de
Page | 62
formarea şi dezvoltare resurselor umane în plan profesional luând în calcul poziţia şi
rolul indivizilor în cadrul acestui proces. Atunci când este vorba de procesul dezvoltării
resurselor umane, sociologii fac referire la dezvoltarea capitalului social. Deşi
problematic, procesul dezvoltării resurselor umane, se constată faptul că spre deosebire
de alt gen de resurse, în cazul resursei umane este posibilă în foarte mare măsură
remodelarea, reorientarea acesteia, condiţii în care unii consideră această resursă ca
fiind cea mai importantă de care dispune o comunitate. În categoria resurse umane pot
fi incluse: educaţia şi formarea profesională, sănătatea individului şi a familiei, stilurile
de viaţă, relaţia angajat-angajator, drepturi ale omului şi drepturi cetăţeneşti, legislaţia
muncii.

Resursele financiare presupun existenţa banilor sau capacitatea de a face rost de bani.
Succesul iniţiativelor de dezvoltare comunitare constă în identificarea şi atragerea
surselor financiare care pot conduce la atingerea obiectivelor propuse în strategiile de
dezvoltare comunitară. De cele mai multe ori aceste iniţiative pleacă de la taxele locale
sau subvenţiile guvernamentale. Acest proces însă nu trebuie să se oprească doar la
menţionarea acestui tip resurse financiare. Există în acest moment pentru situaţii de
acest gen persoane cu calificarea şi abilităţile necesare, special angajate în vederea
atragerii de resurse financiare necesare dezvoltării comunitare. O listă a resurselor
financiare ar putea include: taxe şi impozite locale, alocaţii sau subvenţii
guvernamentale, împrumuturi guvernamentale, împrumuturi bancare, forme
cooperatiste de împrumut sau investiţii, atragerea de fonduri nerambursabile, politici şi
măsuri menite să stimuleze investiţii în comunitate.

Infrastructura comunitară are o dublă componentă:

 • infrastructură fizică, formată din clădiri, căi de acces sau transport, sisteme de
Page | 63
comunicaţii, sistemele de alimentare cu energie (electrică sau termică), alimentarea cu
apă, sisteme de canalizare, depozitarea deşeurilor;

• cea de a doua componentă este reprezentată de sistemele de leadership (conducere)

menite să elaboreze politicile locale care sa susţină dezvoltarea comunităţii.

O altă dimensiune a procesului de dezvoltare a comunităţii include toate acele

demersuri care conduc la creşterea abilităţii oamenilor, atât la nivel individual cât şi la
nivel de grup, de a răspunde provocărilor şi oportunităţilor existente la nivelul
comunităţii în care aceştia trăiesc.

Iniţiativele de dezvoltare comunitară trebuie să vină din interiorul comunităţii şi trebuie

să fie gestionate de către comunitate.

În ceea ce priveşte dezvoltarea comunitară, un rol important care contribuie la reuşita

procesului îl constituie parteneriatul între actorii importanţi ai comunităţii (aceşti actori
pot fi indivizi sau grupuri, mai mult sau mai puţin formalizate). Rezultatul final al
procesului de dezvoltare comunitară are la bază consensul şi sprijinul/implicarea
actorilor de referinţă dintr-o comunitate. Evaluările realizate în cazul unor iniţiative de
dezvoltare comunitară arată că una din cauzele majore care determină eşecul sau
abandonul prematur al unor astfel de iniţiative este cauzat tocmai de lipsa de implicare
sau a solidarităţii actorilor sociali la nivel local. Alături de acest element mai poate fi
menţionată lipsa de experienţă a părţilor în acţiuni de genul parteneriatului, fie datorită
unor caracteristici şi factori structurali proprii comunităţilor respective. Dacă ar fi să dăm
o definiţie parteneriatului am putea spune că în general, prin parteneriat putem înţelege
relaţia stabilită între două sau mai multe părţi care împărtăşesc scopuri comune şi care
sunt dispuse să gestioneze resurse în comun pentru ca mai apoi să-şi asume riscurile şi
 beneficiile acestor activităţi. În general relaţiile de parteneriat se realizează pentru că
Page | 64
din aceste relaţii decurg câteva avantaje: identificarea unor soluţii creative care să
susţină sau să diversifice sectorul de afaceri, dimensiuni importante ale vieţii socio-
culturale sau iniţiative de mediu.

Realizarea de parteneriate locale presupune existenţa unor grupuri sau indivizi care
posedă idei, resurse şi mod de a gândi oarecum apropiat în raport cu anumite probleme
comune.

Parteneriatele sunt diferite în funcţie de durată (pot fi încheiate pe termen lung sau
scurt) sau pot să difere în funcţie de gradul de complexitate în care au fost ele
proiectate. Indiferent de tip, parteneriatele trebuie să păstreze anumite trăsături
comune, cum ar fi: autoritatea asumată de toate părţile; gestionarea în comun a
resursele puse la dispoziţie de fiecare parte; pe parcursul şi după încheierea
parteneriatului părţile îşi asumă în mod egal riscurile, beneficiile şi responsabilitatea
acţiunilor derulate.

Contextul în care sunt demarate procese de dezvoltare comunitară, pot fi grupate în

două mari categorii:

• iniţierea rezultă ca urmare a reacţiei pe care o adoptă o comunitate la situaţiile de

criză cu care se confruntă. Aici putem menţiona cele mai frecvente situaţii întâlnite:
sistarea unor activităţi de care depinde întreaga comunitate, sistarea alocaţiilor
guvernamentale pentru activităţi în care erau angrenaţi un număr mare de membrii ai
comunităţii, emigrarea masivă a tinerilor, şomaj şi sărăcie generalizată;

• cea de a doua situaţie este aceea în care comunităţile nu se confruntă cu situaţii limită
dar sunt conştiente de potenţialul de care dispun, gestionarea acestui potenţial fiind
 perceput ca o oportunitate. Gestionarea mai bună a proceselor de schimbare socială şi
Page | 65
economică în cadrul comunităţii este gândită astfel încât să conducă la menţinerea sau
creşterea standardului de viată în comunitatea respectivă.

Comunităţile sunt formate din indivizi sau grupuri cu preocupări, credinţe, interese foarte
diferite, motiv pentru care unul din elementele definitorii pentru succesul oricărei
iniţiative comunitare constă în crearea unui climat de încredere în care să fie înlăturate
barierele de comunicare sau stereotipiile privind alteritatea. O atenţie deosebită trebuie
acordată participării individului la procesele de dezvoltare comunitară. Includerea
indivizilor şi grupurilor trebuie să fie una intenţionată, respectând principiile participării
democratice, fiecare participant să aibă posibilitatea de a oferi soluţii pentru problemele
sale sau ale comunităţii.

Dezvoltarea implică schimbare. De cele mai multe ori însă schimbarea este privită cu
reţinere sau chiar cu ostilitate. Pentru cei mai mulţi dintre noi schimbarea este sinonimă
cu tranziţia, acest proces însemnând de cele mai multe ori nesiguranţă, şomaj sau
sărăcie. Din acest motiv şi cu siguranţă şi din alte motive ideea de schimbare nu este
tocmai agreată în societatea românească, cel puţin în acest moment. În comunităţile
închise sau izolate orice tentativă de diversificare a paletei activităţilor cotidiene este
primită cu indiferenţă sau chiar respingere. Demararea procesului de dezvoltare
comunitară trebuie să aparţină comunităţii, nefiind recomandată intervenţia „forţată“ ce
vine din afara comunităţii. Membrii comunităţii sunt cei mai în măsură să identifice
cauzele şi posibilele soluţii pentru problemele cu care aceştia se confruntă. Mobilizarea
resurselor comunităţii necesită timp şi profesionalism, iar în prima fază rezultatul va fi un
plan sau o strategie de dezvoltare a comunităţii. cest prim produs al iniţiativei de
dezvoltare comunitară trebuie să fie rezultatul participării active a comunităţii (prin
intermediul unor lideri sau grupuri reprezentative) şi va include soluţii la problemele
 identificate de către comunitate. Acest proces de obţinere a bunăstării este unul în care
Page | 66
membrii comunităţii sunt implicaţi în mod activ şi generează soluţii la problemele cu
care se confruntă. Pentru a garanta reuşita unui astfel de proces este nevoie de o
planificare riguroasă pe termen lung care să includă toate grupurile de toate grupurile
sau toţi membrii comunităţii într-o formă sau alta şi nu în ultimul rând iniţiativele trebuie
să plece de la soluţii de succes locale care au adus beneficii comunităţii.

Scopul final al procesului de dezvoltare comunitară este creşterea nivelului de

trai.

Acest spor al calităţii vieţii este posibil de realizat doar în condiţiile în care la nivelul
comunităţii există un interes comun şi doar dacă comunitatea reuşeşte să depună un
efort conştient pentru a îmbunătăţi viaţa comunităţii. Obiectivele propuse în cadrul
proceselor de dezvoltare comunitară pot fi atinse dacă sunt parcurşi următorii paşi:

• membrii comunităţii devin mai responsabili de situaţiile sau problemele existente în

comunitate; această responsabilitate înseamnă şi implicare, participare sau asumarea
de sarcini precise de îndeplinit;

• creşterea capacităţii de organizare şi planificare la nivelul comunităţii. Aceste două

calităţi vor face posibilă elaborarea unor viziuni pe termen scurt, mediu şi lung (planurile
strategice sau operaţionale;

• toate iniţiativele locale vor urmări reducerea sărăciei şi a lipsurilor cu care se confruntă
unii din membrii comunităţii sau grupuri marginalizate sau defavorizate.
 Îmbunătăţirea situaţiei acestora este posibilă doar în condiţiile în care se creează locuri
Page | 67
de muncă sau oportunităţi de afaceri.

Etapa de planificare a proceselor dezvoltării locale pleacă de la analiza şi diagnoza

localităţii Actorii implicaţi în procesul elaborării şi implementării acestor strategii sunt:

• administraţia publică locală;

• comunitatea locală – prin ONG-uri sau grupuri de iniţiativă;

• firme private.

Implementarea cu succes a proiectelor de dezvoltare comunitară presupune

parteneriatul între actorii mai sus menţionaţi, un rol aparte îl are însă administraţia
publică locală, care participă atât în faza de elaborare dar şi în cea de implementare a
iniţiativelor de dezvoltare locală.

Procesul efectiv al elaborării acestor strategii a fost împărţit în şase mari etape,
parcurgerea lor fiind absolut necesară pentru finalizarea practică a unui plan de
dezvoltare local care să conducă la dezvoltarea comunităţii respective. Etapa culegerii
datelor este una extrem de importantă pentru întreg procesul elaborării strategiei de
dezvoltare locală, adunarea datelor realizându-se pe două nivele:

• cea mai mare parte a datelor sunt culese direct de la cei pentru care se elaborează
planul de dezvoltare (primării sau firme private). În această fază este important ca
viitorul beneficiar să completeze (cât mai exact şi folosind date cât mai recente)
formularul privind evaluarea localităţii sau a zonei pentru care se elaborează planul de
dezvoltare;
 • un al doilea nivel nu presupune muncă de teren, în acest caz documentarea se face
Page | 68
folosind surse statistice oficiale, cum ar fi: anuare statistice, baze de date ale comisiilor
judeţene sau naţionale de statistică, alte surse şi statistici oficiale. Acest tip de date ne
permit o încadrare mai bună a comunităţii într-un context mai larg.

În final adunarea de date de pe cele două nivele conduce la constituirea unei baze de
date cuprinzătoare despre localitatea sau micro-regiunea vizată. Plecând de la această
bază de date urmează un alt pas/etapă importantă pentru elaborarea planului de
dezvoltare şi anume analiza SWOT. Etapa de culegere a datelor trebuie să includă în
mod obligatoriu şi aspecte ce vizează comunitatea în ansamblu: capacitatea instituţiilor
locale de a administra sau de a iniţia proiecte de dezvoltare locală, sprijinul din partea
comunităţii, capacitatea de mobilizare şi participare a comunităţii etc.

Studiul socio-economic de bază al unei comunităţi trebuie să sublinieze în esenţă

următoarele aspecte:

Populaţia

Caracteristicile majore ale populaţiei; principalele puncte tari la nivelul populaţiei; puncte
slabe la nivelul populaţiei; aspecte demografice ce pot fi îmbunătăţite, cum ar fi
stoparea migraţiei în cazul populaţiei tinere.

Forţa de muncă

Puncte tari pe piaţa forţei de muncă; puncte slabe pe piaţa forţei de muncă; care sunt
cerinţele de angajare pe piaţă a forţei de muncă la nivel local sau micro-regional şi care
sunt previziunile viitoare; identificarea nevoilor privind forţa de muncă – educaţie,
 training, cursuri de reorientare profesională; identificarea acelor grupuri care trebuie să
Page | 69
beneficieze de o atenţie specială în ceea ce priveşte angajarea.

Structura economică

Modelul economic dominant la momentul evaluării şi tendinţe viitoare ale economiei

locale; sectoare economice slab reprezentate în economia locală; identificarea
oportunităţilor de diversificare a activităţilor economice; sectoare ce înregistrează
creştere economică.

Factorii comunitari

Stabilirea punctelor tari ale comunităţii; specificarea aspectelor comunitare ce necesită

o atenţie specială; coeziunea, leadership-ului comunităţii, abilităţi de conducere şi
management.

Aspecte de ordin fizico-geografic

Resurse fizico-naturale importante; puncte tari privind plasarea geografică; aspecte ce

defavorizează comunitatea datorită plasării geografice şi a caracteristicilor fizico-
naturale.

Agenţii dezvoltării în spaţiul rural: roluri şi funcţii

Spaţiul rural spre deosebire de cel urban înregistrează un număr redus de instanţe care
pot susţine procesele dezvoltării locale. Pe lângă numărul redus al agenţilor dezvoltării
locale din spaţiul rural, potenţialul de care dispun aceştia este mult sub nivelul celor din
 urban. În spaţiul rural principalul agent ce susţine procesele de dezvoltare locală este
Page | 70
reprezentat de administraţia publică locală. O a doua categorie de actori sociali ce pot
contribui la procesele dezvoltării locale este reprezentată de sectorul de privat.
Problema este că în cele mai multe situaţii sectorul privat este foarte slab reprezentat în
mediul rural, atât din punct de vedere al potenţialului economic, cât şi logistic sau
informaţional. În aceste condiţii, administraţia publică locală trebuie să preia iniţiativele
în planul dezvoltării locale. Demararea iniţiativelor de dezvoltare trebuie să plece de la o
investigare atentă a spaţiului rural. Direcţiile dezvoltării strategice pentru rural vor tine
seama de inventarul nevoilor existente într-o comunitate, luând în considerare şi nivelul
de dezvoltare a spaţiului rural.

În cele ce urmează vom sublinia aspectele ce privesc agenţii dezvoltării din spaţiul rural.
De aceea, vom accentua acele dimensiuni ale cercetării care prezintă direcţiile prioritare
de dezvoltare din punctul de vedere al cetăţenilor. În general, se impune ca strategiile
de dezvoltare elaborate de administraţia publică locală trebuie să ţină cont de priorităţile
care se regăsesc în rândul populaţiei. Pe de altă parte, este necesară evaluarea
activităţilor derulate de administraţia publică locală. Acest tip de investigaţii ar trebui
realizate periodic, informaţiile astfel obţinute oferă posibilitatea evaluării eficienţei
instituţiilor administraţiei publice locale.

La nivelul comunitar administraţia locală rămâne principalul agent al dezvoltării locale,

asta pentru că sectorul privat este în majoritatea situaţiilor slab reprezentat.

Identificarea de resurse şi parteneri pentru dezvoltarea locală, responsabilitatea definirii

strategiilor de dezvoltare locală, responsabilitatea iniţierii unor programe de dezvoltare
 locală şi corelarea lor cu programe şi strategii de dezvoltare în plan naţional sau
Page | 71
regional.

Investigaţiile de teren din mediul rural arată că, de cele mai multe ori sectorul privat
încearcă mai degrabă să supravieţuiască, nefiind cel puţin deocamdată o instanţă care
să propună proiecte ambiţioase de dezvoltare.

Implicarea comunităţii şi asociativitatea

Noile paradigme privind dezvoltarea locală şi comunitară pun accent şi subliniază rolul
pe care îl au relaţiile de încredere şi asociativitatea la nivelul comunităţii. Din nefericire,
practicile colectiviste şi asocierile forţate din perioada comunistă au condus la
devalorizarea ideii de a lucra împreună pentru binele comun. Implicarea comunităţii în
programele de dezvoltarea locală presupune asumarea direcţiilor de acţiune în ceea ce
priveşte planificarea strategică de către unităţile de dezvoltare: sat sau comună.

Participarea comunităţii implică valenţe multiple:

• educaţionale: existenţa unor modele şi practici care să fie însuşite de către membrii
activi ai comunităţii;

• politice: acest aspect presupune posibilitatea comunităţii de a impune anumite decizii,

precum şi dreptul de a controla persoanele care le reprezintă interesele;

• economice: vizează în principal susţinerea comunităţii privind participarea cu bani,

bunuri sau muncă voluntară;

• organizaţionale: în această situaţie este necesară existenţa unor cadre instituţionale

care să orienteze sau să mobilizeze resursele în ceea ce priveşte procesele de
 dezvoltare comunitară, în cadrul acestui capitol trebuie subliniată importanţa agenţilor
Page | 72
de dezvoltare locală.

Parteneriate locale şi procesele de dezvoltare comunitară

Parteneriatele locale reprezintă în numeroase procese de dezvoltare comunitară

elemente ce contribuie în mod hotărâtor la atingerea obiectivelor propuse în cadrul
strategiilor de dezvoltare locală. Definirea termenului de parteneriat privit într-o
perspectiva mai largă: „modalitatea, formală sau informală, prin care două sau mai
multe părţi decid să acţioneze împreună pentru atingerea unui scop comun.“

Încercările de răspuns la problemele-cheie asupra conceptului de parteneriat ne oferă

o perspectivă de ansamblu asupra parteneriatului. Problematica anchetei a constat în:

1. DE CE se pledează pentru parteneriat?

Se cunoaşte faptul că o formă de parteneriat creşte capacitatea de acţiune şi în acelaşi

timp impactul acesteia asupra grupului ţintă.

2. CUM se realizează un parteneriat de succes?

Primul pas în realizarea unui parteneriat de succes îl constituie identificare partenerilor

în funcţie de obiectivul propus şi ţinându-se cont de caracteristicile acestora
 (comunicare, toleranţă, disponibilitatea şi angajamentul părţilor). Pentru ca acest
Page | 73
parteneriat să ofere cele mai bune rezultate trebuie să se recurgă la formalizarea
relaţiei de parteneriat. Accesul echitabil la resursele disponibile este perceput pozitiv de
către toţi partenerii. Ca în orice relaţie contractuală, drepturile şi responsabilităţile
partenerilor trebuie să-şi găsească motivaţia necesară.

3. PREMIZE

Un parteneriat este încă de la început sortit eşecului dacă nu se pleacă de la nişte

consideraţii conform cărora trebuie să existe o bună comunicare între parteneri bazată
pe relaţii de încredere şi respect reciproc. Situarea partenerilor pe poziţii egale în
derularea acţiunilor şi consensul în privinţa priorităţii obiectivelor asumate de către părţi
sunt aspecte care asigură buna desfăşurare a activităţilor. Existenţa unui cadru permisiv
este o condiţie premergătoare foarte importantă. Se poate afirma că mediul legislativ
privind derularea de activităţi în regim de parteneriat, deşi nu este stimulativ, este însă
permisiv, nefiind corespunzător valorificat până la acest moment.

4. BENEFICII

Este foarte important ca parteneriatul să ofere avantaje pentru a stimula participarea

ambelor părţi şi anume creşterea eficienţei, eficacităţii şi impactului proiectelor proprii,
sporirea credibilităţii. Un anumit câştig în ceea ce priveşte imaginea este un plus oferit
de proiectul în parteneriat. Beneficiile se pot simţi şi la nivelul întregii comunităţi prin
instituirea unor modele de comportament pozitive în sensul creşterii încrederii în
resursele şi potenţialul propriu.

5. FACTORI ce condiţionează parteneriatul

 Realizarea unui anumit scop prin intermediul unui proiect în parteneriat impune, ca de
Page | 74
altfel în orice tip de acţiune formală, respectarea cadrului legal, cadru legal ce este în
general puţin cunoscut şi mai puţin folosit. Facilităţile fiscale ar trebui să reprezinte un
punct de atracţie pentru parteneri. Pentru ca aceste prevederi legale să fie favorabil
utilizate, o condiţie primordială şi necesară este reprezentată de gradul ridicat de
instruire al partenerilor.

6. OBSTACOLE

Sunt multe cazurile în care obstacole de diferite tipuri au influenţat buna desfăşurare a
acţiunilor. Acest efect negativ poate fi datorat insuficientei comunicări, lipsei de
maturitate în asumarea apartenenţei la mai multe structuri, existenţa conflictelor de
interese, a orgoliilor personale exagerate. Nerespectarea obligaţiilor asumate constituie
un pas greşit în direcţia realizării în bune condiţii a proiectului dorit.

7. RECOMANDĂRI

Se oferă, în finalul anchetei menţionate anterior, o serie de recomandări, la care

subscriem şi noi, elemente considerate a fi utile în realizarea unui parteneriat de succes
şi anume: dezvoltarea şi susţinerea parteneriatului, evitarea concurenţei între parteneri,
instituirea unor reguli parteneriale clare, comunicare permanentă, definirea clară a
parteneriatului.

În urma acestei anchete s-a constatat faptul că se impune dezvoltarea unei largi oferte
de formare şi derularea unei largi campanii de educare a potenţialilor actori, atât la
nivelul sectorului neguvernamental, cât şi la cel al întregii comunităţi, privind nevoia şi
tehnicile de comunicare, obiectivele şi metodele utilizabile în derularea unui parteneriat.
 În funcţie de diverse criterii, ce pot fi considerate simultan sau independent, s-a generat
Page | 75
o tipologie relativ complexă a parteneriatelor. Astfel, considerând existenţa personalităţii
juridice, parteneriatele pot avea un caracter: formal sau informal (se poate stabili atunci
când scopul este suficient de specific, iar atingerea sa nu este o problemă, părţile fiind
structuri de tip similar, cunoscându-se şi, eventual, lucrând deja împreună anterior. În
cazul unor sarcini mai complexe sau de termen lung, ori când partenerii sunt structuri
de tip diferit – ONG-uri şi structuri ale administraţiei publice, ONG-uri de naţionalităţi
diferite – parteneriatul tinde să fie formalizat.

Un alt criteriu pentru clasificarea parteneriatelor ar fi tipul obiectivului urmărit,

identificând astfel:

• parteneriate de reprezentare: federaţii, uniuni, consilii, alianţe, forumuri,coaliţii etc.;

• parteneriate operaţionale ce presupun existenţa unor proiecte concrete ca motiv al

asocierii.

Din punct de vedere al termenului de aplicabilitate, parteneriatele se pot constitui: pe

termen scurt sau pe termen lung. Privind din perspectiva finanţării, acestea pot fi: cu
finanţare sau fără finanţare.

O distincţie importantă de care trebuie să ţinem cont este cea dintre parteneriatul
intrasectorial (care trimite la analiza raporturilor interne ale sectorului) şi parteneriatul
intersectorial (cu analiza corespunzătoare a relaţiilor dintre sectorul ONG şi alţi actori).

Satisfacţia cetăţenilor privind activitatea administraţiei publice locale

Probleme identificate de subiecţii chestionaţi în cadrul unor cercetări efectuate

referitoare la funcţionarea administraţiei publice locale, derulate în cadrul unor proiecte
 de dezvoltare comunitară: carenţe în sprijinirea, elaborarea şi implementarea politicilor
Page | 76
publice; pasivitatea aleşilor şi a funcţionarilor publici privind dezvoltarea locală; lipsa
unor programe concrete de sprijinire a comunităţii; comunicare ineficientă cu
comunitatea. Lipsa comunicării şi consultării populaţiei ar reprezenta principala cauză a
scăderii participării comunităţii la iniţiativele primăriilor sau consiliilor locale.

Gradul de informare şi participare cetăţenească

Gradul de informare al cetăţenilor vizavi de activităţile primărilor este extrem de scăzut,

una din problemele majore este aceea că cetăţenii nu cunosc modul în care sunt
cheltuiţi banii publici, situaţie ce ilustrează lipsa de transparenţă sau dezinteresul pentru
comunicarea cu cetăţenii într-o problemă care ar trebui să fie supusă atenţiei tuturor –
modul în care sunt folosiţi banii publici.

În acest caz pot funcţiona două explicaţii: fie populaţia este total dezinteresată de acest
tip de probleme, fie administraţia publică locală nu aduce la cunoştinţa publicului aceste
tipuri de probleme. În oricare din aceste două situaţii este clar faptul că nu sunt
dezvoltate practicile privind permanenta informare şi transparenţă atunci când este
vorba de banii publici. Avem de a face în acest caz cu un reflex mai vechi, acela că
pentru problemele din comunitate „cei de sus sunt responsabili“. Schimbarea majoră, în
ceea ce priveşte implicarea comunităţii în programele de dezvoltare se produce atunci
când oamenii vor considera că doar prin ei înşişi pot să-şi dezvolte comunitatea, fără a
mai aştepta ca iniţiativa să aparţină Consiliului Judeţean sau Guvernului.

Dezvoltarea locală are ca principal punct de plecare existenţa iniţiativelor locale şi a

responsabilităţii comunităţii pentru propria bunăstare. Aşteptarea unor iniţiative care să
vină de undeva „de sus“nu înseamnă altceva decât rămânere în urmă sau stagnare.
 Facilitatorul comunitar: cine este şi ce face
Page | 77
Facilitatorii reprezintă unul dintre elementele de bază ai strategiei utilizate de
majoritatea organizaţiilor care aplică proiecte de dezvoltare comunitară. Desigur, nu
toate organizaţiile utilizează facilitatori, ci adoptă strategii alternative de lucru cu
comunităţile…“

Din datele culese prin intermediul chestionarelor sau a unor interviuri individuale sau de
grup, realizatorii cercetării au desprins câteva din funcţiile şi atribuţiile facilitatorului.
Prezentăm în continuare câteva din aceste reguli de bază:

1. facilitatorul sprijină comunităţile locale în vederea identificării şi rezolvării problemelor

cu care se confruntă indivizii şi/sau grupurile din comunitate;

2. facilitatorul este o persoană-resursă pentru comunitatea în care el este prezent.

Experienţa de teren dobândită de diferite organizaţii, în diferite proiecte arată faptul că

relaţia facilitator comunitate este una problematică, fie în sensul implicării totale a
persoanei facilitatorului, fie în sensul respingerii prezenţei acestuia în comunitate.

Prima dintre cele două reguli este cel mai greu de respectat datorită faptului că – aşa
cum au accentuat respondenţii – între facilitator şi comunitate se stabileşte o relaţie
foarte strânsă şi linia fină dintre a ghida şi a lucra efectiv în locul membrilor comunităţii
poate fi încălcată din nebăgare de seamă (din dorinţa de a ajuta cât mai mult). Această
implicare peste măsură va determina în timp scurt formarea unei false percepţii în
rândul membrilor comunităţii, aceea că există o persoană care le poate rezolva
problemele de orice natură, situaţie în care putem identifica dependenţa comunităţii de
această persoană. Ori, trebuie evitată tocmai această dependenţă a comunităţii de
persoana-funcţia facilitatorului. Facilitatorul este prezent în fiecare din etapele prevăzute
 ale proiectelor de dezvoltare comunitară, fiind prima persoană care ia contact nemijlocit
Page | 78
cu comunitatea şi prin urmare are un rol cheie în culegerea informaţiilor despre
comunitatea respectivă şi în evaluarea comunităţii.

Aşa cum reiese din datele culese în cadrul cercetării, facilitatorul comunitar are
următoarele atribuţii:

• identificarea şi mobilizarea resurselor din comunitate (în principal a resurselor

umane);

• susţine şi stimulează crearea unui cadru de acţiune favorabil demarării iniţiativelor de

dezvoltare care vin din interiorul comunităţii. Principala sarcină aici este aceea de a
implica liderii formali şi informali în aceste procese, de a ajuta la conştientizarea şi
identificarea potenţialităţilor existente în comunitate.

• rolul de coordonator a celor mai importante activităţi din cadrul proiectului – acest lucru
trebuie să se întâmple doar în primele faze ale prezenţei sale în comunitate. Asumarea
totală şi pe termen lung a rezolvării celor mai importante sarcini conduce aşa cum
spuneam mai sus, la dependenţa comunităţii de această persoană.

• identificarea liderilor şi formarea grupurilor de iniţiativă locală se înscrie în aceeaşi linie

de asistare a principalelor activităţi desfăşurate la nivel comunitar.

• împreună cu aceste grupuri de iniţiativă va identifica problemele cu care se confruntă

comunitatea

• componenta de mediere între cei mai importanţi actori locali (grupuri de iniţiativă,
cetăţeni, lideri ai unor organizaţii locale, reprezentanţi ai administraţiei publice locale)
 stă la baza formării unor parteneriate durabile atât la nivel local cât şi în afara
Page | 79
comunităţii

• componenta comunicare/informare cu membrii comunităţii şi liderii comunităţii cu

privire la diferite oportunităţi. În cadrul acestui proiect este posibila facilitarea accesului
la resurse informaţionale, resurse extrem de importante pentru procesele de dezvoltare
comunitară. Dată fiind perisabilitatea multora din aceste informaţii, este necesară o
comunicare în timp real cu lideri şi responsabili locali în vederea exploatării acestor
oportunităţi.

Acolo unde ţinta principală a organizaţiilor neguvernamentale o reprezintă nu

comunităţile ci alţi actori relevanţi la nivel local, cum ar fi, de exemplu, administraţia
publică, facilitatorii acestor organizaţii au rolul de a asista autorităţile locale în activităţi
care au drept scop dezvoltarea locală şi regională.

Termeni utilizaţi frecvent în domeniu

Evaluarea comunităţii: reprezintă inventarul bunurilor sau informaţiilor necesare

realizării procesului de planificare comunitară. Uneori acest proces este asociat cu
anchetele sociologice prin care sunt identificate resursele şi nevoile oamenilor pentru a
avea o imagine statistică asupra comunităţii la un anumit moment.

Dezvoltare comunitară: procesele prin care are loc îmbunătăţirea dimensiunii

economice, sociale, culturale şi de mediu pentru indivizii care se identifică ca fiind o
comunitate

Dezvoltare economică: procesul prin care se încurajează iniţiativele antreprenoriale

prin crearea cadrului optim pentru dezvoltarea de noi afaceri
 Evaluarea: inventar periodic realizat în cadrul diferitelor procese sau acţiuni
Page | 80
comunitare, având rolul de a determina modul în care acţiunile noastre conduc la
scopurilor propuse.

Evaluarea resurselor umane: determinarea nivelului de cunoştinţe, aptitudini şi abilităţi

existente la nivelul unei comunităţi, acest potenţial fiind pus în relaţie cu oportunităţile
actuale sau viitoare de angajare pe piaţa forţei de muncă, situaţii în carte indivizii se
angrenează într-o formă sau alta.

Planificarea resurselor umane: modul de organizarea a oamenilor, banilor sau

bunurilor cu scopul de a promova dezvoltarea resurselor umane. Acest lucru include
planificarea, trainingul şi corelarea potenţialului şi abilităţilor umane astfel încât să existe
beneficii atât la nivel comunitar cât şi la nivel individual.

7.Procesul de consultare al comunitatii. Dimensiuni, etape de realizare.

Procesul de planificare sistematica

Page | 81
Rezolvarea problemelor comunitare implica un proces de planificare sistematica -
simpla identificare a unei singure probleme nu este o garantie a declansarii actiunii
colective; trebuie sa existe persoane care sa isi asume responsabilitatea unor decizii si
a mobilizarii comunitare; asumarea responsabilitatii de interventie poate apartine fie
autoritatilor locale, fie unor grupuri asociative, dar este obligatoriu ca ea sa obtina
acordul a cat mai multi membri ai comunitatii.

Dezvoltarea comunitara incepe atunci cand exista nuclee asociative puternice:

asumarea unor responsabilitati de schimbare implica existenta unor grupuri de initiativa
locale; uneori apare necesitatea ca aceste grupuri sa dobandeasca o legitimitate
juridica pentru a putea accesa resursele necesare. De exemplu, constituirea unui ONG
poate permite accesul la diferite resurse pentru programe de asistenta comunitara, care
altfel nu ar putea fi obtinute.

De asemenea, diferite formule asociative de factura economica sau institutionala

(primarie, consiliu parohial, scoala etc.) pot constitui nuclee locale generatoare de
schimbare.

Principala resursa comunitara care favorizeaza schimbarea intr- un mediu asociativ

este capitalul social. Acesta implica existenta unei capacitati sporite de asociere
spontana, capacitate bazata pe un istoric bogat in experiente de actiune colectiva si pe
o identitate culturala si sociala solida.

Existenta unor nuclee asociative puternice

Dezvoltarea comunitara este un proces fara limite de timp: nici o comunitate nu poate
afirma la un moment dat ca toate problemele ei au fost rezolvate.
 Exista o serie de probleme si nevoi a caror rezolvare depinde foarte mult de existenta
Page | 82
unui flux continuu de resurse: o cantina pentru saraci, de exemplu, sau un program de
asistenta a romilor, implica existenta unor fonduri pe termen lung. Continuarea
programului dupa incheierea finantarilor, care de obicei se intind pe parcursul unui an,
este responsabilitatea initiatorilor din interiorul comunitatii. De aceea este absoluta
nevoie de stabilirea unor parteneriate durabile si de o participare comunitara crescuta.

Procesul de dezvoltare are deci un inceput, prin planificarea si demararea unei actiuni
de interes comun, prin organizarea si animarea comunitara, dar nu ar trebui sa aiba un
sfarsit rapid.

Epuizarea resurselor de implicare sociala, scaderea potentialului de actiune colectiva si

reducerea spiritului asociativ aduc dupa sine o stagnare a comunitatii si, posibil, chiar o
dezagregare a sa.

Un proces fara limite de timp

Politici sectoriale – politici comunitare: dezvoltarea comunitara trebuie sustinuta de un

cadru politic permisiv.

De multe ori, potentialul de actiune colectiva se loveste de bariere legislative, de

obtuzitatea factorilor locali sau de lipsa de coerenta a demersurilor. Un proces de
dezvoltare comunitara ar trebui sa fie mai degraba autoevaluativ si autoorganizat.

Efortul de dezvoltare bazat pe coparticipare trebuie sa porneasca cu observarea si

intelegerea organizarii sociale a comunitatii.
 Cunoasterea legaturilor sociale dominante contribuie si la evitarea impunerii unor
Page | 83
modele de organizare straine comunitatii.

O conditie premergatoare oricarei incercari de interventie in comunitate este

reprezentata de identificarea valorilor de baza, a persoanelor si grupurilor locale de
influenta.

Nu este usor demersul orientat spre cunoasterea comunitara, el presupunand, pe langa

competentele cognitive, mult tact si destul de mult timp.

Este de dorit ca reprezentarea elaborata de cel care efectueaza auditul sa fie cat mai
apropiata de imaginea de sine a comunitatii.

De cele mai multe ori, in procesul de dezvoltare trebuie introduse schimbari de atitudine
ale membrilor comunitatii, dar, mai intai, trebuie constientizata si acceptata nevoia de
schimbare, iar aceasta presupune rabdare si tact.

ETAPELE INTERVENTIEI: 1. AUDITUL COMUNITAR

Fiecare comunitate este plasata intr-o „nisa ecologica”, un anumit tip de mediu cu care
se afla intr-o permanenta interactiune.

In lumea de azi, nici o comunitate nu mai poate fi autarhica, nu se mai poate inchide
total in cultura si traditiile proprii fara riscul de a se distruge prin practica unei economii
de subzistenta.

Este important sa avem in vedere calitatea pamantului, a altor categorii de resurse, tipul
dominant de activitate. Mai mult, sa identificam particularitati ale mediului in relatie cu
 posibilitatile de contact intre oameni si grupuri, cu posibilitatile de comunicare, de
Page | 84
asociere, de intrajutorare etc. ale oamenilor - formele de relief, apele, soselele etc.
Modul de ocupare a terenului poate determina anumite aspecte de viata ale locuitorilor
comunitatii, asa cum determina activitatile lor.

Fiecare comunitate este unica prin modul in care isi construieste reactia la provocarile si
influentele mediului extern iar cunoasterea acestui mod de reactie specific este
indispensabila pentru o interventie de succes.

ETAPELE INTERVENTIEI: 2. ANALIZA FACTORILOR EXTERNI

Intr-o prima faza, acest plan se concepe ca un fel de „model ideal”, bazat pe ipoteza
unor resurse infinite si este de dorit sa reprezinte rezultatul unei „gandiri colective”,
adica sa fie implicati cat mai multi membri ai comunitatii.

Aceasta viziune comuna, care face abstractie initial de problemele de disponibilitate a

resurselor, poate fi elaborata in cadrul unor intalniri mai ample, care beneficiaza de
prezenta unui moderator/facilitator.

In cursul acestor intalniri se abordeaza tema valorilor fundamentale, identitatii comune

si a nevoilor resimtite. In aceasta perspectiva va fi abordata apoi si problema
oportunitatilor de dezvoltare.

ETAPELE INTERVENTIEI: 3. ELABORAREA UNUI PLAN DE DEZVOLTARE

 Aceasta analiza se face pe baza viziunii de dezvoltare elaborata prin coparticipare
Page | 85
comunitara.

O analiza ce implica si participarea unor experti externi ofera perspective noi, ce altfel
ar trece neobservate datorita manierelor traditionale in care se face raportarea la aceste
resurse.

Trebuie de asemenea acordata atentie sistemului de legaturi externe ale comunitatii

(piete apropiate, legaturi cu orasul si cu celelalte comune, contacte cu fosti membri care
au alta rezidenta actuala etc.) deoarece acestea pot oferi noi metode de utilizare a
vechilor resurse. Un exemplu in acest sens il reprezinta popularizarea cadrului natural si
cultural pentru atragerea turistilor, revigorarea unor traditii si mestesuguri specifice
locului.

Aceasta etapa se incheie de regula printr-o analiza a punctelor tari, a celor slabe si a
oportunitatilor si pericolelor de care trebuie neaparat sa se tina cont (analiza tip SWOT).

ETAPELE INTERVENTIEI: 4. ANALIZA RESURSELOR INTERNE

Programele sunt actiuni organizate pe proiecte coerente, iar produsele generice sunt de
regula institutii sau structuri civice capabile sa gestioneze singure procesul de
dezvoltare pe o perioada mai indelungata. Un exemplu in acest sens il reprezinta
institutia „promotorului local”, adica un agent de dezvoltare locala angajat de primarie
sau membru al unui ONG.
 Este de dorit ca resursele umane implicate pe larg in procesele de dezvoltare sa
Page | 86
apartina comunitatii, caz in care este obligatorie formarea competentelor si abilitatilor
necesare. Implicarea localnicilor este de departe cea mai importanta.

ETAPELE INTERVENTIEI: 5. ELABORAREA PROGRAMULUI DE INTERVENTIE

ASISTENTA SOCIALA CONTINUA se bazeaza pe angajarea unor profesionisti in

domeniul dezvoltarii comunitare, pe o perioada nedeterminata. Avantajul modelului:
asistenta comunitara este oferita continuu; facilitatorul se afla in permanenta la
dispozitia grupurilor de initiativa, a voluntarilor si serviciilor comunitare, pentru a oferi
informatii si a identifica resursele necesare derularii programelor locale. Exemple:
mediatorul scolar, mediatorul sanitar, expertul pe probleme romi

Modelul consta in infiintarea unor centre regionale, care dispun de specialisti ce

deservesc mai multe comunitati. Avantajul modelului: asigurarea unei consilieri si
supervizari continue a procesului de dezvoltare pentru comunitatile deservite.

Este o asistenta mai putin intensiva decat in cazul modelului anterior.

RESURSELE REGIONALE

consta in solicitarea unor experti guvernamentali si experti in dezvoltarea comunitara,

care sa intervina la fata locului si sa ofere asistenta tehnica pentru dezvoltare sau
pentru implementarea programelor.  reprezinta o modalitate mai flexibila de a
raspunde nevoilor comunitare.  Dezavantajul acestui model consta in incapacitatea
unei structuri supraregionale de a informa toate comunitatile interesate de obtinerea
 acestor servicii si, pe de alta parte, de incapacitatea de a face fata unui numar prea
Page | 87
mare de cereri.

MODELUL – “PARASUTA” implica un transfer al cunostintelor de dezvoltare

comunitara catre liderii din comunitatea respectiva. Liderii sunt instruiti in domeniul
evaluarii comunitare, al etapelor procesului de dezvoltare, precum si in cel al identificarii
si utilizarii eficiente a resurselor.

ORGANIZAREA COMUNITARA

Modelul pleaca de la ideea conform careia in spatiul social – la nivelul unei comunitati,
actioneaza trei categorii mari de actori:
 Institutiile publice (diferitele forme de guvernare);
 Organizatiile economice (firmele si alte structuri economice)
 Societatea civila (cetatenii si diferitele structuri ale acestora).

Primele doua categorii de structuri sunt foarte bine organizate si de cele mai multe ori
lucreaza impreuna pentru propriile interese in timp ce societatea civila este, de obicei,
slab organizata si nu are o suficienta putere de a-si impune propriile decizii.
Organizarea comunitara isi propune crearea si institutionalizarea unui sistem de
organizare care sa aduca societatea civila la nivel de parteneriat in decizii cu celelalte
doua structuri.

Organizarea comunitara este un proces democratic, de lunga durata, prin care oamenii
sunt adusi impreuna pentru a actiona in interesul lor comun. Acestia identifica probleme
 si solutii, apoi actioneaza prin implicarea structurilor de putere existente pentru ca acele
Page | 88
solutii sa devina realitate.

Ideea de a aduce in Romania acest model a pornit de la constatarea atat a reticentei

oamenilor fata de implicarea in decizia publica, cat si a lipsei sau a ineficientei implicarii
cetatenilor in deciziile publice care le afecteaza zi de zi traiul in cartierul sau orasul lor.

Astfel, a aparut nevoia dezvoltarii unei culturi a participarii active a cetatenilor la nivel
local in procesul de luare a deciziilor publice, in asa fel incat ei sa-si poata reprezenta
propriile interese si sa produca schimbarile dorite in mediul in care traiesc.

Organizarea comunitara este un proces care are la baza conceptul de „advocacy” ca

forma de implicare a comunitatii pentru solutionarea unor nevoi-probleme. Are insa un
plus fata de conceptul de „advocacy” - ideea de parteneriat cu institutiile publice
responsabile in identificarea solutiilor la nevoile cetatenilor si ale comunitatii. Actiunile
principale derulate intr-un proces de organizare comunitara sunt:
 influenta asupra autoritatii in scopul indeplinirii propriilor atributii
 cetatenii organizandu-se isi demonstreaza puterea in relatia cu autoritatile,
influentand deciziile acestora si avand ca rezultat rezolvarea unor
nevoi/probleme ale comunitatii
 organizarea comunitara pune oamenii impreuna, echilibrand balanta puterii
cetatean – autoritate publica.
Scopul oricarei actiuni de organizare comunitara este dobandirea puterii de catre
oameni, astfel incat comunitatea sa poata sa-si cunoasca nevoile, sa poata sa si le
organizeze si sa poata lupta pentru indeplinirea lor. Empowermentul reprezinta un
proces continuu in care persoanele sau comunitatile primesc incredere, stima de sine,
 intelegerea si puterea necesara pentru a-si articula ingrijorarile, a se asigura ca acea
Page | 89
actiune li se adreseaza si primesc control asupra vietilor lor.

INSTRUMENTE FOLOSITE IN DEZVOLTAREA COMUNITARA

Proiectele comunitare – abordarea participativa a rezolvarii unor nevoi/probleme ale

comunitatii sub forma de proiecte (parcurgerea intregului ciclu al unui proiect: initiere,
planificare, implementare, evaluare);

Finantarea – instrument destul de larg folosit, mai ales de finantatori externi. In

perspectiva derularii unui proces de dezvoltare comunitara structurat,

Grupul de initiativa – structura asociativa informala, creata in jurul unei probleme sau
unui subiect de interes comun;

Organizatia comunitara – structura asociativa formala, generata la nivelul comunitatii

pentru a sprijini procesul de dezvoltare comunitara;

Centrul de resurse – o structura comunitara (institutionalizata) care ofera resurse sau

servicii membrilor comunitatii.

A participa inseamna a lua parte, a fi implicat activ. Dezvoltarea comunitara nu se

poate realiza fara participarea membrilor comunitatii. Uneori, initiativa schimbarii
apartine unora dintre membrii comunitatii, alteori nevoia unei schimbari este identificata
de autoritatile locale sau de organizatii neguvernamentale. In toate aceste cazuri este
nevoie insa ca si oamenii sa fie informati, motivati, incurajati si stimulati sa se implice,
sa participe. Participarea reprezinta ea insasi un proces care necesita o planificare
prealabila amanuntita.  Participarea reprezinta un proces prin care oamenii sunt
 abilitati sa devina activi si implicati in definirea unor chestiuni care ii preocupa, in luarea
Page | 90
deciziilor privind factorii care le afecteaza vietile, in formularea si implementarea
politicilor, in planificarea, dezvoltarea si furnizarea serviciilor si in actiunea de atingere a
schimbarii. (Sanoff, 2000)

PARTICIPAREA – CHEIA DEZVOLTARII COMUNITARE

ROLUL COMUNITATII

Implicarea comunitatii este cruciala pentru succesul oricarui program de dezvoltare. A

dezvolta o comunitate inseamna, in primul rand, a transfera cat mai multa putere in
mainile acesteia.

Orice demers de dezvoltare comunitara promoveaza, inainte de toate, actiunea

colectiva canalizata spre rezolvarea unor probleme cum ar fi: actiuni caritabile
indreptate spre protejarea batranilor, saracilor sau altor persoane aflate in dificultate;
actiuni care vizeaza crearea de locuri de munca, prin dezvoltarea unor proiecte
economice locale; actiuni indreptate spre dezvoltarea infrastructurii locale (apa, drumuri,
canalizare etc.).

Membrii comunitatii constituie baza dezvoltarii comunitare, deoarece ei stiu cel mai
bine care le sunt problemele si nevoile si tot ei controleaza cele mai multe dintre
resurse: pamantul, cladirile, produsele locale – pe care se bazeaza dezvoltarea.

Abilitatile lor, traditiile, cunostintele si energia lor constituie principala resursa pentru
dezvoltare.

Fara acordul lor, nici o initiativa de dezvoltare nu va avea succes.

 Este nevoie insa ca ei sa se asocieze, sa lucreze impreuna pentru rezolvarea
Page | 91
problemelor lor, pentru atingerea unor scopuri care ii privesc pe toti.

SCOPURILE PARTICIPARII Implicarea oamenilor in procesul de luare a deciziilor si ca

urmare cresterea increderii lor in organizatii, acceptarea planurilor, deciziilor si muncii in
interiorul sistemelor de cautare a unor solutii la problemele comunitatii; A face auzita
vocea oamenilor pentru a fi imbunatatite planurile, deciziile si furnizarea serviciilor;

A oferi un sens al comunitatii prin aducerea impreuna a unor oameni care impartasesc
teluri comune.

NIVELURILE PARTICIPARII

Informarea - un proces unidirectional, constand in transmiterea de informatii catre

cetateni despre deciziile ce urmeaza a fi luate sau care au fost deja luate. La acest nivel
se pot folosi de catre administratie diferite mijloace de diseminare a informatiei: brosuri,
afise, centre de informare, numere de telefon cu acces gratuit, prin ONG.  Consultarea
- reprezinta un proces bidirectional: publicul reactioneaza, din proprie initiativa sau la
invitatia institutiei publice, la propunerile administratiei, iar reactia publicului este luata in
considerare in decizia finala. Cunoasterea opiniei publice se realizeaza de regula prin
cercetari cantitative (sondaje de opinie) sau calitative (focus-grupuri) sau in cadrul unor
intalniri organizate – audieri publice, workshopuri, grupuri cetatenesti.  Participarea
activa - presupune o relatie de parteneriat intre cetateni si administratia publica in
luarea deciziilor. Este un dialog de pe pozitii de colaborare intre institutia publica si
cetateni, desi decizia finala apartine administratiei. La acest nivel intra in actiune
metode precum juriul cetatenilor, forurile cetatenesti, grupurile de lucru comune.
 METODE DE PARTICIPARE PUBLICA SI CONSULTARE COMUNITARA
Page | 92
PHOTOVOICE

Fotografii si povesti – vorbeste prin imagini, aceasta este esenta metodei Photovoice. 
de aplicat in cadrul unor comunitatii defavorizate, in care oamenii nu se pot exprima prin
metode obisnuite.

Metoda presupune gasirea unei comunitatii, alegerea participantilor si stabilirea

scopului urmarit – imputernicirea comunitatii, advocacy, evaluarea nevoilor comunitatii
etc.

Participantii sunt familiarizati cu tehnicile de fotografiere si utilizare a aparatelor de

fotografiat, apoi primesc camere foto si pornesc in cautare de imagini care sa surprinda
cel mai bine problema cu care se confrunta in cadrul comunitatii. Fotografiile sunt
discutate in cadrul intalnirilor dintre beneficiari si facilitatori, urmand a se atasa un scurt
text (caption), un mesaj imaginilor pe care participantii le aleg din cadrul tuturor
fotografiilor realizate. Grupul de participanti se formeaza dintr-un numar de 15 - 20 de
persoane, iar realizarea fotografiilor si a mesajelor se desfasoara pe o perioada de la
cateva saptamani la cateva luni.

Rezultatele photovoice-ului sunt prezentate publicului larg prin intermediul unor expozitii
sau evenimente mediatice care infatiseaza fotografiile si semnificatiile lor. Fotografiile si
mesajele ce apar in expozitie sunt selectate de catre participanti, aceasta fiind una
dintre „regulile" photovoice-ului, decizia finala apartine participantilor. Obiectivele pe
care le poti atinge printr-un photovoice sunt: sa le permita oamenilor sa caute si sa se
gandeasca la punctele tari ale comunitatii lor si la grijile lor comune; sa promoveze
schimbul de informatii si un dialog critic pe teme care vizeaza viata personala sau
 comunitatea in general prin intermediul discutiilor de grup; sa ajunga la comunitate, la
Page | 93
public, la cei care iau deciziile publice (administratie publica, alesi, experti etc.)

JURIUL CETATENESC

Ce este? O noua metoda de consultare cetateneasca, inspirata din procesele cu jurati.

Implicarea cetatenilor in decizii publice este ceea ce vrem sa obtinem, iar metoda
Juriului Cetatenesc reuseste sa transforme cetatenii in factori importanti in cadrul luari
unei decizii ce tine de domeniul public. Dupa modelul proceselor cu jurati, metoda
aduce laolalta cetatenii si autoritatile publice in incercarea de a gasi cea mai buna
solutie la o problema cu care se confrunta comunitatea.  Cum se face? In cadrul unei
comunitati care se confrunta cu o problema de interes public, un grup de jurati format
din 15-25 de persoane alese aleatoriu din comunitate, dar care sa reflecte compozitia
acesteia, „audiaza" martori pe o perioada de 3-5 zile. Martorii sunt persoanele direct
implicate in problema respectiva sau care pot afecta in mod direct rezolvarea ei. Rolul
juratilor este de a aduna cat mai multe informatii pentru ca la sfarsitul audierilor sa dea
un „verdict", ce poate consta in propunerea unei solutii sau a unui set de recomandari
ce pot duce la rezolvarea problemei. Rezultatele metodei: cooperare a actorilor, suport
al comunitatii, implicare cetateneasca si colaborare autoritati publice – localnici Un
aspect important pe care metoda Juriului Cetatenesc il subliniaza este ca se pot formula
recomandari utile de catre cetateni atata timp cat acestia beneficiaza de informatii si de
un cadru de dialog.
 EXPLORARE URBANA
Page | 94
Vom ajunge sa traim in orasele pe care ni le dorim numai prin participarea activa a
locuitorilor. Aceasta este o metoda de a implica cetatenii in demersurile de a pune pe
agenda autoritatilor, de pilda, revitalizarea unei zone istorice Organizarea concursului
presupune, in mare: elaborarea unui traseu si a indiciilor pentru ghidarea participantilor
pe strazi (prin sarcinile din concurs); elaborarea sarcinilor si a punctajelor aferente.
Sarcinile (un fel de probe) pot fi variate si pot avea mai multe functii. elaborarea unui
regulament, publicat; existenta unor premii; existenta unei metode de jurizare si a unui
juriu; elaborarea materialelor ajutatoare in concurs sau achizitia lor: instructiuni si alte
materiale pentru indeplinirea sarcinilor, harti ale zonelor de concurs, aparate foto de
rezerva si baterii, proceduri pentru utilizarea aparatelor foto s.a. achizitionarea
premiilor; popularizarea concursului.

Concursul de explorare urbana raspunde mai multor cerinte in efortul de a determina

autoritatile publice sa adopte masuri pentru a revitaliza o zona: identifica probleme si
chiar solutii in zona explorata, apropie locuitorii de oras, ii sensibilizeaza vis à vis de
dezvoltarea lui ulterioara, creste vizibilitatea eforturilor pentru promovarea solutiilor. 
este o metoda eficienta de a culege informatii pentru deciziile de patrimoniu si urbanism
din oras. permite gasirea unor solutii reale, legate de realitatile din teren, dar si solutii
care sa tina cont de dorintele si nevoile locuitorilor celor doua zone.  Informatiile
culese din teren permit formularea unui pachet de masuri care ulterior sa fie promovate
catre autoritatile publice responsabile.

Un atelier de scenarii cauta solutii la o problema de natura socio-economica sau chiar

tehnologica cu care comunitatea se confrunta. Un atelier de scenarii este o intalnire
locala in cadrul careia participantii pleaca de la prezent (realitati, probleme), isi
 imagineaza un viitor dezirabil si apoi identifica pasii care trebuie realizati pentru a atinge
Page | 95
dezirabilul. diverse posibile scenarii si solutii la o anumita problema.

ATELIERE DE SCENARII

ATELIERE DE LUCRU, SEMINARII, CONFERINTE sunt forme de dezbatere pe

subiecte concrete. Aceste evenimente permit un contact direct intre administratie si
reprezentanti ai diverselor grupuri interesate, dand ocazia si unora si altora sa isi
cunoasca opiniile pe o anumita tema si sa isi descopere punctele comune si
divergentele. Este o foarte buna ocazie pentru educarea reciproca a participantilor.

AUDIERILE LA SEDIUL AUTORITATII Audierea (care nu trebuie confundata cu

audienta) reprezinta activitatea prin care cetateanul care are de avansat o propunere
sau de exprimat o opinie cu privire la activitatea administratiei sau la anumite decizii
publice, face acest lucru in cadrul unei intalniri cu reprezentantii administratiei, fie la
invitatia acestora din urma, fie in baza unei solicitari pe care el insusi o adreseaza
administratiei. Spre deosebire de audienta, audierea NU se face pe probleme
individuale ale cetateanului/cetatenilor respectivi, ci pe probleme de interes public
(audientele fiind intalniri programate intre un cetatean si un oficial al administratiei
pentru rezolvarea unei probleme individuale a cetateanului respectiv).

AUDIERILE PUBLICE Reprezinta un eveniment in cadrul caruia sunt audiate mai multe
persoane care au de exprimat opinii sau propuneri referitoare la un anumit subiect. Spre
deosebire de audierile „individuale" sau cu persoane reprezentand anumite organizatii,
companii, etc., o audiere publica este deschisa oricui doreste sa participe. Specificul
audierilor publice este formatul riguros si eficient care permite factorilor decizionali sa
 asculte un numar relativ mare de puncte de vedere atent pregatite si bine articulate.
Page | 96
Administratia trebuie sa anunte din timp ca un astfel de eveniment va avea loc, sa ii
invite pe toti cetatenii interesati sa participe si sa faca eforturi pentru a se asigura ca
„factorii interesati" (stakeholders) sunt invitati si participa.

BRAINSTORMING O sesiune de „brainstorming" este o intrunire in care toti

participantii impartasesc idei pentru rezolvarea unei probleme, de regula foarte
punctuale. Esential pentru o sesiune de „brainstorming" este libertatea totala pentru
exprimarea ideilor, fara ca vreun participant sa fie judecat sau sa judece pe ceilalti
pentru parerile exprimate.

CAFENEAUA PUBLICA Este o metoda ingenioasa de a crea un dialog in jurul unei

probleme importante. Metoda consta in dezbaterea unei probleme de catre un grup de
peste 12 persoane intr-un cadru foarte asemanator unei cafenele. Numarul celor invitati
sa dezbata poate sa fie oricat de mare (au fost organizate cafenele cu participarea a
1000 de persoane).

CELULA DE PLANIFICARE O celula de planificare (planning cell) este constituita din

aproximativ 25 de persoane alese la intamplare din cadrul comunitatii, care lucreaza
impreuna pentru o perioada limitata de timp (de obicei patru zile) pentru a oferi solutii
pentru o problema de politica publica sau planificare.

COMISII TRIPARTITE Aceste comisii sunt formate din reprezentanti ai administratiei si

ai organizatiilor reprezentand interese diferite sau chiar opuse in problema in cauza.
Un exemplu binecunoscut sunt comisiile guvern-sindicate- patronate, care formuleaza si
analizeaza diferite teme sau initiative de politici publice ce afecteaza sindicatele si,
implicit, patronatele.
 COMITETELE CONSULTATIVE Comitete compuse din reprezentanti ai factorilor
Page | 97
interesati sau membri ai publicului numiti de catre administratie cu rolul principal de a
imbogati informatia pe baza careia se ia o decizie publica.

DEZBATERILE PUBLICE O dezbatere publica este un eveniment la care participa

reprezentanti ai administratiei, cetateni si alte parti interesate, pentru a realiza un
schimb de opinii pe marginea unui anumit subiect. Spre deosebire de audierile publice,
unde cetatenii sunt doar invitati sa isi expuna punctele de vedere (reprezentantii
administratiei rezumandu-se la a prezenta tema discutiei, a adresa intrebari si a lua act
de parerile cetatenilor), intr-o dezbatere publica reprezentantii administratiei au
posibilitatea sa prezinte punctul de vedere al administratiei, sa il argumenteze, sa se
exprime in acord sau in dezacord cu ceilalti participanti, etc.. Asa cum sugereaza si
denumirea, o dezbatere publica este deschisa participarii oricui este interesat si doreste
sa participe.

FOCUS-GRUPURILE Focus-grupul este o discutie facilitata, purtata cu un grup de

(posibili) stakeholderi si condusa de catre un moderator printr-un set de intrebari
adresate grupului cu privire la un anumit subiect. Sectorul de afaceri a aplicat aceasta
tehnica pentru prima oara in anii 1950, ca modalitate de a testa atitudinile si reactiile pe
care noile linii de produse sau noile mijloace publicitare le trezesc in randul grupurilor-
tinta. De atunci, focus-grupurile au fost preluate si au devenit larg raspandite in sectorul
public, al educatiei, de cercetare etc.

FORUMURI DELIBERATIVE Forumurile deliberative isi propun aflarea perspectivei

populatiei prin folosirea unui grup aleator care formuleaza opinii despre optiunile de
politica publica in urma ascultarii prezentarilor expertilor si stakeholderilor. Forumurile
deliberative implica un numar mare de persoane - in jur de 100. In general, forumurile
 sunt evenimente cu mare vizibilitate si atrag atentia mass mediei. De aceea ele sunt
Page | 98
potrivite numai pentru consultari pe probleme de interes larg. In cadrul unui forum
deliberativ, participantii discuta pe marginea unor optiuni de politica publica sau pe
variante de solutionare a unei probleme. Este o metoda foarte potrivita si pentru situatia
in care administratia doreste sa stabileasca prioritati. Specifica forumurilor deliberative
este deliberarea - de unde si numele - in jurul avantajelor si dezavantajelor diferitelor
optiuni care sunt supuse atentiei cetatenilor.

FORUMURI ONLINE – Forumul electronic este o aplicatie web care permite

desfasurarea unor discutii si postarea de continut (informatii) generat de catre utilizatori
(in cazul nostru, cetatenii, expertii, functionarii, etc.). El se prezinta de cele mai multe
ori sub forma unei pagini web unde sunt afisate, in ordine cronologica, mesajele
utilizatorilor.

GRUPUL CETATENESC – Grupul cetatenesc este un grup reprezentativ pentru

comunitate, format din cetateni dispusi sa ofere periodic feedback administratiei pe
teme de interes public. Grupul este de regula format din 500-2500 de cetateni, care
sunt de acord sa faca parte din grup si sa raspunda intrebarilor adresate de
administratie prin chestionare - in general 4 chestionare/an. Este important ca grupul sa
reflecte compozitia comunitatii, nefiind insa nevoie sa aiba calitatea si acuratetea unui
esantion sociologic folosit pentru sondajele de opinie, intrucat scopul nu este acela de a
afla cu precizie sociologica opinia comunitatii, ci de a identifica probleme si solutii.
Marimea grupului depinde de marimea comunitatii si resursele disponibile chestionarii si
analizei rezultatelor. Chestionarele cuprind intrebari pe teme de interes pentru
comunitate, putand sa fie concentrate pe o singura tema sau sa cuprinda mai multe
teme. Rezultatele chestionarelor sunt analizate si integrate in solutii pentru
imbunatatirea serviciilor sau a politicilor publice. De asemenea, ele sunt date publicitatii.
 GRUPURI DE LUCRU COMUNE Grupuri formate din stakeholderi (factorii interesati) si
Page | 99
reprezentanti ai administratiei discuta si analizeaza teme concrete care fac obiectul unei
decizii publice. Aceste grupuri pot decide sa pastreze confidentialitatea discutiilor pana
cand se negociaza o concluzie (grupuri de lucru inchise) sau pot implica un numar mai
larg de cetateni in dezbatere (grupuri de lucru deschise).

METODA DELPHI Este o metoda interactiva pentru a obtine „previziuni" de la un grup

de experti care raspund unor seturi de chestionare si care sunt anonimi si independenti
unii de altii. Subiectul unei consultari care se face prin aceasta metoda poate sa fie
dezvoltarea unei retele de autostrazi la nivel national, controlul demografic, prevenirea
conflictelor armate, dezvoltari tehnologice (dezvoltarea internetului inteligent, roboti
industriali, utilizarea tehnologiei in educatie), etc. Numele metodei vine de la Oracolul
din Delphi si a fost dezvoltata de RAND Corporation (USA) la inceputul Razboiului Rece
(intre 1950 si 1960) pentru a estima impactul tehnologiei asupra razboiului. Astfel,
expertii RAND au dezvoltat metoda Delphi atunci cand au fost intrebati despre
probabilitatea, frecventa si intensitatea posibilelor atacuri inamice. De atunci a fost
preluata si utilizata mai ales in mediul de afaceri si asimilata metodelor de previziuni si
cercetare ale pietelor. Metoda ofera rezultate mult mai precise decat cele oferite de
catre grupuri nestructurate sau chiar metode cantitative.

METODA SPATIULUI DESCHIS Metoda Spatiului Deschis este o metoda de

participare potrivita pentru grupuri largi si care presupune resurse minime din partea
organizatorilor. Este o metoda de planificare in care participantii se autoorganizeaza.

ORELE DESCHISE Acestea sunt intalniri individuale, neprogramate, intre un inalt

demnitar sau functionar (primar, prefect, ministru) si cetateni, pentru prezentarea
problemelor individuale ale acestora.
 PRELUAREA PROIECTELOR DE HOTARARI DE LA ORGANIZATII SI CETATENI
Page | 100
In efortul lor de a-si indeplini misiunea si a-si realiza obiectivele, multe organizatii
acumuleaza experienta si capata expertiza in domenii in care administratia nu are
suficienta experienta si expertiza. In mod evident, organizatiile si grupurile de cetateni
au interesul sa isi foloseasca experienta si expertiza acumulate si sa promoveze la
nivelul forurilor decizionale din cadrul administratiei proiecte de hotarari, acesta fiind un
mod foarte eficient de a-si urmari obiectivele.

REFERENDUMUL LOCAL Este cea mai cunoscuta si puternica metoda de participare

a publicului, puterea de decizie transferandu-se de catre administratie cetateanului.
Referendumul (local) reprezinta o procedura legala (reglementata prin Legea 3/2000
privind organizarea si desfasurarea referendumului) prin care comunitatea se pronunta
prin vot asupra unor chestiuni de interes local. Este un instrument de participare directa
a cetatenilor la procesul decizional la nivelul administratiei publice locale. In general,
doar administratia poate convoca referendumul local, cetatenii avand posibilitatea de a
face acest lucru doar in cazul referendumului pentru demiterea primarului (conform
Legii privind administratia publica locala).

SIMPOZIOANE CETATENESTI Simpozioanele cetatenesti (consensus conferences)

sunt intalniri publice pentru dezbaterea politicilor publice cu teme tehnice (de exemplu
deseurile radioactive, poluarea, energia nucleara etc). Ele se desfasoara cu participarea
activa a 10-15 persoane ne-experte (numite cateodata juriu sau panel) si un numar egal
de experti. Expertii pot fi din discipline diferite si/sau scoli diferite din cadrul aceleiasi
discipline.
 SONDAJELE DE OPINIE Sondajul reprezinta un instrument de identificare a opiniilor
Page | 101
unei anumite populatii prin intervievarea unor persoane care constituie un esantion
reprezentativ din populatia respectiva.

SUGESTII IN SCRIS DE LA CETATENI Atat in situatiile in care o autoritate sau o

institutie a administratiei publice locale doreste sa ii consulte pe cetateni inainte de a
adopta o initiativa sau un proiect de hotarare, cat si atunci cand cetatenii doresc sa isi
expuna punctele de vedere din proprie initiativa, o scrisoare insotita de documentatia
aferenta poate fi un instrument foarte eficient.

SUMMITUL CETATENILOR Summitul cetatenilor (cunoscut si sub denumirea de 21st

Century Town Hall Meeting) este o metoda de consultare initiata de organizatia
americana AmericaSpeaks. Pentru prima oara organizata in America, acum este
folosita pe o scara destul de larga in Europa - Marea Britanie, Danemarca, chiar si
Romania (Primaria sectorului 1, Bucuresti). Summitul cetatenilor este o metoda de a
stimula dezbaterea asupra unor probleme de interes public si de a evalua opinia
publicului despre prioritati si posibile actiuni pe care trebuie sa le intreprinda
administratia in diverse domenii. Avantajul acestei metode este ca poate gazdui un
numar foarte mare de participanti (de la cateva sute pana la cateva mii), pe care ii
implica intr-un dialog consistent. Astfel, metoda combina avantajele metodelor
cantitative cu ale celor calitative.

MODELE ROMANESTI DE DEZVOLTARE COMUNITARA SI CONSULTARE

PROGRAMUL CE-RE Programul de organizare comunitara al CeRe se desfasoara la

nivel comunitar, in aria unor cartiere din Bucuresti, in principal prin intermediul grupurilor
de initiativa (GI). Presupune coagularea de grupuri de initiativa si asistarea acestora in
derularea unor campanii proprii de advocacy in scopul solutionarii problemelor cu care
 se confrunta la nivel local. Programul pune in practica un Model de organizare
Page | 102
comunitara in patru pasi – Ascultare; Documentare; Actiune; Organizare. Coagularea si
dezvoltarea fiecaruia dintre grupurile de initiativa presupune parcurgerea acestor pasi
cu asistenta unui organizator comunitar.

PASUL 1 – ASCULTARE Este primul pas al procesului de organizare comunitara; el

consta in ascultarea sistematica a cetatenilor pentru a selecta si prioritiza problemele cu
care se confrunta si pentru a identifica lideri potentiali. Organizatori comunitari si
voluntari intra in legatura cu locuitorii unei zone alese in prealabil, in faza incipienta
batand din usa in usa. Scopul acestei etape este identificarea de nevoi si de potentiali
lideri. In urmatoarea faza, persoanele care si-au declarat disponibilitatea de a participa
la rezolvarea unor probleme ale comunitatii sunt aduse impreuna pentru a se putea
forma un grup de lucru. In acest grup de lucru este generata o lista de prioritati, in
scopul de a fi supusa atentiei membrilor cartierului. Se convoaca o adunare publica,
unde sunt supuse la vot prioritatile. Un obiectiv important al acestui prim pas este acela
de a construi relatii de incredere si respect intre cetateni, care vin adesea din medii
diferite. Dupa acest proces sistematic de ascultare, cetatenii aleg in mod democratic un
numar de probleme prioritare pe care le pot

PASUL 2 – DOCUMENTARE Acest al doilea pas implica identificarea de solutii

potentiale, a oamenilor care sa actioneze si a institutiilor (administratia locala sau
centrala, scoala, politia etc.) care au autoritatea si resursele pentru a solutiona
problemele identificate de cetateni. Pentru a identifica potentiale solutii, este nevoie de
o documentare asupra modului in care o problema poate fi rezolvata (de exemplu,
cautarea unor modele de succes din alte cartiere sau orase care ar putea fi aplicate in
 PASUL 3 – ACTIUNE In baza potentialelor solutii identificate la problemele cu care se
Page | 103
confrunta, cetatenii trec la actiune. Actiunile concrete constau in intalniri de negociere
cu autoritatile, intalniri in care problemele si solutiile pot fi discutate si transate, adunari
mai mari la care organizatia comunitara isi demonstreaza “puterea prin numar” si in
cadrul carora li se cere autoritatilor publice sa raspunda cu privire la pasii pe care ii vor
face pentru rezolvarea problemelor.

PASUL 4 – ORGANIZARE In paralel cu etapele de ascultare, documentare si actiune,

cetatenii sunt implicati in procesul de consolidare si largire a grupurilor de initiativa in
scopul construirii unei organizatii comunitare de sine statatoare. Grupurile sunt sprijinite
sa isi creeze propria identitate, sa isi dezvolte mecanisme interne de luare a deciziilor si
de lucru in echipa si un mod democratic si transparent de a lucra in si cu comunitatea
din care fac parte. Se urmareste crearea unor organizatii de durata, puternice si
guvernate democratic, capabile sa abordeze numeroase probleme in comunitate. O
astfel de organizatie creeaza cadrul in care cetatenii isi dezvolta abilitati de participare,
inclusiv abilitati de strangere de fonduri care sa-i permita acesteia sa deruleze diferite
programe si activitati.

MATRICEA INTERVENTIEI COMUNITARE

PASUL 1- INITIEREA / APELUL DESCHIS este metoda preferata si folosita in toate

programele FRDS. Organizatia anunta Programul si grupurile de initiativa locala, dupa
ce parcurgeau pasii etapei de initiere, se inscriau in competitie.

INITIEREA FACILITAREA COMUNITARA. Proiectul debuta cu identificarea zonelor

spre care trebuia orientata facilitarea. Acestea erau in primul rand zonele foarte sarace
(indicate pe o harta a saraciei, realizata de specialisti la nivel national) si/sau cu
potential redus de concepere si depunere de aplicatii pentru finantare. Facilitarea
 avea o abordare proactiva si viza informarea comunitatilor cu privire la oportunitatea
Page | 104
finantarii, identificarea liderilor informali, medierea intre membrii comunitatii, intre liderii
informali si cei formali in vederea atingerii unui consens, sprijinirea coagularii grupului
de initiativa, motivarea membrilor grupului, asistarea grupului in identificarea si
prioritizarea nevoilor comunitatii, in atragerea de sustinere din partea acesteia si in
scrierea aplicatiei de finantare. Se acorda o atentie speciala informarii autoritatii locale –
atat a conducerii primarilor locale, cat si de la nivel judetean. Aceasta intrucat la finalul
proiectelor derulate obiectivele dezvoltate trebuiau preluate de primarii, care asigurau si
sustenabilitatea proiectului. Cel care derula acest intreg proces era facilitatorul
comunitar.

PASUL 1- INITIEREA / FACILITAREA COMUNITARA

INITIEREA CONSTITUIREA GRUPULUI LOCAL DE INITIATIVA era un rezultat al

facilitarii comunitare sau al mobilizarii comunitatii in scopul accesarii unei finantari. In
momentul constituirii lor, aceste grupuri sunt inregistrate formal in Registrul Primariei, in
baza Legii 129/1998, sunt functionale pe durata implementarii unui proiect finantat de
FRDS si se dizolva in virtutea legii in momentul in care proiectul se incheie. Ele isi aleg
un comitet de conducere, alcatuit din presedinte, trezorier si secretar si isi deschid un
cont bancar. Decizia in grup este consultativa, iar raspunderea apartinea comitetului de
conducere, ai carui membri raspund solidar.  In etapa de initiere, sarcina lui era de a
mobiliza resursele comunitatii, a atrage sustinere si a scrie o cerere de finantare cu
scopul de a rezolva o problema prioritara pentru comunitate. PASUL 1- INITIEREA /
CONSTITUIREA GLI
 PASUL 1- INITIEREA / COMPETITIA
Page | 105
INITIEREA COMPETITIA era deschisa tuturor comunitatilor ce doreau sa aplice
pentru finantare si care intruneau conditiile de eligibilitate, indiferent daca fusesera
facilitate sau nu. Finantarea era acordata in functie de calitatea proiectelor. Nu
intotdeauna comunitatile facilitate primeau finantare, deoarece aplicatiile lor nu
intruneau un punctaj eligibil.

PASUL 2- IMPLEMENTAREA / FINANTAREA

IMPLEMENTAREA FINANTAREA consta in acordarea de granturi, in suma fixa,

destinate imbunatatirii conditiilor de viata, abordand mai multe segmente de dezvoltare
locala. In primii zece ani de functionare a fondului, finantarea era acordata grupului de
initiativa locala, in sarcina caruia intra cheltuirea corecta a banilor prin derularea unor
proceduri standard de achizitie; procedurile de achizitie aplicate erau cele furnizate de
Banca Mondiala si aveau o forma simplificata, comparativ cu Legea achizitiilor publice,
tocmai pentru ca oamenii obisnuiti sa le poata derula in bune conditii. Partea de achizitii
se verifica ex-ante, comitetul de coordonare primea din partea unui supervizor un aviz
ca respecta procedurile. In ultimii ani, granturile au fost orientate si catre alte tipuri de
organizatii: primarii, ong-uri.
 PASUL 2- IMPLEMENTAREA / ASISTENTA TEHNICA SI INSTRUIREA
Page | 106
IMPLEMENTAREA ASISTENTA TEHNICA SI INSTRUIREA acordate in timpul
implementarii proiectului vizau cresterea capacitatii beneficiarilor de a implementa in
bune conditii proiectele finantate si de a asigura sustenabilitatea lor pe termen lung. Ca
instrumente, presupune instruiri privind managementul de proiect pentru coodonatorii
proiectelor finantate, supervizarea de teren a proiectelor, monitorizarea participativa a
proiectelor (prin implicarea beneficiarilor), networking (constituirea retelelor de
beneficiari, organizatii neguvernamentale si autoritati locale) etc. Instruirile se faceau
pe grupe si se desfasurau de principiu in doua etape; in etapa initiala, in care
beneficiarii erau informati cu privire la modul de lucru pe proiect, in cea de a doua etapa
se discutau aspecte concrete, legate in principal de problemele aparute in derularea
proiectelor si solutiile gasite. Suportul tehnic si verificarea cad in sarcina supervizorilor.
Fiecare supervizor are o arie specifica de expertiza – infrastructura, social sau activitati
generatoare de venit. Intalnirile de retea au fost o alta forma de sprijin acordata
membrilor grupurilor de initiativa. Ele erau organizate pe tematici - de pilda, aductiune
de apa, drumuri, social, cresterea de albine, tamplarie etc.

PASUL 2- IMPLEMENTAREA / PREDAREA OBIECTIVULUI

IMPLEMENTAREA PREDAREA OBIECTIVULUI SI DIZOLVAREA GRUPULUI.

Implementarea unui proiect comunitar de catre un grup de initiativa se incheie cu
predarea obiectivului catre primarie si dizolvarea grupului de initiativa, in virtutea legii. In
aceasta faza, membrii grupului de initiativa stiu ca si-au indeplinit misiunea si in acelasi
timp sunt degrevati de responsabilitate.
 POSTIMPLEMENTAREA
Page | 107
1. SUSTENABILITATEA. Pentru perioada de sustenabilitate se constituie, ca grup
informal de aceasta data, un grup de intretinere a proiectului. Membrii acestui grup de
intretinere nu sunt in mod obligatoriu aceleasi persoane cu membrii grupului de
initiativa. Sarcina grupului de intretinere este aceea de a sprijini primaria in intretinerea
obiectivului. In unele cazuri, drept consecinta a experientei de lucru impreuna cu
comunitatea, parte dintre membrii grupului de initiativa s- au constituit in asociatii
inregistrate formal, care si-au formulat o viziune pe termen lung si si-au propus
obiective mai complexe pentru dezvoltarea comunitatii.

2. EVALUAREA EX-POST. Aceasta are loc in vederea asigurarii functionarii si

optimizarii practicilor in domeniu si in scopuri academice. Este realizata de evaluatori ai
Fondului, ai donatorilor sau/si din mediul academic.

8.Rezultate obtinute in urma procesului de consultare al comunitatii. Listarea

nevoilor, prioritizarea acestora

Introducere

Ultimii douăzeci de ani au produs schimbări majore în Europa Centrală şi de Est. S-a
înregistrat un progres evident în tranziţia la structuri de guvernare democratică,
economie de piaţă, reluarea legăturilor cu Europa de Vest şi dezvoltarea sectorului non-
guvernamental. Aceste schimbări s-au realizat, însă, în mod neuniform de la ţară la
ţară, iar acum întreaga Europă se confruntă cu noi provocări cauzate de actuala criză
 economică, cum ar fi şomajul, reducerea serviciilor de asistenţă socială şi creşterea
Page | 108
sărăciei, naţionalismului şi a discriminării împotriva minorităţilor rasiale şi etnice.

Chiar dacă s-a înregistrat acest progres, există nevoia de a dezvolta o cultură a
participării active şi democratice a cetăţenilor la nivel local, regional şi naţional. Această
nevoie a fost observată de multe organizaţii şi instituţii, inclusiv de către Comitetul
Afacerilor Publice din cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, care a
subliniat faptul că “Paradoxul democraţiilor de astăzi este că, deşi niciodată nu au trăit
atât de multe persoane în democraţii ca până acum, niciodată nu au fost atât de multe
persoane dezamăgite de calitatea democraţiei în care trăiesc şi pe care o
experimentează zilnic...

Suntem martorii unei concentrări uriaşe de putere şi bani şi, destul de des, a unei
concentrări uriaşe de canale media în mâinile a câţiva oameni, astfel încât instituţiile
noastre democratice au devenit vulnerabile

Şi după cum subliniază sociologul Ralf Dahrendorf, trebuie să ne aşteptăm ca procesul

de construire a unei democraţii sănătoase şi a unei participări active a cetăţenilor să fie
unul de durată:

“Durează şase luni să creezi noi instituţii politice, să scrii o constituţie şi legi electorale.
Poate dura şase ani să creezi o economie pe jumătate viabilă. Va dura probabil şaizeci
de ani până apare o societate civilă. Instituţiile autonome sunt cel mai greu de realizat”.

Abilitatea cetăţenilor de a participa în mod semnificativ şi de a-şi reprezenta propriile

interese în cadrul noilor sisteme democratice şi capitaliste este puternic afectată de
lipsa experienţei şi expunerii
 la practica democratică. Strategiile oferite de organizarea comunitară pot duce la
Page | 109
dezvoltarea unei participări active, puternice şi democratice a cetăţenilor.

Organizarea comunitară ca formă distinctă de participare cetăţeanească a început cu

munca lui Saul Alinsky în Statele Unite în 1938. Mii de organizaţii comunitare există la
ora actuală în Statele Unite şi în lume, acordând cetăţenilor obişnuiţi şansa de a-şi
schimba în bine satele, cartierele şi oraşele. Organizarea comunitară a adresat cu
succes probleme legate de îmbunătăţirea infrastructurii, locuri de muncă şi specializare
profesională, integrarea imigranţilor, activităţi pentru tineret, sistemul medical, locuinţe
accesibile, probleme întâmpinate de persoanele vârstnice, droguri şi criminalitate.

Aceste organizaţii lucrează cu persoane din clasa de jos şi de mijloc, imigranţi,

persoane fără adăpost şi cu dizabilităţi, cetăţeni vârstnici, şomeri şi alţii. Prin organizare
comunitară, cetăţenii obişnuiţi şi-au asumat un rol activ în cadrul procesului democratic
şi au contribuit la transparentizarea şi responsabilizarea autorităţilor publice şi a
mediului de afaceri.

De ce să faci organizare comunitară? Pentru că participarea activă şi eficientă a

cetăţenilor în procesul de luare a deciziilor publice care le transformă cartierele, satele,
oraşele şi întreaga Europă reprezintă componenta vitală a unei democraţii sănătoase.
Şi de asemena, pentru că societatea în care trăim are nevoie de cetăţeni ghidaţi de
echitate, îngăduinţă, toleranţă şi deschidere în aprecierea diversităţii, pentru a fi actori
puternici în arena publică.
 Definiţia organizării comunitare si a procesului de consultare comunitara
Page | 110
Organizarea comunitară este un proces democratic, de lungă durată, prin care oamenii
sunt aduşi împreună pentru a acţiona în interesul lor comun. Aceştia identifică probleme
şi soluţii, apoi acţionează prin implicarea structurilor de putere existente pentru ca acele
soluţii să devină realitate.

4 paşi ai procesului de consultare comunitara:

1. Ascultarea sistematică a cetăţenilor pentru a selecta şi prioritiza problemele cu care

seconfruntă şi pentru a identifica potenţiali lideri.

2. Identificarea potenţialelor soluţii şi a oamenilor şi instituţiilor care le pot pune în

practică.

3. Acţiune pentru rezolvarea problemelor prin implicarea acelor oameni şi instituţii

identificate ca responsabile, prin negociere, confruntare şi presiune.

4. Construirea unor grupuri numeroase, sustenabile şi democratice capabile să

abordeze variate probleme, nevoi şi dorinţe ale comunităţii.

Descrierea organizării comunitare

Organizarea comunitară poate lua diverse forme (organizaţie formată din indivizi sau
organizaţie de organizaţii – ONG-uri, asociaţiile de locatari sau proprietari, sindicate sau
grupuri de femei, congregaţii religioase etc.) şi poate viza comunităţi total diferite (un
cartier sau un sat, imigranţi, persoane cu dizabilităţi, persoane fără adăpost etc.). Cu
 toate acestea, procesul de organizare comunitară începe întotdeauna prin ascultare –
Page | 111
prin identificarea intereselor, grijilor şi punctelor de vedere ale cetăţenilor.

În timpul acestui prim pas al organizării comunitare, un obiectiv important este acela de
a construe relaţii de încredere şi respect între cetăţeni, care vin adesea din medii
diferite. Oamenii au tendinţa să se implice în procesul de luare a deciziilor publice
atunci când principalele lor interese şi probleme sunt abordate şi atunci când sunt
implicaţi alături de persoane în care au încredere şi pe care le respectă.

După acest proces sistematic de ascultare, cetăţenii aleg în mod democratic un număr
de problem prioritare pe care le pot rezolva.

Pentru a identifica potenţiale soluţii, este nevoie de o documentare asupra modului în

care o problemă poate fi rezolvată (de exemplu, căutarea unor modele de succes din
alte cartiere sau oraşe care ar putea fi aplicate în zona de acţiune a grupului). Mai mult,
în această etapă de cercetare se identifică acele instituţii (administraţia locală sau
centrală, şcoala, poliţia etc.) care au autoritatea şi resursele pentru a soluţiona
problemele identificate de cetăţeni.

Odată identificate potenţialele soluţii la problemă, cetăţeniitrec la acţiune. Acţiunea se

concretizeză atât prin întâlniri de negociere cu autorităţile, întâlniri în care problemele şi
soluţiile pot fi discutate şi tranşate, cât şi prin adunări mai mari la care organizaţia
comunitară îşi demonstrează “puterea prin număr” şi în cadrul cărora li se cere
autorităţilor publice să răspundă cu privire la paşii pe care îi vor face pentru rezolvarea
problemelor. Când cetăţenii se adună în numere mari, puterea şi influenţa lor asupra
factorilor de decizie creşte în mod semnificativ.
 În paralel cu etapele de ascultare, cercetare şi acţiune, cetăţenii sunt implicaţi în
Page | 112
procesul de construire a unei organizaţii comunitare de durată, puternică şi guvernată
democratic, capabilă de a aborda numeroase probleme în comunitate. O astfel de
organizaţie creează cadrul în care cetăţenii îşi dezvoltă abilităţi de participare, inclusiv
abilităţi de strângere de fonduri care permit organizaţiei să angajeze un organizator
comunitar care să asiste în procesul de formare, recrutare şi mobilizare a membrilor
organizaţiei şi a aliaţilor acesteia.

Organizarea comunitară în comparaţie cu alte forme de intervenţie în comunitate

Într-un proces de organizare comunitară se lucrează cu oamenii, spre deosebire de un

program de furnizare de servicii care face lucruri pentru oameni. Advocacy presupune
persoane care vorbesc pentru alţii, în timp ce organizarea comunitară încurajează
oamenii să vorbească pentru ei înşişi.

Dezvoltarea comunitară implică adesea parteneriate între cetăţeni şi autorităţi publice.

Organizarea comunitară îşi propune să lucreze cu autorităţile publice, dar recunoaşte
că presiunea şi confruntarea sunt adesea necesare pentru a responsabiliza autorităţile.
Într-un proces de organizare comunitară, responsabilizarea autorităţilor este un scop în
sine.

Mişcările şi iniţiativele civice se axează adesea pe câte o singură problemă, în timp ce

prin organizare comunitară cautăm să creem o organizaţie durabilă, guvernată
democratic, capabilă să abordeze cu succes numeroase probleme.
 Organizarea comunitarătransformă oameni, comunităţi şi autorităţi
Page | 113
 Organizarea comunitară aduce schimbări concrete în vieţile oamenilor

Impactul pozitiv al organizării comunitare, subliniat adeseori în această broşură, este

legat în primul rând de rezultatele concrete ale implicării oamenilor în deciziile publice
care le transformă mediul înconjurător. O mai bună infrastructură, spaţii verzi
amenajate, salvarea centrului vechi al unui oraş, mecanisme de colectare a deşeurilor
mai prietenoase cu mediul sunt doar câteva dintre realizările pe care grupurile de
cetăţeni le-au obţinut şi care au fost descrise în studiile de caz. Prin organizare
comunitară, problemele şi nevoile aflate pe lista de priorităţi a oamenilor au fost abodate
şi soluţionate. Mai mult, oamenii au putut contribui la găsirea celei mai bune soluţii
pentru rezolvarea problemelor, ceea ce a constituit un factor decisiv în obţinerea
succesului.

 Organizarea comunitară îi face pe cetăţeni să se folosească de drepturile

lor, dar şi să revendice alte spaţii de participare

Organizarea comunitară se dovedeşte a fi o metodă eficientă de a implica oamenii care

se află în mod normal în afara procesului decizional şi de a le oferi puterea de a-şi
schimba vieţile.

Capacitarea oamenilor este aşadar un proces complex şi de lungă durată care

presupune o investiţie în oameni, atât prin dezvoltarea capacităţilor şi abilităţilor
acestora, prin informarea cu privire la drepturile lor cetăţeneşti cât şi prin motivarea şi
încurajarea acestora pentru a ieşi în spaţiul public şi a cere schimbări. După mulţi ani
petrecuţi într-un regim totalitar care le-a îngrădit libertatea de exprimare, oamenii au
dezvoltat un fel de inerţie şi dezinteres. Primul obiectiv al organizatorilor comunitari în
 acest tip de context a fost să îi ajute pe oameni să îşi recapete încrederea în sine şi în
Page | 114
dreptul lor de a acţiona atunci când lucrurile nu merg bine. Odată ce şi-au recăpătat
această încredere, oamenii au început să îşi verbalizeze problemele şi îngrijorările şi să
folosească cadrul instituţional şi legal existent pentru a participa la luarea deciziilor. Aşa
cum o arată studiile de caz, primii paşi pe care oamenii i-au făcut au fost legaţi de
scrierea de petiţii, cereri de audienţă şi dezbateri publice, toate mecanisme
instituţionalizate de comunicare cu factorii de decizie. De multe ori însă, aceste strategii
s-au dovedit a fi ineficiente, iar oamenii şi-au dat seama că trebuie să facă un pas
înainte pentru a produce impactul dorit. Prin organizare comunitară, grupurile informale
de cetăţeni au început să folosească metode mai directe – proteste, evenimente
publice, boicoturi, presiune media – şi cel mai important să îşi construiască puterea prin
mobilizarea vecinilor şi a altor actori ai comunităţii pentru a le susţine cauza.

 Prin implicarea lor în procesul decizional, oamenii pun în discuţie

funcţionarea, cultura şi practicile autorităţile publice

Puţine dintre cazurile incluse în această publicaţie au prezentat exemple în care

autorităţile publice au reacţionat rapid şi pozitiv la cererile oamenilor.

În majoritatea cazurilor, implicarea cetăţenilor nu este nici bine primită, nici încurajată.
Din contră, în exemple din Moldova, Slovacia şi România, autorităţile locale au avut
reacţii agresive, au recurs la ameninţări şi manipulare pentru a descuraja cetăţenii să
acceadă la informaţii care ar fi trebuit să fie publice şi să ceară schimbările pe care le
doreau. Perseverenţa oamenilor a schimbat totuşi modul în care instituţiile publice
funcţionează şi atitudinea aleşilor. De voie sau forţaţi, ei devin conştienţi de faptul că
sunt răspunzători în faţa celor care i-au ales şi încep să ia în considerare nevoile şi
dorinţele oamenilor. Bătălia nu este una uşoară, pentru că mulţi dintre oficiali nu sunt
 obişnuiţi cu o astfel de presiune, iar reacţiile lor variază de la a ignora şi amâna cererile
Page | 115
oamenilor la reacţii agresive, acuzaţii şi ameninţări menite să descurajeze oamenii, să
dezbine grupul sau să le compromită credibilitatea.

9.Realizarea planului comunitar de actiune.

Introducere

Planificarea este un proces orientat spre viitor prin care sunt stabilite o serie de
obiective si ceea ce trebuie facut pentru a atinge aceste obiective. In urma planificarii se
pot lua decizii cu privire la ce trebuie facut, cand trebuie facut, cum trebuie facut si de
catre cine trebuie facut.

Planificarea este un proces care nu se incheie odata cu crearea unui plan, ci continua
cu implementarea si monitorizarea acestuia, documentul urmand sa sufere imbunatatiri
sau modificari menite sa il faca mai eficient.

Planul de actiuni va contine: prevederi, prioritati, masurile de implementare, institutii

responsabile, termenul de implementare, alocari financiare, identificare bunelor practici
si elementelor inovative, promovarea bunelor practici, diseminarea bunelor practici.

Din unele aspecte, un plan de lucru este foarte similar cu o propunere de proiect. El
identifica (drept scopuri) problemele de rezolvat, le face finite, precise si verificabile ca
obiective, indica resursele necesare si constrangerile de depasit, subliniaza o strategie
si identifica actiunile de intreprins in vederea atingerii obiectivelor si realizarii
rezultatelor. O propunere face in mare acelasi lucru, dar se refera la intreaga perioada
de timp a proiectului si este scrisa inainte de aprobarea proiectului ca o justificare
pentru aprobare.

Astfel, un plan de lucru serveste nevoilor celor care implementeaza, ale grupurilor tinta
(beneficiarilor), ale managerilor, ale celor care planifica, ale comitetelor si consiliilor
 agentiilor donatoare, nu numai ale proiectelor, ci si ale programelor, precum si ale
Page organizatiilor
| 116 care lucreaza independent de documente ale proiectelor.

In general, planurile de actiune tematice ar trebui sa consolideze politici existente sau

punerea in aplicare a directivelor UE. Nevoia vine de la o serie de prevederi legislative
pentru unele axe ale Programelor Operationale, in care se specifica faptul ca autoritatile
publice locale sau nationale trebuie sa realizeze planuri tematice pentru diverse arii de
interes (mobilitate urbana, invatamant, turism, mediu etc.)

In aceasta sectiune se va prezenta cine este titularul planului si/sau institutia,

organismele responsabile pentru elaborarea acestui plan. Recomandam ca in aceasta
parte sa se gaseasca si un cuvant introductiv din partea titularului planului

Structura orientativa

Planul local de actiune va avea urmatoarea structura orientativa:

● Introducere
● Cadrul global, comunitar, national si regional
● Profilul regional
● Probleme identificate, Analiza SWOT
● Plan de actiune (recomandari, actiuni strategice, indicatori)
● Plan de implementare a actiunilor
● Monitorizarea rezultatelor

Probleme identificate, directii principale de actiune

Pentru identificarea problemelor se vor lua in considerare planurile si studiile intocmite

la nivel regional, judetean si local, dar si planurile si strategiile nationale si europene. Se
vor analiza datele si informatiile colectate, precum si observatiile si propunerile
formulate si colectate in cadrul intalnirilor parteneriale.

Probleme identificate
 Problemele identificate vor fi clasificate in functie de natura lor (mediu, economic, social
Page etc.),
| 117 dar si in functie de indicatori precum: populatia afectata, costuri, disponibilitate
legala/financiara, importanta (daca este sau nu in strategiile de dezvoltare ale
orasului/zonei), eventuale corelari cu alte probleme etc. In cazul existentei unor strategii
sau programe de finantare specifice domeniului analizat, problemele se pot grupa in
functie de obiectivele acestor documente strategice.

Analiza SWOT

Trebuie sa se evidentieze punctele tari, punctele slabe, oportunitatile si amenintarile

identificate in capitolele anterioare pentru a putea fundamenta planul de actiune
tematica. Punctele tari si cele slabe trebuie sa se refere la situatia existenta pe plan
intern, iar oportunitatile si amenintarile trebuie sa se refere la evolutiile viitoare probabile
pe plan extern.

Plan de actiune (recomandari, identificare actiuni)

Consultari parteneriale, grupuri de lucru

Elaborarea, implementarea, monitorizarea si evaluarea planurilor de actiune locale,
trebuie sa respecte principiul european al parteneriatului si sa implice consultari cu
reprezentanti ai autoritatilor competente, locale, cu organizatii ale societatii civile, cu
parteneri economici si sociali, inclusiv partenerii din domeniul protectiei mediului sau
avand responsabilitati pentru promovarea egalitatii si nediscriminarii.

Principiile aplicabile acestui cadru partenerial sunt urmatoarele: respectarea

guvernantei pe mai multe niveluri, valorificarea experientei, a bunelor practici si transfer
de expertiza/cunostinte partenerilor relevanti, asigurarea asumarii de catre toate partile
implicate a interventiilor programate.

Cadrul partenerial trebuie sa aiba ca scop:

 ● stabilirea principalelor obiective strategice si prioritati de interventie a planurilor
Page | 118de actiune tematice la nivel regional printr-o consultare parteneriala larga si
transparenta;
● obtinerea acordului partenerilor asupra actiunilor strategice preconizate a
principalilor indicatori de rezultat, precum si a modalitatilor de implementare,
monitorizare si evaluare a planurilor de actiune tematice;
● asigurarea corelarii si complementaritatii diferitelor planuri de actiune;
● asigurarea participarii si implicarii responsabile a partenerilor in scopul stabilirii si
asumarii actiunilor programate, inclusiv prin furnizarea informatiilor necesare
fundamentarii acestora, cu respectarea principiului guvernantei pe mai multe
niveluri.

Se vor prezenta informatii detaliate asupra partenerilor implicati in procesul de

elaborare a planurilor de actiune tematice (autoritati locale, mediul de afaceri, societate
civila etc.), precum si a proceselor de consultare publica (rapoarte, minute si alte
documente care sa reflecte si sa demonstreze diferitelor actiuni desfasurate si modul in
care comentariile primite au fost luate in considerare)

Actiuni strategice

Din perspectiva functionala, planul local de actiune este conceput ca un sistem de

actiuni strategice/specifice, care trebuie sa asigure realizarea obiectivului sau major,
stabilit de actorii implicati in realizarea si implementarea acestuia.
Planificarea strategica este un proces sistematic prin care titularul de plan isi defineste
anumite prioritati esentiale pentru asigurarea implementarii acestuia. Planificarea
strategica ajuta comunitatile sa-si creeze propriul viitor. Principiul de baza al planificarii
strategice este credinta ca anumite aspecte ale viitorului pot fi influentate si schimbate
prin ceea ce facem in prezent.
Procesul de planificare strategica in mod general vizeaza definirea reperelor strategice
de dezvoltare a comunitatii pe termen scurt, mediu si lung. Importanta acestui proces
reiese din insasi definitia conceptului de planificare strategica care face referire la un
instrument de management care permite titularului de plan sa se concentreze asupra
unei alinieri eficiente a resurselor sale cu misiunea si viziunea sa.

Rolul planificarii strategice este de a ajuta titularul de plan sa:

 ● isi defineasca obiectivele si orientarile strategice,
Page | 119 ● isi defineasca prioritatile si cele mai potrivite actiuni pe care le vor
intreprinde,
● identifice masuri concrete de implementare a planului de actiune tematic.
Planificarea strategica poate fi si un instrument de dialog intre actorii implicati in
procesul de elaborare si implementare a planurilor de actiune tematice:
● informare asupra prioritatilor identificate;
● ajungerea la un acord privind perspectivele de dezvoltare si prioritatile de
adoptat;
● asigura baza unor parteneriate interinstitutionale.
Planificarea strategica permite:
● anticiparea schimbarilor in mediul exterior;
● identificarea amenintarilor si oportunitatilor care exista in cadrul planului
de actiune tematic;
● dezvoltarea unor strategii care sa foloseasca oportunitatile;
● clarificarea resurselor care se pot folosi si identificarea unor actiuni ce
trebuiesc intreprinse.

Scopurile, obiectivele, rezultatele si activitatile sunt cele patru elemente cheie ale
unui plan de actiune tematic, iar stabilirea relatiilor dintre acestea reprezinta o parte
importanta din procesul de planificare a actiunilor.

Scopul reprezinta un rezultat final observabil si masurabil, cu unul sau mai multe
obiective, care trebuie atinse într-un interval de timp mai mult sau mai puţin bine
determinat. Definitia scopului poate fi sintetizata in fraza „Un vis cu termen de
finalizare”.

Obiectivele sunt o versiune mai limitata si mai specifica a scopului. Este recomandat
ca planurile de actiune tematice să fie elaborat pe termen mediu (5 ani), dar daca doriti
poate fi extins (sau redus).

Rezultatele sunt produse masurabile ale proiectelor sau activitatilor (de ex. numarul de
copaci plantati) din cadrul planurilor de actiune tematice.

Partenerii implicati in procesul de elaborare a planurilor de actiune tematice stabilesc de

ce activitati este nevoie pentru ca rezultatele sa fie atinse. Acesta este momentul in
 care incoerenta poate aparea in cadrul planurilor, deoarece partenerii incearca sa
Page asigure
| 120 faptul ca proiectele lor sunt incluse ca si activitaţi, fara a se tine cont daca
acestea contribuie la rezultatele asteptate. Este nevoie de un proces iterativ, si din cand
in cand reevaluat pentru a include activităti adecvate in cadrul planurilor de actiune
tematice, excluzand pe acelea care nu aduc o contributie semnificativa la obiectiv.

Analiza datelor obtinute ca urmare a aplicarii instrumentelor de cercetare

 A fost aplicat unu numar de 35 chestionare

 Fiecare chestionar are unu numar de 15 intrebari
 Chestionarele au fost aplicate aleatoriu membrilor din comunitate, actori,
relevanti de la nivel local, autoritati publice locale, cetateni
 Cercetarea este una combinata ce imbina datele obtinute prin intermediul
chestionarelor cu metoda observatiei si alte tiputi de informatii obtinute prin
discutii libere cu categorii de persoane din sfere sociale diverse de la nivel local.

Graficul distributiei intrebarilor

Page | 121

date
personale
respondent
identificarea
discriminare
problemelor

viziune perceptia
comunitara problemelor

chestionar

centrul de
participare greutate in
cetateneasca rezolvarea
problemelor

perceptia
perceptia
resurselor
societatii civile
comunitare

perceptia APL
 1. Perceptia problemelor
Page | 122

Graficul problemelor

integrarea romilor

lipsa locurilor de slaba participare

joaca pentru copii ceteteneasca

infrastructura
problemelipsa
deficitara, drumuri,
inexistenta locurilor de
apa potabila,
transportului public munca lipsa
canalizare, gaze
investitorilor
naturale

imbatranirea servicii de sanatate

populatiei de slaba calitate

procesul de
educatie
Page | 123
DISTRIBUTIA PROBLEMELOR

lipsa locurilor de joaca pentru copii

lipsa transportului public 4%
3%
locuri de munca
populatia imbatranita 28%
1%
procesul educational
7%
servicii precare de sanatate
3%

integrarea romilor
infrastructura 4%
43%
slaba participare cetateneasca
4%

In conformitate cu raspunsurile persoanelor intervievate oamenii considera ca principala

problema cu care se confrunta comunitatea este lipsa infrastructurii, urmata de lipsa
 locurilor de munca, surpirinzator fiind faptul ca acestia nu considera atat de importanta
Page | 124
dezvoltarea procesului educational, integrarea populatiei de etnie roma si santatea.

Cat de grave sunt problemele?

foarte grave; 10 nu sunt grave; 5

grave; 4

destul de grave; 15

Cine rezolva problemele?

Page | 125

RESPONSABILITATE

PRIMARIA
29%

ONG URILE CETATENII

11% 2%
UNIUNEA EUROPEANA
7%

STATUL ROMAN
35%
BIDERICA
15%
Page | 126
In perceptia oamneilor comunitatii centrul de greutate in rezolvarea problemelor este
plasat in sarcina statului, implicit a autoritatilor publice locale, rolul implicarii cetatenesti
si al societatii civile fiind minimalizat cu desavarsire, astfel participarea catateneasca si
implicarea la nivel local ramane o problema stringenta ce trebuie abordata si ajustata cu
masuri pe termen lung care sa dezvolte un grup de lucru real care sa stimuleze
implicarea cetatenilor la nivel local si asumarea rezolvarii problemlor comunitare.

Mentalitatea este una prapastioasa, aceea de a astepta sa mise faca, sa mi se dea, nu

este rolul meu, nu este sarcina mea, ei trebuie sa faca, acest tip de atitudine
zadarnicind eforturile de dezvoltare comunitara.

Societatea civila
Page | 127

 Oamenii de la nivel de comunitate au cunostinte vagi desre ceea ce inseamna o

organizatie non guvernamentala, care este rolul acesteia la nivel de comunitate,
cum functioneaza si cum este organizata o astfel de structura

 La nivel de comunitate ar fi prezente una sau doua ONG uri care insa nu si-au
facut simtita prezenta in spatiul comunitar

 Cu toate astea 11% din cei intervievati au plasat respoabilitatea rezolvarii

problemelor si in sarcina ONG urilor

 Se recomanda dezvoltarea unor sesiuni de formare a grupului de intiativa,

voluntarilor si cetatenilor in notiuni de organizare, functionare si rolul unei
organizatii non guvernamentale
 Autoritatea publica locala
Page | 128

 Oamenii cunosct ca autoritatea publica locala este in principal o institutie,

primaria insa au cunostinte vagi despre cum functioneaza o astfel de institutie,
sfera acesteia de actiune, rolul pe care il are la nivel de comunitate, delimitari si
competente in rezolvarea problemelor

 Astfel, oamenii nu interactioneaza cu APL decat atunci cand au de rezolvat o

problema personala care este de competenta acestei institutii, insa oamenii nu
participa activ la procesul de luare al deciziilor, din lipsa de interes pe de o parte
iar pe de alta parte din lipsa de informatii

 Este important ca oamenii sa fie formati si sa li se dezvolte cunostinte in

domeniul adminsitratiei publice locale si al trensparentei decizionale, acest
aspect stimuland participarea acestora la procesul de luare al deciziilor si
dezvoltand relatia dintre APL si cetateni
 Distributia resurselor comunitare
Page | 129

DOMENII DE INTERES IN DISTRIBUTIA RESURSELOR

COMUNITARE

TURISM
16%
AGRICULTURA
18%

INDUSTRIE
11%

COMERT
55%
  Cu toate ca este o zona cu preponderenta agricola doar 18% din cei intervievati
Page | 130
considera domeniul agricol ca o zona importanta a resurselor comunitare ce pot
fi folosite in dezvoltarea acesteia

 Comertul are o pondere coplesitoare in zona potentialelor resurse ceea ce naste

o contradictie intre gradul de consumatorism ridicat si nivel scazut de trai al
populatiei, explicatia gasindu-se insa in zona economiei nedeclarate, a muncii in
strainatate ceea ce poate sustine consumatorismul in randul populatiei.

Oferta locurilor de munca

Page | 131

DISTRIBUTIA LOCURILOR DE MUNCA PE DOMENII

AGRICULTURA
COMERT
PRESTARI SERVICII
CRESTEREA ANIMALELOR
INSTITUTII PUBLICE
INDUSTRIE
Page | 132
 O pondere covarsitoare a ofertei locurilor de munca se afla in domeniul
comertului, nimic surprinzator avand in vedere ca zona de interes a comertului
este tot comertul in opinia cetatenilor Orasului Flamanzi

 Institutiile statului de la nivel local sunt o susrsa de locuri de munca, urmand

zona presatrilor de servicii a micilor afaceri si ateliere mestesugaresti (tamplarie,
confectii, croitorie)

Discriminare si multiculturalitate
Page | 133

PERCEPTIA DISCRIMINARII

PERSOANE CARE S-AU

CONFRUNTAT CU UN CAZ DE
DISCRIMINARE
PERSOANE CARE NU S-AU
CONFRUNTAT CU UN CAZ DE
DISCRIMINARE
Page | 134
 La intrebarea daca v-ati confruntat cu un caz de discriminare raspunsul este
coplesitor nu.

 Este comunitatea tipica unde nu exista discriminare, cu toate ca oamenii sunt

discrimnati zi de zi, explicatia regasindu-se in mentalitatea si atitudinea
oamenilor de a ascunde adevarul, termenul de discrimnare fiind un subiect tabu,
dificil de abordat in comunitatile tipice discriminatorii, noi nu discriminam si noi nu
suntem discriminati, la noi este totul bine si frumos, cam astea fiind sloganurile
des intalnite sub care se ascund atitudini discriminatorii poate in mod voit sau
nevoit.

 Astfel, in graficul de mai jos este reprezentata sugestiv atitudinea fata de

populatia de etnie roma ceea ce explica cat se poate de sugestiv perceptia
discriminarii
Page | 135
PERCEPTIA ROMILOR
trebuie mutati fac prea multi copii
fac tot timpul probleme 1% 1%
6%

ne intelegem bine
6%
nu vor sa munceasca
16%

nu vor sa mearga la scoala

11% nu ai intereseaza de comunitate
9%

sunt needucati
trebuie trimisi la munca 11%
17%

sunt cetateni ai acestei localitati

23%
Page | 136
 Situatia perceptiei romilor prin insusirea afirmatiilor de catre respondenti este
urmatoarea: In majoritate acestia sunt de acord ca romii sunt cetateni ai acestei
localitati, dar ca acestia nu vor sa munceasca si ca trebuie sa fie trimisi la
munca, in plus nu ai intereseaza de comunitate, sunt needucati, nu vor sa
mearga la scoala si fac tot timpul probleme.

 Doar un procent de 6% si-au insustit afirmatie ca se inteleg bine cu romi

 Doua persoane au fost de acord ca acestia fac prea multi copii si ca ar trebui
mutati in alta parte

Concluzii si recomandari
Page | 137
 Comunitatea sufera la capitolul organizare comunitara, nu exista in fapt
participare cetateneasca, implicare la nivel local

 Este nevoie de a se lucra mai mult cu oamenii astfel incat in timp sa se creasca
un grup de actiune locala care sa fie eficient la nivel local
 Dezvoltarea societatii civile la nivel local

 Derularea unor campanii de informare cu privire la discriminare, asumarea

acestui aspect si dezvoltarea unor campanii de combatere a acestui fenomen
neasumat dar existent

 O mai buna colaborare cu APL in vederea dezvoltarii unor planuri de actiune

care sa vina in sprijinul rezolvarii problemelor cu care se confrunta oamenii din
comunitate

 Asumarea in mod real a problematiicii rome si prioritizarea acesteia pe agendele

locale

 Sutinerea micilor antreprenori in dezvoltarea afacerilor acestora

 Sustinerea unui proces educational incluziv si stimularea participarii tinerilor la
procesul educational prin diferite metode (burse speciale, ajutorarea celor
nevoiasi, etc.
Page | 138
 Continuarea investitiilor in infrastructura ca factor decisiv in atragerea
investitorilor

Intocmit Functia Semnatura

Ghita Marian Expert discriminare nr. 2

Fundatia ICAR

Camelia Doru Expert discriminare nr. 1

Fundatia ICAR