Sunteți pe pagina 1din 2

Simbolistica diversității în Ursulețul Winnie Puh a lui A. A.

Milne

Poeziile și poveștile lui A.A. Milne au fost influențate foarte mult de soția sa Daphne și de
fiul său Christopher Robin. Influența cea mai evidentă însă a venit din partea animalelor de
pluș ale lui Christopher Robin pe care le-a avut ca și copil.
Aceste jucării au luat forma personajelor animale din povestea Ursulețul Winnie Puh a lui
Milne: Tigru, Iior, Kanga, Guiț și, bineînțeles, Winnie-ăl-Pufos, cunoscut și sub numele de
Ursul Edward.
Toate animalele din povestea lui Winnie sunt diferite în felul lor, nu numai pentru că sunt
animale diferite biologic, dar au și personalități total diferite. Diferențele dintre aceste
animale sunt evidențiate pe tot parcursul romanului prin repetiție sistematică.
1. Când Iior își pierde coada, Winnie se oferă să-l ajute să-l găsească. La acest gest drăguț,
Iior își exprimă recunoștința și explică că “ești un adevărat prieten, nu ca alții (Milne 56).
2. Când Winnie o vede pe Kanga, își dorește să poată sări și el ca ea: „Tare aș vrea să pot sări
și eu în felul ăsta” dar concluzionează “Dar unii pot, alții nu. Așa stau lucrurile” (Milne 118).
3. Când Winnie îl duce pe Tigru la casa lui Guiț în cea de a doua serie a romanului (Căsuța
din Strada Puh), îl avertizează pe acesta pe scurt să nu fie zburdalnic, pentru că Guiț este un
animal mic, căruia nu îi place să sară.
4. Apoi, Winnie și Guiț îl duc pe Tigru să-l cunoască pe Iior, iar Guiț îl avertizează să nu-l ia
prea în serios pe Iior, deoarece el este întotdeauna ”mohorât”.
Fiecare dintre personajele animalelor este diferit și toți sunt conștienți de aceste diferențe.
Ideea că „unii pot” și „unii nu pot” se repetă de-a lungul romanului, evidențiând astfel
diferențele dintre fiecare personaj.
Aparent Milne repetă cu perseverență acest motiv, deoarece vrea să conștientizeze copiii că
toată lumea este diferită. Toți oamenii trebuie acceptați pentru cine sunt ei, chiar dacă
consideră că alții sunt diferiți, sau în cazul lui Winnie sunt ”Animale ciudate”.
Această morală este ”rostogolită”pe tot parcursul romanului pentru a pregăti tinerii cititori
pentru cea mai importantă învățătură de la sfârșitul întregii povești: fiecare copil va crește.
Christofor Robin, singurul personaj ”non-animal” din roman, într/un final părăsește lumea
imaginară a Pădurii de 100 de acri pentru a merge la școală, care reprezintă ”realitatea
cruntă”.
Deci la final, copilașul Christofor Robin lasă în urmă lumea animalelor de pluș, simbolurile
copilăriei sale, reprezentând pășirea în etapa următoare a vieții sale. În mod evident,
Christofor Robin reprezintă copilul care crește și merge mai departe, spre deosebire de
prietenii săi animale care nu se pot schimba și nici crește; ele sunt personaje statice, deoarece
jucăriile sunt obiecte neînsuflețite. Diferența dintre personajele de jucărie și un personaj
uman este evidențiată pe măsură ce Christopher Robin pleacă, portretizând moralul creșterii.
Aceste motive îmbunătățesc înțelegerea generală a mesajului lui Milne. Cititorii tineri sunt
învățați că toată lumea trebuie să crească și să depășească lumea inocentă a copilăriei unde
atât prietenia cât și egoismul, inocența dar și narcisismul coexistă într-un mix complex.
Alături de această morală destul de realistă, romanul prezintă și o anumită pozitivitate
romantică. Milne le oferă copiilor speranța că Christofor Robin și Winnie vor fi reuniți și că
prietenia lor va rămâne intactă. Ei promit reciproc că nu se vor uita unul pe celălalt și că se
vor vizita reciproc.
Cu ultimul citat al romanului, Milne transmite un mesaj clar și pentru publicul adult;
indiferent de ce se întâmplă sau ce vârstă avem, până trăim, undeva ascuns mereu va exista
un copil în fiecare dintre noi: „Dar oriunde merg și orice li se întâmplă pe drum, în acel loc
fermecat deasupra Pădurii, un băiețel și ursulețul său se vor juca mereu ”.