www.referat.

ro

www.referat.ro

Problema ecologica în Republica Moldova

 INTRODUCERE
Înca din fazele primare ale dezvoltarii sale, societatea umana a remodelat cadrul
natural creând un mediu „artificial" compus din multiple echipamente ce deservesc ce-
rintele curente ale populatiei. Forma cea mai sintetica de concretizare a mediului artificial
o reprezinta localitatile, optimizate ca marime, structura, înzestrare şi înfatişare, astfei
încât sa poata raspunde exigentelor sociale. în prezent, devine din ce în ce mai complicat
de stabilit o delimitare stricta între mediul natural şi cel artificial., având în vedere ca prin
simbioza lor organica a rezultat un fenomen calitativ nou, denumit în terminologia
internationala „mediu uman".

1. Situatia ecologica a apelor

Râul Bâc continua sa prezinte un pericol ecologic pentru chişinauieni, iar pe zi ce
trece el se transforma într-un depozit de deşeuri menajere. În prezent, deşi se întreprind
actiuni pentru solutionarea problemelor salubrizarii capitalei, situatia în domeniu ramâne
a fi alarmanta, iar gunoiştile neautorizate nu reprezinta altceva decât adevarate focare ale
unor eventuale explozii ecologice.
Deseori, în apropierea râului Bâc se creeaza adevarate depozite de deşeuri din
sticle şi pungi de plastic, sticle de bere, anvelope şi legume stricate, lasate de agentii
economici care activeaza în apropiere. Toate acestea duc la poluarea albiei râului Bâc.
Potrivit locuitorilor din zona râului Bâc, deşi sunt revoltati de starea acestui râu, vina
pentru situatia creata o poarta oamenii şi agentii economici din preajma râului.
Daca englezii se lauda cu Tamisa, iar francezii cu Sena, râuri pe care se
organizeaza croaziere de vis, noi suntem pe ultimul loc din Europa la acest capitol, şi am
putea sa ne laudam doar cu anvelopele şi conservele de pe fundul râurilor.
 2. Situatia ecologica a spatiilor terestre
În contextul noilor conditii social-economice în domeniul situatiei ecologice a
Republicii Moldova, dupa 1990 s-au conturat urmatoarele tendinte: diminuarea eruptiilor
de gaze în atmosfera de la surse stationare, fapt determinat de micşorarea volumelor de
productie industriala, în primul rând la marile întreprinderi industriale, majorarea
eruptiilor de gaze în atmosfera datorita unei sporiri simtitoare a numarului de unitati de
transport; extinderea zonelor de disconfort acustic ca urmare a creşterii intensitatii
circulatiei transportului şi parcarii neorganizate a automobilelor în curti, precum şi
efectuarii constructiilor în zonele rezidentiale; înrautatirea calitatii de curatare a apelor de
suprafata pe teritoriul tarii; restrângerea suprafetelor verzi, determinata de preluarea
terenurilor pentru constructii, degradarea masivelor verzi sub influenta poluarii aerului şi
solurilor.
Din considerentele expuse s-a modificat raportul diverselor surse de poluare:
obiectivele termo-energetice - 7%, alte ramuri ale industriei - 13% şi transportul - 80%.
Având în vedere toate acestea, se pune problema gasirii unor solutii de atenuare a
efectelor dezvoltarii spatiale asupra mediului natural.
Alaturi de criteriul cantitativ al urbanizarii, care presupune „înghitirea de mari
spatii", se plaseaza şi criteriile calitative, cum ar fi: igienizarea spatiului de habitat şi
creşterea nivelului de trai al populatiei. În ceea ce priveşte igienizarea habitatului urban,
se considera ca fiind acuta so-lutionarea unor aşa cerinte ale populatiei ca: cererea de
confort, cererea de seracii complexe de deservire, cererea de locuinte, o anumita igiena a
spatiului de habitat, un mediu ambiant propice desfaşurarii vietii social-economice etc.
Pentru a mentine nealterate conditiile de viata, urmarind în permanenta pastrarea
echilibrului ecologic, se impun unele masuri complexe şi de competente diferite, menite
sa asigure posibilitati sporite de recreare, dar şi sa combata poluarea mediului în care
traim (diminuarea factorului declanşator de dezechilibru, degradarea produsa sa nu
depaşeasca acel „prag optim" de functionalitate a ecosistemului respectiv, studierea
fenomenelor de degradare în perspectiva pentru fiecare component degradat, cunoaşterea
inter-relatiilor om-natura, realizarea de noi spatii verzi, sporirea numarului de statii de
incinerare a reziduurilor menajere şi a deşeurilor industriale etc.)
 3. Situatia ecologica a aerului
Prezenta poluantilor organici persistenti în aer se datoreaza emisiilor de la
întreprinderile chimice si fabricile de ardere a deseurilor, tratamentului chimic al
plantelor agricole si al suprafetelor de padure contra bolilor si daunatorilor, evaporarii si
sublimarii lor de pe învelisul solului etc.
Aerul din zonele cu utilizare intensa a pesticidelor sau din preajma fabricilor de
incinerare a deseurilor contine substante clororganice persistente. În cazurile dispersarii
intentionate a pesticidelor (contra bolilor si daunatorilor culturilor agricole) se simte un
miros puternic ce irita organele respiratorii si chiar provoaca dureri de cap. În Moldova s-
au Înregistrat mai multe cazuri, inclusiv în vara anului 2003, cînd unele persoane au avut
de suferit din cauza aflarii în zona cu aer poluat. Se observa o acumulare sporita a
pesticidelor în praful degajat. De exemplu, daca continutul obisnuit de DDT în aerul
atmosferic este de 0,000004 mg/l, apoi în pulberi el se ridica pana la 0,04 mg/l,
concentratia maxim admisibila.

RECOMANDARI
 În scopul ameliorarii starii mediului ambiant, în Republica Moldova sunt utile ur-
matoarele actiuni:
 extinderea participarii cetatenilor la managementul mediului ambiant,
asigurarea educatiei şi conştientizarii ecologice a populatiei;
 zonarea eco-teritoriala, determinarea zonelor eco-antropo-gene conform
gradului de poluare a ecosistemelor;
 organizarea carcasei naturale unitare din punct de vedere ecologic al oraşului;
 recultivarea terenurilor epuizate;
 diminuarea deversarii deşeurilor nocive;
 introducerea tehnologiilor moderne de filtrare a apei potabile, utilizarea
aprovizionarii derivate şi repetate cu apa;
 elaborarea unor masuri de stimulare a aplicarii unor noi tehnologii în domeniul
conservarii energiei;
 sustinerea şi stimularea mijloacelor de transport sigure şi inofensive pentru
mediul ambiant;
 perfectionarea organizarii circulatiei rutiere, extinderea capacitatii de trafic a
magistralelor, reglementarea riguroasa a parcarilor auto, construirea şi
reconstruirea intersectiilor rutiere şi încrucişarilor de trafic;
 monitorizarea mediului ambiant.
BIBLIOGRAFIE

1. ALPOPI, C. Elemente de urbanism. Bucureşti: Editura Universitara, 2008, 303 p.

2. GUTUTUI, V. Studiu privind terenurile din municipiul Chişinau. Chişinau, 2007, 16
p.
3. ***Planul de Amenajare a Teritoriului Municipiului Chişinau. Chişinau, 2006, 71 p.
4. ***Planul strategic de dezvoltare social-economica a Chişinaului pâna în anul 2020.
Chişinau, 2005, 108 p.
5. ***Mediul Ambiant, Revista stiintifica de informatie si cultura ecologica. Nr.1(37)
Februarie, 2008, p.47-48
6. ***Mediul Ambiant, Revista stiintifica de informatie si cultura ecologica. Nr.1(49)
Februarie, 2010, p.41-43