RECENZIE- CARTEA NUNTII

Biografie

George Călinescu, critic si istoric literar, eseist, scriitor si publicist român, s-

a născut pe 19 iunie 1899 la Bucureșt, ca fiu al Mariei Vișan, menajeră a familiei
Constantin și Maria Călinescu. Neavând copii, familia Călinescu s-a oferit să îl
adopte formal pe băiatul Mariei Vişan care a luat mai apoi numele de Gheorghe
Călinescu.

În anul 1908 s-a mutat la Bucureşti unde a fost înscris la Şcoala ,,Cuibul cu
barză’’, apoi la Gimnaziul ,,Dimitrie Cantemir’’, iar studiile medii şi le-a încheiat
la Liceul ,,Gheorghe Lazăr’’. A urmat Facultatea de Litere şi Filozofie din
Bucureşti, luându-şi licenţa în litere în 1923, cu teza Umanismul lui Carducci.

Începând cu anul 1919 George Călinescu își publică primele versuri în

publicațiile ,,Universul literar" și ,,Sburătorul", perioadă în care începe să
frecventeze cenaclul condus de Eugen Lovinescu. După absolvirea cursurilor
universitare, obține o bursă în Italia la ,,Școala Română din Roma" condusă de
Vasile Pârvan. Întors în țară, în 1926 devine redactor la revista ,,Sburătorul",
publică în revista ,,Viața literară", conduce revista ,,Sinteza" și colaborează la
,,Gândirea". Scriitorul își semnează toate articolele cu pseudonimul G. Călinescu.

George Călinescu a fost profesor universitar la Facultatea de Litere din Iași

și la Facultatea de Litere si Filozofie din Bucuresti, unde predă cursuri de literatură
și estetică. Considerat unul dintre cei mai importanți critici literari români,
Călinescu este autorul unor studii fundamentale despre scriitori români: Opera lui
Mihai Eminescu, Viața lui Mihai Eminescu, Viața lui Ion Creangă. Se stinge din
viată la 12 martie 1965.

1
Informații despre carte

,,Cartea nunții’’ este un roman realist de dragoste, scris în perioada

interbelică și publicat pentru prima oară în anul 1933. Opera este structurată în 20
de capitole, locul desfășurării acțiunii fiind Bucuresti, iar timpul, în jurul anului
1930. Titlul definește latura lirică a romanului, care are ca temă centrală eternul
sentiment de iubire ce se manifestă reciproc între tânărul doctor în litere, Jim
Marinescu și absolventa de liceu, Vera Policrat, relație împlinită prin căsătorie.

Rezumat

După trei ani în ţări străine, Jim Marinescu se întoarse cu trenul în oraşul
natal, Bucureşti. În compartimentul în care stătea, se mai afla şi o domnişoară a
cărei inocenţă îl atrase şi pe care o sărută. Casa unde se găseau rudele lui Jim era
închiriată şi majoritatea lucrurilor erau împachetate de când se mutaseră. Acolo
locuiau mama şi mătuşile lui Jim, bunica Iaca, domnul Popescu(soţul Agepsiei),
Silvestru Capitanovici, profesor de istorie, unchiul lui Jim şi servitoarea, baba
Chiva. Îşi vizită apoi prietenele: Medry, Dora şi Lola. Încearcă să o cucerească pe
Dora, însă renunţă, aflând că este logodită cu un tânăr plecat în străinătate, iar
superficialitatea şi atitudinea glacială ale Lolei îl copleşiră.

Bobby Policrat, elev în clasa a VII-a, încercă să copie la ora de istorie, dar
Silvestru îl văzu şi îi confiscă oracolul. În speranţa de a-l recupera, Bobby îşi
trimise sora, pe Vera, domnişoara care fusese sărutată de Jim în tren, la Silvestru.
Când aceasta îl văzu pe Jim în curte, verificându-şi Peugeotul, se îndreptă spre el şi
îl rugă să obţină oracolul, confiscat de Silvestru, ceea ce tânărul și făcu. La plecare,
Jim o conduse acasă, stabilind să se întâlnească în zilele următoare. Convins că nu
poate s-o iubească pe Lola, merge la mama Verei şi o cere în căsătorie, chiar fără

2
zestre. La nuntă au fost invitați mama şi mătuşile lui Jim, domnul Popescu,
Silvestru, fiecare aducând daruri mirilor.

După nuntă, Jim şi Vera părăsiră casă, iar Silvestru se retrase din slujba sa
de profesor, cumpărând o casă de la un proprietar, care mai târziu va muri. După
moartea sa, conform testamentului, casa revenea lui Jim şi Verei, aceștia nefiind
obligaţi să găzduiască mătuşile proprietarului. Acestea din urmă, supărate, părăsiră
locuinţa, care în scurt timp a fost renovată.

În seara în care Bobby realiza prima sa cucerire, folosindu-şi cunoştinţele în

domeniul cinematografului, Verei i se făcu rău şi chemând medicul, descoperi că
va avea un copil, bucurându-se enorm pentru această veste.

Citate

,,Numai cine nu poate să iubească, îmbătrâneşte şi moare.’’

,,Ningea cu fulgi mari și felinarele păreau îmbrăcate în vată”

,,Îmbrăcată în alb și cu cununa grea de beteală în jurul luciosului breton, Vera era
angelică. Ochii îi sclipeau ca panselele ude, și colțul gurii îi tremura într-un zâmbet

continuu’’