Capitolul 2.

Elemente de Desen Tehnic

Ş.l.dr.ing. Liana-Maria DEHELEAN

Departamentul MECATRONICA
 Cuprins
2.1. Desenul Tehnic – limbaj universal
2.2. Desenul Tehnic şi standardizarea
2.3. Clasificarea Desenelor Tehnice
2.4. Formatele Desenelor Tehnice
2.5. Indicatorul Desenului Tehnic
2.6. Tabelul de componență al Desenului Tehnic
2.7. Scări utilizate în Desenul Tehnic
2.8. Liniile folosite în Desenul Tehnic
2.9. Reprezentări utilizate în Desenul Tehnic
2.9.1. Reprezentarea în vedere
2.9.2. Reprezentarea în secţiune
2.9.3. Reprezentarea în ruptură
2.10. Cotarea în Desenul Tehnic
2.11. Reprezentarea plăcilor imprimate
 2.1. Desenul Tehnic – limbaj universal

Desenul Tehnic este un limbaj grafic, necesar transferului

datelor tehnice de factură constructivă, între participanţii la
actul de creaţie al obiectelor tehnice.
Un Desen Tehnic este o reprezentare grafică plană a unui
obiect tehnic, care foloseşte metodele de reprezentare ale
geometriei descriptive, completate cu un set de reguli şi
convenţii unanim acceptate şi legiferate, prin standardele de
stat (STAS).
Disciplina numită Desen Tehnic îşi propune să instruiască şi
să pună la dispoziţia tuturor, celor care lucrează în tehnică,
indiferent de nivelul pregătirii lor profesionale, metode
grafice, atât pentru reprezentarea unei concepţii tehnice, cât
şi pentru interpretarea ei, în vederea transpunerii acesteia în
realitatea fizică.
 2.1. Desenul Tehnic – limbaj universal

În Desenul Tehnic, reprezentările grafice sunt însoţite de

note tehnice explicative, referitoare la:
• procesele de fabricaţie;
• procedeele tehnologice folosite;
• calitatea suprafeţelor;
• precizia de fabricaţie;
• tratamentele speciale ce trebuie aplicate;
• şi alte specificaţii tehnologice necesare fabricaţiei.
Pe măsura dezvoltării industriei şi tehnicii, Desenul Tehnic
s-a perfecţionat şi s-a extins ca utilizare şi în alte domenii
ale tehnicii.
Regulile de reprezentare în Desenul Tehnic au
valabilitatea generală, Desenul Tehnic a devenit un
limbaj tehnic internaţional.
 2.2. Desenul Tehnic şi standardizarea

Producţia industrială modernă a impus, ca o necesitate

firească, unificarea modului de reprezentare a obiectelor
tehnice.
Sistematizarea şi unificarea regulilor şi convenţiilor folosite
în Desenul Tehnic a devenit importantă şi ca urmare, a
dezvoltării schimbului de documentaţie tehnică între ţări.
În avangarda standardizării tehnice este industria germană,
care a elaborat principalele standarde industriale, inclusiv
cele referitoare la Desenul Tehnic. Standardele germane
poartă denumirea DIN (Deutsche Industrie Normen).
Multe dintre acestea au stat la baza standardizării din
România. Astăzi, elaborarea standardelor de stat, se face
pe baza recomandărilor Organizaţiei Internaţionale de
Standardizare (ISO).
 2.2. Desenul Tehnic şi standardizarea

Standardele de Desen Tehnic servesc ca bază, atât la

reprezentările obişnuite ale pieselor, grupelor de fabricate,
subansamblurilor, ansamblurilor, instalaţiilor, cât şi la
reprezentările schematice în toate domeniile activităţii
tehnice.
Standardele de stat, pe scurt STAS-urile, sunt documente
oficiale cu valoare de lege, aplicarea regulilor, prevăzute
în acestea, este obligatorie.
Standardele de Desen Tehnic, pun la dispoziţia
proiectanţilor, executanţilor şi tehnicienilor de toate
categoriile, toate elementele tipizate, simplificate şi
uniformizate, necesare pentru exprimarea concepţiei
tehnice.
 1.2. Desenul Tehnic şi standardizarea

Identificarea uşoară a STAS-urilor, se face cu ajutorul

Indicatorului standardelor de stat, redactat şi difuzat
anual de Institutul Român de Standardizare, care cuprinde
într-o anumită ordine toate standardele de stat, în vigoare.
La clasificarea standardelor s-a folosit sistemul alfanumeric,
stabilindu-se 16 sectoare, după specificul ramurii de
producţie, din care face parte produsul standardizat.
Fiecărui sector i se atribuie ca simbol o literă majusculă
latină, de la A la U. Pentru unele sectoare, criteriul utilizat la
clasificare este acela al domeniului de aplicare.
Sectoarele sunt divizate în grupe şi subgrupe numerotate
de la 0 la 9.
Standardele de Desen Tehnic sunt cuprinse în sectorul U,
Standarde generale.
 1.2. Desenul Tehnic şi standardizarea

Standardele specifice Desenului Tehnic sunt reunite în

grupa 01.100 din clasificarea zecimală universală și ele
sunt de mai multe categorii, diferența fiind reprezentată de
indicativul lor. Astfel se deosebesc:
- Standarde românești, care nu au necesitat reactualizare
până în prezent – STAS (număr) (an);
- Standarde românești nou elaborate – SR (număr) (an);
- Standarde românești conforme cu normele ISO – STAS
ISO (număr) (an);
- Standarde românești care preiau normele ISO – SR ISO
(număr) (an);
- Standarde europene preluate în România – SR EN ISO
(număr) (an).
 1.3. Clasificarea Desenelor Tehnice

Desenul Tehnic are un înalt grad de standardizare.

Clasificarea Desenelor Tehnice este prevăzută în STAS 415-73,
făcându-se după 7 criterii, după cum urmează:
1. Clasificarea după domeniul tehnicii, la care se referă desenul:
• desenul industrial, se referă la reprezentarea din domeniul
construcţiilor de maşini, construcţiilor navale, construcţiilor
aerospaţiale, construcţiilor metalice, din domeniul electrotehnic
şi energetic;
• desenul de construcţii, se referă la reprezentarea
construcţiilor de clădiri, a lucrărilor de artă (poduri, tunele etc.), a
căilor de comunicaţii, a construcţiilor hidrotehnice;
• desenul de arhitectură, se referă la concepţia funcţională şi
estetică a construcţiilor, la evidenţierea elementelor decorative şi
de finisare;
 1.3. Clasificarea Desenelor Tehnice

• desenul de instalaţii, are ca obiect reprezentarea

ansamblurilor sau a elementelor de instalaţii, care echipează
atât unităţile industriale, cât şi construcţiile civile;
• desenul cartografic, se referă la reprezentarea regiunilor
geografice sau a suprafeţelor de teren, cu formele de relief,
construcţiile şi amenajările existente;
• desenul de sistematizare (urbanistic), se referă la
reprezentarea soluţiilor tehnice, de ansamblu şi de detaliu,
necesare amenajării teritoriilor, centrelor populate, unităţilor
industriale sau agricole.
 2.3. Clasificarea Desenelor Tehnice

2. Clasificarea după modul de Rulment radial cu bile

prezentare al desenului: pe un rând

• desenul în proiecţie ortogonală

(fig.2.1) este desenul în care
elementele şi dimensiunile obiectelor,
rezultă din reprezentarea acestora
prin proiecţii perpendiculare, pe unul
sau mai multe plane de proiecţie;
• desenul în perspectivă (fig.2.2) Fig. 2.1. Proiecţie ortogonală

este desenul în care elementele şi

dimensiunile obiectului rezultă dintr-o
singură reprezentare, ce dă imaginea
spaţială a obiectului respectiv, obţinută
prin proiecţia, în perspectivă sau
axonometrică, a acestuia pe planul de
proiecţie.
Fig. 2.2. Reprezentare axonometrică
 2.3. Clasificarea Desenelor Tehnice

3. Clasificarea după modul de întocmire al desenului:

• schiţa este un desen întocmit, în general, cu mâna
liberă, păstrând proporţiile între dimensiunile obiectului, în
limitele aproximaţiei vizuale, schiţa servind pentru
executarea desenului la scară;
• desenul la scară este desenul care se întocmeşte
(pornind de la o schiţă) la o scară standardizată, cu
ajutorul calculatorului sau al instrumentelor de desen.
 2.3. Clasificarea Desenelor Tehnice

4. Clasificarea după gradul de detaliere al reprezentării

utilizate în desen:
• desenul de ansamblu, care cuprinde reprezentarea
formei, structurii şi funcţionalităţii unui ansamblu (obiect
sau sistem tehnic) compus din mai multe piese
componente;

Fig. 2.3. Cuplaj compensator cu tub gofrat Fig. 2.4. Cuplaj compensator cu disc de poliamidă
 2.3. Clasificarea Desenelor Tehnice
• desenul de execuţie (piesă) are ca scop reprezentarea unei
piese sau reper cu toate detaliile semnificative (formă şi
dimensiuni) şi mai conţine toate condiţiile tehnice aferente,
necesare fabricării şi montajului (exemplu de desen de
execuţie fig. 2.6);
• desenul de detaliu constă în reprezentarea, la o scară de
mărire, a unui reper, sau a unei părţi dintr-un reper, în scopul
precizării unor date suplimentare, care nu au putut fi
evidenţiate în desenul reperului (fig.2.5, fig.2.5.1).

Fig. 2.5. Desen de detaliu pentru degajarea filetului Fig. 2.5.1. Desen de execuție cu detaliu pentru degajarea filetului
2.3. Clasificarea Desenelor Tehnice

Fig. 2.6. Desen de execuţie pentru un capac

 2.3. Clasificarea Desenelor Tehnice

5. Clasificarea după destinaţia desenelor:

• desenul de studiu este desenul, de regulă întocmit la
scară, care serveşte drept bază, pentru executarea
desenului definitiv;
• desenul de execuţie este un desen definitiv, întocmit
la scară, cuprinzând toate datele necesare execuţiei şi
controlului obiectului reprezentat;
• desenul de montaj este desenul întocmit în scopul
precizării modului de asamblare sau amplasare a părţilor
componente ale obiectului reprezentat;
• desenul de prospect sau catalog este desenul
întocmit în scopul includerii într-un prospect sau catalog
şi are valoare publicitară.
 2.3. Clasificarea Desenelor Tehnice

6. Clasificarea după conţinutul desenelor:

• desenul de operaţii conţine datele necesare executării
unei singure operaţii (turnare, forjare, aşchiere etc.);
• desenul de gabarit conţine numai cotele aferente
dimensiunilor maxime de contur, ale obiectului reprezentat;
• schema este un desen simplificat, prin care obiectul
(construcţia şi funcţionarea sa) este reprezentat cu ajutorul
unor simboluri şi semne convenţionale, specifice domeniului
din care face parte obiectul;
• desenul de releveu este desenul întocmit, după un
obiect existent;
• epura este un desen, care conţine rezolvarea grafică a
unor probleme de statică, rezistenţă, geometrie;
• graficul (nomograma, diagrama, cartograma etc.) este
un desen, care conţine reprezentarea variaţiei unei mărimi,
în funcţie de alte mărimi.
 2.3. Clasificarea Desenelor Tehnice

7. Clasificarea după valoarea ca document a desenelor:

• desenul original este desenul considerat ca document
de bază și pe care sunt înscrise în original semnăturile
legale – acest desen poate fi folosit pentru multiplicare;
• desenul original-duplicat este un document duplicat,
care are valoare legală ca și desenul original distrus sau
dispărut;
• desenul duplicat este documentul identic cu cel care a
servit la execuția sa, obținut prin copierea acestuia. Desenul
duplicat servește la multiplicare și se execută pe baza unui
desen original sau original-duplicat;
• copia este reprodusă după desenul de bază (desen
original, desen original-duplicat sau desen duplicat) printr-
unul din sistemele de multiplicare, cu scopul folosirii
curente, în locul desenului de bază.