Fundamentele Creației Inginerești

1. Scopul şi semnificaţia disciplinei

1.1. Trăsăturile definitorii ale obiectelor tehnice moderne
2. Relaţiile dintre disciplinele inginereşti
3. Reprezentarea obiectelor inginereşti
3.1. Simboluri
3.2. Scheme
3.3. Desene
4. Entităţile construcţiilor inginereşti
4.1. Mecanismul
4.2. Aparatul
4.3. Maşina
4.4. Agregatul
 1. Scopul şi semnificaţia disciplinei
Realizarea bunurilor materiale în epoca modernă a
suferit o serie de transformări legate de strategia de
satisfacere a necesităţilor consumatorului, de
strategia de cucerire a pieţelor şi de efectele
provocate de fenomenul globalizării.
În aceste condiţii, produsele tehnice moderne îşi
definesc modernitatea printr-o serie de caracteristici,
care nu se regăsesc în perioadele anterioare.
Cele mai importante trăsături definitorii ale obiectelor
tehnice moderne pot fi caracterizate astfel:
 1.1. Trăsăturile definitorii ale obiectelor tehnice moderne

1. Multifuncţionalitatea – Produsele tehnice moderne au

evoluat, de la valenţa de a îndeplini o singură funcţie utilă spre o
capacitate funcţională complexă, definită de un set de funcţii, care
nu întotdeauna aparţin aceluiaşi domeniu de utilităţi.
O consecinţă a multifuncţionalităţii este pierderea identităţii
funcţionale şi morfologice a obiectelor tehnice, provocând
dificultatea de clasificare, denumire şi chiar de recunoaştere
morfologică a acestora.

Portavion Maşină unealtă multifuncţională

 1.1. Trăsăturile definitorii ale obiectelor tehnice moderne

EXEMPLU: Un portavion este astfel construit încât să îndeplinească următoarele funcţii

generice:
- navă maritimă şi oceanică;
- navă militară de luptă;
- aeroport militar;
- centru de radiolocaţie şi sonolocaţie;
- nod de transmisiuni militare;
- comandament militar strategic.

Câteva dintre sistemele tehnice care echipează nava:

- corp de navă, cu structură şi formă, specializate;
- agregate energetice cu autonomie îndelungată;
- agregate de propulsie performante şi fiabile;
- sisteme de direcţie şi guvernare;
- agregate de catapultare a avioanelor;
- hangare şi ateliere de întreţinere;
- magazii de muniţie;
- instalaţii pentru desalinizarea apei;
- dormitoare, cantine, instalaţii sanitare pentru 4000-
6000 persoane;
- săli pentru antrenament, instruire şi pregătirea
Portavion misiunilor de luptă etc.
1.1. Trăsăturile definitorii ale obiectelor tehnice moderne
 1.1. Trăsăturile definitorii ale obiectelor tehnice moderne

2. Miniaturizarea – Multiplicarea numărului de funcţii, pentru

un singur obiect tehnic prin adiţie simplă, ar conduce la creşterea
inacceptabilă a dimensiunilor şi la degradarea performanţelor
energetice.
Preîntâmpinarea acestor efecte se face prin miniaturizare.
Aceasta se manifestă, atât prin dimensiuni geometrice foarte
reduse, masă redusă, cât şi prin densitatea sporită de funcţii pe
unitatea de volum.

Ochelari cu display Micro avion

 1.1. Trăsăturile definitorii ale obiectelor tehnice moderne

3. Parametrii funcţionali atipici – Prin folosirea, în

proiectare, a unor metode matematice moderne (algoritmi
genetici, elemente de inteligenţă artificială etc.) obiectele tehnice
moderne devin capabile să îşi extindă domeniul de acţiune,
dincolo de limitele clasice unanim acceptate.

Turbo Jet cu dublu flux: tracţiune 30 tf

 1.1. Trăsăturile definitorii ale obiectelor tehnice moderne

EXEMPLU
Motoarele reactive clasice dezvoltau forţe de tracţiune de 1-2 tf; cele moderne, cu
dublu flux pot ajunge la 30 tf.
În concluzie, dacă un bombardier B52 avea nevoie, pentru propulsie, de 8 motoare
reactive, astăzi un Boeing 777 (cu masă mai mare decât B52) este propulsat cu 2
motoare Turbo Jet cu dublu flux.

1. Difuzorul de admisie;
2. Compresoarele;
3. Camera de ardere;
4. Turbinele;
5. Carenajul.
 1.1. Trăsăturile definitorii ale obiectelor tehnice moderne

4. Mişcarea inteligentă – Majoritatea obiectelor tehnice

moderne sunt capabile să efectueze mişcări inteligente. Aceste
abilităţi nu sunt un scop în sine, ci ele sunt necesare pentru
îndeplinirea unor sarcini foarte dificile, chiar imposibile.
Dispozitivele cu mişcare inteligentă, se numesc dispozitive
mecatronice.
Mecatronica (MECAnică + ElecTRONICĂ) – termen conceput
în 1969 de un inginer al firmei japoneze Yaskawa Electric.
În IEEE/ASME Transaction on Mechatronics (1996) a fost
definită ca:
Mecatronica este integrarea sinergetică a ingineriei
mecanice, cu controlul electronic și cel inteligent cu
calculatoare, în proiectarea și fabricația produselor și
proceselor.
 1.1. Trăsăturile definitorii ale obiectelor tehnice moderne

Androidul este un robot sau organism sintetic proiectat să

arate și să acționeze ca un om și să semene cu acesta.
Robotul industrial (ISO) este un manipulator
programabil, cu trei sau mai multe axe, condus automat,
capabil să efectueze sarcini multiple.

Roboţi androizi Roboţi industriali

 1.1. Trăsăturile definitorii ale obiectelor tehnice moderne

5. Capacitatea de memorare intrinsecă – Funcţia de

memorare a informaţiei a coborât la nivele inferioare, care ţin de
însăşi structura intimă a substanţei. Au fost elaborate materiale
cu memorie, capabile să reţină, în structura lor, informaţii
referitoare la formă, stare, durată de timp etc.
Materialele inteligente sunt capabile să memoreze date în
structura lor, să acumuleze cantităţi uriaşe de căldură, prin
schimbări succesive de fază, să îşi schimbe culoarea, forma şi
dimensiunile, să simtă solicitările la care sunt supuse etc.

Structură cu memorie Îmbrăcăminte cu materiale cu schimbare de fază

1.1. Trăsăturile definitorii ale obiectelor tehnice moderne

Structuri cu memorie
 1.1. Trăsăturile definitorii ale obiectelor tehnice moderne

6. Fotocromia şi termocromia – Cerinţele tehnologiei

moderne au determinat crearea de materiale sensibile la
radiaţii.
Materialele sensibile la radiaţii cu lungimi de undă scurte (UV)
sunt numite materiale fotocrome, iar cele sensibile la radiaţii
cu lungime de undă mare (IR) sunt numite materiale
termocrome.
Ambele grupe de materiale reacţionează prin modificarea
transparenţei la spectrul vizibil.

Ochelari cu lentile heliomate Căni din material termosensibil

 1.1. Trăsăturile definitorii ale obiectelor tehnice moderne

Principiul fotocromiei – se aplică la macromoleculele, care

au o legătură chimică slabă. Sub acţiunea radiaţiei cu lungime de
undă mică (UV) legătura slabă se deschide. Macromolecula îşi
modifică configuraţia spaţială şi interacţionează cu radiaţia de
lungime de undă mai mare. Astfel materialul, care o înglobează,
devine din ce în ce mai puţin transparent, dependent de fluxul
luminos incident.
La diminuarea fluxului luminos, legăturile slabe se refac şi
macromolecula revine la configuraţia iniţială şi îşi recapătă
transparenţa.

Principiul fotocromiei
1.1. Trăsăturile definitorii ale obiectelor tehnice moderne

Aplicaţii ale fotocromiei

Aplicaţii ale termocromiei

 2. Relaţiile dintre disciplinele inginereşti
Pentru a ilustra sugestiv caracterul multidisciplinar al activităţii
unei echipe de proiectare se ia ca exemplu automobilul
modern şi se analizează schema din figura următoare.
2. Relaţiile dintre disciplinele inginereşti

Schema de principiu a automobilului

 2. Relaţiile dintre disciplinele inginereşti

Componenţa elementelor schemei este următoarea:

1. Computer de bord 20. Sonda lambda

2. Pompă de carburant în imersie 21. Senzorul de poziţie şi viteză al vilbrochenului
3. Releul pompei de caburant (de presiune) 22. Releu de pornire
4. Filtru de carburant 23. Releu de presiune ulei
5. Supapă de control a vitezei 24. Comanda ambreiajului compresorului
6. Debitmetru masic de aer 25. Conector dedicat benzinei Premium 95
7. Filtru de aer 26. Conector pentru test
8. Regulator de presiune pentru carburant 27. Conector pentru diagnostic
9. Rampă centrală de carburant (common rail) 28. Comutator de aprindere (cheia de contact)
10. Senzor de poziţie a clapetei de acceleraţie 29. Intreruptor inerţial
11. Traductor de temperatură pentru aer 30. Reductor electronic de vacuum
12. Injector de carburant 31. Supapă
13. Senzor de poziţie pentru arborele cu came 32. Traductor diferenţial de presiune
14. Filtru cu carbon 33. Ajutaj pentru eşantionarea presiunii diferenţiale
15. Servo-supapă de evacuare 34. Cameră de aer
16. Bobină de inducţie 35. Supapă de surplus de aer
17. Baterie 36. Servo-supapă de surplus de aer
18. Modul de aprindere (aprindere electronică) 37. Radiator
19. Senzor principal de temperatură al motorului 38. Modul electronic de control al tracţiunii
 2. Relaţiile dintre disciplinele inginereşti

Inginerii cu specializări diferite sunt în relaţie profesională,

atât în ceea ce priveşte metodele de lucru, cât şi prin
scopul comun, pe care îl urmăresc.
Automobilul considerat are componentele următoare:
A) Carcasa şi structura de rezistenţă
B) Agregatul de forţă
 motorul;
 cutia de viteze;
 diferenţialul;
 arborii planetari.
C) Sistemul de direcţie şi rulare
 mecanismul de direcţie şi suspensia.
 instalaţia electro-hidraulică de asistare a direcţiei;
 traductoare de viteză;
 traductoare de poziţie;
 traductoare de presiune.
 2. Relaţiile dintre disciplinele inginereşti
D) Instalaţia de frânare
 discuri şi tamburi de frână;
 cilindrii hidraulici de acţionare;
 conducte;
 pompe de frână asistate;
 traductoare de turaţie;
 computer de frânare;
 dispozitive de decuplare a frânării.
E) Instalaţia electrică
1. Sistemul de încărcare şi acumulare
 alternatorul;
 releul regulator;
 bateria de acumulatori;
 traductoare şi senzori de U, I, T.
2. Sistemul de iluminare şi semnalizare
 releele de timp pentru semnalizare intermitentă;
 proiectoarele.
 2. Relaţiile dintre disciplinele inginereşti

3. Sistemul de avertizare sonoră

4. Sistemul de ştergere şi încălzire parbriz
 ştergătoare;
 mecanism de antrenare;
 temporizatoare;
 traductoare de umezeală.
5. Instalaţia de climatizare şi dezaburire
 compresor;
 vaporizor;
 sistem de ventilaţie;
 traductoare de temperatură;
 temporizatoare.
6. Instalaţia de sonorizare
 radio, player CD;
 boxe.
F) Sistemul de navigare GPS
G) Radarul de bord
 2. Relaţiile dintre disciplinele inginereşti

Necesarul de cunoştinţe ştiinţifice şi tehnice pentru concepţia,

proiectarea, testarea şi fabricarea unui obiect tehnic este:

• fizică; • algoritmi şi limbaje de programare;

• matematică;
• mecanică teoretică şi experimentală;
• termotehnică şi maşini termice;
• materiale şi tehnologii de obţinere a
semifabricatelor;
• rezistenţa materialelor;
• mecanisme şi organe de maşini;
• inginerie grafică;
• electronică teoretică;
• dispozitive şi circuite electronice;
• traductoare şi senzori;
• teoria procesării semnalelor;
• arhitecturi de calculatoare;
• hidraulică şi acţionări hidraulice;
• tehnologii din domeniul mecanic
- prelucrare;
- montaj;
- reglare.
• domeniul electronic
- cablaje imprimate;
- montaj componente;
- reglare şi testare.
• domeniul calculatoare
- programare;
- testare şi depanare.
• elemente de teoria sistemelor;
• elemente de creaţie inginerească şi inventică.