2.4.

Formatele Desenelor Tehnice

Desenele Tehnice Industriale se execută pe formate de hârtie de
dimensiuni standardizate. Există formate normale (seria A) şi
formate derivate (seria B). Regula de generare a formatelor
normale este multiplicativă.
Formatul de bază este A4, adică formatul de îndosariere valabil
în Europa. Celelalte formate (seria A) se obţin ca multiplii ai
acestuia, după cum se poate observa din tabelul 2.1.
Tabel 2.1
Simbol Dim. a x b Suprafaţa Nr. module Schiţa
[mm] [m2]

A0 841 x 1189 1 16

A1 594 x 841 0,5 8

A2 420 x 594 0,25 4

A3 297 x 420 0,125 2

A4 210 x 297 0,0625 1

 2.4. Formatele Desenelor Tehnice

Formatul de desen reprezintă, spaţiul delimitat, pe coala de

desen, prin conturul pentru decuparea copiei desenului; el
reprezintă spaţiul delimitat, pe coala de desen, pe care se
realizează un desen la scară, în condiţii de precizie şi acurateţe
maximă.
Formatele derivate pot fi formate alungite (mai rar utilizate) sau
formate alungite excepţional (rar utilizate) şi se obţin din formatele
normale, prin mărirea unei dimensiuni a sau b ale acestora, cu un
multiplu întreg al dimensiunii corespunzătoare modulului A4
(tabelul 2.2)
Tabel 2.2

Formate de bază A4 A3 A2 A1 A0
Seria A (210x297) (297x420) (420x594) (594x841) (841x1189)

A4x3 (297x630)
Formate alungite A3x3 (420x891)
A4x4 (297x841)   
speciale A3x4 (420x1189)
A4x5 (297x1051)

A4x6 (297x1261) A3x5 (420x1486) A2x3 (594x1261)

Formate alungite A1x3 A0x2
... ... A2x4
excepţionale A1x4 A0x3
A4x9 A3x7 A2x5
 2.4. Formatele Desenelor Tehnice

Raţiunea folosirii acestui algoritm, de generare al formatelor

de desen, este aceea al îndosarierii tuturor desenelor, în
acelaşi format de dosar (A4).
Rezultă ca firească şi metoda unică de împăturare a
desenelor, care este şi ea standardizată.
Formatele de desen mici, 8 7 6 5 4 3 2 1

A4 şi A3 trebuie să conţină, H
Câmp de desenare
H

obligatoriu, următoarele ele- G G

mente grafice (fig.2.7): F F

 conturul pentru decupare; E E

 chenarul; D D

 fâşia de îndosariere; C C

 indicatorul. B
Indicator
B

Formatele mai mari conțin: A

8 7 6 5 4 3 2 1
A

contur pentru decupare

Fig. 2.7. Elementele grafice obligatorii ale formatului de desen
chenar și indicator.
 2.5. Indicatorul Desenului Tehnic

Indicatorul serveşte la identificarea desenului sau a obiectului

reprezentat şi conţine informaţiile şi datele principale ale
acestuia.
Indicatorul se aplică pe fiecare desen de execuţie sau de
ansamblu, respectiv pe fiecare dintre planşele care îl compun.
Forma, dimensiunile şi modul de completare al indicatorului
sunt stabilite de către proiectantul desenului.
Indicatorul se amplasează în colţul de jos din dreapta al
formatului de desen, adiacent la linia de chenar.
25

max 180

Fig. 2.8. Model de indicator pentru desenele tehnice industriale

 2.5. Indicatorul Desenului Tehnic
1 – numărul de poziție al desenului în desenul de ansamblu;
2 – denumirea desenului;
3 – numărul de bucăți identice;
4 – marca și codul materialului, din care se execută produsul desenat,
urmată de numărul STAS-ului de material;
5 – scara la care este executat desenul;
6 – numărul desenului;
7, 8 – numele și semnătura proiectantului;
9 – data la care s-a realizat desenul;
10 – numărul desenului înlocuit de respectivul desen;
11 – numărul de inventar atribuit desenului.
25

180

Fig. 2.8. Model de indicator pentru desenele tehnice industriale

 2.6. Tabelul de componență al Desenului Tehnic

Tabelul de componenţă este tabelul în care se înscriu

piesele şi subansamblurile, din care este compus ansamblul
desenat, servind la identificarea acestora.
În cazul desenelor de ansamblu, pentru aparate electrice sau
al desenelor, care conţin acţionări electrice, acestea conţin şi:
• Desenul schemei bloc (electrică);
• Desenul schemei electrice desfăşurate;
• Schema de conexiuni;
• Desenul cablajului;
• Lista de componente electronice (pe modul electronic).

Fig. 2.9. Model de tabel de componenţă pentru desenele tehnice industriale

 2.7. Scări utilizate în Desenul Tehnic

Desenele tehnice se execută la scară, prin scara unui

desen înțelegându-se raportul dintre dimensiunile liniare
măsurate pe desen și dimensiunile reale ale obiectului
reprezentat.
Scările de reprezentare se aleg conform STAS 2-1981
(tabelul 2.3).
Notarea scării pe desene se face în căsuța indicatorului,
astfel: 1:5, 1:1, 2:1 etc.
Tabel 2.3

mărire 2:1 20:1

5:1 50:1
10:1 100:1
Scări de: mărime naturală 1:1
micșorare 1:2 1:20 1:200 1:2000 1:20000
1:5 1:50 1:500 1:5000 1:50000
1:10 1:100 1:1000 1:10000 1:100000
 2.7. Scări utilizate în Desenul Tehnic

În afara acestor scări se admite folosirea următoarelor

scări cu destinație specială:
• 1:2,5 – pentru cazurile în care este necesară folosirea
mai completă a câmpului de desenare;
• 1:15 – în cazul desenelor de construcții metalice în
construcții industriale sau navale;
• 1:250, 1:2500, 1:25000 pentru planuri de hărți.
La alegerea scării desenului se ține seama de dimensiunile
și complexitatea obiectului reprezentat de dimensiunile
formatului desenului și de realizarea unei reprezentări, cât
mai clare, a obiectului reprezentat, pe un format de desen
cât mai redus.
 2.8. Liniile folosite în Desenul Tehnic

Pentru reprezentare și cotare, în desenul tehnic industrial,

se utilizează diferite tipuri de linii, diversificate în funcție
de aspect și de grosime – conform STAS 103-1976.
Liniile utilizate în desenul industrial pentru axe, contururi,
muchii acoperite, linii ajutătoare, linii de cotă, haşuri etc.
sunt de patru tipuri, şi anume:
• linia continuă;
• linia întreruptă;
• linia punct;
• linia două puncte.
Din punct de vedere al grosimii liniile se clasifică în:
• linie groasă;
• linie subţire.
Liniile se simbolizează prin litere majuscule latine (A...K)
și sunt utilizate, după cum sunt prezentate în tabelul 2.4.
 2.8. Liniile folosite în Desenul Tehnic
Tabel 2.4
Simbol Denumire Aspect Utilizare
Contururi şi muchii reale vizibile;
Linia de vârf la filete;
A Linie continuă groasă Conturul chenarului;
Secţiuni intercalate.
Muchii fictive vizibile;
Conturul secţiunilor suprapuse;
Haşuri;
Linia de fund la filete;
B Linie continuă subţire Linii de axă scurte;
Linia de cotă;
Linia ajutătoare;
Linia de indicaţie;
Diagonalele suprafeţelor plane.
Linie de ruptură în vederi sau secţiuni
Linie continuă subţire (linia în zig-zag se foloseşte pentru
C
 ondulată; materiale lemnoase şi pentru
D
 în zig-zag. reprezentări realizate cu calculatorul)

Două sau mai multe contururi reale şi

E Linie groasă întreruptă muchii reale invizibile (acoperite) ce
se suprapun
Contururi reale şi muchii reale
F Linie întreruptă subţire invizibile (acoperite) individuale

Linii de axă de simetrie;

Urmele planelor de simetrie;
G Linie punct subţire Traiectorii;
Suprafeţele de rostogolire ale roţilor
dinţate.
Urmele planelor de secţionare (trasee
H Linie punct mixtă
de secţionare)
Evidenţierea suprafeţelor cu
I Linie punct groasă
prescripţii speciale
Conturul pieselor învecinate
celei/celor reprezentate;
Conturul pieselor în mişcare desenate
K Linie două puncte subţire în poziţii intermediare şi/sau extreme,
altele decât poziţia de bază, în care se
face reprezentarea.
 2.8. Liniile folosite în Desenul Tehnic
Liniile se simbolizează prin literele majuscule latine A... H şi
sunt utilizate astfel:
Linia continuă groasă (A)
• contururi şi muchii reale vizibile, în vederi şi secţiuni
(fig.2.10);
• cercuri şi generatoare ale suprafeţelor de cap (cilindru,
con) la roţi dinţate, în vedere şi secţiune;
• cilindrul (conul) vârfului şi cercul de vârf la filete, în vedere
şi secţiune, cât şi linia care limitează filetul util, la filete cu
ieşire (fig.2.11);
• chenarul desenului.

Fig. 2.10 Contururi și muchii reale vizibile Fig. 2.11 Reprezentarea simplificată a filetelor
 2.8. Liniile folosite în Desenul Tehnic

Linia continuă subţire (B)

• liniile ajutătoare şi liniile de cotă;
• liniile de fund la filetele vizibile, în vedere şi secţiune şi la
suprafaţa de picior (în vedere) a danturii roţilor dinţate;
• muchiile fictive;
• liniile de haşură;
• conturul secţiunilor suprapuse;
• liniile de indicaţie pentru poziţionări, notări şi observaţii
înscrise pe desen;
• reprezentarea simplificată a liniilor de axă (axele şi liniile
centrelor pentru găurile care, pe desen, au diametrele
mai mici de 10 mm);
• diagonalele trasate pe feţele paralelipipedelor,
trunchiurilor de piramidă şi porţiunilor de cilindri, teşite
plan, având formă de patrulater.
 2.8. Liniile folosite în Desenul Tehnic

Linia continuă subţire ondulată (C) sau în zigzag (D)

• liniile de ruptură pentru delimitarea vederilor şi secţiunilor
parţiale în piese din orice material, cu excepţia lemnului,
trasate ondulat (C) fig.2.12
• liniile de ruptură în piese din lemn, trasate în zigzag (D)
fig.2.13.
Linia întreruptă subţire (F)
• liniile de contur şi muchiile reale acoperite (Fig.2.12).

Fig. 2.12 Linie de ruptură într-o piesă metalică Fig. 2.13 Linie de ruptură într-o piesă de lemn
 2.8. Liniile folosite în Desenul Tehnic

Linia-punct subţire (G)

• axele de simetrie (fig.2.14);
• elementele rabătute în planul de secţionare;
• linia de contur şi muchiile părţii situate în faţa planului de
secţionare;
• suprafaţa de divizare la roţi dinţate, respectiv de
rostogolire la angrenaje de roţi dinţate (fig.2.15).

Fig. 2.14 Axele de simetrie ale pieselor axial-simetrice Fig. 2.15 Suprafața de divizare la RD
 2.8. Liniile folosite în Desenul Tehnic

Linia-punct mixtă (H)

• trasee de secţionare (fig.2.16).
Linia-punct groasă (I)
• indicarea suprafeţelor cu
prescripţii speciale, şi anume,
tratamente termice de suprafaţă
(fig.2.17).
Linia-două puncte subţire (K)
• conturul pieselor învecinate, în Fig. 2.16 Traseul de secționare
desenele de ansamblu, pentru
lămurirea interdependenţei lor;
• liniile de contur ale pieselor
mobile, în poziţiile lor intermediare
şi extreme de mişcare.
Fig. 2.17 Indicarea suprafeței tratate termic